Dreptatea, ianuarie 1928 (Anul 2, nr. 64-87)
1928-01-15 / nr. 75
n» Subvenfiuni pentru particulari Subvenţionarea industriilor particulare este privită antipatic de opinia publică. Problema durează de mulţi in artă lucrurile s‘au petrecut la fel. Un ministru a dat milioane unei vagi trupe de operetă. Sena s‘a deschis. Teatre par ani în ţara noastră şi sunt mulţi titulare cu firmă veche unele, care îşi amintesc de lupta ce sta altele cu firmă nouă, au asediat pruncul care era Ministerul de culte şi arte. In numele „artei“ se cerea sprijin, care s a dat larg, foarte larg. Acum e vorba ca acest sprijin să fie retras. Companiile ţipă. Plânsetul lor ne este indiferent. Subvenţiile nu au servit arta şi progresul ei. Dimpotrivă. Companiile parisculare au boicotat producţia originală, devenind sucursale, în deosebi, ale scriitorilor unguri. Pentru aceasta să continue munificenţa Ministerului faţă de compania de la Teatrul Regina Maria ? Subvenţionarea industriilor particulare constitue încă un fenomen morbid al societăţii noastre după război. Fenomen care trebue înlăturat, dus împotriva fabricilor de zahăr, care, sunt toate liberale, toate protejate de Stat în numele creării şi protejării industriei naţionale. Se părea că după războiu nenorocitul sistem care a creat industrii parazitare pe seama Statului va înceta. Se părea numai. In realitate ideea a făcut progrese şi toată lumea a ajuns să considere Statul ca pe un debitor personal al său, căruia îi poate reclama ajutoare sub cele mai variate motive. Motive care fireşte, puneau înainte interesul de ordin general. Lumea s‘a grăbit, şi pentru ca efectul să se producă, au luat naştere zeci de societăţi, de binefacere, fireşte, în numele cărora s‘a pornit cerşetoria organizată pe baze solide. JIRUL 11 No. 75 • Duminică 15 Ianuarie 1928 4 PAGINI Dreptatea A 3 3 Lil N 1AKA Un aa ...... 1000 t luni ...... 500 3 luni ........................ OH âlHălUTgi I DUBLU 1 ?aEDP S SIIIUI I jj 1 lin an • • » * • 759 8 STRĂINĂTATE | J î“ni .* I ! I ! 200 | REDACȚIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, . .Jalei Victoriei 78, Eta|, ! MăI. Hihaiache TELEFON! No» 38/60 y nSrtfX ■-'..•a ......................' ----------•' ,r'. .■ * ANUNCIURI G®tâkn4l&iLR Sa primesc dl.ee. la A«f.fia ia oa e agențiile «te pudiiciHppDin îarh3 Lil fan mai are ni^jin rost acest guvern și de aceia este o datorie $fjioaistră să-l doborâmi. La arme legale răspundem spiiane legale. La arme ilegale cu arme cu care vor veni. La luptă dar! ră şef, fără program, fără sprijinul opiniei publice Partidul liberal are un şef nou,care nu a avut încă timpul necesar ca să-şi impună autoritatea sa, care nu a avut încă posibilitatea să se pătrundă de toate cerinţele ce se impun unui şef de partid şi unui preşedinte de Consiliu. De aci mişcări surde între partizani, şi lipsa de fermitate în cârmuirea intereselor publice. 1. Partidul liberal a avut odată un program. Nu e cazul acum să arătăm cum a sabotat singur realizarea lui. Fapt este că astăzi el nu are un program de guvernământ. Graba pe care a pus-o în a-şi însuşi programul naţional-ţârănist, fiu-i dă nici autoritatea morală, nici înţelegerea suficientă pentru a putea încerca aplicarea lui. Partidul liberal recunoaşte siniptir, în fiecare zi, că opinia publică s-a pronunţat şi se pronunţă singură şi repetat, împotriva lui. Opinia publică, care este un rezumat al părerilor izolate a fiecărui cetăţean, şi-a dat seama din vreme şi de slăbiciunea şi de incapacitatea actuală a acestui partid, şi cu intuiţiunea sigură a masselor, i-a retras încrederea. Se sprijin, ce reazăm, ce justificare mai poate găsi partidul liberal pentru a pretinde să continue guvernarea ţării printr’un minister al său? ! Desigur, socoteşte existenţa majorităţii parlamentare în Cameră şi Senat, îndestulătoare pentru a-i uzurpaţiunea, îndreptăţi păstrarea conducerii ţă.