Dimineaţa, noiembrie 1931 (Anul 27, nr. 8928-8957)
1931-11-26 / nr. 8953
Anni XXVII - No. 8954 STVtO-UL <U PENIŢA PE OUSTAl Of vânzare !a l IRRAMA FRANCEZĂ fii/ vicmiHii Reprezentanţa şi depozit pentru românht HAPO-str.fiărt Sjhsi 2, bucureşti I Se cautrevânzători pentru provinge Fondată în 1904 de CONST. MILLE Lei 3 lucureşti, Str. Const. Mille 7-11 (Sărindar) În pagini Joi 26 Moembrie 1931 TELEFON: Centrala: 3-2470. Străinătatea: 3-5354 Direcția: 3-2474. Ad-Jia: 3-2473 Provincia : 3-1068. fíuexid( mai &tuí fîR) (©) In căutarea de mijloace In Turcia de odinioară, se acorda un premiu în bani aceluia care indica statului o nouă sursă de venituri sau sugera ideia unui nou impozit. La noi ar fi indicate premii pentru aceia cari ar descoperi în tainiţele, deseori aşa de greu de pătruns, ale bugetului sume ce ar putea fi economisite, capitole bugetare ce ar putea fi reduse, dacă nu chiar suprimate. Prin această operaţie, s’ar uşura guvernului întrebarea ce face ori de câte ori i se cere să renunţe la un impozit din cale afară zdrobitor sau să nu adâncească şi mai rău mizeria slujbaşilor prin sălbaticele reduceri făcute în salariile lor. »,De unde să găsesc sumele ce mi se pretind?“ Aşa te întreabă guvernul. Ba mai crede că întrebarea aceasta îi serveşte ca să dea dintr’o dată, două lovituri: să reducă la tăcere pe cei ce critică operaiul financiară şi, al doilea, să justifice modul său de a proceda în materie. Să ne căznim şi noi, cu mărginită noastră pricepere de nespecialişti să-i uşurăm guvernului deslegarea chinuitoarei întrebări. Credem de prisos să declarăm că nu pretindem nici un premiu — mai ales că ştim că nu-l merităm. Sunt însă chestiuni pentru a căror pricepere şi lămurire nu se cere vreo specialitate şi nici vreo particulară pregătire de tehnician. Simţul realităţii şi cunoaşterea situaţiei sunt, pentru ceea ce vroim să arătăm în rândurile de faţă, călăuze suficiente şi destul de sigure. Aşadar, chestiunea se pune în felul ce urmează: dacă guvernul ar avea posibilitatea de a găsi în buget sume disponibile şi suficiente, el ar renunţa bucuros la unele măsuri, care nici lui nu-i fac plăcere. Ar renunţa, de pildă, la monstruosul impozit excepţional pe salariile funcţionărilor particulari, precum s’ar grăbi să consimtă ca membrii corpului didactic să nu mai fie la discreţia primarilor sau prefecţilor de judeţe. Insă... „de unde să găsesc sumele ce mi se pretind?”. ■ Să încercăm a le găsi. In scopul acesta, n’ar strica, ba chiar ar fi de un folos vădit, dacă aruncăm mai întâia o privire la ceeace s’a făcut în alte state, unde s’a simtit de asemenea nevoia de economii şi de comprimare a cheltuelilor. Iată două exemple recente dela două state vecine: Bulgaria şi Cehoslovacia. In Bulgaria, şi-au redus lefurile lor, au propus o reducere a diurnelor membrilor parlamentului, au aplicat curbe de sacrificiu pe lefurile funcţionarilor superiori, dar nu s’au atins de salariile micilor slujbaşi şi nici nu s’au gândit la înfiinţarea vreunui impozit excepţional pe salariile funcţionarilor particulari. In Cehoslovacia, preşedintele Masaryk îşi reduce din proprie iniţiativă 27 la sută din lista sa civilă, ar miniştrii şi alţi funcţionari superiori îl imită aproape în aceiaşi proporţie. In exemplele acestea nu s’ar găsi oare ceva de imitat şi pentru conducătorii României? Dar care ar fi marea pagubă pentru bunul mers al trebilor publice, dacă s’ar suprima mai mulţi subsecretari de stat cu personalul lor auxiliar şi cu automobilele ce li se pun la dispoziţie? Mai ales că printre subsecretarii aceştia sunt oameni foarte utili în profesiunile lor respective, dar cam dezorientaţi în funcţiunea ce li s’a încredinţat. De asemenea, aşa cum am relevat şi într’un articol anterior, sunt atâtea societăţi, ligi şi asociaţii, înfiinţate