Drapelul Roşu, aprilie 1974 (Anul 30, nr. 9083-9107)

1974-04-16 / nr. 9095

• 2 CARNET CULTURAL $ CARNET CULTURAL OASPEȚI - TINERI ȘI TALENTAT! SOLIȘTI • MEDALION „HÄNDEL" 0 PIANISTUL ALEXANDRU SLOBO­­ DIANIK (U.R.S.S.) IN CONCERTUL NR. 1 DE CHOPIN. DIRI­JOR REMUS GEORCESCU O formație de cameră a Filarmo­nicii „Banatul“, avîndu-i soliști pe violonceliștii Ruxandra Ioanid și Gheorghe Moțaru (București) a prezentat, vineri seara, în studioul Liceului de muzică un medalion „Georg Friedrich Händel“. Remus Georgescu, aflat la pupitru, a ales în acest program : Concerto gros­so op. 3 nr. 4, Concertul in Do major pentru două violoncele și orchestră și Concerto grosso op. 6 nr. 6, opusuri definitorii pentru muzica lui G. F. Händel. In re­darea acestor frag­mente, în preci­­zarea și raționali­zarea muzical limbajului clasic, di­rijorul nu a oco­lit uneori devan­sări ale dimensiu­nilor stilistice ba­­roce. Gestul lui R. Georgescu, care îmbină elegan­ța cu precizia, a avut in primul rînd claritate, trăsătură esențială a barocului muzical, evidențiată mai ales în părțile ce au uzitat de tehnica fugii. Alături de experimentatul ins­trumentist Gheorghe Moțaru, foar­te tînăra violoncelistă Ruxandra Ioanid a completat un „concerti­no“ a cărui omogenitate s-a deta­șat pe parcursul Concertului In Do major pentru două violoncele și orchestră. Elaborarea concentrată a lui Gheorghe Moțaru și cea de­zinvoltă a Ruxandrei Ioanid gă­sesc un numitor comun pe linia aceleiași clarități, realizată prin­­tr-o bună „articulație“. Demnă de subliniat este contribuția unitară a orchestrei cît și substanțialul aport de „Concertino“ al oboistului Ion Simion și al violoniștilor Dragoș Cocora și Alfons Vezoc. ★ Concertul orchestrei Filarmonicii din sala Modern, la pupitrul că­reia l-am urmărit pe același Re­mus Georgescu, a fost aureolat de prezența pianistului Alexandru Slobodianik (U.R.S.S.). Pe parcursul celor trei părți ale Concertului în mi minor de Frederic Chopin, A. Slobodianik a etalat calități sur­prinzătoare pentru tinerețea sa. Dacă în muzica concertistică a lui Chopin, rolul orchestrei este șters, de simplu acompaniament, lui i se incumbă evocarea piana­între­gului conținut. In Concertul nr. 1 în mi minor, A. Slobodianik a im­presionat, în ansamblu, prin re­zistența cu care a cuprins acest conținut, prin abilitatea limpede cu care s-a mișcat în varietatea expresivă a lumii chopiniene. Teh­nica năvalnică a m­ammlui A. Slobodia­nik, rareori și im­­­perceptibil scăpa­tă de sub control, este de forță, dominată vigoare și patetism. în extremele pro­gramului am ascultat Simfonia Cantabile de Th. Grigoriu și Simfonia a IV-a de P. I. Ceaikovski. Deși datează de la începuturile carierei componis­tice, Simfonia Cantabile îl prefa­țează pe autorul Visului Cosmic ori al Melodiei infinite, prin pre­dilecția spre libertățile de limbaj și formă. Cele trei secțiuni ale lu­crării sunt centrate în jurul „can­tabilității“ celei mediane, în care se revarsă inspirate melodii la u­­nison ce amintesc de Suita I a lui Enescu, iar din verva primei sec­țiuni desprindem ecouri folclorice. In încheiere am ascultat Simfonia a IV-a în Fa major, prima dintre cele trei simfonii de maturitate ale lui Ceaikovski. Fără să se re­simtă, orchestra a atacat cu vi­goare tema. In conducerea discur­sului muzical de către R. Geor­gescu se cuvin subliniate momen­te ca tema tîrguitoare, enunțată de către instrumentele de coarde in partea I, expresivitatea temei din partea a II-a, precizia Scher­­zo-ului In pizzicato, cît și cele­brele variații din Final, pe tema cîntecului popular rus „Mesteacă­nul“. OVIDIU GIULVEZAN CRONICA MUZICALĂ CONSEMNĂRI 0 La Galeria de artă din Timi­șoara, expune acuarele plasticiana Vera Marcu, din Sibiu. 