Drapelul Roşu, aprilie 1974 (Anul 30, nr. 9083-9107)
1974-04-16 / nr. 9095
• 2 CARNET CULTURAL $ CARNET CULTURAL OASPEȚI - TINERI ȘI TALENTAT! SOLIȘTI • MEDALION „HÄNDEL" 0 PIANISTUL ALEXANDRU SLOBO DIANIK (U.R.S.S.) IN CONCERTUL NR. 1 DE CHOPIN. DIRIJOR REMUS GEORCESCU O formație de cameră a Filarmonicii „Banatul“, avîndu-i soliști pe violonceliștii Ruxandra Ioanid și Gheorghe Moțaru (București) a prezentat, vineri seara, în studioul Liceului de muzică un medalion „Georg Friedrich Händel“. Remus Georgescu, aflat la pupitru, a ales în acest program : Concerto grosso op. 3 nr. 4, Concertul in Do major pentru două violoncele și orchestră și Concerto grosso op. 6 nr. 6, opusuri definitorii pentru muzica lui G. F. Händel. In redarea acestor fragmente, în precizarea și raționalizarea muzical limbajului clasic, dirijorul nu a ocolit uneori devansări ale dimensiunilor stilistice baroce. Gestul lui R. Georgescu, care îmbină eleganța cu precizia, a avut in primul rînd claritate, trăsătură esențială a barocului muzical, evidențiată mai ales în părțile ce au uzitat de tehnica fugii. Alături de experimentatul instrumentist Gheorghe Moțaru, foarte tînăra violoncelistă Ruxandra Ioanid a completat un „concertino“ a cărui omogenitate s-a detașat pe parcursul Concertului In Do major pentru două violoncele și orchestră. Elaborarea concentrată a lui Gheorghe Moțaru și cea dezinvoltă a Ruxandrei Ioanid găsesc un numitor comun pe linia aceleiași clarități, realizată printr-o bună „articulație“. Demnă de subliniat este contribuția unitară a orchestrei cît și substanțialul aport de „Concertino“ al oboistului Ion Simion și al violoniștilor Dragoș Cocora și Alfons Vezoc. ★ Concertul orchestrei Filarmonicii din sala Modern, la pupitrul căreia l-am urmărit pe același Remus Georgescu, a fost aureolat de prezența pianistului Alexandru Slobodianik (U.R.S.S.). Pe parcursul celor trei părți ale Concertului în mi minor de Frederic Chopin, A. Slobodianik a etalat calități surprinzătoare pentru tinerețea sa. Dacă în muzica concertistică a lui Chopin, rolul orchestrei este șters, de simplu acompaniament, lui i se incumbă evocarea pianaîntregului conținut. In Concertul nr. 1 în mi minor, A. Slobodianik a impresionat, în ansamblu, prin rezistența cu care a cuprins acest conținut, prin abilitatea limpede cu care s-a mișcat în varietatea expresivă a lumii chopiniene. Tehnica năvalnică a mammlui A. Slobodianik, rareori și imperceptibil scăpată de sub control, este de forță, dominată vigoare și patetism. în extremele programului am ascultat Simfonia Cantabile de Th. Grigoriu și Simfonia a IV-a de P. I. Ceaikovski. Deși datează de la începuturile carierei componistice, Simfonia Cantabile îl prefațează pe autorul Visului Cosmic ori al Melodiei infinite, prin predilecția spre libertățile de limbaj și formă. Cele trei secțiuni ale lucrării sunt centrate în jurul „cantabilității“ celei mediane, în care se revarsă inspirate melodii la unison ce amintesc de Suita I a lui Enescu, iar din verva primei secțiuni desprindem ecouri folclorice. In încheiere am ascultat Simfonia a IV-a în Fa major, prima dintre cele trei simfonii de maturitate ale lui Ceaikovski. Fără să se resimtă, orchestra a atacat cu vigoare tema. In conducerea discursului muzical de către R. Georgescu se cuvin subliniate momente ca tema tîrguitoare, enunțată de către instrumentele de coarde in partea I, expresivitatea temei din partea a II-a, precizia Scherzo-ului In pizzicato, cît și celebrele variații din Final, pe tema cîntecului popular rus „Mesteacănul“. OVIDIU GIULVEZAN CRONICA MUZICALĂ CONSEMNĂRI 0 La Galeria de artă din Timișoara, expune acuarele plasticiana Vera Marcu, din Sibiu. 