Dreptatea, decembrie 1927 (Anul 1, nr. 39-63)
1927-12-08 / nr. 45
f ^USL I No. 45 Io 18 decembrie 1927 4 PAGINI 3 Lii ABONAMENT IIN TARA 1000 I DUBLU 6 luni ...... 600 I cTo*|NAT.XK 3 luni.................. 250 I STRAINATATt Es IkUNAFORi PfiEip St SATES) Un an.................750 6 luni ..... 875 3 luni.................200 REDACTIA Sl ADMINISTRAȚIA: JUCUREȘTI. - -Calea Victoriei 78, Etaj. TELEFON I NO. 38/60 ANUNCIURI COMERCIALE *• primesc «firet la adiua 3'aru ui, $i la ea e asent'ile de puabulate ăn tară. încercările partidului liberal de a amâna desnodământul crizei politice de astăzi, sunt zadarnice- Guvernul trebue să plece. Partidul naţional-ţărănesc «şi ia întreaga răspundere. Credem, de datoria noastră să ne avertizăm adversarii, căVor trage consecinţele pentru toate acţiunile prin care vor căuta să împiedice sau să aţâre intrarea în normal a viei noastre publice. Guvernul liberal, moralmente şi legalmente e căzut. Guvernul Ion Brătianu a fost un guvern personal, el în chip logic a încetat de a exista în clipa când preşedintele său a decedat. Guvernul Vintilă Brătianu nu este, nu poate fi un guvern personal, fiindcă preşedintele său este lipsit de autoritate, de prestigiu şi de valoare persoală, precum nu este nici un guvern parlamentar, fiindcă ajdunarea din Dealul Mitropoliei Viu este un parlament ales din ibera voinţă a naţiunii, ci vinul făurit după necesităţile politice ale decedatului preşedinte de consiliu-Guvernul Vintilă Brătianu e un guvern de provizorat, necesar expedierii lucrărilor încurs până la rezolvarea crizei politice. Situaţia de astăzi nu poate fi prelungită şi nu vom tolera să fe prelungită. Guvernul trebue să plece Moartea lui Ion Brătianu nu poate constitui un avantaj pentru partidul liberal. Acest eveniment politic are mare influență asupra alcătuirii intime I a partidului liberal şi asupradevenirii sale, nu poate fi însă socotit că ar putea avea o influenţă gravă asupra ţării noastre. Prin moartea lui Ion Brătianu pe care îl înlocueşte atâte de strălucit d. Vintilă Brătianu, ţara nu e în nici o primejdie. Nu înţelegem deci, de ce apel la patriotism, de ce ,,uniune sacră“, de ce guvern naţional. In locul guvernului provizoriu al d-lui Vintilă Brătianu trebue să vie unul definitiv, care să-şi poată lua răspunderea situaţiei, care să aibă asentimentul ţării şi să aducă liniştea atât de necesară şi atât dede dorită de ţara întreagă. Nu-i este nimănui îngăduit să se mai gândească astăzi că s’ar mai putea guverna contra Voinţii ţării, cu dictatură şi măsuri excepţionale- Ţara nu recunoaşte nimănui acest drept. Trebuie să se intre imediat în legalitate. Regele Ferdinand murind, şi acum în urmă murind şi Ion Brătianu, nu mai e om în această ţară, care să-şi poată lua răspunderea unei violentări chiar din credinţa de a face bine. Trebue să se înţeleagă că nu mai e vreme de pierdut. Fiecare clipă sporeşte dezastrul, adânceşte ruina, măreşte numărul bancrutelor. Fiecare clipă aduce o agravare a situaţiei actuale şi cei răspunzători .Vor trage consecinţele. împiedicarea partidului naţional-ţărănesc de a salva ţara, v dia, de a salva ţara — nu poate să rămâie neplătită. întârzierea de a se încredin- ța partidului naţional-ţârănesc conducerea ţării, de asemenea. Intenţiunea de a epuiza creditele ..bugetului de mizerii i politice‘‘ în două luni de guverndare în anul 1928, va fi, potrivit legei contabilităţii, sancţionată-In sfârşit, acţiunea de sabotare a guvernării naţional-ţărăniste nu va fi tolerată. Guvernarea naţional-ţărănistă nu va tolera nici tutela, nici amestecul din opoziţie a partidului liberal- Partidul naţional-ţârănesc înţelege să guverneze în interesul superior al neamului, cu patriotism şi răsundeire, inteege să conducă cârma ţării ferido de pericole şi riscuri, înţelege să continue şi să desărfârşească măsurile bune pensiguranţa şi propăşirea neamului, dar nu va renunţa la programul său de guvernământ şi la întărirea