0 La Lu­goj, două evenimente artistice : ex­poziția retrospectivă de pictură și grafică Iulia Simu și, astăzi, la 19,30, premieră teatrală : Omul ca­re ..., de Horia Lovinescu, regizor tot Dan Radu Ionescu, și tot la Teatrul popular.­­ La Bethausen, o nouă etapă in faza de masă a Concursului republican al formați­ilor artistice de amatori s-au în­trecut 9 brigăzi de agitație, cele din Coștei, Sintești și Bethausen fiind și... primele. Absențe: Tomești, Ohaba Lungă, Găvojdia, Bírna. 0 La Făget s-a lansat un concurs de creație închinat zilei de 23 Au­gust. 0 O paradă a portului popu­lar șvăbesc s-a desfășurat duminică la Cenad. 0 Cercul literar din Banloc a închinat o seară operei lui Camil Petrescu . La Filiala U­­niunii compozitorilor, s-a desfășurat un simpozion despre muzica cehos­lovacă, datorat lui Ladislau Füre­di.­­ La cenaclul Asociației scrii­torilor criticul de artă Deliu Petroiu a vorbit despre Raporturile dintre poezie și pictură, iar Damian Ure­che și Lucian Bureriu au citit din versurile lor.­­ A început Săptâ­­mina culturală din comuna Boldur. Pe scene și ecrane MARȚI, 16 APRILIE 1~l Teatrul Național: SOL­DĂȚELUL DE PLUMB (15). CINEMATOGRAFE □ Modern : LE MANS (8, 10, 14,30, 16,45, 19, 21) ; □ Arta , NU TRIȘA, DRA­GA (9, 11, 14,30, 16,45, 19, 21); □ Parc : AVENTURA LUI DARWIN (10, 14, 16, 18, 20); □ Studio : BUNA SEARA, DOAMNA CAMPBELL (9, 11, 16, 18, 20); □ Melodia : OMUL DE DIN­COLO (11, 16, 18, 20) ; EXPLO­ZIA (9, 14) ; □ Victoria: CONSPIRAȚIA (10, 16, 18, 20); □ MUncitoresc — Fratelia : MARY POPPINS (15, 18); r~l Steaua roșie — Mehala : ADIO, DOMNULE CHIPS (16, 19); LUGOJ­­~­ 23 August : JUDO; □ I.T.L. : ÎNTORCEREA LUI MAGELAN; BUZIAȘ □ Dinamo : AFECȚIUNE: ZIMBOUA □ Flacăra : INFAILIBILUL RAFFLES; SIM­­COLAUL MARE □ Arta : EFECTELE RAZE­LOR GAMMA ASUPRA CRĂI­ȚELOR: OFTA □ Parc : GIOCONDA FARA SURIS; O 1 MaI : RĂZBOIUL LUI MURPHY. NOI CÎȘTIGURI CALITATIVE ÎN ARTA CORALĂ TIMIȘEANĂ însemnări pe marginea concursului „Cîntare patriei" Corul Universității din Timișoa­ra și corul căminului cultural din Chizătău, formații ce ne-au repre­zentat duminică în concursul inter­­județean „Cîntare patriei“, au consemnat o evoluție strălucită, ce nu a dezmințit glorioasa tradiție de cîntare corală a meleagurilor bănățene, conjugîndu-și potențialul cu înaltul nivel pe care l-a atins interpretarea corală în pretigioasa confruntare națională. Corul Uni­versității, recent laureat al Festi­valului național al artei studen­țești, s-a situat și în acest concurs la nivelul unui autentic profesiona­lism. Programul a solicitat formației și dirijorului, lector univ. Damian Vulpe, schimbarea unor variate registre interpretative : avînt mo­bilizator, în „Trepte noi“, al timi­șoreanului Sava Ilin, lirism și ac­cente de joc, în „Badea mea cu mindre multe“, de Sabin Drăgoi, interiorizare vibrantă, în „Dorule pribeag“, de Mircea Neagu, și cul­me de tehnică corală și dirijorală în „Leu și june se luptară“, de Li­viu Glodeanu. Execuția a conju­gat maturitatea ansamblului, sen­sibil la intențiile dirijorului, cu gestica expresivă și măiestrită a acestuia. Cele două note de 9,75 au provocat o unanimă nedumerire în sală. Justificarea opiniei celor doi membri ai juriului (Laurențiu Pro­feta și Aurel Grigoraș) se poate axa, eventual, pe absența unor cin­­tece de tineret, studențești, din programul corului Universității, deși piesa „Trepte noi“ se înscrie sigur in acest context fiind compusă spe­cial pentru concurs și pentru stu­denți. Astfel, nu găsim nici o mo­tivare acestei exagerate exigențe ! Corul căminului cultural din Chizătău, dirijat de Diodor Ni­­coară, a impus juriului o unanimă apreciere la nota maximă. Inter­pretarea pe care a dat-o acest cor țărănesc de veche tradiție, „Suitei de cintece vechi din Bihor“, de Francisc Hubic, și pieselor „Toate fetele se uită“, de Sabin Drăgoi, și „A lui Bălcescu frunte“, de Ioan Chirescu, a fost marcată de auten­ticitatea stilistică, omogenitate și emisie vocală ce vizează profesio­nalismul. Diodor Nicoară, un sen­sibil cunoscător al muzicii bănă­țene, atinge dimensiuni de maximă autenticitate în piesa lui Sabin Drăgoi. In Suita lui Francisc Hu­bic, corul răspunde prompt fluctu­ațiilor ritmico-dinamice, pentru ca piesa lui Ioan Chirescu să fie clă­dită monumental. Nivelul maxim atins de formați­ile corale timișene, prezente dumi­nică în acest concurs ca răspunză­tor ecou național, este rezultatul firesc al fertilității culturale bănă­țene, al dragostei oamenilor de aici pentru cînt, îndrumată cu dă­ruire și pricepere de doi neobo­siți dirijori­i Damian Vulpe și Dio­dor Nicoară. O. G. Incă de la începutul va­canței de primăvară au fost amenajate, în mai multe școli, cluburi ale e­­levilor, menite să asigure un cadru propice organi­zării activităților politice­­educative, culturale, în­trecerilor sportive, medi­tațiilor și consultațiilor cu cei cu situația precară la învățătură. Activitățile acestor cluburi au fost preconizate a fi inițiate si conduse de elevi, sub în­drumarea cadrelor didac­tice. In acest sens au fost luate măsuri concrete, a­­tît pe linia organizațiilor U.T.C. cît și a celorlalți factori responsabili. De la aceste premise am plecat vineri di­­n țața, prin cîteva școli din municipiul Timișoara, pentru a constata, „pe viu“ felul în care se des­fășoară activitatea la ju­mătatea vacanței. Cu pu­țin înainte de ora 9, Liceul 4, împreună cu în­la­drumătorul de partid pentru organizația de ti­neret, prof. Anton Baader și profesoara de serviciu pe club, Monica Dobrin, ne îndreptăm­ spre sală. Printre băncile ridicate una peste alta, la mijloc, o masă de tenis, la care își disputau ultimele min­gi un cadru didactic și un elev, aflat în cantona­­ment, dar pe care profe­sorul Baader nu-l cunoș­tea. O dată disputa în­cheiată, spre surprinde­rea noastră, martorii, fi­indcă în sală se găseau mai mulți elevi, în loc să continue să joace, au ple­cat și ei. Constatăm îm­preună cu eleva Silvia Matei, locțiitoarea secre­tarului comitetului U.T.C., de serviciu în acea zi la club, panoul