Dimineaţa, octombrie 1929 (Anul 25, nr. 8186-8216)
1929-10-14 / nr. 8199
r DISPARIŢIA UNUI SENATOR GERMAN Se bănueşte o sinucidere prin înnec BERLIN. — Se telegrafiază din Lübeck: de câteva zile a dispărut fără urmă fostul preşedinte al Curţii de apel, dr. Niebour, membru al Senatului din Lübeck. In cursul nopţei de Sâmbătă spre Duminică el părăsi societatea câtorva din prietenii săi, cu cari a petrecut împreună, şi de atunci nu s’a toai arătat la domiciliul său. Poliţia din Lübeck a cercetat portul Lübeck şi împrejurimile mai depărtate ale oraşului, fără a găsi cea mai mică urmă a dispărutului. Numeroşi pescari au fost însărcinaţi să cerceteze apele portului Lübeck, deoarece se bănueşte că senatorul Niebour şi-ar fi găsit moartea în valurile râului Trave Niebour fusese ales senator la ziua de 27 Aprilie 1925, în calitate de candidat al partidelor burgheze. Mulţumită capacităţilor sale turistice, el deveni curând unul din cei mai ocupaţi membri ai Senatului, unde se bucura de cea mai mare simpatie în rândurile tuturor fracţiunilor, din cauza firei sale totdeauna prietenoasă şi cavalerească. Trebue notat că Niebour suferea adesea de violente dureri de cap, de pe urma unei grave răni căpătată în timpul războiului şi care de curând necesitase o nouă operaţiune. E posibil ca dispariţia sa să fie în legătură cu această suferinţă. Gafe cari provoacă ceaţă artificială, pentru apăraarea oraşelor împotriva atacurilor aeriene Anii XXV. Re. 8189 12 Pagini Luai 14 Octombrie 1929 AGEMUE** BUZUNAR pe 19SQ pentru Avocați, Medici etc. Librăria SOCEC Calea Victoriei || Fondată in 1904 ||de CONST. MXLLE ||3 lei|| București, Str. Const. Miile (Sărindar) 7-1111 TELEF. s Centrala: 306 67, 324/73, 346/79, 353/54 | 1 Direcția : 357/72. Adela 307/69. Provincia 310 66 11 „ACUM LA MUNCĂ!“ Cu aceste cuvinte care cuprind un apel, se încheie în mod logic articolul din „Dimineaţa“, articol în care se lămureşte că a luat definitiv sfârşit ceea ce se numise „o lovitură de stat“. Am trăit ceasuri de mâhnire obştească pentru greaua pierdere ce a încercat tura prin moartea înţeleptului, eruditului şi mai presus de toate omului cumpănit, care a fost regentul Gh. Buzdugan. Am trăit zile de frământări, de agitaţii în spirite şi de multă îngrijorare, îngrijorare pentru felul cum va fi complectată Regenta, aşa ca instituţia aceasta să nu iasă slăbită şi vulnerabilă. Nu toată lumea a fost de acord asupra toloacelor de întrebuinţat, asupra drumurilor de ales, ba chiar şi asupra persoanei, chemată să ia locul mult regretatului Buzdugan. Dar toate drumurile acestea duceau la una şi aceiaşi ţintă: întregirea Regenţei şi asigurarea autorităţii şi a prestigiului ei. Ţinta a fost atinsă.. Aşa fiind, cearta şi sfada asupra mijloacelor întrebuinţate, tălmăcirea şi răstălmăcirea cutărui sau cutărui articol din Constituţie ar putea prezintă, cel mult, un interes teoretic, dar nu mai răspunde niciunei utilităţi reale şi nici unei nevoi a momentului. De asemenea, nu mai are vreun rost teama şi alarma pe chestiunea „loviturei de stat“ a guvernului S-a încheiat definitiv cu lovitura şi guvernul a reintrat în normal. Este timpul şi este toată nevoia ca şi noi cu toţii să facem la fel. De aceea, e bine venit apelul „Acum—la muncă !”