din iniţiativă particulară, dar care fiinţează aproape exclusiv prin subvenţiile ce storc din bugetul secătuit al statului. S-ar economisi sume destul de rotunde, suprimându-se aceste subvenţii. O bună şi cinstită aplicare a legii cumulului ar produce, în aceiaşi ordine de idei, economii ce nu sunt de dispreţuit. Bugetul mai are destule tainiţe de unde se poate tăia şi reduce fără mare inconvenient. N. Batzaria Violenta ciocnire din staţia Pescoasa Zece ceferişti răniţi.Pagube de milioane Direcţiunea generală a Regiei auconome c. f. r. a primit un raport telegrafic prin care i se aduce la cunoştinţă că eri noapte s’a produs un grav accident de cale ferată, in halta Pescoasa, situată intre staţiunile Lunca Bradului şi Rastoliţa, pe linia Petru Rareş—Tg.-Mureş. Trenul de marfă No. 4454, având dublă tracţiune, a ciocnit, la intrarea în haltă un vagonet al secţiunii locale de întreţinere, încărcat cu şine. Ciocnirea a fost atât de violentă incât, din cauza marei încărcături a vagonetului, prima locomotivă a trenului de marfă s’a răsturnat de pe linie, iar a doua a suferit avarii grave, deraind de toate roţile. Un număr de cinci vagoane, din garnitura trenului de marfă au fost prefăcute in ţăndări. VICTIMELE Au fost grav răniţi, cu prilejul acestui accident, frânării Stan Alexandru şi Erdeli Ioan, fochistul Vinţe Nicolae şi mecanicul Csiszár Francisc. Răniţii, după ce au fost pansaţi, la faţa locului, au fost trimişi grabnic la spitalul din Tg.-Mureş. Din personalul trenului de marfă, au mai fost şase răniţi mai uşor, cari, după ce au fost pansaţi, au fost lăsaţi liberi. Pagubele sunt foarte mari. Din primele evaluări rezultă că ele se ridică la câteva milioane lei. CE A STABILIT ANCHETA Ancheta întreprinsă de organele locale c. f. r. a dus la constatarea că vinovat de acest accident este şeful de echipă Bradi Alexandru, care a plecat cu vagonetul încărcat cu sine, fără să ceară cale liberă şi fără să se asigure dacă nu se află în mers un tren prin apropiere. Din cauza acestui accident, circulaţia trenurilor a fost întreruptă timp de zece ore. Trenurile de persoane No. 401 şi 414 au trebuit să facă transbordare, întrucât linia a fost ruptă pe o mare întindere. Aseară circulaţia a fost reluată, prin pilotare, cu trenul de persoane No. 413, care a fost îndrumat pe linia de garaj a haltei Pescoasa. S-au trimis ajutoare pentru ridicarea locomtivelor și a vagoanelor sfărâmate, precum și pentru refacerea liniei, care este distrusă pe o întindere de câteva sute de metri. — ■ ■ întrevederea Manzoni- Briand PARIS, 24 (Rador). — D. Manzoni, ambasadorul Italiei, a avut aseară o întrevedere cu d. Briand. „Le Journal“ află că în cursul acestei întrevederi, d. Manzoni a comunicat dorinţa guvernului italian de a pune Franţa în cunoştinţă de rezultatele exacte ale călătoriei d-lui Grandi la Washington, de îndată ce ministrul italian al afacerilor străine se va fi înapoiat. Ziarul crede de altfel că ar fi posibil ca d. Grandi, în călătoria de întoarcere din America, să treacă prin Franța. LA HOTEL — Cum, toate camerele sunt ocupate?... — Da, s’au anunțat vreo optzeci de artiste fără angajament, care vor să fie răpite ■■a Convenţia preferenţială cu Germania nu se mai aplică .agHTfVf«IWIbl 1. ■ —mmmm—m Ministerul nostru de externe a fost inştiinţat erl de către guvernul german, că tratatul de comerţ cuprinzând acordarea de tarife preferenţiale pentru cerealele româneşti, nu mai poate fi aplicat. După cum se ştie, convenţia noastră comercială ca Germania, urma să intre in vigoare pe ziua de 15 Noembrie, a. c. Intre timp, Germania a cerut adeziunea tuturor statelor cu care este legată prin convenţii comerciale, pe baza principiului naţiunii celei mai favorzate, pentru ca să obţină adeziunea lor la excepţiile acordate României. Douăzeci