unde este afișat programul de acti­vități. Pentru ziua res­pectivă a fost prevăzut un campionat pentru fe­te, la tenis de masă. Insă cum fetele n-au prea dat prin școală în această pe­rioadă, competiția a ră­mas doar pe hîrtie. Au mai fost planificate și în­treceri la șah, dar, așa cum spunea eleva Matei, nu prea sînt amatori. Și dacă ar fi, ne întrebăm unde ar putea juca ? Pe băncile suprapuse ? In rest, acțiuni sportive pe multiple planuri (sîntem doar într-un liceu cu un asemenea profil), muncă patriotică la noul edificiu al­ școlii. Din program mai desprindem excursii, seri de dans, vizionări de filme în colectiv etc. Ne îndreptăm spre li­ceul „C. D. Loga“, unde­ aflasem că se organizea­ză, la acea oră, o dezba­tere a celor mai recente documente de partid. Profesoara Mariana San­du, inițiatoarea acțiunii, ne comunică că tovarășul Mihai Ziman, de la Ca­binetul județean de par­tid, care fusese invitat, a anunțat că nu mai poate veni și că va trimite pe altcineva. Dar, spre sur­prinderea noastră nici pină la ora 10, cînd am părăsit liceul, sala de club nu era descuiată. La început, profesoara Virgi­nia Corlat ne spune că de serviciu este profeso­rul de muzică, Ion Pera, care, în zilele trecute, a fost inițiatorul unor in­teresante și atractive ac­tivități la discotecă. Ulte­rior insă și-a amintit că între timp serviciul a fost preluat de prof. Doina Bugariu, care se găsea, la ora respectivă, în sala profesorală, iar tovarășul Pera însoțea un grup de elevi la muncă patrioti­că, la Casa tineretului. O mică paranteză : a doua zi ni s-a comunicat că,­ în ziua respectivă, la șan­tierul Casei tineretului s-au prezentat 7 elevi, din 75 programați. Pe coridoarele de la parterul și demisolul Li­ceului pedagogic „Eftimie Murgu“ se lucrează de zor. Se sparge planșeul, probabil pentru a fi înlo­cuit. Așa că nu ne-a mi­rat deloc faptul că în sala de club, situată în cel mai îndepărtat colț al demisolului, nu am găsit pe nimeni. Și aici există afișat un bogat program de acțiuni, unele se des­fășoară chiar momente, însă în în acele afara clădirii. Pe una din pro­fesoarele de serviciu, E­­dith Singer, am găsit-o în bibliotecă. Cealaltă, tova­rășa Sonia Scurtu, nu era de găsit nicăieri. Ne-a dat în schimb, a doua zi, cînd ne-a vizitat la redac­ție, unele lămuriri: „La ultimul consiliu profeso­ral s-a comunicat că nu vor fi organizate, în a­­ceastă vacanță, activități de club, accentul urmînd a fi pus pe vizionări de filme, muncă patriotică, excursii“. Deci copiii, ne­știind de­ existența aces­tuia, nu au venit la școa­lă, fapt ce a determinat-o și pe dînsa să plece mai devreme, acasă. In curtea Școlii gene­rale 16, mai mulți copii, de diferite vîrste, jucau fotbal și tenis. în atelie­rul de practică producti­vă, sub îndrumarea mais­trului instructor Doboșan, 8 elevi Tiberiu lucrau la unele piese de artiza­nat, pentru o viitoare ex­poziție și la elementele pentru gardul împrejmui­tor al școlii. Deși se des­fășoară o serie de activi­tăți, clubul nu a fost nici pînă la acea dată amena­jat. Directorul prof. Igor Călugăru, școlii, ne spunea că s-au pus la dispoziția organizației tineret sala de sport de încă o sală de clasă, des­și tinate acestui scop. Elevul Mircea Botoca, secreta­rul comitetului U.T.C. pe