Dobrogea Nouă, octombrie 1960 (Anul 13, nr. 3782-3807)

1960-10-14 / nr. 3793

■n fag. a 2-et Simbătă 8 și duminică 9 octom­brie a.c., în centrul Cernavoda s-au întrecut formațiile artistice ale caselor de cultură și cămine­lor culturale din raioanele Med­gidia și Hîrșova, precum și Casa de cultură a orașului Constanța. Aici s-au prezentat echipa Casei raionale de cultură Medgidia cu piesa „De-o virstă cu furtuna“ de T. Solodar, Casa de cultură a o­­rașului Cernavoda cu piesa „Și pe strada noastră“ de H. Lovinescu, Ca­sa raională de cultură ti­rșova cu comedia „Cel din urmă“ de G. Țențulescu și Casa de cultură a orașului Constanța cu piesa „Ia întîmpînare» extraordinarului“ de I. D. Șerban. Sindicatele au fost reprezentate de o singură forma­ție, aceea a metalurgiștilor de la I.M.U. Medgidia, cu piesa „Tokio anunță“ de Ana Novac, iar cămi­nele culturale doar cu echipa că­minului cultural din comuna To­­palu, raionul Hirșana, care a pre­zentat comedia lui­ M. Leonard „Neamul Huțulanilor“. Deși anun­țată ca participantă la faza regio­nală, echipa căminului cultural din comuna Basarabi, raionul Medgidia, nu s-a prezentat. In pa­gina de față ne vom ocupa de felul în care s-a desfășurat cea de-a II-a etapă a fazei regionale a celui de-al B-lea Festival bie­nal de teatru de amatori „I. L. Caragiale“, din centrul Cernavoda. „In căutarea extraordinarului“ S-ar părea că intr-adevăr, artiștii amatori de la Casa orășenească de cultură din Constanța s-au străduit ca prin jocul lor să obțină ceva ex­traordinar. Duminică după-masă juriul și spectatorii cernavodeni au vizionat un spectacol de calitate, jucat la mare tensiune, cu măies­trie. S-a vorbit la timpul ei de piesa lui I. D. Șerban, atunci cînd a a­­părut în premieră la Constanța. In­tre timp, spectacolul s-a închegat mai mult prin repetiții intense și deplasări, ajungînd la o evidentă maturitate. Regizorul Petru Mihail de la Teatrul de Stat din Constanța a obținut de la interpreți pătrunde­rea emotivă a ideilor piesei, iăcînd sensibile până și detaliile. A reușit să le imprime înțelegerea persona­jelor și măsură în interpretarea lor, ceea ce a determinat jocul simplu și convingător. Ne-a plăcut expri­marea temperamentală a lui Jalbă Ion (Valentin), jocul reținut și to­tuși puternic prezent al lui Gheor­­ghiu George (Ion Dragomirescu), bogăția interioară exprimată cu va­rietate și vibrație de Elena Grădi­­naru (Ileana), jocul complex, cuce­ritor și spontan al lui Homentkovski Mircea (Nică). Au jucat bine și Na­talia Valentin, Dobre Iustina, Gheorghiu Mariana, Bîgu Otto, E­­nache Petru și ceilalți. Totuși, parcă frumusețea rolului lui Nea Mitică n-a fost servită în întregime de in­terpret (Gheorghiu Constantin), care a trecut uneori monoton, fără aprofundare peste replicile pline de sevă. Ne-am oprit asupra acestui personaj pentru că el are cea mai mare răspundere în ansamblul pie­sei. Cam exagerate și grotești ni s-au părut aparițiile personajelor Cleo și George. Ar fi fost suficientă o intrare mai puțin violentă (ne re­ferim în special la îmbrăcăminte). In legătură cu spectacolul constăn­­țenilor s-ar putea vorbi multe. In orice caz, important este că­ a avut ritm scenic și textul a fost­ servit de elemente pricepute. Metalurgiștii puteau să se prezinte mai bine Viața cultural-artistică pe care o trăiesc oa­menii muncii din cadrul Întreprinderii metalurgi­ce de utilaje Medgidia este cunoscută întregii noastre regiuni. Clubul acestora și activitățile ce le desfășoară au ser­vit deseori de model multor comisii ale mun­cii culturale din