Drapelul Roşu, august 1970 (Anul 26, nr. 7947-7971)

1970-08-08 / nr. 7953

• 2­9 De ce prețul de cost nu primește „siluetă“ în raport cu rezervele interne ale producției Chibzuință, spiritul gospodăresc, sporirea simțului de răspundere pentru folosirea cu discernământ a resurselor materiale, de muncă ți bănești existente, pentru utilizarea cu grijă și pricepere­a bunurilor obștești, descoperirea și punerea in valoare a unor noi și noi rezerve interne ale producției, devin azi, mai mult ca oricînd, imperative de prim-ordin, știindu-se că în spatele fiecărui procent de aceste resurse se află valori deosebit de mari. Valorificfnd resursele, asigu­­rînd utilizarea­­ lor superioară, con­tribuim la accelerarea ritmului de dezvoltare a economiei noastre naționale. Pentru a vedea cum industria republicană din județul nostru răspunde acestor cerințe, am ales pentru analiză unul dintre cei mai grăitori indicatori ai muncii ductive — reducerea prețului pro­de cost, izvor al sporirii beneficiilor și a creșterii volumului acumulării socialiste. Comparând realizările prețului de cost la întreaga producție marfă dată in semestrul I a.c., constatăm că, in Întreprinderile industriei republicane, s-au înregistrat eco­nomii in valoare de peste 11 mili­oane lei. La obținerea acestei reali­zări o contribuție de seamă și-au adus chimiștii de la Solventul­­ Timișoara cu aproape 4 milioane lei economii, Combinatul de piele și încălțăminte — cu 3 milioane lei, precum și Combinatul indus­triei alimentare și Mondial Lugoj cu peste 2 milioane lei economii fiecare. Adunind economiile acestora, ne dăm seama că rezultă volumul total­­ de economii pe județ. Atunci ne punem in mod firesc întreba­rea : ce fel de economii s-au rea­lizat la celelalte întreprinderi? Răspunsul vine îndată ce ne uităm la capitolul economic și observăm că acestea sunt­ foarte mici sau, mai grav, că unele unități indus­triale au depășit planul prețului de cost. Asemenea cazuri se întîlnesc la uzina Azur, unde depășirea pla­nului prețului de cost, pe total, se ridică la 3,5 milioane lei, Electro­banat cu 1,7 milioane lei, Electro­motor cu 1,1 milioane lei și altele. Efectuăm o sumară analiză a elementelor prețului de cost, și ne oprim numai la o categorie din acestea — materii prime materiale, combustibil și energie electrică — care, de fapt, dețin o pondere de peste 70 la sută din totalul prețu­lui de cost, care nu primește si­lueta în raport cu rezervele in­terne ale producției. Observăm că, deși în economia județului, în pri­ma jumătate a acestui an, s-au economisit aproape 1.200 tone me­tal, peste 1.400 mc material lem­nos și peste 2 milioane kWh, totuși situația nu este mulțumitoare. Se desprinde un aspect deosebit de negativ și anume : depășirea con­sumului de combustibil conven­țional cu peste 2.500 tone. De ase­menea, se observă că marea ma­joritate a întreprinderilor au de­pășit consumul specific de combus­tibil, deși ar fi fost normal ca în trimestrul II să se înregistreze e­­conomii la acest element, deoarece pierderile de căldură în perioadă sunt mult mai mici această față de anotimpurile reci. Apoi trebuie spus că la unele întreprinderi și locuri de muncă se mai pierd, după debitare, însemnate fîșii de metal sau capete de bușteni și scîrndură, care ar putea foarte bine să fie folosite în procesele de fa­bricație la confecționarea unor repere mai mici. Toate acestea demonstrează că nu se folosesc îndeajuns rezervele existente și că pierderile in valoare de aproape 20 milioane lei, înre­gistrate in semestrul I de industria județului, nu sunt întâmplătoare. Ele rezultă din producția rebutată și de calitate inferioară, precum și din cheltuieli neproductive care însumează aproximativ 10 milioane lei. Iată de ce este necesar să se inițieze un adevărat „proces al milimetrilor“ pentru aducerea „pe banca acuzării“ a lipsei de răspun­dere și