Dreptatea, ianuarie 1928 (Anul 2, nr. 64-87)

1928-01-15 / nr. 75

n» Subvenfiuni pentru particulari Subvenţionarea industriilor particulare este privită antipa­tic de opinia publică. Problema durează de mulţi in artă lucrurile s‘au petre­cut la fel. Un ministru a dat mi­lioane unei vagi trupe de opere­tă. Sena s‘a deschis. Teatre par ani în ţara noastră şi sunt mulţi titulare cu firmă veche unele, care îşi amintesc de lupta ce sta altele cu firmă nouă, au asediat pruncul care era Ministerul de culte şi arte. In numele „artei“ se cerea sprijin, care s a dat larg, foarte larg. Acum e vorba ca acest sprijin să fie retras. Companiile ţipă. Plânsetul lor ne este indiferent. Subvenţiile nu au servit arta şi progresul ei. Dimpotrivă. Companiile pariscu­lare au boicotat producţia origi­nală, devenind sucursale, în de­osebi, ale scriitorilor unguri. Pentru aceasta să continue mu­­nificenţa Ministerului faţă de compania de la Teatrul Regina Maria ? Subvenţionarea industriilor particulare constitue încă un fe­nomen morbid al societăţii noa­stre după război. Fenomen care trebue înlăturat, dus împotriva fabricilor de za­hăr, care, sunt toate liberale, toate protejate de Stat în nume­le creării şi protejării industriei naţionale. Se părea că după războiu ne­norocitul sistem care a creat industrii parazitare pe seama Statului va înceta. Se părea nu­mai. In realitate ideea a făcut progrese şi toată lumea a ajuns să considere Statul ca pe un de­bitor personal al său, căruia îi poate reclama ajutoare sub cele mai variate motive. Motive care fireşte, puneau înainte interesul de ordin general. Lumea s‘a grăbit, şi pentru ca efectul să se producă, au luat naştere zeci de societăţi, de bi­nefacere, fireşte, în numele că­rora s‘a pornit cerşetoria orga­nizată pe baze solide. JIRUL 11 No. 75 • Duminică 15 Ianuarie 1928 4 PAGINI Dreptatea A 3 3 Lil N 1AKA Un aa ...... 1000 t­ luni ...... 500 3 luni ........................ OH âlHălUTgi I DUBLU 1 ?aEDP S SIIIUI I jj 1 lin an • • » * • 759 8 STRĂINĂTATE | J î“ni .* I ! I ! 200 | REDACȚIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, . .Jalei Victoriei 78, Eta|, ! MăI. Hihaiache TELEFON! No» 38/60 y nSrtfX ■-'..•a ......................' ----------­•' ,r'. .■ * ANUNCIURI G®tâkn4l&iLR Sa primesc dl.ee. la A«f.fia ia oa e agențiile «te pudiiciHppDin îarh3 Lil fan mai are ni^jin rost acest guvern și de aceia este o datorie $fjioaistră să-l doborâm­i. La arme legale răspundem spiiane legale. La arme ilegale cu arme cu care vor veni. La luptă dar! ră şef, fără program, fără sprijinul opiniei publice Partidul liberal are un şef nou,­­care nu a avut încă timpul nece­sar ca să-şi impună autoritatea sa, care nu a avut încă posibilitatea să se pătrundă de toate cerinţele ce se impun unui şef de partid şi unui preşedinte de Consiliu. De aci miş­cări surde între partizani, şi lipsa de fermitate în cârmuirea intere­selor publice. 