Drapelul Roşu, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 8309-8335)

1971-10-14 / nr. 8320

Plenara lărgită a Comitetului de partid din unitățile sanitare ale municipiului Timișoara, care dezbătut măsurile privind îmbună­­­tățirea activității politico-ideologice de educare marxist-leninistă membrilor de partid, a tuturor oa­a­menilor muncii, a analizat cu exi­gență, în spirit critic, felul în care se face simțită îndrumarea orga­nelor și organizațiilor de partid in sectorul de sănătate. în centrul dezbaterilor s-a aflat modul în care comuniștii, cadrele medico-sanitare își îndeplinesc îndatoririle profe­sionale, în scopul unei neîntrerupte ridicări a calității asistenței me­dicale a populației municipiului nostru. Din referatul prezentat de cont. ...........„„........ dr. Luca Stanciu, secretarul biroului comitetului de par­tid din unitățile sanitare, a reieșit, cu pregnanță, inte­resul deosebit cu care comuniștii, co­lectivele de lucră­tori de pe tărâmul sănătății au studiat și dezbătut docu­mentele referitoare la îmbunătățirea ac­tivității politico-ideologice, de edu­care marxist-leninistă a maselor. Sensurile multiple ale recentelor documente de partid, au de­terminat corpul medico-sani­­tar din municipiul Timișoa­ra să-și orienteze mai cores­punzător activitatea, în vederea perfecționării pregătirii politice și ideologice, a lărgirii orizontului profesional in scopul reconside­rării tuturor problemelor care țin de etica și deontologia medicală socialistă, pentru ridicarea conti­nuă a nivelului de conștiință a slujitorilor medicinii. Referatul a arătat că și până acum birourile organizațiilor de bază s-au preocupat să cultive în rândul muncitorilor sanitari principiile eticii socialiste, ale celui mai înalt umanism, sim­țul datoriei față de muncă, o exi­gență sporită in realizarea înda­toririlor profesionale. Au fost an­trenați toți comuniștii și prin ei co­lectivele din unitățile sanitare, în vederea realizării optime a indica­torilor de eficiență a muncii de asistență medicală, promovîndu-se un înalt spirit de disciplină, de combativitate față de manifestările de neglijență, dezinteres, superfi­cialitate, existente încă în activi­tatea instituțiilor de ocrotire sănătății. Cu toate realizările in­­­contestabile obținute, în medico-sanitar se manifestă sectorul încă suficiente neajunsuri. Mai sînt si­tuații cînd șeful de secție, sau chiar de unitate, pornind de la concepția că unitatea pe care o conduce teste rolul este „feuda“ sa, nesoco­esențial al conducerii colective, al organizației de partid, soluționînd după bunul plac pro­blemele de creștere și promovare a cadrelor, sarcinile de investiții și gospodărire­rea judicioasă a unității, repartiza­n îndatoririlor responsabilităților în cadrul colec­ti­tivului. O astfel de situație s-a făcut simțită la nivelul secției de chirurgie infantilă a Spitalului de copii. De asemenea, in sectorul farmaceutic există încă unii șefi de unitate care nu se consideră obligați a da socoteală nimănui de propria lor activitate. Adunările generale au criticat deschis astfel de atitudini, stabilind măsuri ho­­tărite pentru combaterea lor. Ab­sențele nemotivate, întirzierile repetate aduc perturbări în progra­mul unităților de sănătate, creează aglomerație in sălile de așteptare, generează nemulțumiri și reclama­ții. Referentul atrăgea atenția și asu­pra faptului că, deși s-au adus cri­tici repetate stilului de muncă al comitetelor de partid de la