a superficialității. Un ase­menea proces ar ajuta la combate­rea unor păreri, potrivit cărora. ..atunci cînd lucrezi cu tone de metal, nu contează risipa cîtorva milimetri de tablă după debitare“, sau „nu e cine știe ce pagubă dacă se pierd niște capete de bușteni“. Cei ce fac aceste afirmații nu au poate în vedere că dacă la o bu­cățică de metal liosită de unul se adaugă cele risipite de alții, cele ale miilor și miilor de metalur­­giști și constructori, „neînsem­nata“ cantitate de metal la pro­porții neașteptate, sporește în greutate pînă la nivelul zonelor vagoanelor sau chiar la nivelul cantității de materiale necesare poate chiar unei uzine întregi. De aici necesitatea ca toți aceia care distribuie, debitează, croiesc și prelucrează materialele de orice fel să manifeste o exigență mult sporită față de materia primă. Aceasta cu atît mai mult cu cit în viitorul plan cincinal sarcinile privind reducerea consumului spe­cific, a cheltuielilor pe 1.000 de lei producție marfă sunt mult mai mobilizatoare. TEODOR SUPĂRARE, economist vremea TIMPUL PROBABIL PEN­TRU ZIUA DE 8 AUGUST 1970. Vremea se menține călduroasă, ușor nestabilă, cu cerul tempo­rar noros. Vor cădea ploi izola­te după-am­iaza. Vântul va sufla slab pînă la moderat din sud și sud-vest. Temperatura staționa­ră : noaptea va fi cuprinsă în­tre 17 și 20 de grade, iar ziua între 29 și 32 de grade. PENTRU ZILELE DE 9 și 10 AUGUST 1970: Vremea devine nestabilă, cu cerul variabil și cu ploi locale. Temperatura in u­­șoară scădere la sfîrșitul inter­­valului. PENTRU ZONA DE MUNTE: Vreme călduroasă, cu cerul temporar noros și precipitații izolate. VITRINA CU CÂRȚI • VITRINA CU CĂRȚI „ISTORICII ȘI ȘTIINȚA ISTORICĂ DIN ROMÂNIA“ (1944-1967) de dr. Robert Deutsch Deosebit de utila tuturor celor care se interesează sau lucrează în domeniul științelor umanistice, lu­crarea lui R. Deutsch, cuprinde date asupra învățămîntului istoric din România, metodele de perfecționare a cadrelor didactice, dezvoltarea cercetării in domeniul istoriei. Ea conține lista nominală însoțită de o serie de date personale ale membrilor Societății de științe isto­rice. Aceste informații, apar pentru prima dată in literatura istorică din România. Lista, care cuprinde cca. 2.500 de nume, împreună cu prezen­tarea atît a activității generale a Societății de științe istorice cât și a filialelor și subfilialelor din toate județele și municipiile țării, oferă o imagine fidelă a activității de pro­pagare a științei istorice pe tot in­­tinsul țării prin munca entuziastă a miilor de membri ai acestei so­cietăți. O altă parte componentă a lucră­rii, o constituie bibliografia lucră­rilor de istorie apărute in țară după 23 August 1944 și pînă la zi, fiind incluse atit cărțile cit și studiile a­­părute în periodice. Apariția lucră­rii, singura de acest fel care a vă­zut lumina tiparului în țara noas­tră, constituie un instrument de lu­cru deosebit de eficace atît pentru elevi și studenți cît și pentru pro­fesori sau învățători, permițînd în­tocmirea unor bibliografii pe dife­rite teme. Incontestabila utilitate în ce privește depistarea rapidă a unor titluri pentru întocmirea lucrărilor de diplomă, examene de definitiva­re, de doctorat, pentru elaborarea unor conferințe etc. face ca volu­mul „Istoricii și știința istorică din România“ să constituie una din căr­țile nelipsite din biblioteca perso­nală nu numai a specialiștilor, ci din a tuturor celor ce iubesc isto­ria și vor să cunoască realizările obținute in acest domeniu, organizării raționale a proceselor e­­conomice. In acest sens, ea vine să întregească problemele examinate in lucrarea aceluiași autor „Introduce­rea în cibernetica economică“, care a apărut în 1967 în Editura științi­fică și care s-a bucurat de o bună primire în rândurile cititorilor. In „Decizii optime“, la început, autorul încearcă să dea o imagine generala a