școală, ne spunea că se manifestă o nedorită lip­să de solicitare din par­tea elevilor. După opinia noastră însă existența nu­mărului mare de copii din curtea școlii vine să-l contrazică. Cele constatate le-am adus la cunoștința tova­rășului Dimitrie Șpirea, președintele Consiliului municipal al elevilor, ca­re la rîndul său, ne-a co­municat și alte aspecte, surprinse într-un raid a­­semănător, în afara clu­bului de la Liceul Lenau, cu o funcționalitate deo­sebită, și a altor cîteva aspecte pozitive surprinse în alte școli, carente în organizarea activității clu­burilor mai pot fi întîl­­nite și la Liceul de infor­matică, unde clubul nu funcționează după amie­zile, din lipsă de... por­tar. La Liceul sanitar, la școlile generale 18, 19 nu există nici program și nici săli amenajate în acest scop. Din cele re­latate reiese că factorii responsabili cu organiza­rea vacanței de primă­vară în școlile amintite — și am viza în primul rînd organizațiile de ti­neret — au privit cu prea puțin spirit de răspun­dere această îndatorire elementară și e momen­tul ca, în timpul scurt care a mai rămas pînă la începerea trimestrului al III-lea, să caute să re­­vitalizeze această formă complexă de atragere a elevilor în folosirea tim­pului în mod util și plă­cut. NICOLAE MUNTEANU PE AGENDA VACANȚEI ABSENTE NEJUSTIFICATE La Timișoara, cluburile elevilor nu-și realizează, pe deplin, atributele educaționale (Urmare din trag. I) băieți. „Sîntem repartizați la dv.“. Bine zic eu. Dar să știți că aici lucrăm în acord global. Le-am ex­plicat ce și cum. Au început „să prindă“ pulsul echipei încă de la început, fiindcă sînt silitori, har­nici. .. REDACȚIA . Dacă ar fi așa, toa­­te-s bune și frumoase. Dar, mai există tineri care cred că munca nu este pentru ei. Așteaptă ca altci­neva să le rezolve problemele, să aibă grijă de pîinea lor, să-i co­coloșească. .. GH. CREȘTIN . E drept, sunt și din aceștia... Să vă spun însă ce am pățit anul trecut cu un strun­gar, pe nume Pașa. S-a dus într-o bună zi la conducere și a spus : „Eram la școală elev de zece și a­­cum am ajuns să cîștig doar 400 de lei pe lună. Vă rog schimbați-mă de la șeful de echipă Paul Jianu că îmi face zile fripte“. E adevărat că pe cînd era elev, băiatul acesta lucra produse de serie și cîștiga frumușel. Eu ce i-am zis. Nu te muta, încearcă și tu să-ți realizezi norma că nu te pot plăti de la mi­ne din buzunar. El, nimic. A înce­put să absenteze. Trei, cinci, șase zile. Am trimis o scrisoare părin­ților, să vină taică-său, să vedem ce-i de făcut. Dar, aici, am avut și eu greșeala mea. Intr-o zi l-am învoit pe șeful de echipă Jianu și am uitat... Apoi l-am pontat cu ziua completă. Pașa a văzut lucrul acesta , l-a durut și mi-a reproșat că fac protecție. Asta este , trebuie să fii drept cu toții, trebuie să fii imparțial... S. LĂZI . Și prin mina mea au trecut mulți tineri. Unii după două zile au înțeles ce au de făcut. Cu responsabilitate. Am doi băieți : Traian Fira și Pavel Rusceac, care au devenit lăcătuși de elită. Sunt băieți serioși, pe care-i preocupă munca. Și de ce n-aș spune-o, une­ori „mă bat“ și pe mine la cali­tate. Dar ziceați de tinerii cocolo­șiți. Pe ăștia îi simt. Vin, stau 2—3 zile și pleacă pentru că nici fami­lia nu-și asumă responsabilitatea e­­ducării lor prin muncă. Și atunci, vin de formă în uzină. I. MICLAU ; Zic aici răspicat că toți tinerii sunt băieți buni. Dar ce vor face ei in viață, asta depinde de felul cum ne ocupăm noi de ei... Uitați, eu unul nu l-am vă­zut niciodată în întreprindere pe tovarășul care răspunde din par­tea Inspectoratului școlar județean de școlile profesionale. De ce ? Să vină și dânsul să ne întrebe : „Ce fac tinerii ucenici ?