principiior democratice în guvernarea “ noastre.Partidul naţional-ţărănesc socoteşte că e ceasul guvernării sale, şi în temeiul încrederei poporului în el, pe care înţelege să o verifice încă odată, cere, în criza politică de astăzi, să i se dea guvernul. El refuză să creadă că politica de ostracizare a sa, susţinută cu persistenţă de Regele Ferdinand, va continua. Trimitem conducătorilor acestei ţări avertisment pentru răspunderea mare ce şi-o asumă. Sorţii pot fi amânaţi, ei însă tot vor cădea cândva. Este destinut care nu iartă nici regi nici muritori de rând. Cu cât mai târziu, cu atât mai rău ! EPLICI FRCKODUL LIBEHAIdliOr. ••Viitorul“ ocupându-se de întrunirile noastre de Duminica, întrunit, extrem de populate, spune: , Au avut și de data aceasta (sublinerea e a mea!), la unele din aceste întruniri, contigeiuul netesat de curioşi şi amatori de spectacole gălăgioase'' „Viitorul“ are perfecţi dreptate Şi dovada evident am avut o la întrunirea noastră din culoarea de Verde, unde sala „România Mare” vemea de tune in timp ce peste drum, la o întrunire liberală nu era nici ţipenie de om. Este știut de altfel că românul are oroare de.. prohoduri! 14 16 18-MARS PARTID Partiduleţul d-lui Argetoiano, se părea rupt în două prin înscrierea d-sale, şi a unui număr de 16 partizani, la liberali. „Viitorul“ de azi ne linişteşte: au venit după şef în cinstita casă liberală, şi restul partiduleţului, rest îi număr de, opt-IONEL TARAMU scamatoria constituţionala i chi mului liberal, — în ale cărui meşteşugite combinaţii a căzut în atâtea rânduri ţara, — se apropie de sfârşit. Puterea hipnotică a aurului, temeliile politiciansmului reacţonar, se clatină Sub imperiul groazei, reprezentanţii dictaturii, — cu cuţitul în mâna dreaptă, — şi-au dus stânga la inimă, sentimentali şi „patriotici“. E nevoie de o colaborare- E neapărat nvoie ca doi, trei ori mai mulţi oameni cunoscuţi de publicul din sală, să declare în gura mare că scamatorii de pe scenă nu-s nişte excroci de rând, — că banul care dispare dibaciu strecurat pe mânecă, poate fi scos la nevoie, — şi că focul pe care îl înghite d- Vintilă Brătianu, nu numai că e foc adevărat, dar că-l înghite de dragul democraţiei româneşti! îndeobşte, scamatorii ştiu să-şi tocmească înainte de începerea reprezentaţiei, complicii din sala de spectacol. De astădată însă, evenimentele s’au precipitat, — reprezentaţia a început ceva mai devreme, — şi, vai! publicul e ceva mai atent- Prestidigitatorii, — de teama răfuelii cu publicul plătitor, încearcă „figuri“ noui şi hazardate. Dar sforţările lor sunt cu atât mai demne de compătimire, cu cât şiroaiele de sudoare antrenând fardul, descoperă mutrele hâde şi congestionate ale scamatorilor.In pofida tuturor nemulţumirilor, în ciuda tuturor realităţilor de care etie trebuie sa ţină seama guvernele unei ţări democrate, împotriva naţiunii şi cu batjocorirea drepturilor ei, —partidul liberal continuă să guverneze cu jandarmii şi cu legile excepţionale. Decenii de-a rândul, domnia brătienismului a însemnat sfidarea prescripţiunilor constituţionale, umilirea legii, înjosirea cetăţeanului- Naţiunea încătuşată n’a mai putut face uz de drepturile ei. Liberalii le-au socotit prescrise. Drepturile naţiunii însă, nu sunt prescriptibile.. Nici lanţuri, nici baionete, nici legi de inchiziţie, nici umezeala cazematelor Jilavei, — nici o făgăduială şi nici o ameninţare, — nu puteau împiedica Naţiunea de-a frânge lanţurile şi de a-şi afirma drepturile-Ea s’a eliberat, acum, a doua oară, — prin simplul ei refuz de a mai tolera dictatura. Instauratorii teroarei s’au înfricoşat, — pentrucă dreptatea pe care ştie să şi-o facă Naţiunea, e dreaptă şi neiertătoare Şi, iată-i acum, cu mâna pe inimă, mai prefăcuţi şi mai „patrioţi“ ca oricând... Ani de-a rândul, au dus o campanie de nimicire prin organizaţiile lor, prin presa partidului lor, împotriva adevăraţilor reprezentanţi ai naţiunii. Cu prilejul