*■ * ' Ţara întreagă şi toată lumea onestă de pretutindeni, cunoaşte azi origina frauduloasă a acestui parlament. Siluirea voinţei naţionale, nu poate acorda majorităţii parlamentare nici un drept de a reprezenta naţiunea. Dolul şi violenţa conrup totul. Un act pătat de asemenea silnicii nu poate avea nici o putere. Majoritatea parlamentară liberală, e o simplă adunare de partizani, fără mandat valabil din partea naţiunii. Ea nu poate deci forma nici reazămul nici justificarea guvernului de astăzi. Păstrarea unei asemenea situaţii şi încercarea de a o cârpi, prin schimbări de persoane la ministere, sau prin căpătarea de succese scump plătite de ţară, nu poate decât agrava şi mai mult conflictul dintre naţiune şi guvernul ei. Acei indicaţi de o fatalitate supremă pentru a păzi interesele adevărate şi permanente ale acestui neam ştiu desigur, din istorie și din experiență CA UN PARTID FARA SEF, FARA PROGRAM, IARA APROBAREA OPINIEI PUBLICE NU ESTE IN DREPT A PĂSTRĂ CONDUCEREA TARII. Păzitori ai marilor legi, nu pot respinge dreptul, pentru a ocroti * Procesul aşteptat Mama gitrepă Ca la ttuijloc nu a fost decât un ad de josnică răafcssaar© politică, aceasta s‘a văzut din primul moment. Iasa ne intimidăm. Aşteptăm «es’ăbdători procesul. aii» spsis'o din primul moment și am scris «sa Lire plutea din 7 Noembrie articolul s_ Ceipawra în Uni» versstate pe care îi reproducem «îs5. Cenzura la Universitate D. I. G. Duca, ministrul de interne, a făcut o adresă ministerului instrucţiunii, prin care îi atrage atenţia că d. prof. IV. Amhinlea, de la universitatea din Cluj, a scris în numărul de Duminică al ziarului ,,Dreptatea", articolul întitulatt „Dictatorul articol care — spune d. Duca — confine o atingere a actualei ordine în stat. D. ministru de interne a cerut ca d. Ghiulea să fie dat în judecata comisiei disciplinare a ministerului de instrucţie. O epocă agitată ca a noastră, in care puţine strădanii oneste tind să-şi valorifice cu îndârjire rostul şi dreptul la viaţă, ar fi meritat mai înalte dezlegări morale decât acelea pe care le practică actualii conducători ai destinelor ţării. Confundând calculul politicianismului meschin cu nevoile fundamentale ale statului, liberalii au impus în cele mai importante instituţii spiritul mediocru şi nepregătit al partizanilor săi. Flămânzii de situaţii nevisate lasă foarte uşor să se năruiască un prestigiu, pentru gloria eftină şi efemeră a unei răsplătiri care înjoseşte ca o mituire vulgară. Un astfel de beneficiar al unei demnităţi pentru care nu are nici un fel de pregătire, e şi domnul N. Bănescu, noul director general al Teatrului şi Operei Române din Cluj. Chemat în fruntea acestor instituţii prin nepriceperea, lipsa de cuvânt şi de tact a domnului ministru Lepădatu,care încredinţase totuşi personal pe domnul C. Pavel, întemeetorul plin de rodnică energie al Operei din Cluj, că-i va da conducerea acestei instituţii, însărcinându-l Foarte bine face domnul Duca că cere darea în judecată a d-lui X. Ghiulea, profesor universitar la Cluj. D. Duca e în nota sa şi a guvernului. De cănd, mă rog, un profesor universitar să aibă libertatea a-şi expune liber opiniile sale ? Un profesor universitar, după concepţia guvernului, trebue să fie cenzurat sau să treacă prin anticamera clubului liberal ca să i se modeleze opiniile. Amestecul neseriosului domn Duca în universitate arată ce opinii nutresc liberalii faţă de universitate şi profesori pe care ar voi să-i vadă anexe la coada agenţilor liberali Episcopescu şi alţi Constantineşti. Liberalii au scoborît prestigiul universităţii (la alegerea