spitalele clinice nr. 1 și 2 din Timișoara, privind insuficienta lor preocupare față de desfășurarea ireproșabilă a muncii profesionale in aceste uni­tăți, unde există cazuri de dezin­teres față de problemele omului bolnav, nu se constată o luare fer­mă de poziție în vederea lichidării neajunsurilor constatate. Cu toate că atitudinea medicului Marian Munteanu de la Spitalul nr. 2 care a refuzat să acorde asistență medi­cală de urgență este cunoscută, el fiind sancționat pe linie adminis­trativă, organizația de partid a u­­nității a întîrziat să dezbată acest caz și să ia atitudine critică față de abatere. S-au comis și alte abateri grave care au constituit cauze pe­nale, privind întreruperile de sar­cină contra unor sume însemnate de bani, de către cadre medii de la Spitalul de femei, Spitalul de co­pii, Spitalul nr. 3 și Policlinica nr. 1, condamnate cu fermitate de imensa majoritate a slujitorilor să­nătății care, prin dăruirea și co­rectitudinea lor în muncă fac cinste corpului medico-sanitar. O deose­bită răspundere­­ sublinia refera­tul biroului comitetului de partid — revine și Colegiului județean al medicilor și farmaciștilor, care nu a dovedit întotdeauna o atitudine partinică și combativă în cunoaște­rea tuturor aspectelor deontologice ale activității medicale din muni­cipiul nostru și nu a inițiat acțiuni de prevenire a fenomenelor nega­tive. La dezbateri au participat con­ducători de instituții sanitare, se­cretari ai organizațiilor de partid, de U.T.C., președinți ai comitetelor sindicale, medici, farmaciști. In cu­­vîntul său, prof. dr. Iosif Bulbuca s-a referit la sentimentele de mîn­­drie pe care le încearcă orice slu­jitor al sănătății cu privire la rea­lizările deosebite înregistrate, prin grija politicii partidului și statului nostru, in municipiul Timișoara. „Cel mai minunat lucru, vorbitorul, este gratuitatea afirma trata­mentului medical și noi, slujitorii sănătății, care veghem la ocrotirea vieții omului, suntem­ chemați să nu uităm nici un moment datoriile profesiei noastre cu atâtea implica­ții umaniste“. Mai mulți partici­panți la dezbateri, printre care prof. dr. Dumitru Popescu, medicii Ioan Romulus, Petre Petrescu, au subliniat printre altele, însemnă­tatea pregătirii politico-ideologice a tuturor cadrelor medico-sanitare, venind cu propuneri concrete de îmbunătățire a învățământului de partid încă din toamna acestui an, în intervenția sa, dr. Liviu Jicman, președintele sindicatului de la Spi­talul nr. 2, analizînd un spirit critic și autocritic, atit propriile neajun­suri cit și cele ale colectivului de care i răspunde, în ceea ce privește stilul de lucru sectar, slaba răspun­dere la chemări și acțiuni s-a an­gajat în fața plenarei ca, sub per­manenta îndrumare a comitetului de partid, cu sprijinul acestuia, să-și îmbunătățească radical me­todele de muncă. Dr. Virgil Gîțu, inspector la Di­recția sanitară județeană, s-a re­ferit la faptul că este necesar ca toate cadrele medico-sanitare să dea dovadă de probitate profesio­nală, de o înaltă conștiință uma­nistă, expresia unui profesionalism elevat, dar și a concepției comuniste despre lume și viață a medicilor de astăzi. „Noi, comuniștii, nu am făcut tot ceea ce se așteaptă de la noi In acest sens și recentele do­cumente de partid ne obligă la o reevaluare critică a propriei acti­vități“. In încheierea plenarei lărgite a comitetului de partid din unitățile sanitare, a luat cuvîntul tovarășul conf. ing. GHEORGHE TACHE, secretar