Dimineaţa, decembrie 1929 (Anul 25, nr. 8247-8274)

1929-12-01 / nr. 8247

-036 IJLTRAGADOL te­ama ca ajah­t mlor iltra-ilata Inlocueste Untura de Peşte Prin abondenţa sa în pirosphati, Iod, vitamine (vitamina D) constitue nani tonic indicat ca să restabileascăî Anemiafii Convalescenfii Copil debili ca creșterea Înceată Acest preparat este un adevărat înlocui­tor in adevăratul înţeles al cuvântului, al unturei de peşte proaspătă şi în consecinţă conţine toate proprietăţile acesteia, fără să aibe însă nici unul din inconvenientele un­,­turei de peşte. * Pe de altă parte, se cunoaşte importanţa vitaminelor în fenomenele de nutriţie ge­nerală; acestea înlesnesc creşterea normală a copilului, şi fac echilibrul tuturor func­ţiunilor normale la adulţi; însăşi aceste vi­tamine depind de acţiunea luminei asupra manifestărilor dezvoltării celulare; razele ultra-violete sunt acelea care au proprieta­tea aceasta de a stimula. Noi supraactivăm medicamentul acesta cu raze ultra-violete în mod ştiinţific, după tehnica pusă la punct de cele mai recente descoperiri. Nu produce greţuri Având un gust plă­cut, copiii 11 iau cu plăcere. Poate fi luat în orice timp. La­ farmacii şi droga­­rii. _ Preţul pentru public flaconul lei 170 PREPARAT DE LABORATORUL ORODONALULUI rw^m.k Aşa ziceau bătrânii noştri şi aveau dreptate Căci înare este dorinţa, totuşi pentru cei mai mulţi ea rămâne tot numai o dorinţă. — Pentru a o realiza însă, astăzi există o cale, aceia a încheerei unei asigurări populare de viaţă, aşa cum o practică Societatea „ASIGURAREA ROMANEASCA“ şi afiliata sa „ASIGURAREA TARA­­NEASCA“ şi prin care, oricine, pe lângă asigurare, mai poate câştiga prin Tagerile la sorţi lunare de la Lei: 20.000 până la Lei: 100.000 potrivit sum­ei asigurate. Societăţile amortizează în fiecare lună poliţe de asigurare populară de peste Lei 500.000. Sumele plătite înainte de termen prin tragerile lunare de amortizare până la 1 Noembrie 1929, depăşesc 26.000.000 Lei. Cereţi prospectele Direcţiunei Generale din Bucureşti, Str. Ion Ghica No. 11 (Palatul propriu).—Capital şi rezerve proprii Lei 161.750.490.­Una pendulă (Ceas de perete) „CU­CUC“ împr­eună cu 80 obiecte de valoare pe­ntru Sosindu-ne un mare transport de pendule din străinătate expediem in toată ţara prin poştă, fără acompt contra ramburs. Una pendulă (Ceas de perete) «CU­CUC» mers garantat şi precis pe 3 ani, repre­zintă prin frumuseţea lucrăturei şi ornamentaţiei, o adevărată vodoabă a casei. GRATIS măi dăm la fiecare ceas: 1 Tabacheră de nichel !|! 1 per. ciorapi bărbăteşti 1 Ţigaretă americană |! 1 per. butoni de manşete plu* o serie întreagă de 70 obiecte folositoare fiecărei persoane PREMIU GRATUIT: La o comandă de 2 ceasornice oferim în afară de 160 obiecte, 1 briciu marca Solingen și 1 perie pentru ras. La o comandă de 3 ceasuri oferim în mod gratuit în afară de 240 obiecte un ceasornic de perete • CU­CUC* complect gratuit. Fără risc! In caz de nemulţumire primim marfa înapoi şi­ restituim banii. Pentru ambalaj şi porto 39 lei de garnitură Adresaţi comenzile : ‘Dep. „URANIA“ Cernăuţii Str. Brâncoveanu 15, secţia pendule. OCHI OARE TOTALA CHILIPIR NEMAIPOMENIT Pentru Lei 265 trimitem imediat contra ramburs­a de lâna carata, . 