“, „Cum îi edu­cați pentru muncă, măi tovarăși?...“ REDACȚIA . După opinia noas­tră credem că și organizațiile U.T.C. trebuie să dezvolte simțul combativității tineretului, pasiunea pentru muncă, responsabilitatea. GH. CIOROGARU : S-au făcut multe pentru educarea ucenicilor in spiritul principiilor de etică și echitate socialistă. Bunăoară, noi uteciștii organizăm periodic vizite la întreprinderi din Timișoara. Dezbatem cu tinerii documentele de partid, pentru ca ei să cunoască temeinic politica economică a ță­rii. Și să știți că băieții se intere­sează, se simt­ bine pentru că învață permanent cîte ceva. 1. MICLAU : Sîntem, într-adevăr, o familie puternică, dar e bine să zicem câteodată : „Măi Costele, hai și la Muzeul Banatului sau la Tea­trul Național“. Să-i vorbești frumos copilului, să-i dezvolți simțul es­tetic și să-l educi prin muncă, pen­tru muncă. Așa vom scoate din el muncitori de înaltă calificare, cu un orizont larg de cunoștințe. M. ȚURCANU : O dată, într-o plenară de partid, s-au supărat u­­nii pe mine cînd le-am spus : „Să facem și noi ceva, nu tot planuri de măsuri !“. Pentru a avea un ori­zont larg de cunoștințe. Și aici cred, trebuie să acționeze organi­zația U.T.C. Să-i ambiționeze pe cei buni și să condamne manifes­tările de trîndăvie, de lene. REDACȚIA . Dv., maiștrii, mun­citorii cu experiență, aveți cum se spune „pita albă“ a meseriei în mină. Cîștigată într-o frumoasă bă­tălie pentru autoperfecționare. Ce să facem însă ca să imprimăm tu­turor tinerilor această pasiune voință a meseriei, adică să-i deter­mi­minăm să lucreze cu pricepere și entuziasm ? Este vorba, de fapt, tot de educație pentru muncă... I. MICLAU : Pîinea albă și pîi­nea neagră se distribuie, să zic așa, de la maistru în jos. Nu face aici lumină nici directorul, nici nimeni. Dacă unul cîștigă 4.000 de lei pe lună, iar altul 400, asta-i vina noastră, înseamnă că am dat lucru „pe mustață“, că pe unii i-am luat în brațe... Și nu-i bine. GH. CREȘTIN . Maistrul e cel mai apropiat de viața muncitori­lor. Să vă spun un caz. Ion Marti­nel, un strungar calificat în uzină la noi, venea la lucru nedormit, nespălat, mirosea a băutură.. . Am văzut că nu avea condiții să facă naveta. N-avea bani de gazdă și dormea în garderobă. Atunci l-am întrebat : „Măi Ionică, ce te faci tu, că ai 23 de ani mîine, poimîi­­ne... ?