. Cu toţii la muncă spornica şi pozitivă..., decât să mi se îngădue aci o observaţie pe care o socot importantă. Chemarea „la muncă“ trebue adresată în primul rând şi mai ales celor de sus, acelora cari au răspunderea situaţiei, acelora cari, ei cei dintâi, trebue să dea tonul şi bunul exemplu. De la dânşii dela conducătorii actuali şi viitori ai ţării se aşteaptă o purtare ca să servească drept pildă pentru noi, obştea simplilor muritori, şi o muncă de pe urma căreia ţara să se folosească în mod real. Căci noi, simplii muritori dela oraşe şi dela ţară, n’am stat cu braţele încrucişate nici în aceste zile de frământări şi îngrijorare. Tot urmărind desfăşurarea evenimentelor cu un interes susţinut, nu ne-am întrerupt munca dela care aşteptăm satisfacerea în marginile putinţei, a nevoilor reclamate de viaţă şi de greutăţile crescânde ale vieţii. A muncit ţăranul şi nu şi-a întrerupt munca nici necăjitul târgoveţ. Am muncit cu toţii pentru noi înşine şi pentru a da statului partea noastră de contribuţie. Repetăm, prin urmare, că apelul „Acum d la muncă“ se îndreaptă în mod deosebit spre mai marii noştri, spre deţinătorii destinelor ţării. Să-şi pună frâu patimelor, să nu facă„— vorba ceea — „din ţânţar armăsar“, agitând opinia publică cu chestiuni ce nu mai prezintă interes pentru dânsa şi să se devoteze în mod real şi spornic binelui obştesc. Opinia publică cere foştilor şi viitorilor conducători ai ţării să fie călăuziţi în acţiunea lor mai puţin de interesele de partid sau de trecătoare amărăciuni şi mai mult de interesele generale şi permanente ale ţării. Iar de la actualii conducători aceiaşi opinie publică reclamă cu drept cuvânt, ca să-şi potrivească mai bine vorba cu fapta şi să dea tării o administraţie onestă şi o gospodărie pricepută şi chibzuită. ____ N. BATZARIA T -1^—« __ Poziţia ambasadorului sovietic Dovgaiewski zdruncinată VIENA. — „Neues Wiener Journal“ anunţa din Paris, după cum se află acum, din cauza afacerea consilierului de ambasadă Besedowski şi poziţiunea ambasadorului sovietic la Paris, d. Dovvgaiewski, este foarte îngreuiată. Delegatul „G. P. U."-lul, Reusemann, a declarat Luni, înainte de plecarea sa, personalului întrunit la ambasadă, că ambasadorul Dowgalewwski, a încercat să acopere uneltirile contra-revoluționare ale primului consilier al ambasadei Din cauza aceasta, Dowgalewsk va avea să dea și dânsul socoteală în fața guvernului sovietic. Ce s’a petrecut in „Casa albă“ E vorba de un criminal din înalta societate Enigma din casa albă stăruie. Cercetările n’au trecut de hotarul ipotezelor confuze. Neîndoios, palatul de o rară frumuseţe din str. Filipescu tăinuieşte dincolo de ferestrele oblonite şi în încăperile mute, o mare dramă. Bogătaşul Asan, nu s’a gândit acum 22 de ani, ridicând această maiestoasă clădire, că va veni o vreme, când sălile de marmoră, vor fi stăpânite de o nelinişte misterioasă. Intr’adevăr, dela război încoace, nimeni n’a ştiut ce se petrece în palatul tăcut, nimeni n’a auzit cu ce se îndeletnicesc locatarii, ce fel de viaţă duc, ce interese şi ce ambiţii îi domină, în mijlocul unei capitale frământată de patimi şi ciocniri de interese. E drept că în urmă cu cinci ani un zvon vag a pomenit de o nenorocire ascunsa. Câţiva iniţiaţi doar au ştiut despre ce este vorba, încolo nu s’a aflat nimic. Viaţa s’a scurs liniştită, până când lucrătorii cari făceau o săpătură, pentru instalarea unui ascener, au