teoriei programării, după­ care se ocupă de programarea mar­ginală și programarea liniară, ca niște cazuri particulare ale­ acestei teorii generale. In afara expunerii teoriei programării, cartea se ocupa de rezolvarea practică a probleme­lor de programare. In legătură cu aceasta, se expun principiile metodei, simplex, precum și aplicarea teoriei programării liniare în cercetarea o­perațională. Aproape jumătate din lucrare este consacrată programării în condiții de incertitudine, metodelor de­­ solu­ționare a acestor probleme în strîn­­să legătură cu aplicarea lor la ne­cesitățile economiei socialiste. Un loc important îl ocupă în lucrare teoria jocurilor strategice și aplica­rea acesteia în programare, metode care oferă temeiul pentru adoptarea unor decizii raționale, în condiții de totală incertitudine. „DECIZII OPTIME" de Oskar Lange „Decizii optime“, cartea savantu­lui polonez de reputație mondială Oskar Lange, este consacrată unui complex de probleme de o deose­bită actualitate pentru economia so­cialistă, mai ales, in condițiile cînd se pune un accent atît de mare pe organizarea științifică a producției și a muncii. Cartea reprezintă o va­loroasă și originală sistematizare a bogatului material acumulat în ulti­mii ani în domeniul programării și concepută ca o monografie de prezentare a principiilor fundamen­tale ale teoriei și metodicii infor­mării științifice. Informatica docu­­mentară este unica lucrare de sin­­teză cu privire la metodele de lu­cru moderne in domeniul informă­rii științifice, considerată ca o dis­ciplină științifică de sine stătătoare. Ea constituie o călăuză prețioasă în ce privește adunarea, prelucrarea și difuzarea rapidă a informațiilor noi, înmagazinarea lor în sisteme care­­ să permită regăsirea lor sigură, pre­cum și prelucrarea informațiilor in sisteme logice, în scopul obținerii de noi informații, întocmită sub conducerea profe­sorului A­l. Mihailov, directorul Institutului unional de informare științifică și tehnică din U.R.S.S., lucrarea reprezintă primul „Manual“ de informatică documentară, care privește această disciplină sub toate aspectele ei din punctul de vedere al liniei ei noi de dezvoltare. Din cuprins , sursele informării științifi­ce ; prelucrarea analitică sintactică a documentelor (descrierea bibliogra­fică, clasificarea, adnotarea, alcătui­rea referatelor, traducerea științifi­că); sisteme de regăsire a informa­țiilor (principii generale, limbaje de regăsire a informațiilor); metode și dispozitive de realizare a sisteme­lor de regăsire a informațiilor (cu purtător continui sau discontinui de informații); metodele și utilajul de copiere și multiplicare a documen­telor ; organizarea activității de informare in țările socialiste și in cele capitaliste , standardizarea în domeniul informării Științifice etc. Un colectiv de specialiști condus , de acad. Aurel Avramescu, directo­rul Centrului de documentare știin­țifică al Academiei R.S. România, a făcut completările necesare pentru aducerea la zi a lucrării și adapta­rea ei la situația și cerințele con­crete din țara noastră. „INFORMATICA DOCUMENTARĂ ” a O nouă magistrală modernizată fost deschisă circulației rutiere : br. Mihai Viteazul din Timișoara (Urmare din pag. 1) Dar tocmai acest loc de prestigiu impune teatrului timișorean eforturi mai vă­dite în înscrierea specta­colelor sale într-o continuă curbă ascendentă. Stagiu­nea trecută a învederat, n această direcție, două­entative : Regele moare și Rața sălbatică, moare a fost primit Regele cu entuziasm la Timișoara și — după cît sîntem infor­mați — și în turneul în Iugoslavia ; spectacolul a evidențiat însă unele rezer­ve în turneul de la Bucu­­ești. Rața sălbatică, spec­tacol bine primit de public și de critică, deopotrivă, a scos în relief unele caren­țe și fisuri în distribuție. Mai interesantă soartă de­cit cele două spectacole adineaori