0 La Lugoj, două evenimente artistice : expoziția retrospectivă de pictură și grafică Iulia Simu și, astăzi, la 19,30, premieră teatrală : Omul care ..., de Horia Lovinescu, regizor tot Dan Radu Ionescu, și tot la Teatrul popular. La Bethausen, o nouă etapă in faza de masă a Concursului republican al formațiilor artistice de amatori s-au întrecut 9 brigăzi de agitație, cele din Coștei, Sintești și Bethausen fiind și... primele. Absențe: Tomești, Ohaba Lungă, Găvojdia, Bírna. 0 La Făget s-a lansat un concurs de creație închinat zilei de 23 August. 0 O paradă a portului popular șvăbesc s-a desfășurat duminică la Cenad. 0 Cercul literar din Banloc a închinat o seară operei lui Camil Petrescu . La Filiala Uniunii compozitorilor, s-a desfășurat un simpozion despre muzica cehoslovacă, datorat lui Ladislau Füredi. La cenaclul Asociației scriitorilor criticul de artă Deliu Petroiu a vorbit despre Raporturile dintre poezie și pictură, iar Damian Ureche și Lucian Bureriu au citit din versurile lor. A început Săptâmina culturală din comuna Boldur. Pe scene și ecrane MARȚI, 16 APRILIE 1~l Teatrul Național: SOLDĂȚELUL DE PLUMB (15). CINEMATOGRAFE □ Modern : LE MANS (8, 10, 14,30, 16,45, 19, 21) ; □ Arta , NU TRIȘA, DRAGA (9, 11, 14,30, 16,45, 19, 21); □ Parc : AVENTURA LUI DARWIN (10, 14, 16, 18, 20); □ Studio : BUNA SEARA, DOAMNA CAMPBELL (9, 11, 16, 18, 20); □ Melodia : OMUL DE DINCOLO (11, 16, 18, 20) ; EXPLOZIA (9, 14) ; □ Victoria: CONSPIRAȚIA (10, 16, 18, 20); □ MUncitoresc — Fratelia : MARY POPPINS (15, 18); r~l Steaua roșie — Mehala : ADIO, DOMNULE CHIPS (16, 19); LUGOJ~ 23 August : JUDO; □ I.T.L. : ÎNTORCEREA LUI MAGELAN; BUZIAȘ □ Dinamo : AFECȚIUNE: ZIMBOUA □ Flacăra : INFAILIBILUL RAFFLES; SIMCOLAUL MARE □ Arta : EFECTELE RAZELOR GAMMA ASUPRA CRĂIȚELOR: OFTA □ Parc : GIOCONDA FARA SURIS; O 1 MaI : RĂZBOIUL LUI MURPHY. NOI CÎȘTIGURI CALITATIVE ÎN ARTA CORALĂ TIMIȘEANĂ însemnări pe marginea concursului „Cîntare patriei" Corul Universității din Timișoara și corul căminului cultural din Chizătău, formații ce ne-au reprezentat duminică în concursul interjudețean „Cîntare patriei“, au consemnat o evoluție strălucită, ce nu a dezmințit glorioasa tradiție de cîntare corală a meleagurilor bănățene, conjugîndu-și potențialul cu înaltul nivel pe care l-a atins interpretarea corală în pretigioasa confruntare națională. Corul Universității, recent laureat al Festivalului național al artei studențești, s-a situat și în acest concurs la nivelul unui autentic profesionalism. Programul a solicitat formației și dirijorului, lector univ. Damian Vulpe, schimbarea unor variate registre interpretative : avînt mobilizator, în „Trepte noi“, al timișoreanului Sava Ilin, lirism și accente de joc, în „Badea mea cu mindre multe“, de Sabin Drăgoi, interiorizare vibrantă, în „Dorule pribeag“, de Mircea Neagu, și culme de tehnică corală și dirijorală în „Leu și june se luptară“, de Liviu Glodeanu. Execuția a conjugat maturitatea ansamblului, sensibil la intențiile dirijorului, cu gestica expresivă și măiestrită a acestuia. Cele două note de 9,75 au provocat o unanimă nedumerire în sală. Justificarea opiniei celor doi membri ai juriului (Laurențiu Profeta și Aurel Grigoraș) se poate axa, eventual, pe absența unor cintece de tineret, studențești, din programul corului Universității, deși piesa „Trepte noi“ se înscrie sigur in acest context fiind compusă special pentru concurs și pentru studenți. Astfel, nu găsim nici o motivare acestei exagerate exigențe ! Corul căminului cultural din Chizătău, dirijat de Diodor Nicoară, a impus juriului o unanimă apreciere la nota maximă. Interpretarea pe care a dat-o acest cor