fiecărei alegeri, administraţia şi jandarmeria, armata şi magistratura erau târâte în luptele politice, pentru ca să fie ucişi ţăranii cari voiau să voteze şi penrru simtem contra colaborărilor la guvern, când ele sunt cerute de ţară. Dar să le ceară ţara în colerele politice" (ION MIHALACHE) tru ca să se fasifice rezultatele alegerilor-Acum, vor „colaborarea”. O cerese cu o insistenţă necunoscută încă în Istoria vreunei ţări. O cer a celora pe care i-au calomniat, pe care i-au scuipat şi i-au răstignit- O mână încă plină de sânge- care se întinde şi cere să fie primită-Dar naţiunea, — pe ea n’o consultă nimeni? Ar primi ea asemenea complicitate cu asupritorii ei, cu exploatatorii nevoilor ei, cu ucigaşii drpturilor ei? Noi credem că nu- Ţara n’ar accepta nici odată asemenea tocmeli imorale. Ea n’ar putea înţelege o rodnică şi cinstită colaborare, pentru promovarea intreselor ei superioare, decât între partidele politice cu un trecut de ordine de cinste, de luptă pentru legalitate, de sacrificii pentru cucerirea dreptăţii, principiul însăşi al naţiunilor libere. Dar o colaborare oferită de coteria care n’a guvernat ci a pândit din umbră momentul în care să sugrume drepturile constituţionale şi să întroneze dictatura oligarhiei bancare? Dacă acei cari au făcut propunerile de colaborare, au crezut în realizarea lor, — n’au dovedit numai cinism şi imoralitate, — ci şi profunda lor naivitate. Ţara nu se tocmeşte pentru drepturile eie P. Ps. * Cenuşerese eroice adesea, pe care ar trebui să le reabilităm. Să nu ne înşele apariţia lor sporadică, multicoloră şi uşurinţa cu care dispar, pentru a le considera flamuri efemere nereprezentative pentru nici un ideal. In locul lipsei unui substrat serios care să le justifice, sunt atâtea alte cauze dependente de întregul angrenaj cultural rău organizat, a căror fatalitate le împiedică desvoltarea. Oricum înţelegerea şi iubirea acestor reviste poate cu atât mai mult cu cât înflorirea şi ofilirea lor e mai frequentă şi mai magnifică, duce direct în mijlocul literaturii sub diversele ei aspecte in tumultul bogat al vieţii culturale. Ele sunt un preludiu murdărit adesea de certuri şi cancanuri, care pregăteşte publicul restrâns interesat de cultură şi literatură, întreţinând permanent contactul şi oferind elementele necesare înţelegerii. Natural că pentru apropierea acestor tabere de obicei, certate (publicul şi literatura), sunt necesare concesii şi de-o parte şi de alta. Literatura e concesivă pentru că se îmbucătăţeşte periodic, sau în articole critice informative se arată aşa ca să atragă şi în plus să servească ştiri şi indicii rapide. Mult material asimilat cu sforţare puţină e desigur o bună trăsătură de unire între public şi literatură. Cartea bună pătrunde mult mai greu sau niciodată în mijlocul marelui public tocmai fiindcă cere eforturi mai mari (în afară de faptul că pe cât se pare literatura bună e prin esenţă rezervata unei elite) şi numai după ce consimte să fie întâiu prezentata cititorului oarecum denaturatprin prisma altuia, recenzia. Sunt într’adevăr concesiuni. Publicul e şi el concesiv faţa de mediatoarele dintre ei şi literatură — revistele — fiindcă consimte să le ia în mână atras de relativa lor facilitate de lectură. E o concesie pe care n’ar face-o cu atâta uşurinţă cărţii. De aici e primul care iese păcălit. Fiindcă de unde de obiceiu avea oarecare dispreţ pentru astfel de pierderi de vreme, acum când îşi face siesta sau le întrebuinţează contra insomniei e pe nesimţite stigmatizat de ceiace dispreţueşte, mai ales că orgoliul îi e măgulit. Desigur că de aci decurge şi un mare neajuns Din această uşurinţă de vulgarizare se înmulţeşte înspăimântător semicultura literară, o primejdie din cele mai mari care face ca lucrurile să fie înţelese greşit sau superficial şi răspândite aşa cu pretenţie de certitudine. Atâtea lucruri însuşite fără să lege lângă, legenda economiei, a sgârceniei pentru banulşi