Dobrogea Nouă, octombrie 1960 (Anul 13, nr. 3782-3807)
1960-10-14 / nr. 3793
■n fag. a 2-et Simbătă 8 și duminică 9 octombrie a.c., în centrul Cernavoda s-au întrecut formațiile artistice ale caselor de cultură și căminelor culturale din raioanele Medgidia și Hîrșova, precum și Casa de cultură a orașului Constanța. Aici s-au prezentat echipa Casei raionale de cultură Medgidia cu piesa „De-o virstă cu furtuna“ de T. Solodar, Casa de cultură a orașului Cernavoda cu piesa „Și pe strada noastră“ de H. Lovinescu, Casa raională de cultură tirșova cu comedia „Cel din urmă“ de G. Țențulescu și Casa de cultură a orașului Constanța cu piesa „Ia întîmpînare» extraordinarului“ de I. D. Șerban. Sindicatele au fost reprezentate de o singură formație, aceea a metalurgiștilor de la I.M.U. Medgidia, cu piesa „Tokio anunță“ de Ana Novac, iar căminele culturale doar cu echipa căminului cultural din comuna Topalu, raionul Hirșana, care a prezentat comedia lui M. Leonard „Neamul Huțulanilor“. Deși anunțată ca participantă la faza regională, echipa căminului cultural din comuna Basarabi, raionul Medgidia, nu s-a prezentat. In pagina de față ne vom ocupa de felul în care s-a desfășurat cea de-a II-a etapă a fazei regionale a celui de-al B-lea Festival bienal de teatru de amatori „I. L. Caragiale“, din centrul Cernavoda. „In căutarea extraordinarului“ S-ar părea că intr-adevăr, artiștii amatori de la Casa orășenească de cultură din Constanța s-au străduit ca prin jocul lor să obțină ceva extraordinar. Duminică după-masă juriul și spectatorii cernavodeni au vizionat un spectacol de calitate, jucat la mare tensiune, cu măiestrie. S-a vorbit la timpul ei de piesa lui I. D. Șerban, atunci cînd a apărut în premieră la Constanța. Intre timp, spectacolul s-a închegat mai mult prin repetiții intense și deplasări, ajungînd la o evidentă maturitate. Regizorul Petru Mihail de la Teatrul de Stat din Constanța a obținut de la interpreți pătrunderea emotivă a ideilor piesei, iăcînd sensibile până și detaliile. A reușit să le imprime înțelegerea personajelor și măsură în interpretarea lor, ceea ce a determinat jocul simplu și convingător. Ne-a plăcut exprimarea temperamentală a lui Jalbă Ion (Valentin), jocul reținut și totuși puternic prezent al lui Gheorghiu George (Ion Dragomirescu), bogăția interioară exprimată cu varietate și vibrație de Elena Grădinaru (Ileana), jocul complex, cuceritor și spontan al lui Homentkovski Mircea (Nică). Au jucat bine și Natalia Valentin, Dobre Iustina, Gheorghiu Mariana, Bîgu Otto, Enache Petru și ceilalți. Totuși, parcă frumusețea rolului lui Nea Mitică n-a fost servită în întregime de interpret (Gheorghiu Constantin), care a trecut uneori monoton, fără aprofundare peste replicile pline de sevă. Ne-am oprit asupra acestui personaj pentru că el are cea mai mare răspundere în ansamblul piesei. Cam exagerate și grotești ni s-au părut aparițiile personajelor Cleo și George. Ar fi fost suficientă o intrare mai puțin violentă (ne referim în special la îmbrăcăminte). In legătură cu spectacolul constănțenilor s-ar putea vorbi multe. In orice caz, important este că a avut ritm scenic și textul a fost servit de elemente pricepute. Metalurgiștii puteau să se prezinte mai bine Viața cultural-artistică pe care o trăiesc oamenii muncii din cadrul Întreprinderii metalurgice de utilaje Medgidia este cunoscută întregii noastre regiuni. Clubul acestora și activitățile ce le desfășoară au servit deseori de model multor comisii ale muncii culturale