țărănesc de veche tradiție, „Suitei de cintece vechi din Bihor“, de Francisc Hubic, și pieselor „Toate fetele se uită“, de Sabin Drăgoi, și „A lui Bălcescu frunte“, de Ioan Chirescu, a fost marcată de autenticitatea stilistică, omogenitate și emisie vocală ce vizează profesionalismul. Diodor Nicoară, un sensibil cunoscător al muzicii bănățene, atinge dimensiuni de maximă autenticitate în piesa lui Sabin Drăgoi. In Suita lui Francisc Hubic, corul răspunde prompt fluctuațiilor ritmico-dinamice, pentru ca piesa lui Ioan Chirescu să fie clădită monumental. Nivelul maxim atins de formațiile corale timișene, prezente duminică în acest concurs ca răspunzător ecou național, este rezultatul firesc al fertilității culturale bănățene, al dragostei oamenilor de aici pentru cînt, îndrumată cu dăruire și pricepere de doi neobosiți dirijorii Damian Vulpe și Diodor Nicoară. O. G. Incă de la începutul vacanței de primăvară au fost amenajate, în mai multe școli, cluburi ale elevilor, menite să asigure un cadru propice organizării activităților politiceeducative, culturale, întrecerilor sportive, meditațiilor și consultațiilor cu cei cu situația precară la învățătură. Activitățile acestor cluburi au fost preconizate a fi inițiate si conduse de elevi, sub îndrumarea cadrelor didactice. In acest sens au fost luate măsuri concrete, atît pe linia organizațiilor U.T.C. cît și a celorlalți factori responsabili. De la aceste premise am plecat vineri din țața, prin cîteva școli din municipiul Timișoara, pentru a constata, „pe viu“ felul în care se desfășoară activitatea la jumătatea vacanței. Cu puțin înainte de ora 9, Liceul 4, împreună cu înladrumătorul de partid pentru organizația de tineret, prof. Anton Baader și profesoara de serviciu pe club, Monica Dobrin, ne îndreptăm spre sală. Printre băncile ridicate una peste alta, la mijloc, o masă de tenis, la care își disputau ultimele mingi un cadru didactic și un elev, aflat în cantonament, dar pe care profesorul Baader nu-l cunoștea. O dată disputa încheiată, spre surprinderea noastră, martorii, fiindcă în sală se găseau mai mulți elevi, în loc să continue să joace, au plecat și ei. Constatăm împreună cu eleva Silvia Matei, locțiitoarea secretarului comitetului U.T.C., de serviciu în acea zi la club, panoul unde este afișat programul de activități. Pentru ziua respectivă a fost prevăzut un campionat pentru fete, la tenis de masă. Insă cum fetele n-au prea dat prin școală în această perioadă, competiția a rămas doar pe hîrtie. Au mai fost planificate și întreceri la șah, dar, așa cum spunea eleva Matei, nu prea sînt amatori. Și dacă ar fi, ne întrebăm unde ar putea juca ? Pe băncile suprapuse ? In rest, acțiuni sportive pe multiple planuri (sîntem doar într-un liceu cu un asemenea profil), muncă patriotică la noul edificiu al școlii. Din program mai desprindem excursii, seri de dans, vizionări de filme în colectiv etc. Ne îndreptăm spre liceul „C. D. Loga“, unde aflasem că se organizează, la acea oră, o dezbatere a celor mai recente documente de partid. Profesoara Mariana Sandu, inițiatoarea acțiunii, ne comunică că tovarășul Mihai Ziman, de la Cabinetul județean de partid, care fusese invitat, a anunțat că nu mai poate veni și că va trimite pe altcineva. Dar, spre surprinderea noastră nici pină la ora 10, cînd am părăsit liceul, sala de club nu era descuiată. La început, profesoara Virginia Corlat ne spune că de serviciu este profesorul de muzică, Ion Pera, care, în zilele trecute, a fost inițiatorul unor interesante și atractive activități la discotecă. Ulterior insă și-a amintit că între timp serviciul a fost preluat de prof. Doina Bugariu, care se găsea, la ora