d-lui Titulescu, profesorii au fost aduşi la vot în automobilele ministerului de interne), d. Duca vrea să-l îngroape, instituind o cenzură a gândirii pe care judeţii universitar ntt o va accepta. Acum, îndrăzneşte d-le Duca şi grăbeşte procesul, chiar în acest scop, cu studiarea bugetului),—domnul profesor N. Bănescu a început prin a-şi face o formidabilă reclamă, învăţând, chiar, printr-un recent interview, presa, că rolul ei e să creeze atmosfera pe care şi-o doreşte d sa. Un prieten al d-lui Bănescu arată că acesta „apreciază mult arta”. Dar atâta nu e suficient pentru a face educaţia artistică a publicului şi a întreţinea vie flacăra culturii româneşti într’un centru de mare concurenţă minoritară. La conducerea unor aşezăminte de cultură, trebuesc chemaţi oameni de specialitate. Experienţele ce se fac la Cluj nu vor putea determina o însănătoşire a acestor instituţii, înjghebate cu trudă morală şi cu rar entuziasm, ci le vor grăbi decăderea. Când boala nu va mai avea leac, nici cel mai bun doctor nu le va putea tămădui. Dar intenţiile acestui articol erau oarecum altele. Domnul N. Bănescu uneşte pe lângă lipsa totală de pricepere şi de pregătire în locul ce i s’a încredinţat de curând, şi o surprinzătoare îngustime de caracter în calitatea d sale particulară de profesor universitar, Colegul d-saîe, domnul profesor« II aşteptăm. CINE ESTE ACUZATORUL ,I~i DUCA, OMUL CU „DUCAŢI“ Nichiulea a fost dat in judecata consiliului permanent pentru ideile exprimate intr’un articol apărut in ziarul nostru. Rolul de acuzator, refuzat de toţi ceilalti colegi, a fost primit fără nici o obiecţiune de domnul N. Bănescu. Micimea de suflet a acestui profesor universitar, care se erijează în acuzator al ideilor unui coleg, califică putreziciunea morală a întregului sistem de educaţhune «N pamnlnlv.t______3^ «** uviuuiuiiu E morala sinistră a cozii de topor care în secolul al XX-lea acţionează până şi în sufletul conducătorilor noştri spirituali Cu această nouă misiune, domnul N. Bănescu se poate mândri. H. BL. Fapte PORTRETUL Şî „AURORA” înţelegem bucuria ,Ashorli” . POEZIA PARTIDULUI Apare inzistent in „Viitorul” o informaţie prin care suntem invitaţi să cumpărăm un volum de versuri „Florica”. Autorul a d-l len Pillat. Clubul liberal vinde poezii. Bănuim insă că fără ştirea d-lui Vintilă Brătianu, ale cărui preferințe literare s’au oprit la Buzdugan, din Basarabia. D. Mihail D. Ralea, profesor univerziiar, a semnat mistmul din numerile noastre trecute un frumos articol, în care fără să dorească, desigur, a isbutit să traseze un portret al d-nului Lupu. ... „Drojdia mahalalei e în ascensiunea ei. Oameni a căror morală e să facă din șiretenie o mândrie şi din corectitudine o ruşine... Nici măcar destul de concentraţi în lăcomie sau laşi -l taie ca să inspire un roman de felul lui Balzac. Duplicitate mică, meschină, mediocră. Lipsiţi până şi de grandoare ori măcar de ifos în ticăloşie". „Aurora” doctorului nervos a recunoscut portretul patronului și a constatat : — „Noroc, că d. Ralea scrie rar”. Ce ar fi dacă d. Ralea ar scrie zilnic un asemenea pentru prima dată în guvernarea celora ,,a carul vocal, e ! “ " liberală, o reformă cu un pronunțat dinsimţeale o mamă ,caracter politic, e totuşi supusă unei Un monument guvernărei liberale. Alba-lulia „Viitorul** atotştiutor anuunţă că partidul naţio»nal ţărănesc va ţine o întrunire la AStoa lîsniaj la 15 Salarie, dată care ar coincide cu aniversarea naţiosaală a uneia din populaţiile minoritare. Adunarea dela Alba lulia, partidul naţional țărănesc o va ţine, ATUNCI CAND VA HOTA IN EU, nu când o indică „rit fortdl“, indiferent dacă va fi sattut pe placul guvernului, chestiune ce nu preocupă de loc pe șeful partidului