“ Nu, că el nu mai stă la I.M.T. Se duce la construcții și o ia de la început. Atunci i-am spus șefului de echipă Jianu să-l ia la el." A cam strîmbat omul din nas. Zic nu, îl luăm chiar acum în e­­chipă Și, credeți-mă de atunci Io­nică Martinez merge bine. E punc­tual, aranjat, curat, îi place munca și cîștigă bine. Un alt caz. Petru Bărbosu era un băiat bun. Dar în­­tr-o zi mi-a spus : „Eu dacă mă duc acasă cu 1.500 sau cu 300 de lei mama tot mă ia în brațe... Așa că“. De atunci are multe absențe și a făcut și cerere de lichidare. L-am dus într-un s­chimb în care-i convine, i-am creat condiții mai bune. Dar el nu, că pleacă. Vedeți, asta nu-i treabă. Și aici de vină sunt și părinții. REDACȚIA . Adică, revenim la responsabilitatea familiei... I. ȚURCANU . Da, să știți că o mare problemă. Pentru că ei, pă­­­rinții, trebuie să ne ajute pe noi în educația sănătoasă a tinerilor. Să nu-i cocoloșească, să-i învețe să fie responsabili de ceea ce fac. E o mare satisfacție să ști că acești copii și-au însușit un stil de mun­că înaintat, că participă trup și suflet la performaneț­e uzinei. REDACȚIA : Voi concluziona dis­cuțiile noastre sub imperativul ne­cesității educării prin muncă și pentru muncă a tinerilor muncitori. Am căzut cu toții de acord că uce­nicul trebuie învățat să munceas­că pentru a dobîndi o pregătire profesională temeinică, astfel ca fiecare, atunci cînd ajunge la lo­cul său de muncă, să-și aducă con­tribuția la realizarea politicii parti­dului de dezvoltare economico-so­­cială a țării. Măiestria profesională se cîștigă într-un mare colectiv numai prin relații tovărășești, prin omenie și tact, în spirit revoluțio­nar. Și mai presus de toate prin spirit de autoexigență. între­prinderea mecanică Timișoara ofe­ră acest cadru, acest suport trainic pentru afirmarea profesională a ti­nerilor muncitori. întreaga lor ac­tivitate trebuie să o îndrumăm pe făgașul unei înalte instruiri pro­fesionale, a educației comuniste. Exigență, combativitate și elan ti­neresc sunt trei atribute indispen­sabile afirmării noii generații de muncitori în activitatea de edifica­re a societății socialiste multilate­ral dezvoltate. fi Să creștem vlăstare viguroase in pepiniera uzinei .­ f La turnătorie, comunistul M. Țurca­­nu trăiește zilnic ore de muncă responsabilă, consacrate înaltei pro­ductivități. S. Lăzi este un muncitor exigent, combativ și pasionat, pentru care meseria a devenit un mod de înțe­legere a vieții. Ceea ce-l caracterizează pe Gheor­ghe Ciorogaru in fiecare activitate productivă este inaltul simț al da­toriei, autoexigență. (Fotografii de : MIHAI COVACI) DRAPELUL ROȘU 9.095 contraste cotidiene Cine-i păzește pe... paznici? Intre 13 și 15 aprilie 1974 or­ganele Inspectoratului județean Timiș al M.I. au efectuat cîteva controale prin aproape 60 de întreprinderi, instituții, alte orga­nizații de stat din Timișoara și Lugoj. Constatările, în unele ca­zuri, sunt surprinzătoare : cele mai multe se referă la paznicii care dorm in posturi, la cei care nu s-au prezentat la locurile de muncă etc. Pe prima listă a a­­matorilor de somn îi înscriem pe Ștefan Mădăraș (Electrotimiș), Adam Kraiciovici (Autobaza T.A.) Ioan Sabău (întreprinderea de mecanizare în transporturi), loan­ Păsculescu (I.T.L.), Cornel Halai (fabrica „Mondial" Lugoj) și al­ții. Cu toate că trebuiau să pă­zească bunuri materiale valorînd milioane de lei, unii dintre paz­nici nu s-au prezentat la pos­turi. Exemplu : Gheorghe Lăda­­ru, de la Fabrica de detergenți, loan Gavrilă de la Electrotimiș. Nici Nicolae Iovi, de la „Fruc­­tus", nu a fost găsit la post, nici Cornel Lupulescu, de la sec­ția de biscuiți. Și mai interesant ni se pare cazul întâlnit la Fa­brica de piele și mănuși : pe paznicul Iosif Zaviceac (adînc ancorat în brațele somnului I), îl „păzea", tot dormind, ofițerul de serviciu Aurel Bojidar. Exemple de acest fel au mai fost întîlnite și în alte întreprin­deri și instituții. Ele se referă nu la paznicii care trebuie... păziți, ci și la consumul și risi­pa de energie, la păstrarea unor documente cu caracter secret. Vom reveni. Se cere o intervenție! Am vizitat, zilele trecute, cîte­va dintre satele de pe traseul Timișoara — Lugoj și am rămas neplăcut impresionați de unele aspecte. La Izvin, Șuștra, Iosifa­­lău, chiar și la Topolovățu Mare zeci, sute de găini, gîște, rațe, pe șosea. Prezența lor pe ulița mare este cu atît mai nedorită cu cît — spre lauda cetățenilor - au fost amenajate ronduri cu flori, spați verzi, au fost plantați arbori ornamentali, mii de flori. Peste toate însă păsările sînt lă­sate la voia întîmplării, de că­tre unii locuitori. Nu e, oare, păcat de munca prestată de ce­tățeni ? In plus mai amintim și de pericolul pe care orătăniile lăsate la voia întîmplării îl re­prezintă pentru circulație. Avînd deplină autoritate, primăriile din comunele vizate pot să­­ inter­vină ! Respect călătorilor! Cu o săptămînă în urmă (ora 5,50 dimineața) mai mulți călă­tori așteptau în ordine sosirea autobuzelor în stația din apro­pierea Clinicilor noi. Unii din­tre ei au preferat mersul pe jos, văzînd că autobuzele întîrzie, in momentul cînd traversau strada prin locul marcat s-a apropiat autobuzul cu nr. de circulație 31 TM 3625. Avea o viteză pes­te ... normal și, prin grija tre­cătorilor nu s-a produs un ac­cident de circulație. Reacția ce­tățenilor a fost promptă și unii au atras atenția conducătorului auto Cornel Popovici, dar acesta a început să vocifereze, să se adreseze cuvinte nu tocmai bu­ne de pus în circulație. Cineva a notat numărul, data și ora cu pricina. Faptele au avut loc­­ măsurile pe cînd ? Unde a fost o „bombă“ Mai mulți consumatori din Ti­mișoara ne-au invitat, recent, să vedem „la fața locului", cum arată, astăzi, o fostă „bombă", numită „Bistrița" (bv. 6 Martie). Am primit invitația, nu pentru a face o comparație cu ce a fost (situație cunoscută și de re­dacție) ci de a aprecia străda­niile întreprinderii comerciale de stat pentru alimentație publică, pentru soluționarea exemplară a unor probleme stringente. Cum arată azi, „Bistrița" ? Unitatea a fost modernizată „din teme­lii". Dacă altădată producția proprie mergea și cu prea, acum din volumul desfacerilor zilnice, circa 50 la sută revine acestui indicator. Au multă „priză" mân­cărurile calde și reci, prepara­tele de tip „gospodina", puii fripți, mușchiul împănat, răcori­toarele și altele. Consemnăm cu bucurie orice schimbare de a­­cest fel. Un cărucior... ... de copil a fost furat, zile­le trecute, fără ca lucrul acesta să fie observat de părinți. To­varășa Irina Bărbulescu a sesi­zat acest fapt și interesîndu-se de proprietarii obiectului a bă­nuit că sunt la Dispensarul me­dical nr. 3, de pe str. Șt. O. lo­sif nr. 52. Aici însă, nu se aflau și căruciorul a rămas pe loc. Se află și acum acolo cu toate lu­crurile în el. Păgubașii se pot adresa asistentei Catița Mercea, de la amintitul dispensar (tele­fon 24075), de la care am aflat, de fapt, această scurtă poveste. Rubrică redactată de ÎAA WVWV W WWW'

Next