Dimineaţa, octombrie 1930 (Anul 26, nr. 8541-8571)

1930-10-31 / nr. 8571

Pagina­ta firtijiii japonezi Tokujaro Tsutsui și Koro Jamada Imaginea ca grai universal Ceva despre realizatorul „Melodiei lumii“ A doua zi după lansarea filmului într’o direcţie pe care o intuim. A­ senior, s-a ridicat o chestiune gravă de a cărei deslegare depinde însăşi existenţa şi succesul noului gen. A­­nume, cum să se evite inconvenientul limbii, care, chiar aşa difuzată ca engleza bunăoară, e complect străină atâtor milioane de spectatori de pe glob. Două sciziuni existau (una se anulari rin chiar caracterul ei humo­ristic): ori să se întreprindă o cam­panie universală pentru răspândirea limbii comerciale ! — nu uitaţi că erau în joc interesele marilor pro­ducători americani, — ori să se gă­sească un alt mijloc practic, în stare să înlăture un obstacol, neprevăzut la origine. . Se ridica deci problema unui grai mândouă ni le dă rafinatul cineast berlinez Walter Ruttman, creatorul acelei „melodii a lumii”, o încercare de a da sintetic, imaginea vizuală și sonoră a întregului pământ. E tentativa unei viziuni simfonice universului. Ruttman aduce în ci­nematograf un aport nou; el demon­strează că întocmai ca imaginea, su­netul poate avea perspectiva sa și că există valuri sonore. Şi Ruttman se strădueşte să găsească şi să dis­pus aceste valori. Originalitatea cer­cetării sale constă în montarea su­netelor, după cum în filmul mnul se montau imaginile. Se dă astfel sune­tului întreaga sa valoare prin mon­tajul care-i convine, se lucrează cu sunetul întocmai cum se lucrează cu o partitură. Sonorul a prilejuit cineastului de astăzi, facultatea de a fotografia sunetul, având drept urmare mii de posibilităţi, despre care Rottman ne-a dat deja un exemplu cu „Melodia Lumii”. — „Filmul sonor, explică el, aşa cum vreau să-l concep, poate fi un minunat mijloc de unitate umană, o admirabilă limbă internaţională a­­pucată lumii întregi. Nuanţa, expre­­siunea, timbrul sunetelor, al sgomo­­telor, al cuvintelor, vor suprima toa­te dificultăţile de comprehensiune". Prin acest montaj sonor Rullmann încearcă să recreeze pe planul ar­tistic, o întreagă lume de imagini, de sunete, de realităţi, cari sunt via­ţa însăşi, o reproducere şi o îndrep­tare a fratelor cari ţâşnesc cu ade­vărat din preocupările şi din ner­vii epocii noastre. Cât de departe suntem de viziu­nea strâmtă a filmului comercial, lângă Ruttman! Iată-ne apropiaţi da o perspectivă, unde începe să se contureze idealul cinematografului de mâine. Dar despre acest realizator, care stă alături de cei câţiva francezi, ruşi şi puţini americani, ne vom mai ocupa, universal, a unui „esperanto cine­­matografic”, problemă ce putea fi e­­X .»minată și poate într un fel desle­­guait spre bunele imagine! sonore, dacă ar fi fost pusă idealist pe un plan de artă și nu pe unul exclusiv industrial. S’a găsit însă un paleativ: sonori­zarea Lianelor în câteva limbi dile­ma, ceeace denotă o ingeniozitate provizorie, de pe urma căreia ecra­nul n'a câştigat nimic. Care aceasta e ultima ţintă a cine­ma:,,’,graiului sonor ? O simplă me­lodie cântată de o artistă, melodie ce nu mai are nevoe da cuvinte, pen­tru că nu sunt pricepute de tea, lumea ? O muzică ce nu supimes, decât ca valoare mecanică