nostru. CITIT* iN PAG. 1 I !»a s Inspectoratul general al armatei — înfiinţarea lui este o utopie şi un act categoric împotriva prevederilor constituţionala — regim nuntă, ca reafişată în scurt timp, se aperă Intr'o detentă a întregei pieţi financiare. Noul regim bancar aşa cum vrea sa fie legiferat e de natură tocmai a stânjeni acea Înflorire aşteptată, ba chiar ameninţă realizarea stabilizărei şi sanărei prin inpedecarea concursului extern, pe care o asemenea lege 11 casa. In vreme normală, cetăţeanul nici nu are nevoie, nici nu trebue să fie vecinic controlat şi sprijinit în tot ce face de autoritate, cu atât mai puţin când această acoperire nici măcar nu poate fi eficace. Frauda fiscală e tot atât de fracventă şi la societăţile anonime şi « Dacă expunerea de motive ajuge rezultanta logică a unui regim exa« «ului indică o pronunţată schimbare gerat. Duplicitatea bilanţului erade concepţii, adaptându-se noua curenţă la toate societăţile. Peste tot mentare de nevoile reale şi de ce există acum un bilanţ fiscal şi aburinţele ştiinţifice, in acest ultim intern, t. adevărat că societăţile ano proect pe care azi vrem să-l supu- e nime având o naştere mai solemnă nem atenţiei şi studiului public, noi Şş deci sunt mai pasibile la control, la clasică naţional liberală — adică poliţistă — reapare, în detrimentul celei renovatoare. Noul regim bancar vrea da la început să creeze o consacrare şi o limitare a băncilor actuale, dându-lîse astfel acestora un quasi monopol. Art 2 prevede obligativitatea băncilor actuale şi viitoare de a fi societăţi anonime. Motivarea acestei concepţii ar fi pe de o parte posibilitatea mai eficace de a se controla din punct de vedere fiscal, pe de alta dorinţa inaugurărei unei politici de control şi asigurare a depunerilor. Pentru starea de criză in care ne aflăm, răspunderea pe care şi-o ia statul amestecându-se protecţionist pentru asigurarea depozitelor e absolut ineficace, căci nu câtimea capitalului instituţiei, întăreşte un prost plasament. Pentru epoca înfloritoare pe care o dorim şi o aşteptam cu toţii în viitor, dispoziţiile restrictive ale anteproectului sunt stânjenitoare prin stabilizare cât şi prin sanarea economică de care toată lumea vorbeşte şi pe care guvernul o şi adar tocmai de aceia sunt ca şi copiii răsfăţaţi, tânjesc şi nu ajung niciodată să aibă o progresiune excepţională , în schimb trecutul , plin de exemple despre iniţiative particulare ajunse la cele mai frumoase salturi. Morgan şi Carnegie în America, Barclay şi Rotschild în Anglia, ca să nu cităm de cât acesta câteva nume, unanim recunoscute, au fost începători extrem de modeşti Şi noi am avut mari bancheri particulari, un Ghermany, sau un Halfon, un Blank sau un Elias (cel ce a donat întreaga sa avere Academiei), cari s’au desvoltat ca particulari spre cinstea numelui lor şi spre lauda publică Dacă dorim şi urmărim o ameliorare a vieţei noastre economice, normal trebue să ne aşteptăm să iasă ca din pământ cât mai multe bănci noi. E momentul de a te stânjeni şi încă tocmai atunci când alergăm şi recunoaştem nevoia capitalului străin ! Nu am face un rău serviciu mişcărei generale de renaştâSmuduu»o * ......... largi discuţiuni. S a răspândit în aproape întreaga presă, proectul de reorganizare a regimului bancar Şi acest proect este atribuit pleiadei de tineri scoşi la suprafaţă în ultima vreme din necesitate, de către conducătorii liberali, aşa cum tot lor se datoreşte schimbarea concepţiei economice oficial, manifestată mai vădit cu ocaziunea expunerei de motive a ultimului buget. Metoda cel puţin se dovedeşte mai civilizată şi discuţia devine mai plăcută. de ROBIA MANIU (Continuare in pag. 11 a) (Continuare în pag. itg wm&swsMmmtsiA wasnaneaaEMj Psihologie