şi una de ţări, şi-au dat adeziunea la aplicarea nouei convenţii, iar alte şapte, au condiţionat această acceptare, pretinzând unele compensaţii şi anume: Argentina şi Turcia au cerut regimul de preferinţă, Africa de Sud, să se inceapă noul tratative cari să-l asigure avantagii. Cehoslovacia şi-a dat consimţământul la aplicarea convenţiei, dar a anunţat că nu renunţă la cererea de preferinţă vamală pentru orzul şi malţul ei. Danemarca, Rusia şi Statele Unite, au cerut cu prilejul desbaterilor de la Geneva să li se admită un principiu, dreptul la preferinţă dar până acum n’au răspuns la demersul direct al Germaniei. Cum tratativele ce se urmau mai reclamau timp, guvernul german ceruse amânarea punerii în aplicare a convenţiei comerciale preferenţiale cu România până la 1 Decembrie a. c. Guvernul nostru n’a admis însă acest termen, ci a cerut ca tratatul de comerţ să fie pus neapărat in vigoare pe ziua de 22 Noembrie, a. c. întrucât nici până la această dată guvernul Reichului n’a putut ajunge la o înţelegere cu diferitele state cari formulau pretenţii, el s’a văzut silit de a renunţa la aplicarea convenţiei cu România. • Deocamdată, regimul schimbului de mărfuri dintre România şi Germania este următorul: Cele două tări işi aplică taxele prevăzute prin acordul provizoriu încheiat In Iunia 1930. Renunţând la principiul tarifelor preferenţiale, guvernul german a întrebat ministerul de externe român, dacă asta dispus să raia tratativele in vederea Incheerii unei convenţii comerciale pe baza noul. Guvernul german a întrebat dacă d. von Posse, şalul delegaţiei germane care a tratat convenţia eşuată , ar putea să vie In Bucureşti săptămânile viitoare, spre a stabili de acord cu ministerul nostru de industrie şi comerţ, condiţiunile unei convenţii nouL . D. von Posse a primit Însărcinarea de a se duce şi la Sofia, Budapesta şi Belgrad, spre a Încheia cu ca la trei ţări convenţii comerciale, cari să nu mai aibă la bază tarife preferenţiale pentru produsele lor agricole. • Guvernul român n’a luat incă o atitudine definitivă, faţă de notificarea făcută ori de către legaţia germană, că aplicarea convenţiei comerciale pe bază de tarife preferenţiale, Întâmpină dificultăţi insurmontabile. Cercurile oficiale româneşti sunt de părere să se ceară un nou răgaiţ să nu se renunţe definitiv la clauza preferenţială, ci să se facă o nouă încercare pe lângă guvernele cari nu şi-au dat agrementul şi se prevalează incă de dreptul ce le acordă situaţia de naţiuni din cele mai favorizate. Rose Amy s-a prezentat dri dimineaţă autorităţilor ----------------------------------------------------------------------------------------O poveste neverosimilă de răpire şi sechetrare De trei zile, telefoanele zbârnăe, agenţii aleargă, detectivii sunt la lucru. Toată lumea caută pe Rose Amy. Consulul Franţei — care a anunţat cel dintâiu autorităţilor româneşti dispariţia enigmatică a vedetei de muzic-hall — veghează. Parisul cere la fiecare ceas informaţii telefonice. Chiar diplomaţii s’au arătat îngrijoraţi de această afacere misterioasă. Şi in vreme ce se fac urmăriri, se cercetează toate ipotezele, se fac arestări şi se iau interogatorii. Rose Amy reapare în came şi oase, spre stupefacţia generală. DISPĂRUTĂ S’A PREZENTAT CONSULULUI FRANCEZ Intr’adevâr, ori dimineaţă actriţa s’a prezentat la consulatul francez. Consulul a rămas, pe bună dreptate, surprins. Timp de o lună cât a stat în ţară, Rose Amy s-a bucurat de toate amabilităţile coloniei franceze şi a consulatului. A fost considerată ca o persoană rezonabilă şi serioasă, a frecventat familii onorabile. Reapariţia ei in condiţii atât de ciudate năruia buna impresie pe care şi-a cucerit-o şi punea, pe oamenii aceştia încrezători şi serioşi, intr’o situaţie destul de penibilă. — Unde aţi