amintite, oricum, bine cotate, a avut-o spec­­tacolul-experiment, în re­gia lui Aurel Manea : A­cești îngeri triști. Inegal, dar dovedind o forță maginație regizorală ine­și puizabilă, spectacolul, ca un făcut, cu două sau trei excepții, a fost ocolit de critica de specialitate. Ast­fel de eforturi și încer­cări discutabile, fără în­­doială, dar interesante, vă­ I *­dind pasiune pentru tea­tru, nu au fost observate și mai cu seamă, discuta­se, în măsura în care se cuvenea. Am ajuns astfel, mai pe ocolite, dar cîștigînd, prin ocolișuri, cîteva argumente în plus, la una din pro­­blemele-cheie ale tea­trului timișorean : necesi­tatea explorării rezervelor interne, tuturor astfel ca teatrul să-și accentueze, mai pregnant încă, decit pînă acum, prezența în viața teatrală a țării. Un prim deziderat, în această direcție, l-ar putea consti­tui folosirea cu mai multă chibzuință (scriu mai mul­tă pentru că chibzuință a existat) a personalului ar­tistic al teatrului. Două exemple : Aurel Manea (in stagiunea trecută regizor la teatrul din Timișoara) a montat cel mai bun spectacol al său, Britanni­­­­cul de Racine, nu la Ti­mișoara ci la Piatra- Neamț ; spectacolul mon­tat de Manea la Timișoa­ra (Acești îngeri triști !), în pofida calităților sale indiscutabile, a evidențiat — totuși — o adeziune parțială a regizorului la sensurile și valorile textu­­lui. Învățătura care se im­pune este aceea de a se căuta statornicirea în viitor, a unui climat favorabil în munca de creație artistică. Al doilea exemplu o pri­vește pe actrița Viorica Demucan-Jurăscu. Venită la Timișoara de la Naționa­lul clujean, cu o frumoa­să carte de vizită, actrița a fost distribuită doar la începutul stagiunii, într-o singură piesă; după cîte știm, ea nu juca „în repre­zentație“ astfel că utiliza­rea, în mai mare măsură, a talentului său experi­mentat ar fi fost bineve­­nită. Revirimentul stagiunii trecute l-a constituit, fără îndoială, împrospătarea forțelor teatrului cu ca­dre tinere : regizorul Ni­­coleta Toia, actorii Mi­haela Buta, Traian Buzo­­ianu, Ion Cocieru. Acura­tețea spectacolului cu Oe­­dip salvat, inventivitatea și fantezia din Căsătorie prin concurs recomandă, în Nicoleta Toia, un regizor cu o personalitate în plin proces de formare. Mihae­la Buta, distribuită în pa­tru din premierele stagiu­­nii, a onorat, pe deplin, încrederea arătată. Traian Buzoianu în Căsătorie prin concurs și-a învederat vo­cația de actor comic, iar Ion Cocieru a fost o pre­zență robustă în rolul lui Petru din acești îngeri triști. Avem astfel la Ti­mișoara un mănunchi de tineri actori cărora li se pot încredința, cu încre­dere, sarcini artistice ma­jore. Cît privește realizările artistice notabile, ele se înscriu pe o arie întinsă, de la Regele moare (Ghe­­orghe Leahu) pînă la Rața sălbatică (regizorul Emil Reus, actrița Mihaela Bu­ta, actorii Vladimir Jurăs­cu, Gheorghe Pătru), Acești îngeri triști (Florina Cercel, Perian), Camil Georgescu (Căsătorie prin concurs), enumerarea fiind, prin fi­rea lucrurilor, pe cît de fugitivă, pe atît de incom­pletă. Dar, chiar succintă cum este ea, amintita tre­cere în revistă învederea­ză un fapt, după mine plin de tîlc: creația ar­tistică majoră a fost faci­litată de rolul cu greutate, dintr-un text dens, valo­ros, și nu de comedioarele lui Abaldia și de Filippo. Stagiunea trecută ne-a adus deci destule satisfac­ții, dar ea putea să ne a­­ducă mai multe. Greutatea aproximativă doar pe care au cîștigat-o unele distri­buții pledează, ca un ar­gument puternic, pentru necesitatea întăririi colec­tivului actoricesc cu unul sau doi actori maturi, cu o mare experiență scenică, cu o recunoscută valoare profesională. Același im­perativ, încă mai necesar, se resimte în domeniul re­giei artistice. Un regizor încercat, cu prestigiu și ex­periență, ar contribui e­­norm la sporirea artisticei profesionale valorii a