electorală îndepărtată. Singurul inconvenient era frigul, care ne supăra şi din cauză că uşa se deschidea încontinuu 51 se forma un curent puternic şi din pricină că soba, destul de mare, căci era cât peretele casei, n’avea material de consumat, ci eră amăgită cu nişte vreascuri şi coceni de porumb şi floarjflii lor. Nici vorbă de retragerea candrea soarelui, combustibilul obicinuit dictaturilor, rămânând, deci cele trei , prin partea locului, de oarece păduri persoane, în faţa alegătorilor. Se con ! după cum am mai spus, au sunt, Fristihie biroul electoral şi se procedea- jigul mai era însoţit şi de fum, care ne zăia examinarea celor 10 cabine şi 1 Înroşise ochii. Cât de bun ar fi fost a urnei, în care se puneau buletinele, câte un ceain, de care Insă, nu se Fiind totul in perfectă ordine, începe a putea vorbi in Albisent, oricât ar fi votarea, care urmează, în cea mai oferit pentru el. Suntem in secţia de votare. Preşedintele cere actele, prin care să nejustificăm dreptul de a fi asistent şi delegaţi. Din partea celorlalţi doi .Candidaţi a domnilor Sergiu Niţă şi Briiciu nu se prezintă nici un asistent. Era şi firesc, în urma măsurilor luate de noi şi faţă de impopularita mare linişte şi destul de reped®. Zece câte zece alegători intrau în sala de votare, începând cu comuna cea mai ( I) !Şi două numere consecutive am publicat interesantele observaţiuni ale d-lui profesor I. Canciu, făcute in basarabia, cu prilejul unei alegeri parţiale. Publicăm azi ultima parte din acest studiu remarcabil După o experienţă de vr®-o jumătate de oră, fiindcă nu apăruse nici un jandarm, din nici o parte, pe când soldaţii cu d. locotenent Pătraşcu ajutau la rânduirea votanţilor, votarea mergea strună. D. preşedinte striga numele celor ce intrau in sală, de pe certificatele prezentate; eu le repetam dlui grefier, care, cu mâinile fiul HigurUţa de frig, între Iu da 1. CLIMCluj profesor bun, din cea care băusem la d. invăţător. Cârciumarul evreu, insă, văzând că vinul lui are căutare, i-a urcat preţul: dela lei ni l’a vândut voltă. Nu se poate ca jandarmii, cari sunt puşi să facă regulă, provoacă totdeauna turburări şi violenţe? cu 40; dar, mărturisesc că făcea. In Intrările şi ieşirile alegătorilor r. «mon t truiff rol 70 ftUft Ml ImavrraOil fiummotil» TtTIFA oraşul Văiţi, cel cu 70 Iei, era cu mult inferior. Ca să ne deamorţim oasele am fiert un litru şi jumătate pe care l am băut drept ceaiu şi aperitiv. Restul l’am băut rece, în decursul mesei. Nu pot uita mărturisirea sinceră a d-lui locotenent Pătraşcu că, dacă nu era cu noi, răbda de foame, iar d. judecător, care n'avea voie să bea vin, a putut constata că vinul acesta nu-i face rău. Negustorul evreu avusese, spre norocul nostru, buna inspiraţie, de a aduce la prăvălie, pe lângă o calitate obicinuită pentru săteni şi un vin mai bun, dintr’un codru, cu reputaţie. Oricât de plăcut ne era, însă, tâmpul mesei el n‘a putut fi da lungă durată. Repede la lucru, ca să nu intrăm în adâncul nopţii. Lăsând p® cei doi tovarăşi lângă urnă, am ieşit puţin afară. Mi-am aruncat ochii în zare, dar, n-am văzut nici un găinar; erau numai bieţii ostaşi, cari rânduiau pe alegători, ce păstrau cea mai perfectă ordine. Din nou, parcă cea în registru şi la ieş rea din care se aducă câţiva litri de vin, foarte am fost cuprins de o profundă rene şi după depunerea buletinelor in urnă, se inapoieu certificatele celor ce se împliniseră datoria, făcând loc unei alte serii de zece, care In grabă, repeta aceiaşi operaţiee. La ora legală am suspendat votarea, ca să luăm masa, în aceiaşi sală — neaerisită şi Îmbâcsită — şi lângă urnă, aşa după cum a stăruit şi d. preşedinta, împlinind pe deantregul litera legii. Eram patru persoane, d. judecător cu