Dimineaţa, noiembrie 1931 (Anul 27, nr. 8928-8957)

1931-11-26 / nr. 8953

Anni XXVII - No. 8954 STVtO-UL <U PENIŢA PE OUSTAl Of vânzare !a l IRRAM­A FRANCEZĂ fii/ vicmiHii Reprezentanţa şi depozit pentru românht HAPO-str.fiărt Sjhsi 2, bucureşti I Se cau­trevânzători pentru provinge Fondată în 1904 de CONST. MILLE Lei 3 lucureşti, Str. Const. Mille 7-11 (Sărindar) În pagini Joi 26 Moembrie 1931 TELEFON: Centrala: 3-2470. Străinătatea: 3-5354 Direcția: 3-2474. Ad-Jia: 3-2473 Provincia : 3-1068. fíuexid( mai &tuí­­ fîR) (©) In căutarea de mijloace In Turcia de odinioară, se acor­da un premiu în bani aceluia care indica statului o nouă sursă de ve­nituri sau sugera ideia unui nou im­pozit. La noi ar fi indicate premii pen­tru aceia cari ar descoperi în tai­niţele, deseori aşa de greu de pă­truns, ale bugetului sume ce ar pu­tea fi economisite, capitole buge­tare ce ar putea fi reduse, dacă nu chiar suprimate. Prin această operaţie, s’ar uşura guvernului întrebarea ce face ori de câte ori i se cere să renunţe la un impozit din cale afară zdrobitor sau să nu adâncească şi mai rău mizeria slujbaşilor prin sălbaticele reduceri făcute în salariile lor. »,De unde să găsesc sumele ce mi se pretind?“ Aşa te întreabă gu­vernul. Ba mai crede că întreba­rea aceasta îi serveşte ca să dea dintr’o dată, două lovituri: să redu­că la tăcere pe cei ce critică opera­iul financiară şi, al doilea, să justi­fice modul său de a proceda în ma­terie. Să ne căznim şi noi, cu mărginită noastră pricepere de nespecialişti să-i uşurăm guvernului deslegarea chinuitoarei întrebări. Credem de prisos să declarăm că nu pretindem nici un premiu — mai ales că ştim că nu-l merităm. Sunt însă chestiuni pentru a că­ror pricepere şi lămurire nu se cere vreo specialitate şi nici vreo par­ticulară pregătire de tehnician. Simţul realităţii şi cunoaşterea situaţiei sunt, pentru ceea ce vroim să­ arătăm în rândurile de faţă, că­lăuze suficiente şi destul de sigure. Aşa­dar, chestiunea se pune în fe­lul ce urmează: dacă guvernul ar avea posibilitatea de a găsi în bu­get sume disponibile şi suficiente, el ar renunţa bucuros la unele mă­suri, care nici lui nu-i fac plăcere. Ar renunţa, de pildă, la monstruo­sul impozit excepţional pe salariile funcţionărilor particulari, precum s’ar grăbi să consimtă ca membrii corpului didactic să nu mai fie la discreţia primarilor sau prefecţilor de­ judeţe. Insă... „de unde să găsesc su­mele ce mi se pretind?”. ■ Să încercăm a le găsi. In scopul acesta, n’ar strica, ba chiar ar fi de un folos vădit, dacă aruncăm mai întâia o privire la ceeace s’a făcut în alte state, unde s’a simtit de asemenea nevoia de economii şi de comprimare a cheltuelilor. Iată două exemple recente dela două state vecine: Bulgaria şi Ce­hoslovacia. In Bulgaria, şi-au redus lefurile lor, au propus o reducere a diurnelor membrilor parlamentu­lui, au aplicat curbe de sacrificiu pe lefurile funcţionarilor superiori, dar nu s’au atins de salariile mici­lor slujbaşi şi nici nu s’au gândit la înfiinţarea vreunui impozit ex­cepţional pe salariile funcţionarilor particulari. In Cehoslovacia, preşedintele Ma­­saryk îşi reduce din proprie iniţia­tivă 27 la sută din lista sa civilă, ar