din cadrul comitetelor sindicale din întreprinderile regiunii Constanța. In fața acestor antecedente ne așteaptam ca formația de teatru a metalurgiștilor să fie la înălțime. Lucrul acesta însă nu s-a întîmplat. Mai întîi datorită faptului că piesa pregătită de ei „Tokio anunță" de Anna Novac a avut un text destul de pretențios, reclamînd multiple mijloace actoricești, iar pe de altă parte distribuirea rolurilor a fost făcută fără să se țină seama de posibilitățile interpreților. Ne referim aici mai ales la personajul Raloua un bătrîn de peste 60 de ani, încredințat tînărului Cazaban Alexandru, care cu vădite eforturi a putut face față rolului. Stîngăcie și nesiguranță în conturarea personajului a manifestat și Gîrniță Virgil, iar Radu Avram în rolul Joc Butlăr uneori s-a pripit, poticnindu-se în replici. Mihaela Avram — Amata, una dintre cele mai talentate actrițe amatoare din regiune, și-a interpretat bine rolul, dîndu-i veridicitate și interiorizare. Avînd de-a face cu o piesă grea, al cărei subtext bogat în nuanțe nu a putut fi întotdeauna subliniat, actorii metalurgiștii n-au reușit performanța la care ne așteptam. Am remarcat doar plasticitatea mișcării în scenă, unde o contribuție și-a adus și Cristina Minculescu, actriță, a Teatrului de Stat și instructoare voluntară a acestei formații. —----WWW------------ Casa de cultură din Medgidia pe drumul cel bun Surpriza întrecerii de la Cernavoda a constituit-o Casa de cultură raională Medgidia, despre care ne obișnuisem să credem că bate pasul pe loc. Prezentind o formație omogenă, cu o ținută artistică meritorie, suntem îndreptățiți să spunem că in sfîrșit, Casa de cultură din Medgidia e pe drumul cel bun. Piesa „De-o virstă cu furtuna" de T. Solodar, căreia i-au dat viață artiștii amatori din Medgidia, zugrăvește un episod din perioada anilor 1918-1920, cînd tinărul stat sovietic lupta împotriva contrarevoluționarilor, pentru consolidarea Intitului stat al muncitorilor și țăranilor. Instructorul artistic Radu Avram, avînd și ajutorul regizorului C. Dinischiotu de la Teatrul de Stat pentru o scurtă perioadă, a știut să transmită fiecărui interpret conținutul de idei al piesei, a reușit să realizeze unitatea relațiilor dintre personaje, dînd totodată un rimx adecvat mișcării în scenă. înarmați cu aceste detalii, interpreților le-a venit mai ușor să se contopească cu trăsăturile de caracter ale personajelor, au reușit să fie convingători. Ne-au plăcut mai ales Zechie Maslam și Mihaela Avram în rolurile Tosia și Ania, precum și Berberi Ion — Svelitin, Constanța Antoniadi — Arghelina Spiridonova și B. Alexandru — Ghenadii. O mențiune specială trebuie acordată lui Alexandru Șerban în rolul lui Von Schregel, care și-a conturat cu vigurozitate personajul. Sabina Agaghe — Klavdia a fost uneori nesigură pe text, ceea ce a făcut ca personajul să fie palid, neconvingător. DOBROGEA NOUĂ nr. 3793 CARABAN SANDU a interpretat rolul lui Kabua Kaloua. El face parte din formația de teatru a întreprinderii metalurgice de utilaj Medgidia. DOBRE JUSTINA este membră a formației de teatru a Casei de cultură a orașului Constanța. La festival ea a interpretat rolul Măriei din piesa „In căutarea extraordinarului“ CONSTANTIN GHEORGHIU de la, Casa de cultură a orașului Constanța a interpretat rolul ei Mitică Dragomirescu din piesa „In căutarea extraordinarului“ MIHAELA AVRAM face parte din formația de teatru de la I.M.U. Medgidia. Ea a interpretat rolul lui Amata Kaloua din piesa „Tokio anunță“. IOAN