orchest, vie, cu cere ne obişnuisem în flec sală ? Câteva explicaţii — standau câteva efecte stereotipe ? S'a văzut chiar cu acest prilej, că principiul de difuziune, de comun­care, de captivare şi înţelegere pent­­ru toţi spectatorii lumii, o consti­tue încă imaginea mută, semnul fo­tografic. Lui îi este dat încă să cei­ti­na­l să traducă viaţa, să demons­treze din nou, că imaginea proecta­tă e cel mai precis şi mai spontan tălmaci, că un zâmbet al Lilianei Gish, o grimasă a lui Chariot, o pri­vire a lui Bancroft, sau un gest al lui Bouglais Fairbanks, nu mai au nevoe să fie proptite la explicaţii verbale, căci ar constitui o repetare, tun pleomasm. 3*. Destinul filmului sonor e acesta pe care-l vedem. Am găsit în excelenta revistă pariziană „Monde’’, un răs­­«rit», un început de realizare. FOX WALTER RUTTMAN V Un om care obţine mari succese la Berlin „Un vals in vagon-lits", filmul­­ despre care am vorbit la timp prin cab­i­nete ziarului nostru, se bucură­­ de un succes extraordinar şi capi­tala Germaniei. După ce a rulat timp de trei săptămâni de ecranul mare­­lui cinematograf „Titania Palast“ a fost programat in mod excepţional de „Universum“, cunoscuta sală de pe Kurfürstendamm, unde a ţinut afişul încă trei săptămâni, cu reţe­­le întrecute. Succesul acestui film se datoreşte bună parte, subiectului şi muzicii f­nnale, care a ajuns să pasioneze greg Berlinul. Scena din filmul „Un vals fe va­gon-lits” 30PIN­­TERIUL!­ iicul Billy, unul din cei mai tineri rtişti ai Hollywoodului, se găsea de curând la restaurantul studio­u­­lui, delectându-se cu o ţigaretă res­pectabilă. O artistă, mai în vârstă, nu s'a putut reţine şi la reproşat: „Spune­­mi copilaşule, mama ta Ştie, c­ă fu­mezi ?“ Billy, cu cel mai mare calm din lum­e, îi răspunse: „Spune-mi doam­nă, bărbatul d-tale ştie că încerci să flirtezi cu toţi tinerii din studio?“ Nu mai există copiii „DSFINSMERTA“ Miercuri 29 Octombrie, va avea loc la cinema Roxy, premiera de gală a primului film sonor şi vorbitor ro­mânesc, Ciuleandra. Spectacolul va fi onorat de pre­zenţa familiei Regate, a corpului di­plomatic şi a reprezentanţilor pre­sei. * In luna Noembrie, va fi prezentat la Paris, filmul Cain a lui Leon Poirier. ★ L’Etrangere, este titlul filmului, în care principalul rol femenin este inter­pretat de Elvira Popescu. Alături de dis­tinsa noastră compatriotă, apar: Fer­nand Fahre, Herri Debois, Jean Gerald, Tonia Navan, Maximian, etc. ★ Bil Bockert, pe care l-am putut a­­precia în filmul „Sub acoperişurile Pa­risului”, s-a decis să abandoneze defi­nitiv cabaretul în favoarea cinemato­grafului. ic „Des­goo”, filmul care va vedea lumi­na ecranului peste câteva zile la Tea­trul Pigalle din Paris, conţine o scenă foarte amuzantă despre utilitatea cine­matografului. Nişte aventurieri, vrând să întemeieze un oraş într-un deşert turnează un film de scurt metraj, reprezentând un oraş care există deja şi-l proectează unor fi­nanciari, asigurându-i că sunt imagini din oraşul lor. Aceştia, încrezători, acceptă să avan­seze fondurile cari vor permite construc­­ţiunile reale. ★ Lon Chaney, începuse să joace scurt timp înainte de a muri, câteva scene din filmul „Sunetul trompetei”. Filmul va fi reluat, iar „Omul cu o mie de feţe” n fi Mccgit gr «­atJace Mos»». — Din nou filme de război... Se anunţă acum, unul ,infirmierii războiului” cu Anita Page, Jane Walker, Marie Prévost. „The Academy of Motion Pictures Arts and Science” ,­etribue în fiecare an, recompense celor mai buni artişti, rea­lizatori şi scenarişti-Iată favoriţii a vitorului palmares , Greta Garbo (Anna Christie, Roman­ţa), Norma Shearer (Divorţata), Nancy Caroll (Vacanţele Dracului), Maurice Chevalier (Parada dragostei, La Grande Mare), Ronald Colman (Buldog Dru­­mond, Condamnatul), Ernst Lubitsch (Parada dragostei), Lewis M­­estone (Pe frontul de Vest nimic nou), King Vidor (Hallelujah). Raymond Grifth, actor en „vogin” a­­cum­ câţiva ani, pe vremea filmului mut, îşi va face debutul în „talkie” într’un film realizat de o nouă casă de produc­ţie din Hollywood, Majestic Pictures. Conrad Nagel, a terminat pentru a­­ceiaşi casă, To Day. Pay Wray va fi partenera lul Richard Arien, în North of 31. ■ir Mary Pickford, consacră zilnic, ore întregi studiilor coreografice. Pre­pară realizarea filmului Kiki şi ia lecţii de franceză cu Fifi d’Orsay. O activitate destul de frumoasă. ■k In studiourile lui Douglas Fairbanks se pregătesc scenele filmului Reaching for the Moon, o comedie muzicală a ce­lebrului compozitor înving Bedin. ★ What a Widow (Ce văduvă) este tit­lul viitorului film al Gloriei Swanson. Interpretează rolul unei tinere văduve milionare al cărei scop unic, este să­ ob­­ţie o situație mondenă. ■ft­★ Memoriile Iul Lon Chaney Moartea Iui Lon Chaney a produs mstemare în toată lumea, aşa cum redusese, acum câţiva ani, disparitia ■d Rudolph Valentino. Chaney a fost un stor de mare valoare şi abia cu prile­­ul încetării lui din viaţă, s’a putut con­­tuta de câtă popularitate se bucura în oată lumea. Pretutindeni publicul a ce­­ut detalii asupra desnodământului tra­­kc; ziarele au fost asaltate cu întrebări,­ar ediţia specială a unei publicaţii a­­mericane, care a apărut pentru prima dată ne­giată cu ştirea şi care se tipă­rise în două milioane de exemplare a est epuizată în câteva ore. La noi „Dimineaţa” a fost primul co­­tdian care a inserat evenimentul cu­m iată amploarea cuvenită, iar „Realita­­ta Ilustrată” a fost prima revistă din uropa, care şi-a asigurat exclusivita­­ea memoriilor marelui dispărut. Intriadevăr „Realitatea Ilustrată” a înregistrat un mare succes cu „Memo­­­­riile lui Lon Chaney”, dând în aceeaş ♦imn dovadă că nu precupeţeşte nimic, spre a satisface dorinţa cititorilor, ca­­re-i solicitaseră amănunte din viaţa c­­elui care a fost cel mai apreciat mim al clanului. Memoriile lui Lon Chaney, a căror ■ublicare a început în numărul 188, con­­sintând şi astăzi, au fost urmărite cu deosebit interes, de toţi cti­torii, cari au mers până la a solicita apariţia unui vo­­tm special. Faţă de numeroasele cereri primite, din partea publicului, editura noastră, a o­­ârât să scoată în volum senzaţiona­le memorii ale omului cu o mie de ere. Pe lângă o traducere literară, datori­­ă confratelui nostru, Joseph de Saxa, pltmul va cuprinde numeroase clişee nedite din viața particulară a actoru­­ui, precum şi o serie din faimoasele arse pe care Chaney obicinuia să le joa­­ce cunoscuților. EXTERIOARE ROMÂNEŞTI ,Sacha-Film“ din Viena proeetează să realizeze în România, exterioarele