miniştrii şi alţi funcţionari supe­riori îl imită aproape în aceiaşi pro­porţie. In exemplele acestea nu s’ar gă­si oare ceva de imitat şi pentru conducătorii României? Dar care ar fi marea pagubă pen­tru bunul mers al trebilor publice, dacă s’ar suprima mai mulţi subse­cretari de stat cu personalul lor au­xiliar şi cu automobilele ce li se pun la dispoziţie? Mai ales că prin­tre subsecretarii aceştia sunt oa­meni foarte utili în profesiunile lor respective, dar cam dezorientaţi în funcţiunea ce li s’a încredinţat. De asemenea, aşa cum am rele­vat şi într’un articol anterior, sunt atâtea societăţi, ligi şi asociaţii, în­fiinţate din iniţiativă particulară, dar care fiinţează aproape exclusiv prin subvenţiile ce storc din buge­tul secătuit al statului. S-ar econo­misi sume destul de rotunde, supri­­mându-se aceste subvenţii. O bună şi cinstită aplicare a legii cumulului ar produce, în aceiaşi or­dine de idei, economii ce nu sunt de dispreţuit. Bugetul mai are destule tainiţe de unde se poate tăia şi reduce fără mare inconvenient. N. Batzaria Violenta ciocnire din staţia Pescoasa Zece ceferişti răniţi.­Pagube de milioane Direcţiunea generală a Regiei au­­conome c. f. r. a primit un raport telegrafic prin care i se aduce la cunoştinţă că eri noapte s’a produs un grav accident de cale ferată, in halta Pescoasa, situată intre staţiu­nile Lunca Bradului şi Rastoliţa, pe linia Petru Rareş—Tg.-Mureş. Trenul de marfă No. 4454, având dublă tracţiune, a ciocnit, la intra­rea în haltă un vagonet al secţiunii locale de întreţinere, încărcat cu şine. Ciocnirea a fost atât de violentă in­cât, din cauza marei încărcături a vagonetului, prima locomotivă a tre­nului de marfă s’a răsturnat de pe linie,­­ iar a doua a suferit a­­varii grave, deraind de toate roţile. Un număr de cinci vagoane, din garnitura trenului de marfă au fost prefăcute in ţăndări. VICTIMELE Au fost grav răniţi, cu prilejul a­­cestui accident, frânării Stan Ale­xandru şi Erdeli Ioan, fochistul Vin­­ţe Nicolae şi mecanicul Csiszár Fran­­cisc. Răniţii, după ce au fost pansaţi, la faţa locului, au fost trimişi grabnic la spitalul din Tg.-Mureş. Din personalul trenului de marfă, au mai fost ş­ase răniţi mai uşor, cari, după ce au fost pansaţi, au fost lăsaţi liberi. Pagubele sunt foarte mari. Din primele evaluări rezultă că ele se ridică la câteva milioane lei. CE A STABILIT ANCHETA Ancheta întreprinsă de organele locale c. f. r. a dus la constatarea că vinovat de acest accident este şeful de echipă Bradi Alexandru, care a plecat cu vagonetul încărcat cu sine, fără să ceară cale liberă şi fără să se asigure dacă nu se află în mers un tren prin apropiere. Din cauza acestui accident, cir­culaţia trenurilor a fost întreruptă timp de zec­e ore. Trenurile de persoane No. 401 şi 414 au trebuit să­ facă transbordare, întrucât linia a fost ruptă pe o ma­re întindere. Aseară circulaţia a fost reluată, prin pilotare, cu trenul de persoane No. 413, care a fost îndrumat pe li­nia de garaj a haltei Pescoasa. S-au trimis ajutoare pentru ridi­carea locomtivelor și a vagoanelor sfărâmate, precum și pentru refa­cerea liniei, care este distrusă pe o întindere de câteva sute de metri. — ■ ■ întrevederea