respectivă, în sala profesorală, iar tovarășul Pera însoțea un grup de elevi la muncă patriotică, la Casa tineretului. O mică paranteză : a doua zi ni s-a comunicat că, în ziua respectivă, la șantierul Casei tineretului s-au prezentat 7 elevi, din 75 programați. Pe coridoarele de la parterul și demisolul Liceului pedagogic „Eftimie Murgu“ se lucrează de zor. Se sparge planșeul, probabil pentru a fi înlocuit. Așa că nu ne-a mirat deloc faptul că în sala de club, situată în cel mai îndepărtat colț al demisolului, nu am găsit pe nimeni. Și aici există afișat un bogat program de acțiuni, unele se desfășoară chiar momente, însă în în acele afara clădirii. Pe una din profesoarele de serviciu, Edith Singer, am găsit-o în bibliotecă. Cealaltă, tovarășa Sonia Scurtu, nu era de găsit nicăieri. Ne-a dat în schimb, a doua zi, cînd ne-a vizitat la redacție, unele lămuriri: „La ultimul consiliu profesoral s-a comunicat că nu vor fi organizate, în această vacanță, activități de club, accentul urmînd a fi pus pe vizionări de filme, muncă patriotică, excursii“. Deci copiii, neștiind de existența acestuia, nu au venit la școală, fapt ce a determinat-o și pe dînsa să plece mai devreme, acasă. In curtea Școlii generale 16, mai mulți copii, de diferite vîrste, jucau fotbal și tenis. în atelierul de practică productivă, sub îndrumarea maistrului instructor Doboșan, 8 elevi Tiberiu lucrau la unele piese de artizanat, pentru o viitoare expoziție și la elementele pentru gardul împrejmuitor al școlii. Deși se desfășoară o serie de activități, clubul nu a fost nici pînă la acea dată amenajat. Directorul prof. Igor Călugăru, școlii, ne spunea că s-au pus la dispoziția organizației tineret sala de sport de încă o sală de clasă, desși tinate acestui scop. Elevul Mircea Botoca, secretarul comitetului U.T.C. pe școală, ne spunea că se manifestă o nedorită lipsă de solicitare din partea elevilor. După opinia noastră însă existența numărului mare de copii din curtea școlii vine să-l contrazică. Cele constatate le-am adus la cunoștința tovarășului Dimitrie Șpirea, președintele Consiliului municipal al elevilor, care la rîndul său, ne-a comunicat și alte aspecte, surprinse într-un raid asemănător, în afara clubului de la Liceul Lenau, cu o funcționalitate deosebită, și a altor cîteva aspecte pozitive surprinse în alte școli, carente în organizarea activității cluburilor mai pot fi întîlnite și la Liceul de informatică, unde clubul nu funcționează după amiezile, din lipsă de... portar. La Liceul sanitar, la școlile generale 18, 19 nu există nici program și nici săli amenajate în acest scop. Din cele relatate reiese că factorii responsabili cu organizarea vacanței de primăvară în școlile amintite — și am viza în primul rînd organizațiile de tineret — au privit cu prea puțin spirit de răspundere această îndatorire elementară și e momentul ca, în timpul scurt care a mai rămas pînă la începerea trimestrului al III-lea, să caute să revitalizeze această formă complexă de atragere a elevilor în folosirea timpului în mod util și plăcut. NICOLAE MUNTEANU PE AGENDA VACANȚEI ABSENTE NEJUSTIFICATE La Timișoara, cluburile elevilor nu-și realizează, pe deplin, atributele educaționale (Urmare din trag. I) băieți. „Sîntem repartizați la dv.