fost, doamnă ? — Am fost răpită de un necunoscut.Ea schiţă un gest plictisit. Se vedea că nu e dispusă du plăcere, să dea relaţii asupra celor întâmplate. Un funcţionar al consulatului a condus-o la siguranţă. LA SIGURANŢA STATULUI Am văzut-oeri dimineaţă în biroul d-lui Stratilescu, energicul inspector de poliţie care a lucrat cu o râvnă admirabilă la limpezirea acestui caz. Vreji să ştiji cum arată? E încă destul de amuzantă. O franţuzoaică vioaie, agilă, o femee „chic“. Sfidează vărsta cu mult curaj. Siluetă destul de graţioasă. Păr blond, ochi mari albaştri, nas fin, nări nervoase. Hotărât: o femee bijuterii cari au constituit punctul de atracţie in această afacere. Poliţiştii le au examinat evaluându le la două milioane lei. Rose Amy afectează însă o oboseală grea, copleşitoare. Nu e dispusă să vorbească, să fie descusută, să i se ceară detalii, să se facă incursiuni delicate... Interpreta — o bătrânică simpatică şi vie — n’o slăbeşte cu întrebările. — Aşadar aţi fost răpită ? — Da. — De cine ? — Nu pot spune. E un bărbat însurat. Iar după două minute de gândire: — La drept vorbind nici nu ştiu cum îl chiamă. Ii cunosc numai figura. —Ei ştiţi că lucrurile au haz — intervine cineva. Actriţa face un efort pentru a şi recăpăta voioşia. Surâde, mimează, abordează zâmbetul ei profesional, mica ei armă de luptă şi cucerire. CE POVESTEȘTE „VICTIMA?“ Mi s’a părut intr’adevăr ciudat când portarul mi-a comunicat că o maşină va veni să mă ia de la hotel, pentru a mă duce la familia Canille. Aşteptam în stradă. După câteva minute s’a oprit o limuzină. Un domn foarte corect s’a coborât, m’a RECLAMA ? Nouile inzistenţe spre a da o indicaţie asupra locului in care a fost şi a persoanei cu care şi-a petrecut patru zile, rămân zadarnice, li se atrage atenţia că afacerea nu este chiar o glumă, fiindcă s-au alarmat legaţiile şi trei zile poliţia a fost pusă zadarnic pe drumuri. Actriţa nu vrea să dea însă nici o precizitune. • Toată lumea e convinsă că nu spune adevărul. — Nu cumva aţi aranjat această dispariție pentru a vă face reclamă? Rose Amy protestează cu tărie. — Am destul renume, domnule! răspunse ea cu o indignare comandată. Aici au rămas lucrurile ori dimineaţă. Desigur poliţia nu va dezarma decât după ce va limpezi lucrurile. CONSULUL FRANŢEI INDISPUS Este sigur că Rose Amy va părăsi imediat ţara. E o dorinţă de altfel exprimată şi de consulul Franţei care nu doreşte ca actriţa să mai locuiască la noi după ce i-a procurat atâtea încurcături. A. B. C. care posedă secretul de a nu înfbâ- j salutat şi mi-a spus că a venit să —» n M'/im ,1,-nne alături de el. Irani ! E îmbrăcată simplu, fără pretenţii, dar cu cochetărie. Un costum de tricou gris, o pălărie maron, şoşoni ruseşti. Era pregătită pentru voiajul la Paris sau pentru escapada pe care vroia s’o facă? BIJUTERIILE Ţine mâna, in care strălucesc luminile unui inel, pe o enormă poşetă de piele. In ea sunt faimoasele mă ia. M’am urcat Nu cunosc Bucureştii. Maşina a ocolit câteva străzi şi a luat-o la şosea. Unde mă duceţi? — am întrebat. — Să facem mai întâi o mică plimbare, doamnă! Maşina a pornit însă cu toată viteza ieşind din oraş. Am încercat să protestez, să ţip. N’am mai putut. Aproape că nu mai ştiu ce s’a întâmplat. Am trecut parcă printr’un oraș. După patru ceasuri am ajuns la un conac. Rose Amy ridică desnădăjduitâ brațele și se lamentează : — Oh, oh, oh! Un conac, un interior cald... — Și? — N’am închis ochii de atunci! — Intr’adevăr, are fața foarte palidă, ochii sunt traşi, două cearcăne adânci ii brăzdează obrazul. — Nu vă lipsește nimic ? — Nu. Dar am fost bolnavă acolo. — Ciudat! — făcu cineva. — Mai mult amuzant decât ciudat ! — intervine un altul. , / W Ji . y/yijs'i \ ROSE AMY Fuga directorului „Băncii pentru comerţ şi agricultură“ din