făcut descoperiri, lugubră. Sub pardoseala de mozaic a unei camere, două schelete omeneşti erau aşezate în linie dreaptă. Nici o urmă de îmbrăcăminte, nici o indicaţie, nici un semn. Cine a îngropat osemintele sub mozaic, ale cui sunt aceste schelete cum au ajuns aici şi ce întâmplare grozavă s’a petrecut cu ele, nimeni nu poate şti. UN CIMITIR VECHIU ŞI O IPOTEZĂ EXCLUSĂ Medicul legist, care a făcut expertiza, n’a putut spune lucruri prea precise. Scheletele prezintă oarecare vechime, dar asta nu înseamnă, că se poate pune bază pe ipoteza, că ele datează de câteva sute de ani şi sunt rămăşiţele unui cimitir vechiu. Bătrâna doamnă Asan, care locueşte la etajul palatului din strada Filipescu a afirmat că pe locul unde s’a ridicat clădirea, era altă dată, cu mulţi ani în urmă un cimitir. Indicaţia nu este serioasă. Constatări mult mai temeinice împing cercetările în altă direcţie. uile în această direcţie sunt foarte grele. Se ştie că generalul bulgar Tanilloff, care a locuit în palat în timpul ocupaţiei, era dominat de anumite preversiuni, şi că avea o faimă care i-a atras mai târziu, din partea lui Stămbolinski, aspre sancţiuni. A fost în acest timp un svon stăruitor că unul dintre soldaţii săi de ordonanţă, a dispărut in împrejurări necunoscute. Nu se poate spune ce s’a petrecut şi dacă scheletele găsite astăzi, aparţin victimelor lui Tanilloff sau dacă ele sunt de dată mai recentă. E stabilit însă, că într’o vreme pardoseala de mozaic a fost spartă şi înlocuită cu un strat de ciment. Mai târziu mozaicul a fost pus la loc. Acest fapt ar fi o indicaţie serioasă, pe lângă altele pe care poliţia nu găseşte de cuviinţă să le facă publice, că aceste cantiavre n’au fost Îngropate in temelia clădirei, înainte ca ea I să fi fi fost construită. ritroase dela vechiul cimitir trebue cu totul exclusă. Clima, căci la mijloc nu poate fi vorba decât de o crimă, s’a petrecut cu mult după ce casa a fost construită. NU SE ȘTIE UNDE SE AFLĂ D-SOARELE ASAN Lipsesc o serie de elemente care ar putea să ducă la indicii sigure. D-soarele Asan, care au ocupat multă vreme parterul acestei case sunt plecate în străinătate. Nu se ştie unde se află şi poliţia se vede deocamdată silită să renunţe la preţioase declaraţii, pe care le-ar putea face fiicele bogătaşului Asan. E demn de reţinut deasemenea că într’un timp a planat în jurul acestei case un fel de legendă. Se spuneau anumite lucruri, iar vecinii ocoleau cu prudenţă „casa albă“ care ascundea pentru dânşii o întâmplare grozavă, zăvorită in încăperile mute.Deasemeni situaţia casei şi unele informaţiuni pe care le posedă poliţia, la un loc cu unele zvonuri care circulă cu perzistenta, îndreptăţesc o cercetare riguroasă. POLITIA TREBUE SA PROCEDEZE FĂRĂ MENAJAMENTE In ultimele zile investigaţiile s’au înteţit. Se vor asculta o serie de martori, un număr de intimi ai casei, mai multi servitori, şi unele persoane care deţin o situaţie in viaţa socială a Capitalei. Sunt unele puncte delicate, care vor trebui să fie elucidate. Poliţia trebue să procedeze fără nici un menajament şi să excludă orice reticenţă de ordin social. Dacă s’a petrecut o crimă, ea trebue pedepsită, oricine ar fi vinovaţii şi orice situaţie ar ocupa ei. S’a petrecut o crima D. N. Milozi, secretarul general al prefecturii Capitalei, cercetând cu minuţioasă grijă, tot