reprezentanților teatrului. Timișoara, unul din mari­le orașe ale țării, cu o bo­gată viață culturală, cu o ambițioasă, multiplă și pa­sionantă activitate teatra­lă, ar putea atrage pe unul din cei atît de puțini re­gizori cu experiență înde­­lungată. Chiar dacă acest deziderat nu își va putea găsi o imediată rezolvare, e imperios necesar să fie a­­trași să monteze, în tea­trul nostru, regizori apre­ciați din alte teatre, din cele din București, cu deo­sebire. In sfirșit, o ultimă ob­servație : teatrul experi­mental, de studio. Teatrul Matei Millo s-a mîndrit, cu drept cuvînt, de a fi creat, primul în țară, un „studio“. Ideea a fost a­­poi abandonată. S-ar fi ivit, sîntem informați, greutăți administrative ; nu este oare cazul ca, și in această direcție, să se do­vedească mai multă iniția­tivă, luptă cu inerția ? S.ar adăuga astfel încă un efort pentru ca apropiata stagiune pe care o pre­gătește teatrul din Timi­șoara să fie, cu adevărat, o stagiune prestigioasă. Curba premierelor t MBJ V SÎMUATA, 8 AUGUST 17,00 Deschiderea emisiunii. Microavanpremieră. 17,05 Emi­siune în limba germană. 18,03 Anunțuri — Publicitate. 18,15 „Ex-Terra ’70“ — emisiune con­curs pentru pionieri și școlari (finala). 19,15 Anunțuri — Pu­blicitate. 19,20 1001 de seri — e­­m­isi­u­ne pentru cei mici. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,00 Tele­ enciclopedia. 20,55 „Pasă­rea măiastră“ — reportaj. 21,15 Film serial : „Incoruptibilii" (II) — „Jocul de șah”. 22,05 Te­­lespectacol prin corespondență. Emisiune de Mircea Șeptilici. 23,00 Revistele săptămînii. 23,10 Of, inimioară. Cîntece de pe­trecere interpretate de Emil Gavriș. 23,30 Telejurnalul de noapte DUMINICA: 9 AUGUST 9.00 Deschiderea emisiunii, de dimineață. Vara copiilor. 10.00 Viața satului. 11,15 In re­luare la cererea telespectatori­lor . Recital Margareta Pîslaru. Recital Udo Jurgens. 12,00 De strajă patriei. 12,30 Concert simfonic. 13,15 Emisiune in lim­ba maghiară. 14,45 închiderea emisiunii de dimineață. 16,00 Mexic ’70. Aspecte de la meciul România — Cehoslovacia. 17,00 Studioul „N“. 19,00 Anunțuri — Publicitate. 19,10 Flori de mină. 19,30 Telejurnalul de seară, 20.00 Orizontul unu : 20,30 Con­cert : Salvatore Adamo la București. 21,45 Luna-Parc (re­portaj). 22.00 In lumea desenu­lui animat. 22,15 Telejurnalul de noapte. 22,25 Telesport. pe scene și ecrane SIMBATA: 8 AUGUST CINEMATOGRAFE • Modern : ARGOMAN SU­PERDIABOLICUL (8, 14,30, 16,45, 19, 21,15, la grădină 20,30); • Arta : JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET (9, 11, 14,30, 16,45, 19 , la grădină 21) ; • Parc : ACȚIUNEA VUL­TURUL (10, 14, 16. 18, 20 , la grădină 20,30) ; • Studio : PESCARUL DIN LOUISIANA (11, 15, 17, 19, 21); • Melodia : BERU ȘI COMI­SARUL SAN ANTONIO (9, 11, 15, 17, 19, 21 , la grădină 21) • • Victoria : STAPIN PE SI­TUAȚIE (10, 14, 16, 18,15, 20,30); • MUncitoresc Fratelia : DOMNIȘOARA DOCTOR (17, 19, 21­­ la grădină 21) ; • Steaua roșie Mehala : PENTRU INCA PUTINI DO­LARI (15, 17, 19)­­ • MUNCitoresc Freidorf : OPERAȚIUNEA LADY CHA­PLIN (17, 19) I LUGOJ • 23 August : SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO • Victoria : VINATORUL DE CĂPRIOARE JIMBOLIA • Flacăra : CORABIA NE­BUNILOR: seriile I și a II-a • 30 Decembrie : PENTRU CITI­VA DOLARI IN PLUS DETA • Parc : URMĂRIREA BUZIAȘ • Dinamo : MARILE VA­CANTE SÎNNICOLAUL MARE • Arta : SPLENDOARE IN IARBA FĂGET • 30 Decembrie : TEXAS ADIO, *JWWWA^/yV>A^^WWWWWVWWVWv DRAPELUL ROȘU—7.953 contraste -K’ ‘ 11'• I-;-.'