1. Partidul liberal a avut odată un program. Nu e cazul acum să ară­tăm cum a sabotat singur reali­zarea lui. Fapt este că astăzi el nu are un program de guvernământ. Graba pe care a pus-o în a-şi în­suşi programul naţional-ţârănist, fiu-i dă nici autoritatea morală, nici înţelegerea suficientă pentru a putea încerca aplicarea lui. Partidul liberal recunoaşte sin­­iptir, în fiecare zi, că opinia publi­că s-a pronunţat şi se pronunţă sin­­gură şi repetat, împotriva lui. O­­pinia publică, care este un rezu­mat al părerilor izolate a fiecărui cetăţean, şi-a dat seama din vre­me şi de slăbiciunea şi de incapa­citatea actuală a acestui partid, şi cu intuiţiunea sigură a masselor, i-a retras încrederea. S­­e sprijin, ce reazăm, ce justi­ficare mai poate găsi partidul li­beral pentru a pretinde să conti­nue guvernarea ţării printr’un mi­nister al său? ! Desigur, socoteşte existenţa ma­jorităţii parlamentare în Cameră şi Senat, îndestulătoare pentru a-i uzurpaţiunea, îndreptăţi păstrarea conducerii ţă­.*■ * ' Ţara întreagă şi toată lumea o­­nestă de pretutindeni, cunoaşte azi origina frauduloasă a acestui parlament. Siluirea voinţei naţio­nale, nu poate acorda majorităţii parlamentare nici un drept de a reprezenta naţiunea. Dolul şi violenţa conrup totul. Un act pătat de asemenea silnicii nu poate avea nici o putere. Ma­joritatea parlamentară liberală, e o simplă adunare de partizani, fără mandat valabil din partea naţiunii. Ea nu poate deci forma nici rea­­zămul nici justificarea guvernului de astăzi. Păstrarea unei asemenea situa­ţii şi încercarea de a o cârpi, prin schimbări de persoane la ministe­re, sau prin căpăt­area de succese scump plătite de ţară, nu poate de­cât agrava şi mai mult conflictul dintre naţiune şi guvernul ei. Acei indicaţi de o fatalitate su­premă pentru a păzi interesele a­­devărate şi permanente ale aces­tui neam ştiu desigur, din istorie și din experiență CA UN PARTID FARA SEF, FARA PROGRAM, I­ARA A­PROBA­REA OPINIEI PUBLICE NU ESTE IN DREPT A PĂSTRĂ CONDUCEREA TA­RII. Păzitori ai marilor legi, nu pot respinge dreptul, pentru a ocroti * Procesul aşteptat Mama gitrepă Ca la ttuijloc nu a fost decât un ad de josnică răafcssaar© politică, aceasta s‘a văzut din primul moment. Iasa ne intimidăm. Aşteptăm «es’ăbdători proce­sul. aii» spsis'o din primul moment și am scris «sa Lire plutea din 7 Noem­brie articolul s_ Ceipawra în Uni» versstate pe care îi reproducem «îs5. Cenzura la Universitate D. I. G. Duca, ministrul de interne, a făcut o adre­să ministerului instruc­ţiunii, prin care îi atrage atenţia că d. prof. IV. Amhin­lea, de la universita­tea din Cluj, a scris în nu­mărul de Duminică al zia­rului ,,Dreptatea", artico­lul întitulatt „Dictatorul articol care — spune d. Duca — confine o atinge­re a actualei ordine în stat. D. ministru de interne a cerut ca d. Ghiulea să fie dat în judecata comisiei disciplinare a ministeru­lui de instrucţie. O epocă agitată ca a noastră, in care puţine strădanii oneste tind să-şi valorifice cu îndârjire rostul şi dreptul la viaţă, ar fi meritat mai înalte dezlegări mo­rale decât acelea pe care le prac­tică actualii conducători ai desti­nelor ţării. Confundând calculul politicia­nismului meschin cu nevoile fundamentale ale statului, libe­ralii au impus în cele mai im­­portante instituţii spiritul medio­cru şi nepregătit al partizanilor săi. Flămânzii de situaţii nevisate lasă foarte uşor să se năruiască un prestigiu, pentru gloria efti­­nă şi efemeră a unei răsplătiri care înjoseşte ca o mituire vul­gară. Un astfel de beneficiar al unei demnităţi pentru care nu are