grefierul, d. locotenent şi cu mine. Ne pregătiserăm, da la plecare, să ne luăm câte ceva de-ale mâncării, din oraşul Galaţi bănuind că la sate nu găsim. Şi în adevăr, dacă n’aş fi axut nimic, m’aş fi mulţumit cu iararia de supă oferită de d. preşedinte şi cu bucăţi de came din ceie două găini, destul de grase, aduse de primarul — uzurpator şi recalcitrant— care a fost aspru dojenit, fiindcă nu voia să se îngrijească de nici unele, sub cuvântul că a mai mijlocit şi aprovizionarea cu altă ocazie şi nu i s-a plătit. La masa comună, graţie prevederii, ana fost îndestulaţi, cu toate că eram nevoiţi să sorbim supa cu lingura de lemn. încolo, nu ne-a lipsit mie. Luasem dispoziţia să ei mergeau automatic. Intre satele, grupate la această secţie de votare, cele mai însemnate erau Călineştii şi Albineţii. Călineştii fuseseră de dimineaţă. Alineţilor le-a venit rândul spre seară şi cu ei a a încheiat votarea, care a durat până la spra orei© 7. Două lămpi şi câte o lumânărică, în fiecare cabină, făceau oficiul iluminării care lăsa mult de dorit, ceea ce explică şi numărul cam mare de voturi anulate, 59 în 1883» OBSERVAŢIUNI, DE ORDIN ETNIC, SANITAR ŞI FOLCLORIC Dacă, la început, rămăsesem cam Îngrijorat că fusesem repartizat la o secţie de votare, und® transportul era însoţit de multe greutăţi, la timp de iarnă; mei pe urmă, am primit în schimb 0 bună compensaţie, când am avut putinţa, de a cunoaşte o populaţie rurală, compusă din mai multe elemente etnice, deosebite, adică eterogene.• Evident că «vasul mMâf && csMâh. venesc. Făcând o mică digresiune, nu pot să trec cu vederea o constatare nu tocmai plăcută, faţă de starea sufletească, în care se găseşte populaţia românească din Basarabia, de la Unire încoace. Este incontestabil că sufletele mai pregătite au primit cu mare satisfacţie alipirea Basarabiei la patria-mamă. Cele fără conştiinţă însă, nedându-şi seama că războiul a adus cu sin® multe rele, ale căror urme cu greu se pot şterge, văd în organele administrative şi agenţii fiscali nişte zbiri, cari-i urmăresc, până la cele mai amănunţite mişcări, mai rău decât uneltele ruseşti, aşa că prin cuvântul Romani, (Romanski— nu Români — basarabenii înţeleg nişt© agenţi străini de neamul şi sân gel® lor, cel moldovenesc S© vede, deci, că cei trimişi din vechiul regat nu caută să se apropie sufleteşte de autohtoni, ci-i dispreţuesc şi persecută» Măsuri de îndreptare se impun în timpul cel mai scurt. Mai vine, desigur şi împrejurarea că elementele străin© otrăvesc necontenit sufletul românitor basarabeni, având interesul să-i îndepărteze de sânul mamei. Printre alegătorii din Albineţi, după msase şi după chip, am pulst Sf&i&ţft ps lâhgft o majoritate de români, e o minoritate de ruşi-ucrainieni, rămăşiţe de poloni, lipoveni şi câţiva evrei — mi s-a spus că sunt numai patru familii. Limba, în care se înţeleg toţi locuitorii, fireşte nu poate fi alta, d® cât limba română, infiltrată cu cuvinte ruseşti, care s'au introdus prin fosta administraţie. Ceea ce mai este de observat, e faptul că numai românii între 25 şi 55 de ani mai ştiu ruseşte; cei mai bătrâni şi tinerii nu vorbesc limba rusă, pentru că n’au învăţat-o, la timp. La fel se petrec lucrurile şi în Ardeal, cu limba maghiară. In ce priveşte partea igienică, sanitară şi înfăţişarea fiziologică, se poate spune că lasă mult de dorit. Examinând, cu voie, fără de voie, o zi întreagă, fizionomia şi tipurile diferiţilor alegători,’am ajuns la convingerea că acele feţe, cu obrajii supţi şî anemici, până la luciditate, nu pot să traducă o bună stare materială. Mizeria fiziologică se citeşte pe figurile tuturor locuitorilor, de orice neam ar fi. In privinţa aceasta, n'am putut observa nici o distincţiune. ----------------------