al Comitetului municipal de partid, care, după ce a făcut o amplă trecere în revistă a succese­lor dobîndite la noi in toate dome­niile de activitate, s-a referit cu precădere la preocuparea perma­nentă a partidului și statului nos­tru pentru ocrotirea sănătății oa­menilor muncii. Subliniind progre­sul continuu ce se înregistrează în activitatea de asistență medico-sa­­nitară, munca pli­­nă de dăruire a majorității fiilor sănătății slujite­pu­blice din munici­piul Timișoara, vor­bitorul s-a oprit la neajunsurile exis­tente încă in acest însemnat sector al vieții noastre so­ciale. Și aici s-a neglijat latura ac­tivității politico-i­­deologice ; unii con­ducători au uitat că ei trebuie să fie în pri­mul rând oameni politici. Se pune uneori preț pe numărul lucrărilor științifice, dar se neglijează calita­tea lor. „Trebuie să luptăm, a pre­cizat vorbitorul, împotriva menta­lităților vechii educații burgheze, să dezvoltăm în conștiința tinerilor și vîrstnicilor pasiunea față de nobila profesiune de slujitor al să­nătății. Să combatem atitudinea pe care o adoptă unii de a nu-i inte­resa ceea ce se petrece în jurul lor, de a fi nepăsători față de neajunsu­rile întilnite. S-a vorbit aici des­pre niște lipsuri grave in activita­tea de asistență sanitară, absența respectului față de despre omul bolnav, despre cei cîțiva care con­tinuă să umbrească munca dv., a imensei majorități a medicilor și cadrelor medii. Să nu trecem nepă­sători pe lingă ele. Să le prevenim, să le depistăm la timp. Să facem din adunările generale ale organi­zației de bază adevărate școli de e­­ducare comunistă". Referatul biroului comitetului de partid din unitățile sanitare ale mu­nicipiului Timișoara, dezbaterile purtate pe marginea lui, planul de măsuri aprobat de către plenară, au relevat încă o dată că medicina, profesia unui profund umanism, a­­tît de responsabilă și cu atâtea tră­sături nobile ce o destinează res­pectului general al societății, este slujită la Timișoara în marea lor majoritate de cadre devotate, ani­mate de înalte virtuți morale, care își închină întreaga capacitate o­­mului, ocrotirii sănătății sale. VALENTINA DIMA MEDICINA, profesia unui profund umanism! VIATA DE PARTID Forța mecanica (Urmare din pag. 1) tate, deși pentru pregătirea solu­lui a fost nevoie de mai multe lu­crări cu discul și tăvălugul. Reali­zează 12—13 hectare pe zi, deși, după cum ne-a mărturisit, s-ar pu­tea semăna și mai mult, dacă dimi­neața n-ar pierde timp la magazie cu încărcatul seminței. Cuvinte de laudă se pot spune și despre Vasi­le Lăzi, Petru Kastel, Iosif Kar­­­bach și Nicolae Tem, care execută alături de o calitate ireproșabilă,, iar Gaspar Hess, foarte atent la dislocatul sfeclei de zahăr. In scopul obținerii unor producții sporite de griu, consiliul de condu­cere al cooperativei și organizația de partid, avind sprijinul comitetu­lui comunal de partid, și-au întoc­mit un amplu plan de măsuri. In­tre altele, au reușit să amplaseze în așa fel cultura griului nicit nici un hectar să nu revină după pă­­ioase, ceea ce le va asigura, desi­gur, însemnate sporuri de recoltă. Pentru ca efortul țăranilor operatori și al mecanizatorilor ca­să fie cel scontat, adică încadrarea tuturor lucrărilor în epoca optimă, considerăm de datoria consiliului intercooperatist și a conducerii S.M.A. Fibiș de a analiza situația utilizării forței mecanice și trece­rii la ajutorarea unităților rămase in urmă, urmărindu-se atit organi­zarea muncii in