nici un fel de pregătire, e şi domnul N. Bănescu, noul director ge­neral al Teatrului şi Operei Ro­mâne din Cluj. Chemat în fruntea acestor in­stituţii prin nepriceperea, lipsa de cuvânt şi de tact a domnului ministru Lepădatu,­­care încre­dinţase totuşi personal pe dom­nul C. Pavel, întemeetorul plin de rodnică energie al Operei din Cluj, că-i va da conducerea a­­cestei instituţii, însărcinându-l Foarte bine face dom­nul Duca că cere darea în judecată a d-lui X. Ghiu­lea, profesor universitar la Cluj. D. Duca e în nota sa şi a guvernului. De cănd, mă rog, un pro­fesor universitar să aibă libertatea a-şi expune li­ber opiniile sale ? Un profesor universitar, după concepţia guvernu­lui, trebue să fie cenzurat sau să treacă prin antica­mera clubului liberal ca să i se modeleze opiniile. Amestecul neseriosului domn Duca în universita­te arată ce opinii nutresc liberalii faţă de universi­tate şi profesori pe care ar voi să-i vadă anexe la coada agenţilor liberali Episcopescu şi alţi Con­stantine­şti. Liber­alii au scoborît prestigiul universităţii (la alegerea d-lui Titulescu, profesorii au fost aduşi la vot în automobilele mi­nisterului de interne), d. Duca vrea să-l îngroape, instituind o cenzură a gân­dirii pe care ju­d­­eţii uni­versitar ntt o va accepta. Acum, îndrăzneşte d-le Duca şi grăbeşte proce­sul, chiar în acest scop, cu studiarea bugetului),—domnul profesor N. Bănescu a început prin a-şi face o formidabilă reclamă, învăţând, chiar, printr-un recent interview, presa, că rolul ei e să creeze at­mosfera pe care şi-o doreşte d sa. Un prieten al d-lui Bănescu a­­rată că acesta „apreciază mult arta”. Dar atâta nu e suficient pentru a face educaţia artistică a publicului şi a întreţinea vie fla­căra culturii româneşti într’un centru de mare concurenţă mi­noritară. La conducerea unor aşezămin­te de cultură, trebuesc chemaţi oameni de specialitate. Experien­ţele ce se fac la Cluj nu vor pu­tea determina o însănătoşire a acestor instituţii, înjghebate cu trudă morală şi cu rar entuzi­asm, ci le vor grăbi decăderea. Când boala nu va mai avea leac, nici cel mai bun doctor nu le va putea tămădui. Dar intenţiile acestui articol erau oarecum altele. Domnul N. Bănescu uneşte pe lângă lipsa totală de pricepere şi de pregătire în locul ce i s’a în­credinţat de curând, şi o sur­prinzătoare îngustime de carac­ter în calitatea d sale particulară de profesor universitar, Colegul d-saîe, domnul profesor« II aşteptăm. CINE ESTE ACUZATORUL ,I~­i DUCA, OMUL CU „DUCAŢI“ Ni­chiulea a fost dat in judecata consiliului permanent pentru i­­deile exprimate intr’un articol apărut in ziarul nostru. Rolul de acuzator, refuzat de toţi ceilalti colegi, a fost primit fără nici o obiecţiune de domnul N. Bănes­­cu. Micimea de suflet a acestui pro­fesor universitar, care se erijea­ză în acuzator al ideilor unui co­leg, califică putreziciunea morală a întregului sistem de educaţhune «N­ pam­nlnlv.t______3^ «** uviuuiuiiu E morala sinistră a cozii de topor care în secolul al XX-lea acţionează până şi în sufletul con­ducătorilor noştri spirituali Cu această nouă misiune, dom­nul N. Bănescu se poate mândri. H. BL. F­apte PORTRETUL Şî „AURORA” înţelegem bucuria ,Ash­orli” . POEZIA PARTIDULUI Apare inzistent in „Viitorul” o