Manzoni- Briand PARIS, 24 (Rador). — D. Manzo­­ni, ambasadorul Italiei, a avut a­­seară o întrevedere cu d. Briand. „Le Journal“ află că în cursul acestei întrevederi, d. Manzoni a co­municat dorinţa guvernului italian de a pune Franţa în cunoştinţă de rezultatele exacte ale călătoriei d-lui Grandi la Washington, de în­dată ce ministrul italian al afaceri­lor străine se va fi înapoiat. Ziarul crede de altfel că ar fi po­sibil ca d. Grandi, în călătoria de întoarcere din America, să treacă prin Franța. LA HOTEL — Cum, toate camerele sunt ocupate?... — Da, s’au anunțat vreo optzeci de artiste fără angajament, care vor să fie răpite ■■a Convenţia preferenţială cu Germania nu se mai aplică .agHTfVf«IWIbl 1. ■ —mmmm—m Ministerul nostru de externe a fost inştiinţat erl de către guvernul ger­man, că tratatul de comerţ cuprin­zând acordarea de tarife preferenţia­le pentru cerealele româneşti, nu mai poate fi aplicat. După cum se ştie, convenţia noas­tră comercială ca Germania, urma să intre in vigoare pe ziua de 15 Noembrie, a. c. Intre timp, Germania a cerut ade­ziunea tuturor statelor cu care este legată prin convenţii comerciale, pe baza principiului naţiunii celei mai favorzate, pentru ca să obţină ade­ziunea lor la excepţiile acordate Ro­mâniei. Douăzeci şi una de ţări, şi-au dat adeziunea la aplicarea nouei conven­ţii, iar alte şapte, au condiţionat a­­ceastă acceptare, pretinzând unele compensaţii şi anume: Argentina şi Turcia au cerut re­gimul de preferinţă, Africa de Sud, să se inceapă noul tratative cari să-l asigure avantagii. Cehoslovacia şi-a dat consimţă­mântul la aplicarea convenţiei, dar a anunţat că nu renunţă la cererea de preferinţă vamală pentru orzul şi malţul ei. Danemarca, Rusia şi Statele U­­nite, au cerut cu prilejul desbaterilor de la Geneva să li se admită un prin­cipiu, dreptul la preferinţă dar până acum n’au răspuns la demersul di­rect al Germaniei. Cum tratativele ce se urmau mai reclamau timp, guvernul german ce­ruse amânarea punerii în aplicare a convenţiei comerciale preferenţiale cu România până la 1 Decembrie a. c. Guvernul nostru n’a admis însă a­­cest termen, ci a cerut ca tratatul de comerţ să fie pus neapărat in vigoa­re pe ziua de 22 Noembrie, a. c. întrucât nici până la această dată guvernul Reichului n’a putut ajun­ge la o înţelegere cu diferitele state cari form­ulau pretenţii, el s’a vă­zut silit de a renunţa la aplicarea convenţiei cu România. • Deocamdată, regimul schimbului de mărfuri dintre România şi Ger­mania este următorul: Cele două tări işi aplică taxele prevăzute prin acordul provizoriu încheiat In Iunia 1930. Renunţând la principiul tarifelor preferenţiale, guvernul german a întrebat ministerul de externe ro­mân, dacă asta dispus să raia trata­tivele in vederea Incheerii unei con­venţii comerciale pe baza noul. Gu­vernul german a întrebat dacă d. von Posse, şalul delegaţiei germane care a tratat convenţia eşuată , ar putea să vie In Bucureşti săptămâ­nile viitoare, spre a stabili de acord cu ministerul nostru de industrie şi comerţ, condiţiunile unei convenţii nouL . D. von Posse a primit Însărcinarea de a se duce şi la Sofia, Budapesta şi Belgrad, spre a Încheia cu ca la trei