schimburi prelun­gite, executarea unor lucrări de bună calitate, cit și terminarea se­mănatului la griu cel tirziu pînă la 20 octombrie. Numai așa se va asigura o recoltă la nivelul condi­țiilor create agriculturii noastre socialiste. STm :■ jJjjQ=h­^8l JOI, 14 OCTOMBRIE Vremea devine ușor instabilă cu cerul variabil. Izolat în re­giunea de munte se vor semnala ploi slabe. Vîntul va sufla slab la moderat din vest și sud-vest. Temperatura in ușoară scădere, noaptea minimele vor fi cuprin­se intre 2 și 7 grade iar ziua maximele între 18 și 22 grade. Dimineața ceață locală. PENTRU 15 și 16 OCTOMBRIE Vreme relativ călduroasă cu cerul variabil și cu ploi slabe. Temperatura staționară. PENTRU REGIUNEA DE MUNTE Vreme ușor instabilă cu cer temporar noros și cu ploi slabe, izolate. u ssmum JOI, 14 OCTOMBRIE 17,30 Deschiderea emisiunii. Emisiunea în limba maghiară. 18,30 La volan — emisiune pen­tru conducătorii auto. 18,50 Timp și anotimp in agricultură. 19,10 Pentru sănătatea dv. Re­gimul de viață al bolnavilor cardiaci. 19,20 1.001 de seri — emisiune pentru cei mici. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,00 Reflector. 20,15 Interpretul săp­­tămînii : Arca Agemolu. 20,30 Pagini de umor „Stan și Bran­delicvenți". 21,20 Cadran inter­național. 22,10 Serenade, canțo­nete și arii din operete. 22,45 Telejurnalul de noapte. MONOGRAFIILE, cronici cuprinzătoare ale comunelor In ziarul „Drapelul roșu“ din 9 septembrie a.c., prof. D. Onciu­­lescu sublinia importanța alcătui­rii unor monografii ale comunelor și satelor timișene pe baza unor riguroase criterii științifice, con­­semnînd totodată cîteva din cîști­­gurile obținute in acest sens în ultimii ani, dar și unele deficien­țe ce mai persistă în această ac­tivitate. In cele ce urmează aș do­ri să relev alte aspecte privind întocmirea monografiilor, rapor­­tindu-ne la ceea ce s-a ciștigat in lungul anilor. Se știe că monografia trebuie să fie o incursiune în istoria localită­ții căreia-i este destinată, relevind cu precădere transformările nomice și social-culturale în eco­anii orînduirii socialiste. Fiecare lucra­re trebuie să reconstituie, pe la­turile sale istorice și tradiționale, personalitatea complexă a localită­ții și perspectivele sale de viitor. Dacă localitățile timișene ar dis­pune de arhive proprii munca cer­cetătorilor ar fi mult ușurată, fi­indcă s-ar sprijini pe documente care conturează etapele străbătu­te în albia largă și cuprinzătoare a istoriei naționale. In lipsa lor — și aceasta e situația generală in sate­le noastre — se apelează la mărtu­rii ale bătrinilor, singurele mijloa­ce pentru recontituirea trecutului, alături de cioburi de argilă, frag­mente de inscripții sau din topo­nimia locală. Cercetarea monografică are bo­gate tradiții în Banat. Vechile me­tode capătă in zilele noastre un conținut și o formă nouă, o orien­tare științifică, în spiritul ideolo­giei marxist-leniniste, paralel cu transformările adinei prin trece societatea noastră. Dar care în­tocmirea unei monografii nu este apanajul doar al specialistului, al cercetătorului înarmat prin studii cu toate „uneltele“ necesare unei astfel de activități. Deopotrivă de chemat pentru o asemenea muncă este și cercetătorul amator, cel care pune suflet in descoperirea vestigiilor trecutului, furnizînd a­­deseori date importante studierea marilor probleme pentru con­temporane. Am avut, de pildă, pri­lejul să aflu că directorul Băncii Naționale, tovarășul Dumitru Ter­­făloagă, de