Germania BERLIN. In ziua de 20 crt., a avut loc, la parchetul general, o conferinţă, pentru a se discuta măsurile de luat cu privire la „Banca pentru comerţ şi agricultură“ din Berlin, care, după cum s’a anunţat, s’a prăbuşit. Printre altele, avea să se discute şi despre emiterea unui ordin de arestare împotriva directorului conducător al băncii, Willi Seiffert. Dar înainte încă de sfârşi- tul conferinţei procurorilor, sosi şireg că Seiffert a dispărut, deşi vila lui din Lichterfelde-West era păzită din ajun de cătră agenţi ai poliţiei secrete. E probabil că Seiffert a reuşit să părăsească vila în ascuns in cursul serii şi să fugă din Berlin. Parchetul a ordonat imediat întinse cercetări. „ In Berlin se consideră ciudat faptul, că s’a tărgănat atâta timp cu emiterea ordinului de arestare impotriva lui Seiffert. Desfiinţarea examenelor de fine de an la licee Ministerul instrucţiunii a făcut cundar examenele de fine de an cunoscut tuturor direcţiunilor de. . . .. . . . . .. . Nu vor mai da examene decât şcoli secundare ca potrivit art. 17 elevii aflaţi în ultima clasă a gimdin noua lege a învăţământului se-naziului. Conversiunea datoriilor agricole Bancherii la d. ministru Argetoianu Delegaţia asociaţiei marilor bănci şi a Uniunii băncilor unite s-a prezentat dri dimineaţă d-lui ministru Argetoianu în chestiunea procesului pentru conversiunea datoriilor agricole. Delegaţia a fost compusă din d-nii Al. ştefănescu preşedintele asociaţiei băncilor române, N. P. ştefănescu directorul general al băncii Româneşti, Oscar Kaufman, directorul general al băncii de credit român, Stamboliu şi Manolescu- Strunga, reprezentanţii Uniunii băncilor unite şi Gheron Netta, secretarul general al asociaţiei băncilor. Delegaţia a prezentat dlui ministru de finanţe memoriul băncilor, prin care se arată că proectul de conversiune a datoriilor va avea consecinţi funeste asupra creditului naţional şi chiar asupra ordinei sociale, întrucât dacă favorizează o parte din ţărani — şi anume pe debitori — defavorizează, aproape in aceiaşi măsură, o altă parte pe care o formează creditorii săteni. In consecinţă bancherii cer prin acest memoriu d-lui ministru de finanţe să revină asupra procetului aducăndu i modificări fundamentale. D. ministru Argetoianu a răspuns delegaţiei că hotarirea guvernului de a veni cu proectul de conversiune este definitivă şi nu se poate reveni asupra ei. D. ministru a luat totuşi act de observaţiile bancherilor cum va lua act şi de alte observaţiuni ale diferitelor organizațiuni economice și financiare, la discutarea procesului în parlament, va admite deasemeni modificările de detaliu ce vor fi posibile. 0 convorbire cu Gandhi Reînceperea refuzului de supunere către legi este inevitabilă VIENA. — „United Press“ anunţă din Londra lui ,Jreue Freie Presse“. Gandhi a declarat corespondentului dvs. într’o convorbire, între altele următoarele : Există puţine speranţe întrun acord la conferinţa Mesei Rotunde. Trebue să se compteze pe faptul că reluarea mişcării de nesupunere cetăţenească în India, este inevitabilă. Dificultăţile stau în atitudinea guvernului englez. Sunt convins, că o atitudine prevenitoare suficientă a guvernului, ar face posibilă soluţionarea deosebirilor de păreri între hinduşi şi mahomedani; mă tem însă, că guvernul se foloseşte de aceste deosebiri de vederi, pentru a trimite acasă delegaţia indiană, eventual cu mâinile goale. Fireşte, pot să mă înşel. In ce priveşte aplanarea litigiului în cehstiunea minorităţilor, Gandhi s-a exprimat în sens optimst, observând totuşi că actualmente un acord nu poate fi obţinut la Londra. Vapor eşuat MARSILIA 24 (Hador). — Din Oran se anunță că vaporul elen „Embercos“ a eşuat pe un banc de nisip, în apropiere de Oran. Vaporul are avarii grave. Echipagiul a rămas pe bord.