pentru trei mari operete cinematogra­fice, prevăzute în producţia viitoare a acestei societăţi. ­­ ls. Pentru Joi 30 Octombrie, cinema­tografele Capitol şi Roxy, pregătesc o sărbătoare. Premiera Ciulandrei. O sărbătoare a filmului românesc, a culturii româneşti. Cu toate că străduinţele celor cari au realizat până acum filme la noi, au fost dintre cele mai merituoase, nici una dintre producţiuni, nu reu­şea să se ridice până la înăl­ţimea producţiunilor străine. Cauzele erau multiple; realizatorii se loviau mai ales, de lipsa de capi­tal. Interpreţii nu corespundeau de cele mai multe ori rolului, regizorii, ne­având toate mijloacele la dispo­ziţie nu puteau da prea mult. Totuşi, unele realizări, au arătat, că avem talente, cam­ bine întrebuin­ţate, ar fi putut da lucruri foarte frumoase. Trebuia un film, care să aducă pe ecran, ceva din viaţa interesantă a ţării noastre, care să arate pe boeri şi pe ţărani, pe bogaţi şi pe săraci, în traiul lor de toate zilele, trebuia un film, care să facă să răsune din baut-parteurul aparatelor sonore, graiul românesc, vorbit de români,­­ muzica românească; acest film, îl a-­­­vem astăzi şi îl vom vedea peste câteva zile: Ciuleandra. Acţiunea este luată după romanul bine cunoscut al d-lui Liviu Re­­breanu. Puiu Faranga, băiat de boer, în cursul unei călătorii la moşie este impresionat de o ţărancă de 14 ani— Mădălina — pe care o vede la un dans obicinuit prin partea locului: „ciuleandra“. Tatăl lui, boerul, care ar vrea ca sângele familiei sale să fie împros­pătat, cumpără pe fată de la părinţi, o trimite în străinătate, la studii şi o transformă în scurtă vreme, într’o „domnişoară“ înzestrată cu toate calităţile mondene. Puiu se însoară cu ea şi puţin timp dela căsătorie: într’o noapte o pornire ciudată, inexplicabilă îl în­deamnă să ucidă pe frumoasa Mă­dălina, înfingându-i unghiile în gâ­tul ei fraged. Tatăl lui pentru a-l scăpa de pro- I ces, îl duce la sanatoriul unui prie­ten. Acela lipseşte însă şi Puiu intră în îngrijirea lui Ion Ursu, bă­iat de ţăran din acelaşi sat cu Mă­dălina. Ursu, o iubise pe vremuri pe Mă­dălina, şi îi spune aceasta lui Puiu amintindu-i cum boemi a cumpă­rat-o, cum i-a răpit-o. Convorbirile între cei doi se înte­ţesc şi ele au asupra nervilor sures­citaţi a lui Puiu o influenţă extra­ordinară. Almanahul trecutului săi răsfoit cu atâta stăruinţă de Ion Ur­su, îl impresionează profund. Boerul îşi dă seama, că Ion Ursu are o influenţă nefastă asupra fiulu său şi este hotărît să-l mute la alt sanatoriu. Prea târziu. Venind să-l ia îl găseşte pe acesta în odae, dansând în ritm nebun Cileandra. * Pe acest fir conducător, a fost brodată acţiunea filmului. Bine­înţeles, că s’a insistat mai mult asupra părţilor cinematogra­ficei, complectându-se unele pasagii, eliminându-se altele. Filmul are muzică românească şi modernă, costume naţionale şi oră­şeneşti, întrun cuvânt, conţine multe elemente din viaţa românească ade­vărată.