ţări convenţii comerciale, cari să nu mai aibă la bază tarife prefe­renţiale pentru produsele lor agri­cole. •­ Guvernul român n’a luat incă o atitudine definitivă, faţă de notificarea făcută ori de către legaţia germană, că aplicarea convenţiei comerci­ale pe bază de tarife preferen­ţiale, Întâmpină dificultăţi in­surmontabile. Cercurile oficiale româneşti sunt de părere să se ceară un nou răgaiţ să nu se renunţe definitiv la clauza prefe­renţială, ci să se facă o nouă încercare pe lângă guvernele cari nu şi-au dat agrementul şi se prevalează incă de drep­tul ce le acordă situaţia de na­ţiuni din cele mai favorizate. Rose Amy s-a prezentat dri dimineaţă autorităţilor ----------------------------------------------------------------------------------------O poveste neverosimilă de răpire şi sechetrare De trei zile,­ telefoanele zbârnăe, agenţii aleargă, detectivii sunt la lucru. Toată lumea caută pe Rose Amy. Consulul Franţei — care a anunţat cel dintâiu autorităţilor ro­mâneşti dispariţia enigmatică a ve­detei de muzic-hall — veghează. Parisul cere la fiecare ceas infor­maţii telefonice. Chiar diplomaţii s’au arătat în­grijoraţi de această afacere miste­rioasă. Şi in vreme ce se fac urmăriri, se cercetează toate ipotezele, se fac a­­restări şi se iau interogatorii. Rose Amy reapare în came şi oase, spre stupefacţia generală. DISPĂRUTĂ S’A PREZENTAT CONSULULUI FRANCEZ Intr’adevâr, ori dimineaţă actri­ţa s’a prezentat la consulatul francez. Consulul a rămas, pe bună dreptate, surprins. Timp de o lună cât a stat în ţară, Rose Amy s-a bucurat de toate a­­mabilităţile coloniei franceze şi a consulatului. A fost considerată ca o persoană rezonabilă şi serioasă, a frecventat familii onorabile. Reapa­riţia ei in condiţii atât de ciudate năruia buna impresie pe care şi-a cucerit-o şi punea, pe oamenii a­­ceştia încrezători şi serioşi, intr’o situaţie destul de penibilă. — Unde aţi fost, doamnă ? — Am fost răpită de un necunos­cut.Ea schiţă un gest plictisit. Se ve­dea că nu e dispusă du plăcere, să dea relaţii asupra celor întâmplate. Un funcţionar al consulatului a condus-o la siguranţă. LA SIGURANŢA STATULUI Am văzut-o­eri dimineaţă în bi­roul d-lui Stratilescu, energicul in­spector de poliţie care a lucrat cu o râvnă admirabilă la limpezirea a­­cestui caz. Vreji să ştiji cum arată? E încă destul de amuzantă. O franţuzoaică vioaie, agilă, o femee „chic“. Sfi­dează vărsta cu mult curaj. Siluetă destul de graţioasă. Păr blond, ochi mari albaştri, nas fin, nări nervoase. Hotărât: o femee bijuterii cari au constituit punctul de atracţie in această afacere. Po­liţiştii le au examinat evaluându le la două milioane lei. Rose Amy afectează însă o obo­seală grea, copleşitoare. Nu e dispu­­să să vorbească, să fie descusută, să i se ceară detalii, să se facă incursiuni delicate... Interpreta — o bătrânică simpa­tică şi vie — n’o slăbeşte cu între­bările. — Aşa­dar aţi fost răpită ? — Da. — De cine ? — Nu pot spune. E un bărbat în­surat. Iar după două minute de gândire: — La drept vorbind nici nu ştiu cum îl chiamă. Ii cunosc numai fi­gura. —Ei ştiţi că lucrurile au haz — intervine cineva. Actriţa face un efort pentru a şi recăpăta voioşia. Surâde, mimează, abordează zâmbetul ei profesional, mica ei armă de luptă şi cucerire. CE POVESTEȘTE „VICTIMA?