ION de la Casa de cultură Cernavoda a interpretat rolul lui Mandache din piesa „Și pe strada noastră". BEBI ALEXANDRU ANTONIA DE CONSTANȚA din formația de teatru a Casei de cultură Medgidia a interpretat rolul Anghelinei din piesa „De-o vîrstă, cu furtuna". MAZLAN ZECHIE de la Casa de cultură din Medgidia a interpretat rolul lui Tosja din piesa „De-o virstă cu furtuna". COLȚAN EUGENIA de la Casa de cultură din Cernavoda a interpretat rolul Olimpiei din piesa „Și pe strada noastră". UNGUREANU DUMITRU de la Casa de cultură din Cernavoda a inerpretat rolul soldatului din piesa „Și pe strada noastră". PETRESCU MARIA de la Casa de cultură din Cernavoda a interpretat rolul Măriței din piesa „Și pe strada noastră“. de la Casa de cultură din Medgidia a interpretat rolul lui Ghenadie din piesa „De-o virstă cu furtuna". Cu ce a rămas tributară echipa de teatru din Cernavoda Eroii piesei lui Horia Lovinescu „Și pe strada noastră“ și-au găsit interpreți buni în colectivul artistic al Casei de cultură din Cernavoda. Colțan Eugenia în Olimpia Verdescu a întruchipat convingător lașitatea și ipocrizia dezgustătoare a burgheziei, la fel loan Ion în comerciantul Manudache, Petrescu Maria a dat personajului Marița autenticitate și savoare, iar loan Ecaterina Picu a fost de un firesc și o dezinvoltură pe măsura gîndită de autor. Plini de naturalețe și omenesc s-au situat în roluri și Ungureanu Dumitru și Zăhăreanu Ion. Am putea spune că aproape în totalitate actorii amatori distribuiți în piesa lui Lovinescu s-au achitat de roluri, unii dintre ei apropiindu-se de creație. Singura fisură care a contribuit la scăderea spectacolului a constituit-o interpretarea sub orice nivel a personajului Alexandru, unul din rolurile cheie ale acestui spectacol. Stănescu Cornel, căruia i-a fost dată în sarcină realizarea figurii luminoase a luptătorului comunist, dezavantajat de calități fizice, lipsit de dicție și joc scenic, a sărăcit personajul, eclipsindu-l total. Vinovat de acest lucru se face și semnatarul regiei artistice Ioan Ion, care nu s-a orientat atunci cînd și-a întocmit distribuția. Toate eforturile actorului Dimitrie Bitang de la Teatrul de Stat, care a ajutat la finisarea spectacolului, au rămas zadarnice, actorul amator Stănescu Paul n-a reușit să se identifice cu tirtura și trăsăturile personajului. De aici învățăminte pentru viitor , grijă deosebită în distribuirea rolurilor. Colectivul artistic și tehnic al Teatrului de Stat din Constanța răspunde tot mai consistent chemării Casei regionale a creației populare de a ajuta și instrui formațiile teatrale de amatori. Printre fruntașii care răspund cu promptitudine acestei chemări se numără și regizorul Petru Mihail, actorul Dimitrie Bitang și mașinistul Nicolae Ionescu, pe care-i puteți vedea in caricaturile amicale de mai sus. Interpret! de poezie în fața cortinei au apărut în cîteva rinduri, în timpul concursului — recitatorii. Dintre cele patru recitatoare care s-au prezentat duminică, două au apărut cu ,fetița cu chibriturile" de V. Tulbure, una cu fragment din „Cîntec de leagăn" de Al. Breslașu și ultima cu „O mamă vorbește oamenilor", deci toate poeziile au fost axate pe tema foarte actuală, foarte necesară — pacea. Sperăm însă că repertoriul acestor recitatori mai cuprinde și poezii legate de realitatea zilelor noastre, o formare a oamenilor muncii din patria noastră, cu mai multe din marele arsenal al poeziei noi, contemporane și autohtone. In mod deosebit ne-a plăcut Ghiocel Aneta de