*;. • cotidiene Ce vedem în stații? In nici una din stațiile de tramvai, autobuz, sau troleibuz din Timișoara nu putem vedea o hartă care să indice, cit de cît, itinerariul acestor autovehicule. Chiar dacă există unele intenții, nici una dintre ele nu s-a mate­rializat pînă la această oră. Cei mai mulți dintre călători care fo­losesc mijloacele de transport în comun nu știu, de pildă, pe ce parcurs trebuie plătită taxa de 25 sau 50 de bani. Nici măcar faptul acesta nu este anunțat fie în stații, fie în mijloacele de transport. Din această cauză, a­­sistăm deseori la o serie de sce­ne penibile care au loc între sa­lariații de la I.T.T. și călători. Soluția ar fi cît se poate de sim­plă, dar cine ar putea s-o gă­sească cel mai bine dacă nu to­varășii care se ocupă tocmai de organizarea transportului în co- Triplare! Conducători auto, aveți griji la triplare! Este un sfat pe care îl transmitem pentru fiecare din­tre conducătorii auto, care circu­lă pe șoselele noastre. Fiindcă a­­tunci­­ cînd nu se ia în seamă, se pot produce accidente dintre cele mai grave­­ fată unul dintre ele. Conducătorul auto Călin Stanciu, aflat la volanul autocamionului I.A.S. Giarmata a depășit in mod regulamentar autobasculanta 31-TM-1008. Din spate venea motociclistul Iosif Bottgen care vroia să-i depășească pe amîndoi. Așa s-a realizat o­­ ■. triplare care a dus la accidentarea gravă a motociclistului vinovat. Acesta a ieșit din carosabil, s-a izbit de un pom și s-a accidentat foarte grav. Aceeași soartă a avut-o și însoțitorul lui, aflat în spatele motocicletei. Sfatul, pentru con­ducătorii auto se impune, deci, de la sine ! Falsă lipsă de containere Serviciile pentru desfacerea producției din majoritatea între­prinderilor timișorene, nu de pu­ține ori, se găsesc în „pană“ de containere fiind puse în situația să nu livreze,­ la timp produsele către beneficiari. Secția de expe­diții și camionaj a Regionalei de căi ferate Timișoara, care are o­­bligația, prin contract, să le pu­nă la­ dispoziție asemenea mij­loace de vehiculare a mărfurilor, se scuză, de cele mai multe ori, că nu sunt containere. Nimic de zis, acest motiv are un oarecare temei, dar, chiar in aceste con­diții, fondul existent nu este fo­losit cum trebuie. Și iată de ce. Pe strada Ch. Lazăr, de exem­plu, și pe celelalte străzi de in­tersecție cu aceasta se pot vedea, ziua și noaptea, fiind, așezate de-a lungul și de-a latul, zeți de containere pe care „E.C.“-ul „ui­tă“ să le ridice la timp sau pe care șefii depozitelor de mărfuri, ce aparțin I.C.R.T.I., le descarcă cu întîrziere creînd o falsă lipsă de containere. Intrați pe recepție! Noul și modernul cartier Zo­na Tipografilor, din municipiul Timișoara, capătă valențe în plus prin­­ existența în aria lui de activitate a nu mai puțin coche­tului complex comercial. Din pă­cate, unitățile sale de deservire (coafură, frizerie, croitorie dame și pentru bărbați, încălțăminte, alimentară, cofetărie, loto-pro­­no etc.) apar ca o insulă izolată tocmai în . .. „inima“ orașului. Aceasta din cauză că, deși au trecut ani de cînd au fost date in folosință, totuși Oficiul muni­cipal de poștă Și telecomunicații Timișoara nu a găsit de cuviință și timpul necesar să monteze mă­car un singur telefon în tot com­plexul Pentru rezolvarea proble­melor curente de serviciu și alte nevoi, salariații complexului (fă­ră să mai vorbim de publicul larg) sunt nevoiți să se deplaseze (cale de 200.300 metri) pînă la un telefon public instalat în blo­cul turn cel mai apropiat, pen­tru ca, pînă la urmă, să constate că și acesta e defect. Tovarăși de la telefoane, intrați pe. .. re­cepție ! Urmarea unui scandal în familie In imobilul cu nr. 6 de pe str. Zaharina din Timișoara, scandalurile se țineau lanț. Gaz­da Alexandru Palici avea chef de „vorbă“ cu soția și cu socrul său, aproape în fiecare zi. În­­tr-una din ele, soțul a dorit să-și construiască o intrare separată, dar soția nu a fost de acord. A intervenit și socrul și drama s-a produs. Ginerele s-a simțit jignit, a luat un pahar cu care l-a lovit un cap pe soclul care interveni­se. Loviturile au fost foarte gra­­ve și bătrînul a decedat. Iată ur­marea tragică a unei riposte ne­­cugetate. Rubrică redactată de : N. PIRVU, R. VASILIEVICI ȘI C. PETRE

Next