materialul care s’a putut aduna in jurul acestei enigme, a ajuns la certitudinea, că la mijloc nu poate fi vorba, decât de o crimă. Evident, că în cursul cercetărilor politia nu poate divulga prea multe lucruri şi nu poate lansa afirmaţiuni, cari ar putea zdruncina străduinţele ei de a afla adevărul. E cert o crimă s’a petrecut. O mare dramă, rămasă necunoscută, s’a săvârşit în sălile luxoase şi a fost acoperită cu un văl de mister nepătruns. Sunt foarte importante declaraţiunile lucrătorilor, cari au făcut săpăturile pentru instalarea ascensorului. Ei spun că în momentul în care au dat peste cadavre, au fost izbiţi de un miros puternic. Se pare că grota din palat a păstrat un miros închis, un miros de sânge şi de cadavru, care dă atâta de bănuit celor cari fac cercetările. GENERALUL TANILLOFF ŞI ORDONANŢELE SALE Bănuiala că această crimă necunoscută s’a săvârşit tn timpul ocupaţiei perzistă. Se înţelege dela sine că cercetă-1 Ipoteza că scheletele simt Aşan IMPOZITELE — Nu mi-a rămas decât pielea.» — Aia mi-o dai pentru impozitu pe venit.. Copilului Dv. îi puteţi asigura o ţinută corectă procurăndu-l UN DREPTAR model al casei CAROL LUNGER Strada Brezoianu, 4 (Prospecte la cerere) smmammmmmmmmmm Dacă nu se poate întocmi o statistică a celor cari se simt fericiţi de pe urma căsătoriei, la schimb se poate da cu o preciziune aproape matematică, numărul celor cari divorţează. In Ardeal cel puţin, divorţul a luat proporţiile unei maladii sociale. CÂTEVA DATE STATISTICE In 1928, în Ardeal, au fost nu mai puţin de 13.000 de procese de divorţ dintre cari majoritatea s'au judecat foarte repede, soţii consimţind reciproc pentru despărţire. Procentul cel mai mare l'au dat judeţele Braşov, Bihor şi Arad. La un loc aceste trei centre furnizează o cifră de aproape 5000 şi cele mai multe cereri de divorţ au fost depuse de bărbaţi. Populaţia care dă un număr mai mic de divorţuri este cea a Maramureşului. In 1926 şi 1927 abea sau înregistrat 400 de cereri pentru despărţirea conjugală. Procentul acesta aşa de derizoriu în comparaţie cu alte ţinuturi se explică prin faptul că populaţia de la sate fiind foarte săracă, renunţă la formalităţile justiţiei cari sunt prea costisitoare pentru buzunarele lor. Sub raportul cifrelor, statistica generală pe anul 1929 este şi mai edificatoare. Până la sfârşitul lui August s-au înregistrat 11 800 de cereri. Lunar revine aproape ■ 1500 de divorţuri, aşa că în anul în curs, procentul se va majora considerabil, socotindu-se că mai sunt până la sfârşitul anului încă patru luni cari nu figurează în statistică. Cu toate aceste date precise, cifrele totuşi nu pot cuprinde la mod exact aumobil complect al despărţirilor. Cele arătate mai sus, înfăţişează numai divorţurile publice, adică cele cari au primit confirmarea instanţelor judecătoreşti. Or în realitate numărul perechilor cari se despart trebuie să fie cu mult mai mare, însă cum aceste despărţiri nu sunt înregistrate oficial, cifrele nu pot fi cunoscute exact. SEZONUL DIVORŢURILOR De statistica divorţurilor din Ardeal mai sunt apoi legate câteva amănunte extrem de interesante şi cari merită să fie relevate. Primul îl constituie epocile extrem de curioase când divorţurile sunt mai multe. S-a constatat anume că toamna şi primăvara sunt sezoanele cele mai prielnice pentru lichidarea căsătoriilor. In