zeci de ani stringe cu osîrdie date și documente în ve­derea unei monografii a satului său, Iablanița, că profesorul Enric Lay, din Lugoj, este preocupat de multă vreme de o monografie a satului său, Sînandrei. Asemenea exemple ilustrează posibilitatea pe care o au toți intelectualii, indife­rent de profesia pe care o au pentru a participa la alcătuirea unei monografii, constituind in a­­celași timp un îndemn pentru cei care simt chemarea să veșniceas­­că in slove viața localității în care s-au născut sau în care își desfă­șoară activitatea. Cu doi ani in urmă, Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă deschis interesul pentru monogr­­a­fii, inițiind un concurs în cadrul căminelor culturale, cu promisi­unea editării celor mai valoroase lucrări. Evident că acțiunea nu poate fi limitată în timp, de aceea nu poate surprinde că din 296 că­mine culturale, pînă la 15 septem­brie a.c. au răspuns doar 26 colec­tive, prezentînd monografiile loca­lităților respective. Dintre acestea, 8 lucrări au un singur autor, 2 cite doi autori, 3 «sînt prezentate fără autor și 3 lucrări sînt întocmite de colective. Cea mai amplă monografie este a comunei Belinț, (autori Simion Dă­­nilă și Gh. Gheju), construită pe schema istoriei naționale în ceea ce privește periodizarea, urmată de date cuprinzătoare asupra stă­rii economice, vieții sociale, cul­tural-sportive cu privire asupra folclorului, obiceiurilor și artei populare și un capitol aparte asu­pra graiului. Ca documente locale sunt reproduse manuscrisul lui Ch. Gherga privind perioada 1853— 1912 de un inedit savuros din via­ța satului : „In anul 1873 a fost ho­leră așa de mare, cit nu cuteza ni­meni să iasă din casă, că așa picau oamenii ca frunzele din copar» toamna. Crincea lucru era atunci“, însemnările „spre aducere aminte“ a lui Dionisie Adam : „In 1906 ieșit cod­a fără cai, cu benzină, care se cară oamenii“. Din păcate mulți autori au ținut să suplinească tratarea cuprinză­toare, documentată, a actualității cu multe, foarte multe fotografii. Or, partea cu adevărat originală a monografiilor poate deveni tocmai secțiunea contemporană despre e­­poca socialistă în care autorii pe baza bogatelor documente din ar­hivele consiliilor populare pot a­­duce date cuprinzătoare, inedite. Efervescența, dezvoltarea pe care o cunosc astăzi comunele și satele județului nostru, impun afirmarea unui cronicar sau a unui colectiv, care să consemneze istoricul așe­zării și să zugrăvească viața con­temporană. Monografia trebuie să cuprindă toate realizările poporu­lui nostru în anii încununînd tradițiile socialismului progresiste ale trecutului, lupta poporului nostru pentru libertate socială și națională. Este util să reamintim sfatul lui Dimitrie Gusti, reprezentant stră­lucit al cercetărilor monografice, către intelectualii care ostenesc în întocmirea monografiilor sătești : „Ca să știi cum să pornești și ce să faci, cînd vrei să organizezi mai bine Un sat, o regiune (...) nu e de ajuns să cunoști citeva de­talii de istorie, de folclor, de geo­grafie, economie sau demografie, ci e nevoie să cunoști toate fațete­le acestora, legătura intimă din­tre ele și puterea de viață a uni­tății sociale respective". O aseme­nea obligație este cu atit mai ma­re acum, cînd localitățile rurale capătă dimensiuni fără precedent, in cadrul procesului imprimat sa­tului nostru de epoca socialistă. OCTAVIAN METE A în fiecare zi de la brutăria din comuna Banloc pleacă, pentru consum, 2.500 