­­ Rolul dificil al lui Puiu Faranga, este interpretat de d. N. Băltăţeanu talentatul societar al Naţionalului care a dat de multe ori dovadă, că ştie să exploateze ro­lurile de ca­racter. D-na Popovici Voinea, una dintre artistele de talent ale scenei româ­neşti, interpretează rolul Mădălinei. D-şoara Elvira Godeanu, care s’a f D-ra Lelia Niku, interpretează re­remarcat în filmele: „Maiorul­­ lui prietenei Mădălinei. Ea cântă în n” ”*** ” " ' film, dona melodii româneşti: „La fântână cu găleata“ şi „Mândrun­ţă de la munte“. Filmul a fost regisat de d. Martin UN EVENIMENT CIU­LE­ANDR­A Berger. * Incheem acest articol, exprimân­du-ne dorința sinceră, ca „Ciulean­dra“ să obţie cel mai categoric suc­ces. Și dacă într’adevăr, după cum a­­firmă cei cari l-au văzut la Berlin, filmul este o realizare foarte bună; dacă el va aduce pe ecran ceva din rumoasa viaţă românească, dacă va­rmoniza elementul naţional cu cel nternaţional. tntr’un cuvânt dacă Ciuleandra este filmul cu care arta şi cultura românească se va pu­­tea mândri, succesul va fi extraor­dinar. ION GOLEA JEANA POPoViCl VUlNLA Iul Anitei, personagiu creat în film. p. Sireteanu, apare în rolul lui Ursu. Oct. 1930 PREMIERELE Patru Draci“ O producţie MURNAu Daca Ilsea, Olima Derg, Bemnard, Shaw, Wedekind, Kaiser şi Pirandello au revoluţionat technica artei dramati-­i­ce, deschizându-i noul orizonturi, nu-i mai puţin adevărat că s’au găsit şi în cinematograf adepţi ai ideilor novato-­ rii. Friedrich Wilhelm Murnau e pri­mul care ne dă exemplul. E primul re­gizor care a evadat din cadrul manie­rei de lucru, aşa zise, clasice, adică din atmosfera tipică a cinematografului, păşind spre o formulă originală, care să caracterizeze fiecare producţie în parte. Murnau e un original. E un Strind­berg al cinematografiei, un creator dacă vreţi. Operele lui nu vor semăna niciodată, una cu cealaltă şi nici nu vor utiliza elemente străine, împrumu­tate din afară... Cunoscător rutinat al subtilităţilor umane, stăpân pe exigenţele publicului, care animă sălile cinematografice, Mur­nau ştie să elimine de la început, inuti­lul. Şi e un mare merit ştiinţa de a selecţiona elementele unui spectacol cinematografic, cu atât mai mare, as­tăzi, când filmele vorbitoare păcătu­­esc, poate, tocmai prin avalanşa lungi­milor inutile. Să nu vă închipuiţi, to­tuşi, că Murnau e un duşman al amă­nuntelor. Din contră, nimeni nu-l în­trece în meticulozitate. Dar amănuntele redate de el sunt nuanţate, au un rost, o semnificaţie, bine stabilită; o singură petală dacă a căzut dintr’o floare, intr’o scenă oarecare a filmelor sale, nu tre­­bue trecută cu vederea... Petala aceasta poate simboliza întreaga acţiune a fil­mului. Noua producţie a lui Murnau întitu­lată: „Patru Draci” şi care a fost pre­zentată ori la cinematograful „Femi­­na” face parte din ciclul foarte re­strâns al filmelor psihologice. Şi ca să reuşească a-i impregna nota atractivă, ateut-ul spectaculos sau cum s’ar spu­ne în limbaj american, „succesul de cassa”, Murnau şi-a fixat desfăşurarea subiectului într’un circ. Viaţa din cu­lisele circului a fost Întotdeauna bogată în drame impresionante, mai ales a­­tunci când subiectul e tratat de Mur­nau. Aşa că, în modul acesta regisorul a dat la iveală şi o oper­ă de artă şi un succes de cassă, cum rar s’a putut întâlni chiar acolo, în America, unde spectatorii se entuziasmează de obi­­ceiu după cow-boy, detectivi şi aven­turi bootlegger-iste.... E vorba de patru copii oropsiţi, doi băeţi şi două fete cari se întâlnesc şi leagă prietenie în manejul unui circ. I-au