1 Sal falas* din mătase pură, 1.10 lungime 1 per. Mânuşi frica vătuite 2 per. Ciorapi groşi pentru iarna, 1­­ser. tărişor® tar hăt os ti ş! 1 Cáciut­a GRATSS Pentru porto, ambalaj şi spese numai Lei 35. — Această desfacere este valabilă până la Sf. Sărbători de Crăciun. Scrieţi imediat şi cu încredere comenzile D-voastră la vechea Firmă MAGAZINUL GABLONZ, BASH, Str. Const. Negri No. 65 La neconvenienţa restituim banii cu plăcere Marele Turneu al Companiei CĂRĂBUŞ 120 persona** Directlo C. VAN ASE Cel mai mare succes bucureşteau In plin revistă in 2 acte şi 20 tablouri de N. Kîriţescu « r m. mv :■‚ •' Tt. ... 'W& * •. • ‚/ • ‚ •w s ‚w\‚ 1 ‡ ‚ m ■•fcw.ov. Mare balet 60 de balerine Montare extraordinară Decoruri şi costume de la Paris Cascada fermecată MARE NUMĂR DE ATRACŢIE TRIO-MADELINE de le Coloseum din Londre Orchestră clasică şi jazz sub conducerea D-lui BEN-HORRIS Personajul artistic : D-nele Nataliţa Pavelescu, Violeta Ionescu, Lizica Petrescu, Marcela Costin, Rozzi-Roz­­zi şi d-nii C. Tănase, Al. Glugaru, Sandu­ Huşi, P. Codruţ, Dan Durub­­tresen, M. Milian I. Loren), Jean Anghelescu, AL Giovanni şi T. Burcuş ITIN­ER­ARIUL­­ 30 Noembrie Constanţa. 1 Decembrie Bazargic. Porcelanuri Faianţerie Tacâmuri de masă alpaca, Sticlărie şi toate articolele de menaj se gă­sesc cu preturi estine La Magazinul de En gros D. H. GRUNBEEG Str. Gabroveni. 22. Se vinde și En detail cu urat de En gtoE - 1 N VUiVId ' m ohimomom rejtia stujeod gpreo o tBipouti ijouas s3Bpț|nț«j0 liiuiud o ojeo od z ON pjnsojq ijjțio ‘ijoq op ijudaos ps bd nân 'joțiusiit jl tcjno oBubs un boab atsod os tuno jțtțâ ts jtuop tOBQ mrvano d^asraid hn •pţipujqo té eojB o oonp |é oţâoAp'uioqujţ/ 03 jmu'o ‘pouţs os o|o6ues 00 pţEpuj •jn|nujo' jndmţ oţsoupjq ojoßupg ywv3S 3a livöYa •oţo ‘ujsqpujnoj 's!i!ţ!8 •eioid op i|oq 'oiuiouB ‘e|njojos : tuno •ojd ‘![oq, joţţniu iruoiuozud ooEţ eu ISQdOIW IS UinAVyiO 3Q Nlld 1$ nvy 3139NVS .Asiguraţi»Vă Liniştea Zilei Luând Eno's “ Fruit Salt ” Veti asigura astfel curîjenia Inte­rioară a corpului vostru, indispensabila sănătăţii. ENO, praf alb, îm­ jl curat, preaj­lâ sub forma concentrata proprietăţile binefăcătoare f.i răcoritoare ale fructe­­lor. E­SO lucreaza afara violenţa, cu o enicad­nte regulata asupra stomacului, ficatului si intestinului, pe care le disciplinează. ENO combate toate cauzele de obo­seală si depresiunile, datorite d­­roc. El împrospătează sângele , îndreaptă impurităţile, cari il tulbura. Insistaţi In­totdeuna ca *5 obţineţi Eno’s “ Fruit Salt E­NO’S -FRUIT SALX­PRETUL LEI 116 FLACON DUBLU LEI 185 TURNEUL Marelui Comedian V. Maximilian Cu ansamblul Teatrului „REGINA MARIA“ Şi cu extraordinarele Comedii TOPAZE Aventura D-lui Dorian Itinerarhu­l Turneului V. MAXI­MILIAN Sâmbătă 30 Noembrie, Timişoara, Toţi B76 Duminica 1 Decembrie, Timişoara, Aventura Luni 2 Decenii.. Lugoj, Topaze Marii 3 Decemb. Craiova, Topaze Miercuri 4 Decembrie, Craiova, A­ventura înştiinţăm pe Domni Comercianţi de Mobile şi onor. Public din Capi­tală şi provincie că am refăcut fabrica şi lucrez Scaune curbate cu tăblie şi trestie, Parchete ste­­jar, mese rotunde ţăr­­­neşti, Scaune şi mese pentru grădini şi orhee mobile de stejar, teiu, anin, mate şi lustruite, găsiţi gara 1 la Fabrica GANEA Bucureşti, Str. Pictor Obedeanu 6, Obor. — Telefon 343/25 Pagina 4-a DIMINEAȚA . ■■ emmaamapnsri*’i^^n-fKrr^rrrn^ibvmima^f. ■ ■BT " S $ «^if. r j n.