kg de pîine, comun, co­vrigi și alte specialități de calitate. Interesul general (Farsă infernală) continuă „serialul Baranga“. riști, paraziți și lichele puse pe Carte­că­pătuială reapar in conflict cu mo­destul, dar combativul om de treabă. Noua ipostază a lui Spiridon Biserică se cheamă, de astă dată, Ion Bo­­cioacă, referent în direcția unui mi­nister. Personajul ține în mină, lea­gă și desface urzeala intrigii. Bo­­cioacă, după cum interpretul declară, ar reprezenta un Spiridon Biserică evoluat. In pofida preferințelor sale muzicale (Bocioacă ascultă la tran­zistor muzică simfonică, Simfonia fantastică a lui Berlioz) mărturisim că îl preferam pe cel dintîi. In caietul-program al spectacolului, autorul opinează că „piesa nu e co­medie ... ci o dramă, nu accepția clasică a termenului“. Afirmația ci­tată e, probabil,o glumă , anevoie ar putea fi luată în serios. Interesul ge­neral, după opinia autorului însuși, continuă comediile sale anterioare. Binecunoscutele calități ale comedio­­grafului Aurel Baranga, poanta și replica, constituie, și aici, punctele rezistente ale piesei. Îndeosebi replica e excelentă, cu adresă, ea are aurul, nu o dată, să electrizeze sala. Aluzi­ile la metehne reale captează atenția spectatorului ; umorul e viu, satira ar putea fi mușcătoare. Dar, vai, a­­ceste strălucite calități de autor de teatru, care l-au caracterizat întot­deauna pe Aurel Baranga, nu au con­dus spre scrierea unei comedii de va­loare. Situațiile se repetă, nu pentru că Interesul general ar continua co­mediile anterioare ci, mai degrabă, pentru că, se pare, e în suferință in­ventivitatea autorului; ele sunt apoi îngroșate cu tot dinadisul; intriga, atut cit este, e cusută cu ață albă, a­­­­trac­ția spre efectele ieftine e eviden­țiată ; în finalul comediei, adus pe scenă intr-un coșciug, după ce, se pare, fusese ucis, Bocioacă învie, in timp ce personajul „regizor“ ne asi­gură că totul nu a fost decit o farsă, bineînțeles „infernală“. Situații ca cele adineauri întîmplate, ni se spune, sunt imposibile în zilele noastre, în societatea noastră. Lovitura de teatru din final învederează astfel o dată mai mult, artificiozitatea construcției dramatice a piesei; în aceeași măsură ea tocește tăișul satiric al comediei. Farsă ușurică, pe linia unei satire binevenită, dar deficitară prin supra­licitare. Interesul general a deschis prima stagiune a Teatrului National din Timișoara. Evenimentul solemn și sărbătoresc, cu o semnificație ma­joră pentru propășirea artei teatrale In această parte a tării, se cerea cin­stit cu o alegere mai fericită, în con­sonanță cu semnificația festivă de responsabilitate momentului artistică majoră pe care ar trebui să-l inaugu­reze această primă stagiune a Teatru­lui Național. Spectacolul în sine se mulează credincios pe „valorile“ textului și e un agreabil spectacol de comedie. Tînărul regizor Sergiu Savin a citit cu fidelitate partitura piesei. Personajele sunt, în special, bine con­turate, chiar îngroșate, așa cum se dorește textul adică exact comediei lui Baranga. Umorul de replică, prin­cipalul resort al textului e exploatat cu brio de spectacol, ritmul reprezen­tației e alert, deși pe alocuri vioiciu­nea desfășurării intrigii ar fi putut fi intensificată. Un plus de inventivitate care să caute și alte procedee, pe lângă minusul în vestimentația unei actrițe, nu ar fi prisosit spectacolului. Scenografia (Doina Almășan-Popa) e funcțională, în culori neutre, mo­bilierul de