“ Mi s’a părut intr’adevăr ciudat când portarul mi-a comunicat că o maşină va veni să mă ia de la hotel, pentru a mă duce la familia Canille. Aşteptam în stradă. După câteva minute s’a oprit o limuzină. Un domn foarte corect s’a coborât, m’a RECLAMA ? Nouile inzistenţe spre a da o in­dicaţie asupra locului in care a fost şi a persoanei cu care şi-a petrecut patru zile,­­ rămân zadarnice, li se atrage atenţia că afacerea nu este chiar o glumă, fiindcă s-au alarmat legaţiile şi trei zile poliţia a fost pusă zadarnic pe drumuri. Actriţa nu vrea să dea însă nici­ o precizitune. • Toată lumea e convinsă că nu spune adevărul. — Nu cumva aţi aranjat această dispariție pentru a vă face reclamă? Rose Amy protestează cu tărie. — Am destul renume, domnule! răspunse ea cu o indignare coman­dată. Aici au rămas lucrurile ori dimi­neaţă. Desigur poliţia nu va de­zarma decât după ce va limpezi lu­crurile. CONSULUL FRANŢEI INDISPUS Este sigur că Rose Amy va pă­răsi imediat ţara. E o dorinţă de altfel exprimată şi de consulul Fran­ţei care nu doreşte ca actriţa să mai locuiască la noi după ce i-a procurat atâtea încurcături. A. B. C. care posedă secretul de­ a nu în­fbâ- j salutat şi mi-a spus că a venit să —» n M'/im ,1,-nne alături de el. Irani ! E îmbrăcată simplu, fără pre­tenţii, dar cu cochetărie. Un costum de tricou gris, o pălărie maron, şo­şoni ruseşti. Era pregătită pentru voiajul la Paris sau pentru escapada pe care vroia s’o facă? BIJUTERIILE Ţine mâna, in care strălucesc lu­minile unui inel, pe o enormă po­şetă de piele. In ea sunt faimoasele mă ia. M’am urcat Nu cunosc Bucureştii. Maşina a o­­colit câteva străzi şi a luat-o la şo­sea. Unde mă duceţi? — am întrebat. — Să facem mai întâi o mică plimbare, doamnă! Maşina a pornit însă cu toată vi­teza ieşind din oraş. Am încercat să protestez, să ţip. N’am mai putut. Aproape că nu mai ştiu ce s’a întâm­plat. Am trecut parcă printr’un o­­raș. După patru ceasuri am ajuns la un conac. Rose Amy ridică desnădăjduitâ brațele și se lamentează : — Oh, oh, oh! Un conac, un interior cald... — Și? — N’am închis ochii de atunci! — Intr’adevăr, are fața foarte pa­lidă, ochii sunt traşi, două cearcă­ne adânci ii brăzdează obrazul. — Nu vă lipsește nimic ? — Nu. Dar am fost bolnav­ă acolo. — Ciudat! — făcu cineva. — Mai mult amuzant decât ciu­dat ! — intervine un altul. , / W Ji . y/yijs'i \ ROSE AMY Fuga directorului „B­ăncii pentru comerţ şi agricultură“ din Germania BERLIN.­­ In ziua de 20 crt., a avut loc, la parchetul general, o conferinţă, pentru a se discuta mă­surile de luat cu privire la „Banca pentru comerţ şi agricultură“ din Berlin, care, după cum s’a anunţat, s’a prăbuşit. Printre altele, avea să se discute şi despre emiterea unui ordin de arestare împotriva direc­torului conducător al băncii, Willi Seif­fert. Dar înainte încă de sfârşi-­­ tul conferinţei procurorilor, sosi şi­­­reg că Seiffert a dispărut, de­şi vila lui din Lichterfelde-West era păzită din ajun de cătră agenţi ai poliţiei secrete. E probabil că Seiffert a reu­şit să părăsească vila în ascuns in cursul serii şi să fugă din