cadrul comitetelor sindicale din întreprinderile regiunii Constanța. In fața a­­cestor antecedente ne așteaptam ca formația de teatru a metalurgiș­tilor să fie la înălțime. Lucrul acesta însă nu s-a întîmplat. Mai întîi datorită faptului că pie­sa pregătită de ei „To­kio anunță" de Anna Novac a avut un text destul de pretențios, re­­clamînd multiple mijloa­ce actoricești, iar pe de altă parte distribuirea rolurilor a fost făcută fără să se țină seama de posibilitățile interpre­ților. Ne referim aici mai ales la personajul Raloua un bătrîn de peste 60 de ani, încre­dințat tînărului Cazaban Alexandru, care cu vă­dite eforturi a putut fa­ce față rolului. Stîngă­­cie și nesiguranță în conturarea personajului a manifestat și Gîrniță Virgil, iar Radu Avram în rol­ul Joc Butlăr u­­neori s-a pripit, potic­nindu-se în replici. Mi­haela Avram — Amata, una dintre cele mai ta­lentate actrițe amatoare din regiune, și-a inter­pretat bine rolul, dîn­­du-i veridicitate și in­teriorizare. Avînd de-a face cu o piesă grea, al cărei sub­text bogat în nuanțe nu a putut fi întotdeauna subliniat, actorii meta­lurgiștii n-au reușit per­formanța la care ne aș­teptam. Am remarcat doar plasticitatea mișcă­rii în scenă, unde o contribuție și-a adus și Cristina Minculescu, ac­triță, a Teatrului de Stat și instructoare volunta­ră a acestei formații. —----WWW------------­ Casa de cultură din Medgidia pe drumul cel bun Surpriza întrecerii de la Cernavoda a constituit-o Casa de cultură raiona­lă Medgidia, despre care ne obișnui­sem să credem că bate pasul pe loc. Prezentind o formație omogenă, cu o ținută artistică meritorie, suntem­ în­dreptățiți să spunem că in sfîrșit, Ca­sa de cultură din Medgidia e pe dru­mul cel bun. Piesa „De-o virstă cu furtuna" de T. Solodar, căreia i-au dat viață ar­tiștii amatori din Medgidia, zugră­vește un episod din perioada anilor 1918-1920, cînd tinărul stat sovietic lupta împotriva contrarevoluționarilor, pentru consolidarea Intitului stat al muncitorilor și țăranilor. Instructorul artistic Radu Avram, avînd și ajuto­rul regizorului C. Dinischiotu de la Teatrul de Stat pentru o scurtă pe­rioadă, a știut să transmită fiecărui interpret conținutul de idei al piesei, a reușit să realizeze unitatea relațiilor dintre personaje, dînd totodată un rim­x adecvat mișcării în scenă. înar­mați cu aceste detalii, interpreților le-a venit mai ușor să se contopească cu trăsăturile de caracter ale perso­najelor, au reușit să fie convingă­tori. Ne-au plăcut mai ales Zechie Maslam și Mihaela Avram în rolurile Tosia și Ania, precum și Berberi Ion — Svelitin, Constanța Antoniadi — Arghelina Spiridonova și B. Alexan­dru — Ghenadii. O mențiune specia­lă trebuie acordată lui Alexandru Șer­ban în rolul lui Von Schregel, care și-a conturat cu vigurozitate persona­jul. Sabina Agaghe — Klavdia a fost uneori nesigură pe text, ceea ce a fă­cut ca personajul să fie palid, ne­­convingător. DOBROGEA NOUĂ nr. 3793 CARABAN SANDU a interpretat rolul lui Kabua Kaloua. El face parte din formația de teatru a întreprinderii metalurgice de utilaj Medgidia. DOBRE JUSTINA este membră a formației de teatru a Casei de cultură a orașului Con­stanța. La festival ea a interpretat rolul Măriei din piesa „In căutarea extraordinarului“ CONSTANTIN GHEORGHIU de la, Casa de cultură a orașului Constanța a interpretat rolul ei Mitică Dragomirescu din piesa „In căutarea extraordinarului“ MIHAELA AVRAM face parte din formația de teatru de la I.M.U. Medgidia. Ea a inter­pretat rolul lui Amata Kaloua din piesa „Tokio anunță“. IOAN ION