banul public, pe care am desvăluit-o ori, în jurul personalităţii Ministrului de Finanţe perpetuu al liberalilor, mai persistă încă o a doua legendă : competiiţa sa financiară-Şi aceasta e tot aşa de puţin întemeiată, ca şi cea dintâi. Dacă am număra numai greşelile făcute de la război încoace, şi încă ar fi destul pentru ca să îngropăm pentru totdeauna reputaţia de competinţă financiară, ce partizanii săi, şi toţi oamenii cu vederea scurtă, i-o atribue. Războiul a fost pornit şi purtat fără ca mijloacele financiare necesare să fi fost pregătite In joc să profite de avântul naţiunei, şi să lărgească cât mai mult cadrul împrumutului Naţional din 1916, guvernul liberal l-a limitat la 400 milioane lei, închizând subscrierea înainte de vreme restituind sume importante, când controlăm, aprecieri asupra unor lucruri despre care n’avea părerea noastră. Trebue să precizăm însă că vorbim deocamdată numai de un anumit fel sau de un anumit aspect al revistelor, acela de mijloc perfecţionat de afişaj. Celelalte într’adevăr creatoare în literatură susţinătoare de curente, n'au nici un punct comun cu martie public şi nici nu tind să-l aibă. Vorbim de acele reviste care formează din oameni de treabă cititori experimentaţi. Când nu te citeşte cel puţin în epoca primelor dibuiri, rişti să te descurajezi citind maculatură literară sau să-ţi perverteşti gustul rămânând toată viaţa la romane de duzină. Revista prin caracterul ei colectiv întreţine legătura între cititor şi o întreagă grupare de mai multe forţe în aspecte variate, o întreagă literatură trecută prin purgatoriul —relativ — al coşului redacţiei respective. Astfel clasată, pe curente, orientarea e mai sigură- Vom fi încredinţaţi că vom citi o carte remarcabilă, în sensul unor anumica o literatură să aibă norme de conducere. Cronicele oglindesc diestiuni todeauna la ordinea zilei. Acolo se frământă idei polemizând, se recenzează cărţi, se întreţin legături cu alte literaturi şi intre literatura prezentă şi cea trecută, înregistrându-se astfel firesc expluările şi experienţa căpătată, cu ajutorul analizelor critice, comentariilor, monografiilor, studiilor. Definim acum precis rolul revistelor faţă de literatură, exact cel pe care îl are şi critica literară- Rolul de catalog cu mostre apare acum secundar. Organisme vii, paginile lor trebue să formeze un tot unitar, fără contraziceri de la o pagină la alta, scriitorii lor fiind pişi în condiţiunile de a creia sub influenţa unui acelaşi fel de a vedea. Născându-se uneori numai pentru aceasta — afară de căzu] (Continuare în pag. l1al Presa franceză despre Corpurile legiuitoare îşi redeschid astăzi porţile, limite închise aproape două săptămâni. Guvernul se va prezenta la Cameră, unde d. Vintilă Brătianu va apare pentru prima dată in calitate de preşedinte de consiliu şi ia cer o declaraţie în numele guvernului. Vintilă Brătianu ? 11 caracterizează minunat d. Hyacinte Philouze directorul ziarului financiar „Sans fii“. „Lui Ion Brătianu îi urmează Vintilă Brătianu... Vintilă Bră tanu ? Caricatura stăpânului. N’a-n nici o ură pe Vintilă. Totuși îl cunosc prea bine pentru a-l supranalua, pentru a vedea în el supraomul la înălţimea succesiunii extrem de grele pe care i-o lasă fratele său“. Primul ministru vrea să se refacă prin declaraţia ce o va căti în Parlament. Inutilă sforţare ! Căci singura stabilizare pe care liberalii au reuşit s’o facă după război a fost stabilizarea lor la putere. Merit care revine dispărutului Ion Brătianu. # Cartelul fabricilor de otel din Germania a decis să-și restrângă producția cu începere de lui i Ianuarie 1028. 