Berlin. Parchetul a ordonat imediat întinse cercetări. „ In Berlin se consideră ciudat fap­tul, că s’a tărgănat atâta timp cu emiterea ordinului de arestare im­potriva lui Seiffert. Desfiinţarea examenelor de fine de an la licee Ministerul instrucţiunii a făcut cundar examenele de fine de an cunoscut tuturor direcţiunilor de. . . .. . . . . .. . Nu vor mai da examene decât şcoli secundare ca potrivit art. 17­ elevii aflaţi în ultima clasă a gim­­din noua lege a învăţământului se-­­naziului. Conversiunea datoriilor agricole Bancherii la d. ministru Argetoianu Delegaţia asociaţiei marilor bănci şi a Uniunii băncilor unite s-a pre­zentat dri dimineaţă d-lui ministru Argetoianu în chestiunea procesului pentru conversiunea datoriilor agri­cole. Delegaţia a fost compusă din d-nii Al. ştefănescu preşedintele a­­sociaţiei băncilor române, N. P. şte­fănescu directorul general al băncii Româneşti, Oscar Kaufman, direc­torul general al băncii de credit român, Stamboliu şi Manolescu- Strunga, reprezentanţii Uniunii băncilor unite şi Gheron Netta, se­cretarul general al asociaţiei bănci­lor. Delegaţia a prezentat d­lui mini­stru de finanţe memoriul băncilor, prin care se arată că proectul de conversiune a datoriilor va avea consecinţi funeste asupra creditului naţional şi chiar asupra ordinei so­ciale, întrucât dacă favorizează o parte din ţărani — şi anume pe de­bitori — defavorizează, aproape in aceiaşi măsură, o altă parte pe care o formează creditorii săteni. In consecinţă bancherii cer prin acest memoriu d-lui ministru de fi­nanţe să revină asupra procetului aducăndu i modificări fundamentale. D. ministru Argetoianu a răspuns delegaţiei că hotarirea guvernului de a veni cu proectul de conversiu­ne este definitivă şi nu se poate re­veni asupra ei. D. ministru a luat totuşi act de observaţiile banche­rilor cum va lua act şi de alte ob­­servaţiuni ale diferitelor organ­iza­­țiuni economice și financiare, la discutarea procesului în parlament, va admite deasemeni modificările de detaliu ce vor fi posibile. 0 convorbire cu Gandhi Reînceperea refuzului de supunere către legi este inevitabilă VIENA. — „United Press“ anunţă din Londra lui ,Jreue Freie Presse“. Gandhi a declarat corespondentului d­vs. într’o convorbire, între altele următoarele : Există puţine speran­ţe întrun acord la conferinţa Mesei Rotunde. Trebue să se compteze pe faptul că relu­area mişcării de ne­­supunere cetăţenească în India, este inevitabilă. Dificultăţile stau în a­­titudinea guvernului englez. Sunt convins, că o atitudine pre­venitoare suficientă a guvernului, ar face posibilă soluţionarea deosebiri­lor de păreri între hinduşi şi maho­medani; mă tem însă, că guvernul se foloseşte de aceste deosebiri de vederi, pentru a trimite acasă dele­gaţia indiană, eventual cu mâinile goale. Fireşte, pot să mă înşel. In ce priveşte aplanarea litigiului în cehstiunea minorităţilor, Gandhi s-a exprimat în sens optimst, obser­vând totuşi că actualmente un a­­cord nu poate fi obţinut la Londra. Vapor eşuat MARSILIA 24 (Hador). — Din Oran se anunță că vaporul elen „Embercos“ a eşuat pe un banc de nisip, în apropiere de Oran. Vapo­rul are avarii grave. Echipagiul­­ a rămas pe bord.

Next