de la Casa de cultură Cernavoda a interpretat rolul lui Mandache din­­ piesa „Și pe strada noastră". BEBI ALEXANDRU ANTONIA DE CONSTANȚA din formația de teatru a Casei de cultură Medgidia a interpretat ro­lul Anghelinei din piesa „De-o vîr­­stă, cu furtuna". MAZLAN ZECHIE de la Casa de cultură din Medgidia a interpretat rolul lui Tosja din piesa „De-o virstă cu furtuna". COLȚAN EUGENIA de la Casa de cultură din Cerna­voda a interpretat rolul Olimpiei din piesa „Și pe strada noastră". UNGUREANU DUMITRU de la Casa de cultură din Cernavo­da a inerpretat rolul soldatului din piesa „Și pe strada noastră". PETRESCU MARIA de la Casa de cultură din Cernavo­da a interpretat rolul Măriței din piesa „Și pe strada noastră“. de la Casa de cultură din Medgidia a interpretat rolul lui Ghenadie din piesa „De-o virstă cu furtuna". Cu ce a rămas tributară echipa de teatru din Cernavoda Eroii piesei lui Horia Lovinescu „Și pe strada noastră“ și-au găsit interpreți buni în colectivul artistic al Casei de cultură din Cernavoda. Colțan Eugenia în Olimpia Verdescu a întruchipat convingător lașitatea și ipocrizia dezgustătoare a burghe­ziei, la fel loan Ion în comercian­tul Manudache, Petrescu Maria a dat personajului Marița autenticitate și savoare, iar loan Ecaterina­­ Picu a fost de un firesc și o dezinvol­tură pe măsura gîndită de autor. Plini de naturalețe și omenesc s-au situat în roluri și Ungureanu Dumi­tru și Zăhăreanu Ion. Am putea spune că aproape în totalitate ac­torii amatori distribuiți în piesa lui Lovinescu s-au achitat de ro­luri, unii dintre ei apropiindu-se de creație. Singura fisură care a contribuit la scăderea spectacolului a constituit-o interpretarea sub orice nivel a personajului Alexandru, u­­nul din rolurile cheie ale acestui spectacol. Stănescu Cornel, căruia i-a fost dată în sarcină realizarea fi­gurii luminoase a luptătorului co­munist, dezavantajat de calități fi­zice, lipsit de dicție și joc scenic, a sărăcit personajul, eclipsindu-l total. Vinovat de acest lucru se face și semnatarul regiei artistice Ioan Ion, care nu s-a orientat atunci cînd și-a întocmit distribuția. Toate eforturile actorului Dimitrie Bitang de la Teatrul de Stat, care a aju­tat la finisarea spectacolului, au rămas zadarnice, actorul amator Stănescu Paul n-a reușit să se iden­tifice cu tirtura și trăsăturile per­sonajului. De aici învățăminte pen­tru viitor , grijă deosebită în distri­buirea rolurilor. Colectivul artistic și tehnic al Teatrului de Stat din Constanța răspunde tot mai consistent che­mării Casei regionale a creației populare de a ajuta și instrui for­mațiile teatrale de amatori. Prin­tre fruntașii care răspund cu promptitudine acestei chemări se numără și regizorul Petru Mihail, actorul Dimitrie Bitang și mași­nistul Nicolae Ionescu, pe care-i puteți vedea in caricaturile ami­cale de mai sus. Interpret! de poezie în fața cortinei au a­­părut în cîteva rinduri, în timpul concursului — recitatorii. Dintre ce­le patru recitatoare ca­re s-au prezentat du­minică, două au apă­rut cu ,fetița cu chi­briturile" de V. Tulbu­re, una cu fragment din „Cîntec de leagăn" de Al. Breslașu și ultima cu „O mamă vorbeș­te oamenilor", deci toa­te poeziile au fost a­­xate pe tema foarte ac­tuală, foarte necesară — pacea. Sperăm însă că repertoriul acestor reci­tatori mai cuprinde și poezii legate de reali­­­tat­ea zilelor noastre, o formare a oamenilor muncii din patria noas­tră, cu­ mai multe din marele arsenal al poe­ziei noi, contemporane și autohtone. In mod deosebit ne-a plăcut Ghiocel Aneta de la Casa