*i JMffl Od­eatbp* ­ SFÂNTUL PĂRERE Rett­an de MIHAIL DRUMEȘ­ ­­? 1­ . — Iartâ-mâ, te-am făcut să aş­tepţi. Fără voia mea... se scuză Ilarie. — Vorbeşti prostii. Ce, între noi, mai încap asemenea formule de po­liteţe? Dacă vrei să ştii nici nu te-am aşteptat. Sunt aici de cîteva minute. Ţi-a plăcut grădina? — Foarte mult. Dar să lăsăm asta. Ce se mai aude cu catastrofa? — Nimic. Nici-o noutate. Pentru bunul motiv că am dormit pînă a­­cum un sfert de ceas. După masă am spital. Vom vedea! Spuneai că sunt... cîţi morţi...? — 80 pînă aseară. — Erau şi mulţi grav răniţi? — Fireşte! La spital mi-au murit 2 azi noapte. — Nu cumva printre ei se afla... întrebă Ilarie dar se opri numai decit și-şi muşcă buzele. — Cine? — O persoană... voiam să te în­treb... o cunoştință făcută întîmplă­­tor in tren... — Să vedem. Poate că, de unde ...Gligania cu zale de oţel gonia zbîrnîind pe şoseaua naţională, oco­lind îndămînatec hopurile, zvîrlind îndărăt pietrele prinse sub cauciu­curi, înghiţind kilometrii cu lăco­mie. Suia, cobora, acoperind cu praf cite un cîrd de căsuţe, ce abia se arăta ochilor de sfiiciune, îndemnînd zorită după drumul pe care i-1 ară­tau parii de telegraf. — In vale se ’ntindea Brezulca. Cu cit se apropia de locurile unde copilărise, o tristețe îl rodea mai amar. Ar fi vrut ca drumul să se lun­giască pînă la nesfîrșire ca să nu mai ajungă acasă. Iată colo măidanul cela din­dără­­tul grădinii lui Nea-Dincă, unde juca poarta toată ziulica cu băeţi de seama lui. Dincoace singura băcănie a tîrgului de unde toţi şcolarii cum­părau bomboane spirtoase şi pistil. Şi stăpînul Moş Iani, grecul, proptit în prag, cu mustăţile lui stufoase. Tot mai trăia bătrînul gîrbovit de ani. Uite şi Olteţul secat aproape tot de secetă. Pe vremea lui, avea apă destulă, mai ales acolo unde se scăldau, la roata sîrbilor, era adine de 2 metri. Intr’o seară, se înecase Sandu, băiatul notarului. Acum mai rămăseseră doar zăvoaiele depe mar­gine Rîul le hrănise şi crescuse ca pe niște copii ai săi, iar pe ’nserate cînd își culcau umbrele pe spinarea apei, el le adormea cu sursul uşor de unde. Iată şi biserica Sf. Nicolae, unde baba Floarea îl ducea cu soră­­ş-­i Marioara toate duminicile şi săr­bătorile, îmbrăcat in cămăşuţă cu­rată şi straie noi. Tare minunat mai cinta dascălul Lisandrul Parcă l’au­­de şi acum! Doamne cite amintiri! De ce îl dureau astfel, de ce-i sfîrticau su­fletul cu ghiare vrăşmaşe? Aici îşi îngropase copilăria senină şi nevinovată, după ce-şi storsese vi­surile şi nădejdile, lipsit de griji, încălzit de dragostea părintească. Locurile trăsărtau sub privirile-i is­coditoare, ca printr’o vraje neînțe­leasă. Intlmplări de odinioară mis­tuite de uitare, inviau cu’n gînd de mustrare parcă. Ilarie Îşi simţi ochii umezi. Dina­intea lui, stătea el de astăzi şi co­pilul de demult! Se măsurau lung u­­nul pe altul miraţi ca doi străini. — Cine eşti tu? părea că Întreabă omul vîrstnic. — Nu mă cunoşti, nene?, — surîdea candid băeţaşul cu ochii mari luminoşi şi faţa Îmbujo­rată. Eu