informaţie prin care suntem in­vitaţi să cumpărăm un volum de versuri „Florica”. Autorul a d-l len Pillat. Clubul liberal vinde poezii. Bănuim insă că fără ştirea d-lui Vintilă Brătianu, ale cărui preferințe literare s’au oprit la Buzdugan, din Basarabia. D. Mihail D. Ralea, profesor u­niverziiar, a semnat m­is­tmul din numerile noastre trecute un fru­mos articol, în care fără să do­rească, desigur, a isbutit să tra­seze un portret al d-nului Lupu. ... „Drojdia mahalalei e în as­censiunea ei. Oameni a căror mo­rală e să facă din șiretenie o mândrie şi din corectitudine o ruşine... Nici măcar destul de concentraţi în lăcomie sau laşi -l taie ca să inspire un roman de­­ felul lui Balzac. Duplicitate mi­că, meschină, mediocră. Lipsiţi până şi de grandoare ori măcar de ifos în ticăloşie". „Aurora” doctorului nervos a re­cunoscut portretul patronului și a constatat : — „Noroc, că d. Ralea scrie rar”. Ce ar fi dacă d. Ralea ar scrie zilnic un asemenea pentru prima dată în guvernarea celora ,,a carul vocal, e ! “ " liberală, o reformă cu un pronunțat dinsimţeale o mam­ă ,caracter­ politic, e totuşi supusă unei Un monument guvernărei liberale. Alba-lulia „Viitorul** atotştiutor a­­nuunţă că partidul naţio»­nal ţărănesc va ţine o în­­trunire la AStoa lîsniaj la 15 Salari­­e, dată care ar coincide cu aniversarea naţiosaală a uneia din populaţiile minoritare. Adunarea dela Alba lu­­lia, partidul naţional țără­nesc o va ţine, ATUNCI CAND VA HOTA IN­ EU, nu când o indică „rit­ fo­­rtdl“, indiferent dacă va fi satt­­ut pe placul guvernu­lui, chestiune ce nu preo­cupă de loc pe șeful par­tidului nostru. CITIT* iN PAG. 1 I !»a s Inspectoratul general al armatei — înfiinţarea lui este o utopie şi un act categoric împotriva preve­derilor constituţionala — regim nuntă, ca reafişată în scurt timp, se aperă Intr'o detentă a întregei pieţi financiare. Noul regim bancar aşa cum vrea sa fie legiferat e de natu­ră tocmai a stânjeni acea Înflorire aşteptată, ba chiar ameninţă reali­zarea st­abilizărei şi sanărei prin in­­pedecarea concursului extern, pe care o asemenea lege 11 casa. In vreme normală, cetăţeanul nici nu are nevoie, nici nu trebue să fie vecinic controlat şi sprijinit în tot ce face de autoritate, cu atât mai puţin când această acoperire nici măcar nu poate fi eficace. Frauda fiscală e tot atât de fra­­­­cventă şi la societăţile anonime şi « Dacă expunerea de motive a­juge­­ rezultanta logică a unui regim exa« «ului indică o pronunţată schimbare gerat. Duplicitatea bilanţului e­ra­­de concepţii, adaptându-se noua cu­­­renţă la toate societăţile. Peste tot m­entare de nevoile reale şi de ce­ există acum un bilanţ fiscal şi ab­u­rinţele ştiinţifice, in acest ultim intern, t. adevărat că societăţile ano proect pe care azi vrem să-l supu- e nime având o naştere mai solemnă nem atenţiei şi studiului public, no­i Şş deci sunt mai pasibile la control, la clasică naţional liberală — adică poliţistă — reapare, în detrimentul celei renovatoare. Noul regim bancar vrea da la în­ceput să creeze o consacrare şi o li­mitare a băncilor actuale, dându-lî­­se astfel acestora un quasi monopol. Art 2 prevede obligativitatea bănci­lor actuale şi viitoare de a fi societă­ţi anonime. Motivarea acestei con­cepţii