fantezie e redus la linii esențiale ; se slujește astfel bine ideea de spațiu scenic ireal, idee pe care o va dezvălui, în final, spectacolul. Costumele subliniază și ele, în mod discret, „personalitatea fiecărui perso­naj“. Actorii și-au adus o contribuție stimabilă pentru a da viață textului, a-l transforma intr-un reușit specta­col de comedie. Personajele sunt, în reprezentație, conturate clar, cu ener­gie, pitoresc și aplomb. Radu Avram, in rolul directorului Hrisanide, își afirmă, odată mai mult, rutina, ex­periența. imaginea scenică a persona­jului, o lichea cînd arogantă, cînd slugarnică,­­ însuflețită și credibilă. O surpriză plăcută o constituie crea­ția lui­­ Vladimir Jurăscu (Carapetra­­che). Actorul ni se înfățișase pînă acum mai rar în comedie. Rolul bene­ficiază de o compoziție atentă, îngri­jită, scoțînd la iveală, ipostaze mul­tiple și fațete noi ale lichelismului și carierismului. Tenebros la începutul piesei, ascunzînd farse secrete, velei­tar, Don Juan fără vocație, cinic și infatuat, mai apoi, personajul își etalează suficienta cu ajutorul arse­nalului multiplu al unor variate mij­loace actoricești. Bine distribuită in rol a fost și Florina Cercel, Lucia Felicia Popes­cu, soția directorului Hrisanide. Fe­meiușcă de duzină, actriță de cinema insignifiantă, cu folișoare minuscule, Lucia Felicia nu ezită să-și întrebuin­țeze farmecele pentru ca, prin legă­tura cu Carapetrache să întărească poziția soțului ei și, astfel, posibili­tatea de a duce pe mai departe, o viață ușoară, lipsită de griji. Actrița a scos bine în relief ingenuitatea fal­să, viclenia și cochetăria cu ajutorul cărora, în scena alcovului, își gătește „căderea“ Lucia Felicia, pre­su­ficiența personajului, contrastul intre ceea ce vrea să fie și ceea ce știe că este au fost reliefate convingător prin mijlocirea unei interpretări care s-a caracterizat prin dezinvoltură. Florin Măcelaru l-a înfățișat pe Bocioacă cu trăsături proprii, personalitate și farmec, atrăgînd astfel, în mod firesc, simpatia spectatorului, dăruită în mod egal, personajului și talentului interpretului. Și în celelalte roluri, de mică an­vergură, actorii și-au adus o bună contribuție la succesul spectacolului. Geta Iancu (secretara dactilografă Tanți) a redat, cu ușurință, imaginea personajului devenit „clasic“ in co­mediile lui Baranga ; Irene Flamann a conturat cu ușurință fîrîiala unei reportere de la radio televiziune. Ște­fan Măru­ (Plătică Vasile), Daniel Petrescu (Linte Gogu) și Ion Olaru (Sfințescu Jean) au creionat cu a­­plomb rolurile unor funcționari ser­vili, obtuzi, mărginiți și tipicari, așa cum apar ei, cu ghiotura, in co­mediile lui Baranga, Miron Șuvăgău,­­regizorul), și Sever Cîmțeanu, (re­gizorul de culise), au contribuit, de asemenea, la reușita spectacolului. Reprezentația, în premieră, jude­cată în sine nu dezamăgește pe spec­tatori. Noua și prestigioasa învesti­tură acordată instituției, aceea de Teatru Național, impune însă ambiții mai mari, sarcini artistice majore. Ni­meni, și cu atit mai puțin cel ce sem­nează aceste rînduri, nu poate nega rolul și locul unei comedii, fie chiar ușoară, cum fără îndoială că este Interesul general, nu repertoriu. Tex­tul reprezentativ este însă prima che­zășie a unui spectacol valoros, cu va­lențe artistice educative. In dorința legitimă a vizionării unor asemenea spectacole așteptăm cu încredere des­fășurarea stagiunii la Teatrul Națio­nal. TRAIAN LIVIU BIBBESCU Premiera nr. 1 la Teatrul National „Interesul general“ (Farsa Infernală), comedie de Aurel Baranga DRAPELUL ROȘU-3.32 Q contraste cotidiene Dece ! Vasile Țifu, din Sălciua Nouă, are o nedumerire : „Pe timp de noapte, unele tractoare ale S.M.A. Pișchia și I.A.S. Giarmata, care lucrează prin părțile noastre, de­vin proprietate particulară. In loc să fie lăsate la sediul secțiilor de care aparțin, ele înnoptează pe la casele tractoriștilor din sat. Oare e bine așa !