sunt... dumneata! Aide, îm­­brăţişază-mă! şi desfăcu minutele fragede, căutindu-i pieptul. Ilarie 11 strinse tare fără căldură. Ciudat! Nu-l mai recunoştea! Nu se mai cu­noştea pe sine. Şi totuşi îşi da seama rece, că-i el însuşi, aşa cum fusese odată. Cînd desfăcu braţele, copi­laşul se clătină şi se prăvăli fără cu ochi o aluniţă ştii... Descriemi-o, dă-mi cîteva sem­nalmente. — O doamnă blondă... verzi... trăsături regulate, pe obraz... minţi Ilarie. — A, nu nu... N’am avut de­cit două femei simple, de la țară. — Atunci sigur, nu-i ea. După un ceas sfîrșiau masa. De­­afară, se auzi păcănitul unui motor. Venise mașina să-i ia. Cei doi prie­teni se despărțiră strîngîndu-și pu­ternic mîinile. — Iți mulțumesc Radule, pentru tot ce ai făcut. Asta n’am s'o uit niciodată. — Nu mi-o dovedești decit dacă o să mai vii pe la mine. Regret că n’ai găsit aici pe nevastă-mea și împre­jurarea a fost cam... tristă. Te-aș fi primit in alte condițiuni. După ce-și luară rămas bun, Ilarie se urcă în automobil şi porni, stîr­­nind în urmă-i un nor de praf care-1 mistui privirilor, ce-l petreceau VIII.—Nunta cu ochi mari adumbriţi de sprincene stufoase, alergă cea dinţii să-şi îm­brăţişeze fratele. Veniră apoi laolaltă diaconul Iile, ginerele tînăr, cu mus­taţa abia răsărită, Gheorghe sub­prefectul, acum pensionar, cu părul cărunt, gîrbovit de vreme, şi alte rude, venite la nuntă. Toţi scoaseră strigăte de uimire zărindu-1 pe Ila­rie. îngrijorarea se topi numai decit de pe feţele lor şi făcu loc unei vo­ioşii fără margini. Urmară îmbrăţişări nesfîrşite, ex­clamaţii! — Ce noroc că n'ai venit cu tre­nul! Parcă D-zeu te-a ferit zise Ghe­orghe minunîndu-se. — Ba cu el am venit tată, pînă la Craiova. Deacolo am luat maşina. — Cum, adică ai fost în trenul care...? — Da. Şi iacă am scăpat teafăr. Cei de faţă îşi făcură, evlavios, cruce — răsuflînd uşuraţi — Şi noi te-am aşteptat azi noapte la gară. Ne-am dus degeaba! — Ai fost şi tu soră? n­iniţ! — Da, cu tata şi cu Iile. — Aşa e! urmă ginerele. Trenul trebuia să sosească la 12 şi jumătate. Trece 12 şi jumătate, se face 1, 1 şi jumătate. Nu mai venea! întrebăm pe şeful gării de ce intîrzie atîta. Cînd ne găteam să plecăm ne pomenim cu el că ne spune că acceleratul cu care trebuia să vii s’a ciocnit la Pie­­troaia cu personalul de Vînciorova. Tocmai atunci primise telegrama. — Mare grije ne-ai făcut, adăugă baba Floarea. Biata soră-ta era pa­lidă ca o moartă. — Păi cum să nu fim tngrijați, Doamne iartă-mă când astăzi avem nunta? Cum s’o facem dacă tu te prăpădise­și? Cine mai avea inima să petreacă? Am dat pină și o fugă la locul prăpădului doar oi da de tine, dar n’am făcut nimic. M’am întors cu o îndoială mare. Trime­­serăm 2 telegrame la tine. Gindiam că n’oi fi plecat poate cu trenul a­­cela. Niciun răspuns. Tocmai cind eram mai descurajați, D-zeu te a­­duse. — In sfîrșit, bine că s'a întîmplat așa! — murmură diaconul. — Cite e ceasul, ginernică? întrebă socrul. 