ar fi pe de o parte posibilita­tea mai eficace de a se controla din punct de vedere fiscal, pe de alta do­rinţa inaugurărei unei politici de control şi asigurare a depunerilor. Pentru starea de criză in care ne aflăm, răspunderea pe care şi-o ia statul amestecându-se protecţionist pentru asigurarea depozitelor e ab­solut ineficace, căci nu câtimea capi­talului instituţiei, întăreşte un prost plasament. Pentru epoca înflo­ritoare pe care o dorim şi o aştep­tam cu toţii în viitor, dispoziţiile restrictive ale anteproectului sunt stânjenitoare prin stabilizare cât şi prin sana­­rea economică de care toată lumea vorbeşte şi pe care guvernul o şi a­dar tocmai de aceia sunt ca şi copiii răsfăţaţi, tânjesc şi nu ajung nici­odată să aibă o progresiune excep­ţională , în schimb trecutul , plin de exemple despre iniţiative particu­lare ajunse la cele mai frumoase sal­turi. Morgan şi Carnegie în Ameri­ca, Barclay şi Rotschild în Anglia, ca să nu cităm de cât­ acesta câte­va nume, unanim recunoscute, au fost începători extrem de modeşti Şi noi am avut mari bancheri particu­lari, un Ghermany, sau un Halfon, un Blank sau un Elias (cel ce a do­nat întreaga sa avere Academiei), cari s’au desvoltat ca particulari spre cinstea numelui lor şi spre lau­da publică Dacă dorim şi urmărim o amelio­rare a vieţei noastre economice, normal trebue să ne aşteptăm să iasă ca din pământ cât mai multe bănci noi. E momentul de a te stân­jeni şi încă tocmai atunci când a­­lergăm şi recunoaştem nevoia capi­talului străin ! Nu am face un rău serviciu mişcărei generale de renaş­tâSmuduu»­o * ......... largi discuţiuni. S a răspândit în aproape întreaga presă, proectul de reorganizare a regimului bancar Şi acest proect este atribuit pleiadei de tineri scoşi la suprafaţă în ulti­ma vreme din necesitate, de către conducătorii liberali, aşa cum tot lor se datoreşte schimbarea concep­ţiei economice oficial, manifesta­tă mai vădit cu ocaziunea expunerei de motive a ultimului buget. Metoda cel puţin se dovedeşte mai civilizată şi discuţia devine mai plă­cută. de ROBIA MANIU (Continuare in pag. 11­ a) (Continuare în pag. it­g­­ wm&swsMmmtsiA wasnaneaaEMj Psihologie electorală îndepărtată. Singurul inconvenient era frigul, care ne supăra şi din cau­ză că uşa se deschidea încontinuu 51 se forma un curent puternic şi din pricină că soba, destul de mare, căci era cât peretele casei, n’avea material de consumat, ci eră amăgită cu nişte vreascuri şi coceni de porumb şi floa­­rjflii lor. Nici vorbă de retragerea can­d­rea soarelui, combustibilul obicinuit dictaturilor, rămânând, deci cele trei , prin partea locului, de oarece păduri persoane, în faţa alegătorilor. Se con ! după cum am mai spus, au sunt, Fri­stihie biroul electoral şi se procedea- ji­gul mai era însoţit şi de fum, care ne ză­ia examinarea celor 10 cabine şi 1 Înroşise ochii. Cât de bun ar fi fost a­ urnei, în care se puneau buletinele,­­ câte un ceain­, de care Insă, nu se Fiind totul in perfectă ordine, începe a putea vorbi in Albisent, oricât ar fi votarea, care urmează, în cea mai oferit pentru el. Suntem in secţia de votare. Preşe­dintele cere actele, prin care să ne­­justificăm dreptul de a fi as­i­sten­t şi delegaţi. Din partea celorlalţi doi .Candidaţi a domnilor Sergiu Niţă şi Briiciu nu se prezintă nici un asis­­­tent. Era şi firesc, în urma măsurilor luate de noi şi faţă de im­popularita mare linişte şi destul de reped®. Zece câte zece alegători intrau în sala de votar­e, începând cu comuna cea mai ( I) !