Aprilie şi Mai iar toamna 16 Septembrie şi Octombrie instanţele judecătoreşti sunt de-adreptul asaltate de soţii plictisiţi de viaţa comună. Al doilea amănunt destăinueşte profitul fiscului şi al avocaţilor şi în aceiaş măsură paguba pentru avuţia naţională pe care o produc divorţurile. Din pricina lor se pierd anual peste 50.000 de zile de muncă. In schimb ele aduc un venit apreciabil avocaţilor, venit care se evaluează la 40—50 milioane lei, iar fiscului încasări din timbre de peste 10 milioane lei. DIVORŢURI CIUDATE Voiu cita şi câteva cazuri curioase de divorţ, pentru ca cititorii să-şi poată da seama de caracterul acestei epidemii. La Arad, o tânără cochetă a pretins soţului ei, ca în decurs de doi ani acesta să ajungă în ierarhia demnităţilor cel puţin deputat şi să se afirme la tribuna parlamentului. Soţul s-a supus curioasei dorinţi şi, ca să satisfacă orgoliul soţiei sale, a făcut toate eforturile posibile. Ele nu l-au ajutat insă şi după doi ani de străduinţi zadarnice, neînţelegerea s’a manifestat in forma cea mai acută şi divorţul a devenit inevitabil. Natural, in faţa instanţei s’a invocat argumentul cel mai uzitat: „nepotrivire de caracter” Cauza reală n’a putut fi totuşi ascunsă şi ca a fost mărturisită ulterior de către soţul părăsit. Un alt divorţ nostim s’a înregistrat recent într’un oraş din secuime. Un intelectual, după mai bine de zece ani de căsnicie, a descoperit că soţia sa este „vicioasă“. Femeia voind să fie în moda zilei a început să fumeze, lucru care l’a început nu l’a jenat prea mult pe soţul nefumător. . Numai peste câteva luni, ţigara a început să fie subiect de gâlceavă şi soţul a cerut imperios tovarăşei sale sa se lase de fumat. Intervenţia a sosit prea târziu căci „vioiul” devenise indispensabil pentru femeie şi ea a preferat să divorţeze decât să renunţe la o cutie cu ţigări pe zi. In cererea de divorţ, soţul şi-a acuzat tovarăşa că a părăsit virtuţile sexului frumos, cerere care a fost admisă de instanţă. Epidemia divorţurilor Gate divorţuri se produc pe an in Ardeal _________ n V.^MUNTEANU Accidentul mortal de automobil al contesei Berchtold BUDAPESTA. — Din Satoralja Ujhely se anunţă, că soţia contelui Ladislaus Berchtold, născută contesă Margit Degenfeld, a căzut victimă unui accident de automobil. Contele Ladislaus Berchtold s’a ales şi el cu răni mortale. Soţii Berchtold plecaseră cu un automobil de curse de la Nagykazmer spre Satoralja-Ujhely. In imediată apropiere de Satoralja, in dreptul satului Esergö, contesa, care conducea automobilul şi mergea cu o viteză de 100 de chilometri pe oră, voi să evite pe un biciclist. Din cauza aceasta automobilul a intrat în plină viteză, în şanţul şoselei, unde s-a răsturnat, îngropând sub ei pe călători. Contesa Berchtold fu ucisă pe loc. Contele Berchtold fu transportat la spital lipsit de cunoştinţă. ★ Contele Ladislaus Berchtold, în vârstă de 23 de ani, este fiul contelui Kasimir Berchtold şi al soţiei sale Helene, născută contesa Teleki din Spele. El descinde din a doua linie a familiei comtale şi e înrudit de departe cu fostul ministru de externe, contele Leopold Berchtold, care aparţine primei linii. Contesa Berchtold era fiica cea mai mare a contelui Nikolaus Degenfeld și era în vârstă de 20 de ani. Cei doi sinistrați se căsătoriseră libia de curând. Citiţi azi Viaţa Veselă !