2— 3 și jumătate. — Avem destulă vreme. Să trimi­tem după lăutari. Costică, băiatule Ia dă tu o fugă pină la Cinculeşti şi spune-le să poftească numai­decât. Pină atunci să cinstim cite un pă­hărel de vin pentru întoarcerea fiu­­lui pierdut, glumi subprefectul. Tocmai cind se găteau să intre în salonaş, bătrînul Grivei, clinele ca­sei, un dulău lăţos ciobănesc care scheunase cu desnădejde privind scena revederii fără ca cineva să-i dea vre­ o atenţie, rupse lanţul şi suflare. Da, ii murise copilăria. I-o o sbughi la sănătoasa prin ogradă, ucisese viaţa lui frămîntată — il prefăcuse sufletul. Acum era altul străin chiar faţă de el. Ajunsese pînă şi hoţ ca să prade averile altora! Asta ajunsese! — Ce silă mi-i de mine! murmură înfiorindu-se de desgust. Cu un gest de răsvrătire vîrî mina în buzunar, şi vru să zmulgă maldărul de hîrtii ca să le sfîşie. Mişcarea însă ră­mase spînzurată in aer, ca şi cum o paralizie îi ţintuise mîinile la vreme. Se linişti şi renunţă la îndemn fără să-şi dea seama de ce. O pricină deasupra înţelegerii lui, îl oprise să mintme nechibzuinţa. — Pe unde s’o iau conaşule? în­trebă şoferul în dreptul unei răs­cruci, încetinind mersul. — La stingă, a treia casă, unde-i poarta de fier. Mașina stopă. Ilarie coborî ane­voios, ca un moșneag, cu trupul greu cu oasele zdrobite. — O femeie se ivi numai decit în prag și cită spre poartă cu mina streaşina la ochi. Apoi slobozi un țipăt. — Ilarie! și baba Floarea, sprin­tenă ca o fată mare, străbătu ogra­da în goană, ca să îmbrățişeze pe Magheru. — Flăcău’ babei! Ai scăpat cu zile? Maica Precista s’a îndurat de bă­­trînețele mele. își făcea cruce podi­dită de lacrimi. Ilarie întrebă mirat. — Cum, știați? — Păi așa ne-am gîndit, că dacă n'ai picat pînă acuma pricina e afu­risitul de tm­n. II privia cu dragoste, fără să se mai sature. — Ce cruce de voinic te-ai făcut, maică! In vremea asta ieşiră repede din casă o seamă de bărbați și femei. Marioara, sora lui, o brunetă înaltă. Alergă intr’un suflet la Ilarie, și se gudură la picioarele Iul, splcnind coada. Doctorul il mingile pe cap su­­rîzind. Atunci clinele sări sprinten și-i cuprinde mijlocul cu picioarele dinainte, ca in îmbrăţişare. — Marș d’aci, potae! strigă crunt subprefectul Ce te-a găsit? — și-i trînti un picior în spate. Clinele scheună de durere dar nu se deslipi de stăpînul lui, pe care-1 recunos­cuse.­­— Lasă,­tată! Nu da în el!­n păcat! — Te umple de peri, jigodia. — Nu-i nimic! şi Ilarie înduioşat de dragostea cîinelui, îl strinse in braţe şi-l sărută pe botul umed. Atunci se întîmplă ceva cu totul neaşteptat! Animalul iscodit de afec­ţiunea stăpînului, se desprinse și întinerit o luă la goană prin ogradă, se învîrtea in loc, sărea peste pie­dici, stirnind praful in urmă-i, pri­didit de o bucurie fără margini. — Bietul Grivei! murmură docto­rul. Acum 12 ani era o șchioapă de cîine. Mi l’a dat Culaie și eu l'am adus acasă. II hrăniam eu însumi, cu mina mea, și tacă nu m'a uitat! Toți se minunară de intîmplarea cu Grivei. — Ei lasă nu vă mai înduioşați atîta, spuse Gheorghe, haide mai bine să intrăm. Vinul rubiniu se strecură înde­­mînatec in paharele albe ca lacrima și le însîngeră. Mesenii se ridicară în picioare şi ciocniră, urînd. — Să trăiască însurăţeii! — Să le dea D-zeu noroc şi să-i nătate! — La anul să ne poftească la botez — Să trăiască Ilarie, să jucăm curînd, curînd, şi la nunta lui. Magheru în mijlocul însufleţiri* îndura un ciudat simţământ. . /Va urma) I

Next