Şi două numere consecutive am publicat interesantele observaţiuni ale d-lui profesor I. Canciu, făcute in basarabia, cu prilejul unei alegeri parţiale.­ Publicăm azi ultima parte din acest studiu remarcabil După o experienţă de vr®-o jumă­tate de oră, fiindcă nu apăruse nici un jandarm, din nici o parte, pe când soldaţii cu d. locotenent Pă­­traşcu ajutau la rânduirea votanţi­lor, votarea mergea strună. D. preşe­dinte striga numele celor ce intrau in sală, de pe certificatele prezentate; eu le repetam d­lui grefier, care, cu mâinile fiul HigurUţa de frig, între­ Iu­ da 1. CLIMClu­j profesor bun, din cea care băusem la d. invă­ţător. Cârciumarul evreu, insă, vă­zând că vinul lui are căutare, i-a ur­cat preţul: dela lei ni l’a vândut voltă. Nu se poate ca jandarmii, cari sunt puşi să facă regulă, pro­voacă totdeauna turburări şi violen­ţe? cu 40; dar, mărturisesc că făcea. In Intrările şi ieşirile alegătorilor r. «m­on t truiff rol 70 ftUft Ml ImavrraOil fium­motil» TtTIFA oraşul Văiţi, cel cu 70 Iei, era cu mult inferior. Ca să ne deamorţim oasele am fiert un litru şi jumătate pe care l am băut drept ceaiu şi ape­ritiv. Restul l’am băut rece, în decur­sul mesei. Nu pot uita mărturisirea sinceră a d-lui locotenent Pătraşcu că, dacă nu era cu noi, răbda de foa­me, iar d. judecător, care n'avea voie să bea vin, a putut constata că vinul acesta nu-i face rău. Negustorul e­­vreu avusese, spre norocul nostru, buna inspiraţie, de a aduce la prăvă­lie, pe lângă o calitate obicinuită pen­tru săteni şi un vin mai bun, din­­tr’un codru, cu reputaţie. Oricât de plăcut ne era, însă, tâm­pul mesei el n‘a putut fi da lungă durată. Repede la lucru, ca să nu in­trăm în adâncul nopţii. Lăsând p® cei doi tovarăşi lângă urnă, am ieşit puţin afară. Mi-am aruncat ochii în zare, dar, n-am văzut nici un găinar; erau numai bieţii ostaşi, cari rân­­duiau pe alegători, ce păstrau cea mai perfectă ordine. Din nou, par­că cea în registru şi la ieş rea din care­­ se aducă câţiva litri de vin, foarte am fost cuprins de o profundă re­ne şi după depunerea buletinelor in urnă, se inapoieu certificatele celor ce se împliniseră datoria, făcând loc unei alte serii de zece, care In grabă, repeta aceiaşi operaţiee. La ora legală am suspendat vota­rea, ca să luăm masa, în aceiaşi sa­lă —­ neaerisită şi Îmbâcsită — şi lângă urnă, aşa după cum a stă­ruit şi d. preşedinta, împlinind pe deantregul litera legii. Eram patru persoane, d. judecător cu grefierul, d. locotenent şi cu mine. Ne pregătiserăm, da la plecare, să ne luăm câte ceva de-ale mâncării, din oraşul Galaţi bănuind că la sate nu găsim. Şi în adevăr, dacă n’aş fi axut nimic, m’aş fi mulţumit cu iar­­ari­a de supă oferită de d. preşedin­te şi cu bucăţi de came din ceie două găini, destul de grase, aduse de pri­marul — uzurpator şi recalcitrant— care a fost aspru dojenit, fiindcă nu voia să se îngrijească de nici unele, sub cuvântul că a mai mijlocit şi a­­provizionarea cu altă ocazie şi nu i s-a plătit. La masa