raională de cul­tură din Cernavoda, ca­re a folosit pe o scară întinsă posibilitățile ei de trăire, trecerile bo­gate și dramatice de la o idee la alta. Ea a expus cu multă căldu­ră interioară și patos dîrz și mobilizator cu­vintele mamei care vor­bește oamenilor. Cu a­­ceeași sensibilitate și pu­tere de nuanțare, aju­tată și de o dicțiune corectă, a recitat Ius­tina Dobre de la Casa orășenească de cultură din Constanța, frag­mentul din „Cintec de leagăn". Unele stîn­­găcii și pante declama­torii s-au observat la Mihaela Avram de la Ca­sa raională de cultură din Medgidia (deși nu i-a lipsit gingășia). La aceeași poezie, Feti­ța cu chibriturile" — Grădinara Elena a avut o inegalitate în prezen­tare, trecînd de la mo­mente sincere, avantai zguduitoare, la o scăde­re a trăirii care a fă­cut să se piardă efectul. fila in fila ei si intiii­ll Duminică dimineață, pe scena de concurs din centrul Cernavoda s-au prezentat două echipe — căminul cultural din Topalu cu „neamul Huțulanilor“ și„ Casa raională de cultură din Hîrșova cu „Cel din urmă“. Referindu-ne la artiștii a­­matori din Topalu, nu putem să tre­cem cu vederea că au intrat în con­curs imediat după drumul lung pe care l-au făcut pînă aici, iar piesa cu care s-au prezentat, pentru ei este aproximativ nouă (la faza in­­terraională s-au prezentat cu „O să fie nuntă mare“). Am arătat aceasta ca să se înțeleagă că scăderile pe care le vom menționa se datoresc în oarecare măsură și acestor cauze. Totuși, s-a desprins din felul de in­terpretare interes vădit pentru trăi­rea rolurilor și pentru comunicarea ideilor piesei spectatorului. A exis­tat prin strădania interpreților­­ evi­dențierea seriozității adinei problemei care se ridică în pie­a­să - problema spiritului colec­tiv și al dragostei și dorinței in­dividului de a participa cu toate ca­pacitățile sale fizice și interectuale la mersul înainte al gospodăriei colecti­ve. Șat­ra cu adreă spre colectivistul individualist, învîntat și egoist, a trezirii lui la realitate, a avut în ros­tirea replicii de către interpreți un ascuțiș ferm, precis. Fiecare inter­pret în parte s-a străduit să fie cit mai convingător, să contureze cit mai precis personajul. Iordan Stan­­ciu a oîm­inut un Adam tumultos, plin de entuziasm tineresc, ascuțit critic al atitudinii Huțulanilor, dar și dornic de a-i aduce pe calea bună. Cantaragiu Ion în președintele gos­podăriei, a obținut personajul do­mol, calm, care canalizează faptele colectiviștilor cu tact și înțelepciune. Colectivistul Crăciun Aurel în rolul Iacob Huțulan a avut jocul tacit din prima parte cu replici scurte, aruncate ici-colo, realizat în măsura în care să descopere frămîntarea lui internă ce va duce la izbucnirea din final, la deciderea lui fermă de a ieși de sub influența soției și a se dărui colectivului. In sfîrșit, Cataragiu Victoria în Verona a fost plină de nerv și in plus de aceasta cu delicioase treceri spre domolire și blindețe. Deși luați în parte, interpreții au izbutit redarea personajelor pe toate laturile și în toată profunzi­mea, caracterele bine definite fi­­xindu-se de sine stătătoare, totuși, luat în ansamblu, spectacolul se simte a fi încă la mijlocul drumu­lui. Și aici se ridică o problemă greu rezolvată în teatrul de amatori — problema unității spectacolului. Colectivul de interpreți din Topalu n-a reușit să prezinte un specta­col legat, omogen, bine sudat. Re­plicile rostite cu convingere și tră­ire, o dată terminate erau continuate de o pauză lungă, nejustificată, su­părătoare. Iordan Stanciu își spune replicile cu