“. Bine zic eu. Dar să știți că aici lucrăm în acord global. Le-am explicat ce și cum. Au început „să prindă“ pulsul echipei încă de la început, fiindcă sînt silitori, harnici. .. REDACȚIA . Dacă ar fi așa, toate-s bune și frumoase. Dar, mai există tineri care cred că munca nu este pentru ei. Așteaptă ca altcineva să le rezolve problemele, să aibă grijă de pîinea lor, să-i cocoloșească. .. GH. CREȘTIN . E drept, sunt și din aceștia... Să vă spun însă ce am pățit anul trecut cu un strungar, pe nume Pașa. S-a dus într-o bună zi la conducere și a spus : „Eram la școală elev de zece și acum am ajuns să cîștig doar 400 de lei pe lună. Vă rog schimbați-mă de la șeful de echipă Paul Jianu că îmi face zile fripte“. E adevărat că pe cînd era elev, băiatul acesta lucra produse de serie și cîștiga frumușel. Eu ce i-am zis. Nu te muta, încearcă și tu să-ți realizezi norma că nu te pot plăti de la mine din buzunar. El, nimic. A început să absenteze. Trei, cinci, șase zile. Am trimis o scrisoare părinților, să vină taică-său, să vedem ce-i de făcut. Dar, aici, am avut și eu greșeala mea. Intr-o zi l-am învoit pe șeful de echipă Jianu și am uitat... Apoi l-am pontat cu ziua completă. Pașa a văzut lucrul acesta , l-a durut și mi-a reproșat că fac protecție. Asta este , trebuie să fii drept cu toții, trebuie să fii imparțial... S. LĂZI . Și prin mina mea au trecut mulți tineri. Unii după două zile au înțeles ce au de făcut. Cu responsabilitate. Am doi băieți : Traian Fira și Pavel Rusceac, care au devenit lăcătuși de elită. Sunt băieți serioși, pe care-i preocupă munca. Și de ce n-aș spune-o, uneori „mă bat“ și pe mine la calitate. Dar ziceați de tinerii cocoloșiți. Pe ăștia îi simt. Vin, stau 2—3 zile și pleacă pentru că nici familia nu-și asumă responsabilitatea educării lor prin muncă. Și atunci, vin de formă în uzină. I. MICLAU ; Zic aici răspicat că toți tinerii sunt băieți buni. Dar ce vor face ei in viață, asta depinde de felul cum ne ocupăm noi de ei... Uitați, eu unul nu l-am văzut niciodată în întreprindere pe tovarășul care răspunde din partea Inspectoratului școlar județean de școlile profesionale. De ce ? Să vină și dânsul să ne întrebe : „Ce fac tinerii ucenici ?“, „Cum îi educați pentru muncă, măi tovarăși?...“ REDACȚIA . După opinia noastră credem că și organizațiile U.T.C. trebuie să dezvolte simțul combativității tineretului, pasiunea pentru muncă, responsabilitatea. GH. CIOROGARU : S-au făcut multe pentru educarea ucenicilor in spiritul principiilor de etică și echitate socialistă. Bunăoară, noi uteciștii organizăm periodic vizite la întreprinderi din Timișoara. Dezbatem cu tinerii documentele de partid, pentru ca ei să cunoască temeinic politica economică a țării. Și să știți că băieții se interesează, se simt bine pentru că învață permanent cîte ceva. 1. MICLAU : Sîntem, într-adevăr, o familie puternică, dar e bine să zicem câteodată : „Măi Costele, hai și la Muzeul Banatului sau la Teatrul Național“. Să-i vorbești frumos copilului, să-i dezvolți simțul estetic și să-l educi prin muncă, pentru muncă. Așa vom scoate din el muncitori de înaltă calificare, cu un orizont larg de cunoștințe. M. ȚURCANU : O dată, într-o plenară de partid, s-au supărat unii pe mine cînd le-am spus : „Să facem și noi ceva, nu tot planuri de măsuri !“. Pentru a avea un orizont larg de cunoștințe. Și aici cred, trebuie să acționeze organizația U.T.C. Să-i ambiționeze pe cei buni și să condamne manifestările de trîndăvie, de lene. REDACȚIA . Dv., maiștrii, muncitorii cu experiență, aveți cum se spune „pita albă“ a meseriei în mină. Cîștigată într-o frumoasă bătălie pentru autoperfecționare. Ce să facem însă ca să imprimăm tuturor tinerilor această pasiune voință a meseriei, adică să-i determiminăm să lucreze cu pricepere și entuziasm ? Este vorba, de fapt, tot de educație pentru muncă... I. MICLAU : Pîinea albă și pîinea neagră se distribuie, să zic așa, de la maistru în jos. Nu face aici lumină nici directorul, nici nimeni. Dacă unul cîștigă 4.000 de lei pe lună, iar altul 400, asta-i vina noastră, înseamnă că am dat lucru „pe mustață“, că pe unii i-am luat în brațe... Și nu-i bine. GH. CREȘTIN . Maistrul e cel mai apropiat de viața muncitorilor. Să vă spun un caz. Ion Martinel, un strungar calificat în uzină la noi, venea la lucru nedormit, nespălat, mirosea a băutură.. . Am văzut că nu avea condiții să facă naveta. N-avea bani de gazdă și dormea în garderobă. Atunci l-am întrebat : „Măi Ionică, ce te faci tu, că ai 23 de ani mîine, poimîine... ?