comună, graţie prevederii, ana fost îndestulaţi, cu toa­te că eram nevoiţi să sorbim supa cu lingura de lemn. încolo, nu ne-a lip­sit mi­e. Luasem dispoziţia să ei mergeau automatic. Intre satele, gru­pate la această secţie de votare, cele mai însemnate erau Călineştii şi Al­bineţii. Călineştii fuseseră de diminea­ţă. Al­­ineţilor le-a venit rândul spre seară şi cu ei a­ a încheiat votarea, care a durat până la spra orei© 7. Două lămpi şi câte o lumânărică, în fiecare cabină, făceau oficiul ilumi­nării care lăsa mult de dorit, ceea ce explică şi numărul cam mare de vo­turi anulate, 59 în 1883» OBSERVAŢIUNI, DE ORDIN ET­NIC, SANITAR ŞI FOLCLORIC Dacă, la început, rămăsesem cam Îngrijorat că fusesem repartizat la o secţie de votare, und® transportul era însoţit de multe greutăţi, la timp de iarnă; mei pe urmă, am primit în schimb 0 bună compensaţie, când am avut pu­tinţa, de a cunoaşte o populaţie rurală, compusă din mai multe elemente etnice, deosebite, a­­dică eterogene.­­• Evident că «vasul mMâf && csMâh. venesc. Făcând o mică digresiune, nu pot să trec cu vederea o constatare nu tocmai plăcută, faţă de starea su­fletească, în care se găseşte populaţia românească din Basarabia, de la Uni­re încoace. Este incontestabil că su­fletele mai pregătite au primit cu mare satisfacţie alipirea Basarabiei la patria-mamă. Cele fără conştiinţă însă, nedându-şi seama că războiul a adus cu sin® multe rele, ale căror urme cu greu se pot şterge, văd în organele administrative şi agenţii fis­cali nişte zbiri, cari-i urmăresc, pâ­nă la cele mai amănunţite mişcări, mai rău decât uneltele ruseşti, aşa că prin cuvântul Romani, (Romanski­— nu Români — basarabenii înţeleg nişt© agenţi străini de neamul şi sân gel® lor, cel moldovenesc S© vede, deci, că cei trimişi din vechiul regat nu caută să se apropie sufleteşte de autohtoni, ci-i dispreţuesc şi perse­cută» Măsuri de îndreptare se impun în timpul cel mai scurt. Mai vine, de­sigur şi împrejurarea că elementele străin© otrăvesc necontenit sufletul ro­mânitor basarabeni, având interesul să-i îndepărteze de sânul mamei. Printre alegătorii din Albineţi, după msase şi după chip, am pu­lst Sf&i&ţft ps lâhgft o majori­tate de români, e o minoritate de ruşi-ucrainieni, rămăşiţe de poloni, lipoveni şi câţiva evrei — mi s-a spus că sunt numai patru familii. Limba, în care se înţeleg toţi lo­cuitorii, fireşte nu poate fi alta, d® cât limba română, infiltrată cu cuv­­inte ruseşti, care s'au introdus prin fosta administraţie. Ceea ce mai este de observat, e faptul că numai românii între 25 şi 55 de ani mai ştiu ruseşte; cei mai bătrâni şi tinerii nu vorbesc limba rusă, pentru că n’au învăţat-o, la timp. La fel se petrec lucrurile şi în Ar­deal, cu limba maghiară. In ce priveşte partea igienică, sa­­nitară şi înfăţişarea fiziologică, se poate spune că lasă mult de dorit. Examinând, cu voie, fără de voie, o zi întreagă, fizionomia şi tipurile diferiţilor alegători,­’am ajuns la convingerea că acele feţe, cu obra­jii supţi şî anemici, până la lucidi­tate, nu pot să traducă o bună sta­re materială. Mizeria fiziologică se citeşte pe figurile tuturor locuitori­lor, de orice neam ar fi. In privin­ţa aceasta, n'am putut observa nici o distincţiune. ----------------------­

Next