la Casa raională de cultură din Cernavoda, care a folosit pe o scară întinsă posibilitățile ei de trăire, trecerile bogate și dramatice de la o idee la alta. Ea a expus cu multă căldură interioară și patos dîrz și mobilizator cuvintele mamei care vorbește oamenilor. Cu aceeași sensibilitate și putere de nuanțare, ajutată și de o dicțiune corectă, a recitat Iustina Dobre de la Casa orășenească de cultură din Constanța, fragmentul din „Cintec de leagăn". Unele stîngăcii și pante declamatorii s-au observat la Mihaela Avram de la Casa raională de cultură din Medgidia (deși nu i-a lipsit gingășia). La aceeași poezie, Fetița cu chibriturile" — Grădinara Elena a avut o inegalitate în prezentare, trecînd de la momente sincere, avantai zguduitoare, la o scădere a trăirii care a făcut să se piardă efectul. fila in fila ei si intiiill Duminică dimineață, pe scena de concurs din centrul Cernavoda s-au prezentat două echipe — căminul cultural din Topalu cu „neamul Huțulanilor“ și„ Casa raională de cultură din Hîrșova cu „Cel din urmă“. Referindu-ne la artiștii amatori din Topalu, nu putem să trecem cu vederea că au intrat în concurs imediat după drumul lung pe care l-au făcut pînă aici, iar piesa cu care s-au prezentat, pentru ei este aproximativ nouă (la faza interraională s-au prezentat cu „O să fie nuntă mare“). Am arătat aceasta ca să se înțeleagă că scăderile pe care le vom menționa se datoresc în oarecare măsură și acestor cauze. Totuși, s-a desprins din felul de interpretare interes vădit pentru trăirea rolurilor și pentru comunicarea ideilor piesei spectatorului. A existat prin strădania interpreților evidențierea seriozității adinei problemei care se ridică în pieasă - problema spiritului colectiv și al dragostei și dorinței individului de a participa cu toate capacitățile sale fizice și interectuale la mersul înainte al gospodăriei colective. Șatra cu adreă spre colectivistul individualist, învîntat și egoist, a trezirii lui la realitate, a avut în rostirea replicii de către interpreți un ascuțiș ferm, precis. Fiecare interpret în parte s-a străduit să fie cit mai convingător, să contureze cit mai precis personajul. Iordan Stanciu a oîminut un Adam tumultos, plin de entuziasm tineresc, ascuțit critic al atitudinii Huțulanilor, dar și dornic de a-i aduce pe calea bună. Cantaragiu Ion în președintele gospodăriei, a obținut personajul domol, calm, care canalizează faptele colectiviștilor cu tact și înțelepciune. Colectivistul Crăciun Aurel în rolul Iacob Huțulan a avut jocul tacit din prima parte cu replici scurte, aruncate ici-colo, realizat în măsura în care să descopere frămîntarea lui internă ce va duce la izbucnirea din final, la deciderea lui fermă de a ieși de sub influența soției și a se dărui colectivului. In sfîrșit, Cataragiu Victoria în Verona a fost plină de nerv și in plus de aceasta cu delicioase treceri spre domolire și blindețe. Deși luați în parte, interpreții au izbutit redarea personajelor pe toate laturile și în toată profunzimea, caracterele bine definite fixindu-se de sine stătătoare, totuși, luat în ansamblu, spectacolul se simte a fi încă la mijlocul drumului. Și aici se ridică o problemă greu rezolvată în teatrul de amatori — problema unității spectacolului. Colectivul de interpreți din Topalu n-a reușit să prezinte un spectacol legat, omogen, bine sudat. Replicile rostite cu convingere și trăire, o dată terminate erau continuate de o pauză lungă, nejustificată, supărătoare. Iordan Stanciu își spune replicile