înfrăţit suferinţele şi mizeria pe toţi şi au devenit nedespărţiţi.... Un bătrân clovn impresionat de tortu­rile şi neajunsurile pricinuite acestor viitori acrobaţi, se decide intr’o bună zi, să-i ia cu el şi să părăsească circul.. Zece ani după aceea „Cei patru draci”, — cum şi-au întitulat ei numă­rul — constituie senzaţia spectac­oleior Camarazii au crescut şi prietenia lor s’a transformat in dragoste puternică... Dar, într’o seară, la un spectacol o frumoasă necunoscută aruncă flori lui Charles, iubitul şi partenerul drăgăla­şei Mary. Aventura îl captivă pe diar­ies şi Mary îşi itreacâ deziluzia la la­crimi. Neputând suporta o despărţiră, micuţa Mary, se hotărăşte Într’o zi şi merge direct acasă la necunoscuta care i-a răpit iubitul, căreia ii destăinuia durerea ei și o roagă să-i redea liniștea Charles din camera vecină a auzit to­tul; sinceritatea modestei Mary i-a des­chis ochii... Totul pare uitat.. Dar iată că la un nou spectacol, când „Cei patru coraci” își executau numărul, necunoscuta apare iarăşi in loje., O floare aruncată in manej la adresa lui Charles, o emoţie puternică, un ţipăt scurt, şi Mary se prăbuşeşte de la cea mai mare înălţime a trapezului.. Săr­mana fată a scăpat totuşi cu viaţă şi Charles e singurul care are remuşcări şi care-şi propune să n’o mai părăsea­scă niciodată.... E o dramă puternică, presărată ca capitole senzaţionale. Un film in ge­nul care a plăcut întotdeauna publi­cului nostru. Minunata distribuție, mi-a dat prile­jul să admir, odată in plus, pe: Charles Morton, John Farell Mc.­Donald, Barry Norton, Janet Gaynor, Mary Duncan și Nancy Drexel. Despre technica filmului nu e nevoie să mai pomenesc... Este un film Mur­nau și aceasta spune totul.... J. de S. Orsia Garbo in Mata-Hari Greta Garbo, va începe în curând, turnarea unui film în care va interpre­ta rolul lui Mata-Hari împuşcată în timpul războiului la Paris, ca spioana germană. Greta Garbo, turnează acum. Inspi­raţie, sub conducerea lui Clarence Brown De îndată ce acest film va fi termi­nat, se vor pune la punct primele sce­ne din filmul Mata-Hari, al cărui Utm­ nu a fost încă definitiv fixat. F­rumosul Gigolo... ...filmul brodat pe mult apreciata melodie cu acelaş nume, despre care am vorbit şi în numărul trecut al ziarului nostru ,î prezentat, în curând la marele ciatematograf din Capitală, „Roxy”. Cronicarii străini, care au avut prilejul să asiste la premiera aces­tei producţii germane, au numai cu­tobi« Ab la udA te turm teaisavu­lui şi interpreţilor. Se spune că ar fî una dintre cele mai reuşite reali­zări ale filmului sonor şi vorbitor, ce­ea ce ne face să-l aşteptăm cu multă curiositate. Distribuţia, în frunte cu Igo Syzn, Betty Astor, Anita Dorris, Nes­tor Ariani şi Oskar Marion, lasă să se întrezărească dinainte o in­­­­terpretare mai presus de orice aştep­tare. Filmul va fi lansat în România de casa „Ricoli-Film”, care a dat în­totdeauna dovadă de mult gust şi pricepere la selecţionarea producţi­ilor achiziţionate. BETT­A MOTOR UN nou film al lui Kd­io­mm Eleanor Boardman, a fost angajată de M. G. M. pentru principalul rol fe­­menin din The Great Medoro, film pa care-l va realiza King Vidor. John Mack Brown, este vedetă. Erwin Gordon, William Bakewek, A­­nita Louisa g &&& g0altf I**

Next