“.. . Dacă ast­fel stau lucrurile, categoric nu e bine, tovarășe Țîțu. De altfel, să știți există un ordin care obligă să fie blocate­­ la secții, pe timpul nopții, toate tractoarele care nu lucrează. Aceasta din mai multe motive, între care și evitarea ac­cidentelor de circulație. Presupu­nem că acest ordin e valabil și la Sălciua. Atunci de ce e încălcat ? Și noi întrebăm­­ de ce ? ... Răspuns la... Nu vom greși afirmînd că la cooperativa de producție mește­șugărească „Prestarea“, birocrația e în floare. De altfel am mai avut prilejul să criticăm neajunsuri certe, dar conducerea l-a luat in brațe pe „n-am citit, nu știu, nu răspund". Acum din nou, Cetă­țeanul Dumitru Badea Triumfului nr. 7, Timișoara­ a str. înaintat o reclamație încă la 18­­ iunie 1971. Avea omul necazuri cu o lucrare la care s-au angajat meșterii de la „Prestarea“ (valoa­rea, 50.000 lei!). Pe sesizare s-a pus o ștampilă dreptunghiulară, la rubricuța „Inreg. sub nr.“ s-a scris 5483, iar la cealaltă „Răs­puns la“ ... nu s-a scris nimic. Nu vrem să ne formalizăm, dar cetă­țeanul e nemulțumit din pricina faptului că nici acum nu s-au so­luționat cele reclamate. La „Pres­tarea“ se fac diverse ... prestații; se uită una de o importanță la fel de mare : solicitudinea față de sesizări. E vinovat injectorul? Vom răspunde de la început: Nu ! Și iată de ce. Zilele trecute a izbucnit un incendiu la uscăto­­ria de porumb de la ferma nr. 15 Grabați, aparținînd I.A.S. Jimbo­­lia. Intr-un timp scurt, flăcările au mistuit 1.600 kg de porumb. Cauza ? S-a defectat injectorul de motorină. Pare simplu, dar dacă întreținerea lui s-ar fi făcut la timp și în condițiuni bune, fo­cul nu s-ar fi declanșat. In nici un caz, paguba nu poate fi pusă pe seama injectorului... S-o su­porte cei vinovați! Cu automacaraua după ciubuc La începutul acestei luni, Iosif Bovo, șofer pe automacaraua 31 TM 2069 — proprietatea T.C.T., a nesocotit obligațiile elementare de serviciu, răspunzînd rugămin­ții lui Ioan Sofian. Și istă-l după două colete la magazia Stației C.F.R. Timișoara Nord. Văzînd un cuptor electric de gătit nepăzit pe rampă, „întreprinzătorul“ șofer a constatat că ciubucul poate fi și mai mare. L-a încărcat in auto­macara și l-a transportat acasă. Organele de miliție au descoperit fapta după cîteva ore. Iată cum, după o asemenea faptă, S.R. s-a Sală de cultură pe post de seră Din motive ,mai mult sau mai puțin plauzibile, în „sala de cultu­ră“ a Filaturii de mătase din Lu­goj au fost depozitate tot felul de glastre și ghivece de flori. Și pentru ca lăcașul să aibă și mai mult aspectul de „seră“, a fost luat și televizorul de aici și dus la se­diul comitetului sindicatului, unde „ stă nefolosit. E timpul însă — ne scrie un grup de muncitori de la unitatea industrială amintită — ca sala de cultură să fie folosită mai mult în scopuri culturale și mai puțin ca seră. . Se poate găsi un alt loc pentru a depozita glastrele și ghivecele. Rubrică redactată de : G. MALAI, N. PIRVU R. VASILIEVICI și C. PETRE rwwww wwws^A.' \

Next