“ Nu, că el nu mai stă la I.M.T. Se duce la construcții și o ia de la început. Atunci i-am spus șefului de echipă Jianu să-l ia la el." A cam strîmbat omul din nas. Zic nu, îl luăm chiar acum în echipă Și, credeți-mă de atunci Ionică Martinez merge bine. E punctual, aranjat, curat, îi place munca și cîștigă bine. Un alt caz. Petru Bărbosu era un băiat bun. Dar într-o zi mi-a spus : „Eu dacă mă duc acasă cu 1.500 sau cu 300 de lei mama tot mă ia în brațe... Așa că“. De atunci are multe absențe și a făcut și cerere de lichidare. L-am dus într-un schimb în care-i convine, i-am creat condiții mai bune. Dar el nu, că pleacă. Vedeți, asta nu-i treabă. Și aici de vină sunt și părinții. REDACȚIA . Adică, revenim la responsabilitatea familiei... I. ȚURCANU . Da, să știți că o mare problemă. Pentru că ei, părinții, trebuie să ne ajute pe noi în educația sănătoasă a tinerilor. Să nu-i cocoloșească, să-i învețe să fie responsabili de ceea ce fac. E o mare satisfacție să ști că acești copii și-au însușit un stil de muncă înaintat, că participă trup și suflet la performanețe uzinei. REDACȚIA : Voi concluziona discuțiile noastre sub imperativul necesității educării prin muncă și pentru muncă a tinerilor muncitori. Am căzut cu toții de acord că ucenicul trebuie învățat să muncească pentru a dobîndi o pregătire profesională temeinică, astfel ca fiecare, atunci cînd ajunge la locul său de muncă, să-și aducă contribuția la realizarea politicii partidului de dezvoltare economico-socială a țării. Măiestria profesională se cîștigă într-un mare colectiv numai prin relații tovărășești, prin omenie și tact, în spirit revoluționar. Și mai presus de toate prin spirit de autoexigență. întreprinderea mecanică Timișoara oferă acest cadru, acest suport trainic pentru afirmarea profesională a tinerilor muncitori. întreaga lor activitate trebuie să o îndrumăm pe făgașul unei înalte instruiri profesionale, a educației comuniste. Exigență, combativitate și elan tineresc sunt trei atribute indispensabile afirmării noii generații de muncitori în activitatea de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate. fi Să creștem vlăstare viguroase in pepiniera uzinei . f La turnătorie, comunistul M. Țurcanu trăiește zilnic ore de muncă responsabilă, consacrate înaltei productivități. S. Lăzi este un muncitor exigent, combativ și pasionat, pentru care meseria a devenit un mod de înțelegere a vieții. Ceea ce-l caracterizează pe Gheorghe Ciorogaru in fiecare activitate productivă este inaltul simț al datoriei, autoexigență. (Fotografii de : MIHAI COVACI) DRAPELUL ROȘU 9.095 contraste cotidiene Cine-i păzește pe... paznici? Intre 13 și 15 aprilie 1974 organele Inspectoratului județean Timiș al M.I. au efectuat cîteva controale prin aproape 60 de întreprinderi, instituții, alte organizații de stat din Timișoara și Lugoj. Constatările, în unele cazuri, sunt surprinzătoare : cele mai multe se referă la paznicii care dorm in posturi, la cei care nu s-au prezentat la locurile de muncă etc. Pe prima listă a amatorilor de somn îi înscriem pe Ștefan Mădăraș (Electrotimiș), Adam Kraiciovici (Autobaza T.A.) Ioan Sabău (întreprinderea de mecanizare în transporturi), loan Păsculescu (I.T.L.), Cornel Halai (fabrica „Mondial" Lugoj) și alții. Cu toate că trebuiau să păzească bunuri materiale valorînd milioane de lei, unii dintre paznici nu s-au prezentat la posturi. Exemplu : Gheorghe Lădaru, de la Fabrica de detergenți, loan Gavrilă de la Electrotimiș. Nici Nicolae Iovi, de la „Fructus", nu a fost găsit la post, nici Cornel Lupulescu, de la secția de biscuiți. Și mai interesant ni se pare cazul întâlnit la Fabrica de piele și mănuși : pe paznicul Iosif Zaviceac (adînc ancorat în brațele somnului I), îl „păzea", tot dormind, ofițerul de serviciu Aurel Bojidar. Exemple de acest fel au mai fost întîlnite și în alte întreprinderi și instituții. Ele se referă nu la paznicii care trebuie... păziți, ci și la consumul și risipa de energie, la păstrarea unor documente cu caracter secret. Vom reveni. Se cere o intervenție! Am vizitat, zilele trecute, cîteva dintre satele de pe traseul Timișoara — Lugoj și am rămas neplăcut impresionați de unele aspecte. La Izvin, Șuștra, Iosifalău, chiar și la Topolovățu Mare zeci, sute de găini, gîște, rațe, pe șosea. Prezența lor pe ulița mare este cu atît mai nedorită cu cît — spre lauda cetățenilor - au fost amenajate ronduri cu flori, spați verzi, au fost plantați arbori ornamentali, mii de flori. Peste toate însă păsările sînt lăsate la voia întîmplării, de către unii locuitori. Nu e, oare, păcat de munca prestată de cetățeni ? In plus mai amintim și de pericolul pe care orătăniile lăsate la voia întîmplării îl reprezintă pentru circulație. Avînd deplină autoritate, primăriile din comunele vizate pot să intervină ! Respect călătorilor! Cu o săptămînă în urmă (ora 5,50 dimineața) mai mulți călători așteptau în ordine sosirea autobuzelor în stația din apropierea Clinicilor noi. Unii dintre ei au preferat mersul pe jos, văzînd că autobuzele întîrzie, in momentul cînd traversau strada prin locul marcat s-a apropiat autobuzul cu nr. de circulație 31 TM 3625. Avea o viteză peste ... normal și, prin grija trecătorilor nu s-a produs un accident de circulație. Reacția cetățenilor a fost promptă și unii au atras atenția conducătorului auto Cornel Popovici, dar acesta a început să vocifereze, să se adreseze cuvinte nu tocmai bune de pus în circulație. Cineva a notat numărul, data și ora cu pricina. Faptele au avut loc măsurile pe cînd ? Unde a fost o „bombă“ Mai mulți consumatori din Timișoara ne-au invitat, recent, să vedem „la fața locului", cum arată, astăzi, o fostă „bombă", numită „Bistrița" (bv. 6 Martie). Am primit invitația, nu pentru a face o comparație cu ce a fost (situație cunoscută și de redacție) ci de a aprecia strădaniile întreprinderii comerciale de stat pentru alimentație publică, pentru soluționarea exemplară a unor probleme stringente. Cum arată azi, „Bistrița" ? Unitatea a fost modernizată „din temelii". Dacă altădată producția proprie mergea și cu prea, acum din volumul desfacerilor zilnice, circa 50 la sută revine acestui indicator. Au multă „priză" mâncărurile calde și reci, preparatele de tip „gospodina", puii fripți, mușchiul împănat, răcoritoarele și altele. Consemnăm cu bucurie orice schimbare de acest fel. Un cărucior... ... de copil a fost furat, zilele trecute, fără ca lucrul acesta să fie observat de părinți. Tovarășa Irina Bărbulescu a sesizat acest fapt și interesîndu-se de proprietarii obiectului a bănuit că sunt la Dispensarul medical nr. 3, de pe str. Șt. O. losif nr. 52. Aici însă, nu se aflau și căruciorul a rămas pe loc. Se află și acum acolo cu toate lucrurile în el. Păgubașii se pot adresa asistentei Catița Mercea, de la amintitul dispensar (telefon 24075), de la care am aflat, de fapt, această scurtă poveste. Rubrică redactată de ÎAA WVWV W WWW'