năduf, rîde sănătos, se înfurie aprig, apoi tace, și senin, golit de toate caracteristicile per­sonajului, își îndreaptă privirea spre interpretei care îi urmează. Acesta este un exemplu, dar mai există și altele. Lipsește cu desăvîrșire in spectacolul celor din Topalu jocul pe pauză ca­re face legătura, sta­bilește relațiile dintre personaje, menține atmosfera. La aceasta s-au adăugat și unele ezitări în text, din cauza nefamiliarizării, necunoașterii lui sută la sută, precum și unele stîngăcii în problema mișcării sce­nice, a plasării firești in spațiul ei­ neforțat. Acest lucru poate fi ușor remediat, deoarece la artiștii din Topalu există factorii cei mai im­portanți — posibilități de joc și dra­goste pentru el. Am vorbit de lipsă de omogeni­tate în spectacolul căminului cul­tural din Topalu. Nu vrem să fa­cem o comparație cu formația Casei raionale de cultură din Hîrșova, dar putem da ca exemplu de lucru finit, sudat, spectacolul cu „Cei din urmă“ al acestei case. E adevărat că și piesa e oarecum superioară celei dinții, nu prin tematică ei prin plasticitatea replicilor, prin mobilitatea acțiunii și redarea vie a conflictelor înlănțuite cu spontanei­tate și haz. Cel din urmă om din co­lectivă, Samoilă, a fost redat de că­tre învățătorul Stavru Petre cu mul­­­­tă veridicitate. Avînd un umor pro­­­­priu, o naturalețe sinceră și un joc degajat, interpretul a cîștigat sim­patia spectatorilor. Aceștia au vă­zut și chiar simțit personajul, l-au înțeles. S-a remarcat la interpreți o maximă concentrare pentru per­sonajul lor. O concentrare care n-a dus la crisparea riscantă uneori, ci dimpotrivă, la o dezinvoltură acto­ricească, un joc bogat pe replică. I-am recunoscut personajului păca­tele care făceau să fie cel din urmă, dar l-am simpatizat totuși tot tim­pul și revenirea lui pe parcurs am așteptat-o și primit-o cu satisfac­ție. Lecția primită de la colectiviști și mai ales de la propriul lui copil, element tînăr și în întregime să­nătos, îl corectează pe omul care pînă atunci n-a înțeles importanța dragostei față de avutul obștesc, colectiv, ci numai a dragostei față de avutul personal. Departe de timiditate, cu o dega­jare cuceritoare, o mimică adecvată, gesturi bine gîndite și un joc bo­gat pe pauze, am constatat la inter­preta Smărăndiței - Ana Mirena. Și ceilalți interpreți : Trușcă Titus (Culai), Lucia Tănăsescu (Stana), Ilie Grigore (Grigore), Munteanu Ion (Achim) au jucat cu vervă și naturalețe. La interpretul președin­telui colectivei, Ciprian Popescu, rostirea defectă a replicilor, dicțiu­nea neclară, atitudinea oarecum pa­sivă, neparticiparea vie la acțiune, au slăbit oarecum tensiunea specta­colului. Din păcate, personajul a­­cesta n-a fost prins cum trebuie, deși era unul din cele mai impor­tante din configurația piesei. Cu toate aceste observații, spec­tacolul Casei de cultură din Hir­­șova a avut ritm, unitate și savoare. Lucrul acesta a dovedit că dacă se lucrează cu insistență, permanent și cu interes, buna reușită este asi­gurată. GHEORGHIU MARIANA de la Casa de cultură din orașul Constanța a interpretat rolul Ali­­nei din piesa „In căutarea extraor­dinarului". GHEORGHIU GEORGE de la Casa de cultură a orașului­­­ Constanța a interpretat­­ rolul lui I. Dragomirescu din piesa „Eli căuta­rea extraordinarului". IOAN ECATERINA de la Casa de cultură din Cernavo­da a interpretat rolul lui Picu din piesa „Și pe străda noastră“. ȘERBAN ALEXANDRU de la Casa de cultură Medgidia a interpretat rolul generalului Von Schregel din piesa „De-o virstă cu furtuna". * J « A­

Next