Dobrogea Nouă, mai 1971 (Anul 24, nr. 7060-7085)

1971-05-08 / nr. 7066

PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI­VA­­ hranei mm m m AL COMITETULUI JUDEȚEAN CONSTANTA AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV, nr. 70661 Sîmbata, 8 mai 1971 6 pagini, 30 bani Cea de-a 50-a aniversare întemeierii Partidului Comunist­­ Român, eveniment de impor­tanță epocală în istoria mișcării muncitorești din țara noastră, in viața poporului român, a fost sărbătorită, vineri dimineața, in Capitală, în cadrul unei adunări solemne organizate în sala Pa­latului Republicii Socialiste Ro­mânia. Marea sală are un aspect fes­tiv. Pe fundalul scenei, domi­nat de faldurile drapelelor par­tidului și statului, se văd stema Partidului Comunist Român, ci­fra jubiliară „50“ și datele ju­biliara î „1921—1971“.­­ La ora 10 dimineața, o furtu­nă de aplauze și urale salută sosirea in sală a conducătorilor partidului și statului. In prezi­diu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Mau­rer, Emil Bodnaraș, Manea Mă­­nescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Ră­­dulescu, Virgil Trofin, Sile Ver­­deț, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Dragan, Emil Drăgănescu, Janos Faze­kas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Rău­­tu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîl­­cu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Bla­­jovici, Miron Constantinescu, Mihai Dales, Miu­ Dobrescu, Au­rel Duca, Mihai Gere, Ion Ilies­cu, Ion Ioniță, Carol Király, Va­­sile Patilineț, Ion Stănescu, Mi­hai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, precum și participanți la crearea partidului și alți ve­terani ai mișcării muncitorești din țara noastră — Gheorghe Cr­istescu, primul secretar gene­ral al Partidului Comunist din România, Constantin Pîrvules­­cu, Chivu Stoica, Mihail Cru­­ceanu, Ion Niculi, Alexandru Sencovici, Gheorghe Vasilichi, Petre Constantinescu-Iași, Wan­da Nicolschi, Constantin Tiules­­cu, Constanța Crăciun, Vasile Bîgu, Victor Brătfăleanu, Ion Popescu-Puțuri, Sanda Rangheț, Ariton Breitenhofer, Ladislau Banyai, Lajos Csogor, József Méliusz, Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mihai Roșianu și Vida Géza — fruntași în mun­că din industrie și agricultură — eroi ai muncii socialiste — conducători ai organizațiilor ob­ștești, generali, oameni de ști­ință, artă și cultură. Se aflau în sală membrii C.C. al P­C.R., ai Consiliului de Stat și ai guvernului, ai Consiliului (Continuare in pag. a Vl-a) TRU PARTIDUL COMUNIST ROMÂ forța conducătoare a poporului nostru pe calea unei vieți îmbelșugate și libere! ADUNAREA SOLEMNĂ CONSACRATĂ ANIVERSĂRII SEMICENTENARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Stimați tovarăși și prieteni. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Partidului Co­munist Român, eveniment de însemnătate istorică epocală în viața poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteți-mi să vă adresez dumneavoastră, tuturor comuniș­tilor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste Ro­mânia. (Aplauze puternice, prelungite). Această aniversare prilejuiește o re­trospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toți oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate și libertate socială și na­țională, pentru răsturnarea regimului bur­­ghezo-moșieresc, pentru cucerirea puterii politice și făurirea cu succes a socialis­mului în România. Drumul străbătut nu a fost neted : au trebuit învinse multe greutăți, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe co­muniști din calea lor. Comuniștii au ți­nut întotdeauna sus steagul luptei sociale și naționale, acționînd ca organizatori și conducători încercați ai clasei munci­toare, ai întregului nostru popor munci­tor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însuflețit permanent pe comuniști în lupta lor a fost încrederea nestrămu­tată în învățătura atotbiruitoare marxist- leninistă, devotamentul nemărginit față de năzuințele de libertate națională dreptate socială ale poporului. (Vii aplau­și­ze). La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulți activiști din anii ilegalității care și-au îndeplinit cu înalt devotament ne­țărmurit sarcinile încredințate de partid, aducindu-și contribuția la toate marile succese obținute de partidul și poporul nostru. Partidul îi prețuiește în cel mai înalt grad pe activiștii din anii ilegalită­ții. In numele Comitetului Central, le a­­dresez tuturor calde felicitări și mulțu­miri comuniste­­ (Aplauze îndelungate). Mulți din cei care au luat parte la înființarea partidului în 1921 și care au activat in rindurile sale nu mai sînt prin­tre noi. In semn de adune omagiu, pro­pun să păstrăm un moment de reculegere. (Asistența se ridică pentru cîteva clipe în picioare,­ cinstind memoria celor dis­păruți). momente cruciale in istoria țării noastre. Aceste evenimente au marcat totodată intrarea țării pe calea dezvoltării capita­liste, precum și apariția pe scena isto­riei, o dată cu burghezia, a clasei mun­citoare. In a doua jumătate a secolului oară a capitalului străin, a creat oameni­lor muncii condiții deosebit de grele, în acest cadru, încă în perioada 1860—1870, începe crearea organizațiilor muncitorești. Trebuie să menționez că formarea pri­melor cercuri muncitorești, începutul răs­șitul deceniului al doilea al secolului nos­tru, în țară se acumulaseră multe contra­dicții sociale și naționale, care creau ne­cesitatea unor profunde transformări in viața societății. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei agrare, crearea unei industrii naționale avansate, lichidarea dependenței față de capitalul străin, de­mocratizarea vieții politice și de stat. De realizarea acestor transformări depindea progresul rapid al țării din punct de ve­dere economic și social. în viața internațională se adunceau, de asemenea, continuu contradicțiile de cla­să ; avea loc un puternic avînt revoluțio­nar al clasei muncitoare, se prăbușeau imperii, creștea lupta de eliberare națio­nală și socială. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era tre­cerii la făurirea socialismului și comunis­mului. în aceste împrejurări interne și inter­naționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu ho­­tărîre la luptă împotriva asupririi sociale și naționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeveresc creșterea a­­vântului revoluționar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății româ­nești. Situația internă și internațională, lup­tele de clasă din acei ani au grăbit cris­talizarea necesității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să con­ducă clasa muncitoare și celelalte forțe sociale și progresiste în lupta pentru a­­părarea drepturilor și libertăților lor de­mocratice pentru înfăptuirea unor adinei transformări sociale. în rândurile partidu­lui socialist se manifestau tot mai puter­nic forțele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 mai 1921, Congre­sul Partidului Socialist a hotărît, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. Cred că sunteți de acord să salutăm pre­zența la adunarea noastră solemnă a ce­lui care a fost primul secretar general al Partidului Comunist din România, tova­rășul Gheorghe Cristescu. (Aplauze pu­ternice). Crearea partidului comunist a marcat triumful forțelor revoluționare și a marxism-leninismului în mișcarea mun­citorească din țara noastră ; din acest moment, mișcarea revoluționară din Ro­mânia a intrat într-o etapă nouă, supe­rioară a dezvoltării sale, încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacționare au dez­lănțuit o prigoană sălbatică împotriva co­muniștilor. După trei ani de activitate le­gală, guvernul burghezo-moșieresc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniștii au fost obligați să ac­tiveze în condițiile grele ale ilegalității, înfruntînd represiunile regimului bur­­ghezo-moșieresc. în toată această perioadă, partidul a fost organizatorul și conducătorul tuturor lup­telor revoluționare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi menționa greva mineri­lor de la Lupeni din 1929, grevele petro­liștilor și ceferiștilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiri­tul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolului partidului comunist, a capacității sale de a organiza și conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puter­nice). O activitate multilaterală a desfășurat partidul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forțe­lor democratice in lupta împotriva poli­ticii de fascizare a țării și a pregătirii de război. Merită menționate în acest sens acțiunile unite ale forțelor democrate sol­date cu succes în alegerile parțiale din 1936, precum și marea demonstrație anti­fascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939. In toată această perioadă, partidul a mi­litat neobosit pentru o politică de priete­nie și colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de relații diplomatice între cele două țări. (Vii aplauze). In fața politicii antinaționale a cercu­rilor reacționare, Partidul comunist a fost Mărețe tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism Stimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționale ale clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității ale tuturor oamenilor muncii fară deo­sebire de naționalitate, este istoria naș­terii și dezvoltării mișcării muncitorești și revoluționare din România. Noi, co­muniștii, suntem­ continuatorii tradițiilor progresiste ale poporului. Cinstim pe toți acei care au stat in fruntea luptei împo­triva asupririi străine, pentru neatârnarea poporului, pentru formarea statului națio­nal român. Greul luptelor l-au dus în­totdeauna masele largi populare , le adre­săm recunoștința noastră fierbinte și ne plecăm cu smerenie în fața jertfelor gre­le pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mișcări pentru eliberarea națională și socială. Răscoala din 1821, revoluția din 1848, Unirea Principatelor in 1859, răz­boiul pentru independență din 1877, sini­pîndirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanților români cu făuritorii socialismului științi­fic — Marx și Engels. într-o scrisoare trimisă militantului socialist Ion Nădejde in 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacție văzînd că socialiștii din Ro­mânia au adoptat în programul lor prin­cipiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și răspândirea ideilor socialismului științific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Ro­mânia. Deși a activat numai 6 ani, dato­rită trecerii unor fruntași de partea bur­gheziei. Partidul Social-Democrat al Mun­citorilor din România a marcat un mo­ment deosebit în lupta politică a prole­tariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sindicale în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau ma­turizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe ca­re îl dobindea in viața țării. Continuînd să întrețină legături cu mișcarea revolu­ționară din alte țări, mișcarea muncito­rească din România a ajutat la trans­portul in Rusia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o acti­vă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva țarismului în 1905, printre altele, acordând ajutor echipajului revo­luționar de pe crucișătorul Potemkin ca­re, după cum se știe, a primit azil poli­tic în România. Militanții socialiști ro­mâni au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum și în timpul primului război mondial im­perialist, mișcarea muncitorească și socia­listă a acționat cu hotărire împotriva răz­boiului, participind la conferințele in­ternaționale antirăzboinice și organizînd mari manifestări de masă in țară. După terminarea războiului și realiza­rea statului național unitar, România, a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare ; totodată, mișcarea muncitorească și so­cialistă a căpătat dimensiuni noi. La sfîr­(Continuare în pag. a II-a) PREZIDIUL ADUNĂRII SOLEMNE trecut, îndeosebi după formarea statului na­țional Român, în 1859, România a cunoscut o puternică dezvoltare capitalistă. Situația specifică, determinată de dependența fa­ță de imperiul otoman și de pătrunde­rea in economia țării, încă din acea peri­

Next