250.000 lucrători vor rămâne fara lucru. Alarmat, guvernul ttcîchiihii a început discuții cu cartelul... Trimisul special la Bucureşti al ziarului Petit Parisien publică un articol despre situaţia din România. Un articol elogios în deosebi pentru d. Vintilă Brătianu, despre care spune că „e hotărît să practice o politică economică largă“. Iată o enunţare cu adevărat senzaţională ! Cine-l cunoaşte pe d. Vintilă Brătianu — şi d-sa a ajuns să fie prea cunoscut — ştie că nu va face politica economică pe care trimisul special al ziarului parist nu a putut-o aprecia cu atâta largheţe. Congresul acerescan s'a terminat cu un banchet. Anuriai, puţinii averescani au simţit imperios nevoia unei mese, ca să-şi descreţească frunţile, întunecate prin demisia d-lui Dori Popovici şi a tuturor organizaţiilor, care erau şi cum erau, din Bucovina. Întunecate de vântul aspru al nepopularităţii... ....Şi d. O. Goga se revoltă împotriva „Tiraniei liberale". De când nu mai e Duce, d. Goga e un burghez care sufere de insomnie din cauza... tiraniei altora. Pe când era... Duce, d. D. Goga confisca in bloc ziarele în numele libertăţii cum o înţelegea atunci. Azi o pricepe altfel. Intre liberali şi averescani este însă acel hodietniki cras tibi. Vum s ar zice, ale tale dintru ale ta c d-le Duce nsiliu I MIHALACHE (Din discursul ţinut Duminică Secembrie 1827 la Mia Tfaerftvca) Noi avem un contract moral cu ţara. Nu-l putem călca prin combinaţii cu dictatorii şi cu hoţii. Am fost fericit când mi am dat seama ca întreg partidul nostru a fost de părerea aceasta. ME8O ....forutm CÂRîAiCÂNlîL : „Guvernalu! meu a început să mârâe. calabsi-ăvei i«*-m xis imfie- — dr«- nos vom continua opera »pasirâ iimainte“.... uşor* era să ajungă la un miliard lei aur, sumă ce ar fi îngăduit prepararea temeinică a armatei şi ar fi evitat cerşetoria din utrimele zile ale campanei. In timpul războiului, dacă aliaţii nu ne-ar fi deschis credite ilimitate, noi trebuia să depunem armele. Competinţa financiară a d-lui Vintilă Brătianu nu a prevăzut necesitatea ca avansurile aliaţilor să fie considerate ca un fond de război pentru interesul comun şi nu un împrumut al României, pentru interesele sale specifice. Dar eroarea de judecată cu trimiterea stolului de aur, a tezaurului Casei de Depuneri, şi depozitelor de bănci, la Moscova, în loc de a se trimite într-o ţară neutră ? Psichoza specială a războiului scuză întrucâtva aceste erori, cari au pus primele elemente ale ruinei economice re numeşti.te idei, care ne preocupă, în genul care ne interesează, sau cel puţin numai literatură bună, care ne dă ocazia să verificăm în sine părerile discutate ale altora. Astfel cartea e un fenomen izolat menit să fie prăfuit în vreun colţ de vitrină. Dacă e bună e menită să-şi piardă rostul copleşită de romane detective. Revista îi uşurează circulaţia relevând-o pe cea bună, explicând-o şi discutând-o pe cea care poate intra în discuţie sau are nevoe de ea, publicând fragmente din autori diferiţi, care fac la reviste o şcoală de auto-examinare de netăgăduit folos pentru ,ci, îndeplinind pe cât posibil o selecţiune naturală. Înţelese în acest fel, din punctul de vedere al circulaţiei cărţilor, revistele aravea rolul de catalog cu mostre în cel mai nobil comerţ. Reviste iniţiază în literatură mai ales prin partea specifică lor, de interes primordial, a cronicelor, cu rol de permanent îndreptar şi pentru public şi pentru literatură întrucât e posibi şi necesar Ceea ce s-a petrecut însă după război evidenţiază şi mai mult slăbiciunea de gândire şi de prevedere a vistiernicului nostru şi a întregului partid liberal. In loc să profite de dispoziţia favorabilă a finanţei străine, care era dispusă să ajute cu mijloace enorme refacerea totală a României, dictatorul financiar al ţării, a respins aest concurs, cuprins de iluzia falsă şi ordinară a fabricării de monedă prin tiparniţa Băncii Naţionale. Nu a împiedecat cu nimic inflaţia, nu a ştiut să preschimbe din vreme, deşi avea exemplul cehoslovac, nici coroanele nici rublele, şi a lăsat ca ele să invadeze ţara şi să secătuiască apoi la răscumpărare toată vlaga monedei naţionale In aceeaşi epocă a angajat ţara, prin bonurile de tezaur (r''znare in pag. Ua) ndar Insa o legendă care trebug spulberată *