cu năduf, rîde sănătos, se înfurie aprig, apoi tace, și senin, golit de toate caracteristicile personajului, își îndreaptă privirea spre interpretei care îi urmează. Acesta este un exemplu, dar mai există și altele. Lipsește cu desăvîrșire in spectacolul celor din Topalu jocul pe pauză care face legătura, stabilește relațiile dintre personaje, menține atmosfera. La aceasta s-au adăugat și unele ezitări în text, din cauza nefamiliarizării, necunoașterii lui sută la sută, precum și unele stîngăcii în problema mișcării scenice, a plasării firești in spațiul ei neforțat. Acest lucru poate fi ușor remediat, deoarece la artiștii din Topalu există factorii cei mai importanți — posibilități de joc și dragoste pentru el. Am vorbit de lipsă de omogenitate în spectacolul căminului cultural din Topalu. Nu vrem să facem o comparație cu formația Casei raionale de cultură din Hîrșova, dar putem da ca exemplu de lucru finit, sudat, spectacolul cu „Cei din urmă“ al acestei case. E adevărat că și piesa e oarecum superioară celei dinții, nu prin tematică ei prin plasticitatea replicilor, prin mobilitatea acțiunii și redarea vie a conflictelor înlănțuite cu spontaneitate și haz. Cel din urmă om din colectivă, Samoilă, a fost redat de către învățătorul Stavru Petre cu multă veridicitate. Avînd un umor propriu, o naturalețe sinceră și un joc degajat, interpretul a cîștigat simpatia spectatorilor. Aceștia au văzut și chiar simțit personajul, l-au înțeles. S-a remarcat la interpreți o maximă concentrare pentru personajul lor. O concentrare care n-a dus la crisparea riscantă uneori, ci dimpotrivă, la o dezinvoltură actoricească, un joc bogat pe replică. I-am recunoscut personajului păcatele care făceau să fie cel din urmă, dar l-am simpatizat totuși tot timpul și revenirea lui pe parcurs am așteptat-o și primit-o cu satisfacție. Lecția primită de la colectiviști și mai ales de la propriul lui copil, element tînăr și în întregime sănătos, îl corectează pe omul care pînă atunci n-a înțeles importanța dragostei față de avutul obștesc, colectiv, ci numai a dragostei față de avutul personal. Departe de timiditate, cu o degajare cuceritoare, o mimică adecvată, gesturi bine gîndite și un joc bogat pe pauze, am constatat la interpreta Smărăndiței - Ana Mirena. Și ceilalți interpreți : Trușcă Titus (Culai), Lucia Tănăsescu (Stana), Ilie Grigore (Grigore), Munteanu Ion (Achim) au jucat cu vervă și naturalețe. La interpretul președintelui colectivei, Ciprian Popescu, rostirea defectă a replicilor, dicțiunea neclară, atitudinea oarecum pasivă, neparticiparea vie la acțiune, au slăbit oarecum tensiunea spectacolului. Din păcate, personajul acesta n-a fost prins cum trebuie, deși era unul din cele mai importante din configurația piesei. Cu toate aceste observații, spectacolul Casei de cultură din Hirșova a avut ritm, unitate și savoare. Lucrul acesta a dovedit că dacă se lucrează cu insistență, permanent și cu interes, buna reușită este asigurată. GHEORGHIU MARIANA de la Casa de cultură din orașul Constanța a interpretat rolul Alinei din piesa „In căutarea extraordinarului". GHEORGHIU GEORGE de la Casa de cultură a orașului Constanța a interpretat rolul lui I. Dragomirescu din piesa „Eli căutarea extraordinarului". IOAN ECATERINA de la Casa de cultură din Cernavoda a interpretat rolul lui Picu din piesa „Și pe străda noastră“. ȘERBAN ALEXANDRU de la Casa de cultură Medgidia a interpretat rolul generalului Von Schregel din piesa „De-o virstă cu furtuna". * J « A