Dreptatea, iunie 1930 (Anul 4, nr. 790-801)

1930-06-11 / nr. 798

2 La ora 11 iuni­, toţi miniştrii ocupă banca ministerială. Preşedintele adunării, d. Şt. C. Pop, deschide şedinţa şi dă cuvântul d-lui Mironescu, primul ministru, care depune proiectul de lege pen­tru modificarea art. 6 şi 7 din Sta­tutul casei regale. D. MIRONESCU citeşte decretul de constituire a noului guvern. D-sa spune că consiliul de miniştri exer­cită prerogativele regale, întrucât doi din înalţii Regenţi au demi­sionat. D. Mironescu depune apoi proec­­tul de lege votat de Senat, prin care moştenitorul tronului României ia şi titlul de Mare Voevod de Alba Iulia. D. PROF. IORGA se declară împo­triva proectului aducând argumente istorice. D. PRIM-MINISTRU GH. MIRO­NESCU: E un proect din iniţiativă parlamentară pe care îl veţi studia în comisiuni. * Şedinţa se suspendă pentru 10 mi­nute, deputaţii trecând în comisiu­­nile reunite ale Camerei spre a dis­­cuta proectul. * Comisia de legislaţie a opinat ca proiectul să fie modificat în sensul ca A. S. R. Principele Moştenitor Mihai I să fie numit „Domn de Alba Iulia", întrucât, proiectul modificat ar fi trebuit votat din nou de Se­nat si a hotărât să fie modificat cu alt prilej. D. IORGA: Mi s’a comunicat că se va prezenta întâi, d­in partea gu­vernului, înlăturarea statutului care interzicea principelui Carol al României dreptul de a veni în România, în mijlocul unui popor, care l-a iubit întotdeauna şi ală­turi ele liul său, de care îl leagă cele mai fireşti datorii şi adaogă, alături de nobila femee, care a fost timp de cinci ani de zile, aci, exem­plul tuturor virtuţilor. (Aplauze prelungite, ovaţiuni). Mi s’a spus, însă, că după aceas­tă propunere, pe care o face gu­vernul, va fi o altă propunere, ve­nită din partea unui membru al ■majorităţii, reintegrând pe princi­pele Carol al României în toate drepturile sale de moştenitor, înainte de a vorbi, întreb pe d­. preşedinte dacă va fi şi o astfel de propunere, prin urmare, dacă ceea ce am de spus trebue împărţit în două, sau, dacă nu va fi nici un fel­­de propunere, ci propunerea este numai ceea ce se prevede acolo. D. G. G■ MIRONESCU: Iată lă­­murirea. Proectul propus de gu­vern consistă în primul aliniat, care a fost citit, și prin care se abrogă unele dispozițiuni din sta­tutul familiei regale. Al doilea a fost introdus la Se­nat, pe cale de amendament. D. N. IORGA: Vă mulțumesc foarte mult. Acum dați-mi voe să fac unele declaratio­ în scurtul timp pe care mi-l permite fireasca dv. nerăbdare. D. ȘT. CICIO POP, președinte .­­Domnule profesor, mi-ați pus o în­trebare. Să-mi permiteți să adaog ceva. D. N. IORGA: Am primit râs­­punsul. D- ST- CICIO POP, preşedinte. Corpurile Legiuitoare se vor în­truni în Adunare Unită, şi atunci, va veni o propunere, respectiv un­­proiect de lege din iniţiativă par­lamentară, care cuprinde cam tot aceste dispoziţiuni. D. N. IORGA: Domnule preşe­dinte, ştiu de ce aţi intervenit, pen­tru a scurta discuţia. Din fericire, sunt un vechi orator parlamentar, deprins a cruţa timpul acelora cari­­mă ascultă. Prin urmare, dv. aveţi două puncte de vedere, în proiectul care ni se prezintă■ Voi fi foarte scurt, în ce priveşte primul punct, în al doilea, îmi pare foarte rău că o să vă iau zece minute­ ACTUL DELA 4 IANUARIE In ce priveşte punctul întâi, in­terzicerea rincipelui Carol de a ve­ni în România, a fost, în părerea mea — eu nu mă schimb şi nu mă iau la întrecere cu nimeni, în ce priveşte avantag de urmi nou re­­iftim. Ţin s'o subliniez — a fost în­MODIFICAREA STATUTULUI CASEI REGALE D. POMPIl.ir 10MTF.SCU citeşte proectul de lege pentru abrogarea art. 6­ şi 7 din legea pentru Statutul Casei regale şi dă citire apoi proec­tului din iniţiativa Adunării Na­ţionale pentru ABROGAREA LEGEI DIN 1026 Legea are următorul text: Art. 1, art. 6 şi art. 7 din legea pri­vitoare la actele civile ale membrilor Familiei Domnitoare din 5 Ianuarie 1923 se abrogă. Art. 2. Legea promulgată prin Inai­­tul decret regal No. 13 din 4 Ianuarie 1926 publicat în „Monitorul Oficial’’ No. 4 din 5 Ianuarie 1926, prin care s a primit renunţarea A. S. R. Prin­cipelui Carol la succesiunea Tronu­lui şi la toate prerogativele, de cari, în virtutea prevederilor constituţio­nale, se bucura ca Principe Moşte­nitor şi ca membru al Familiei Dori­­toare a României, se anulează ’. D. N. IORGA întreabă pe d. preşe­dinte dacă se mai face vreo altă pro­punere în legătură cu aceste proiec­te privitoare la reintegrarea Princi­pelui Carol în drepturile Sale. D. CICIO POP, preşedinte, răs­­punde că în adunarea Naţională care se va întruni imediat se va pro­duce o propunere în sensul celor 2 legi, totdeauna, in părerea mea, o mons­truozitate juridică şi o monstruo­zitate din punct de vedere omenesc (aplauze prelungite, ova­ţiuni), interzice omului, care, în­­tr’un moment, a concentrat toate speranţele poporului românesc, a-i interzice de a călca pământul ţării Sale, ca unui vagabond sau ca unui condamnat, este ceva care n’a pu­tut să intre decât în mintea viciată, a unor polticiani orientali (aplauze prelungite şi îndelung repetate, ovafiuni prelungite). Recunoaşterea dreptului elementar al principelui Carol trebuia făcută de oricine are un suflet şi a cărui inimă este o inimă omenească, în stare să simtă şi pentru suferinţa altuia, trebuia făcută în momentul când fiului nu i-a fost îngăduit să verse o lacrimă de trupul părinte­lui său (aplauze furtunoase, ova­ţiuni). Să-mi daţi voie însă, încheind a­ceastă cuvântare, să mai adaog un lucru, care până acum era scris numai în foile însemnărilor mele tăinuite de fiecare zi, care acum când ţara întreagă se uită la noi și ne ascultă, trebue să spun aci : cea mai mare parte dintre d-voas­tră nu știu ce sa petrecut în acea teribilă zi, in care Regele Ferdi­nand, vărsând lacrimi, a înlăturat, cu cuvintele cele mai grele, pe fiul său de la moştenire. In dimineaţa acelei zile, am fost chemaţi cu to­t la Sinaia; este o tragedie pe care o mărturisesc aci, una dintre cele mai îngrozitoare drame care s’au petrecut în istoria unei ţări, una din dramele acelea cu călușul la gură, care simt cu atât mai grozave, cu cât nu răsuflă în afară nimic din ceiace s'a în­tâmplat în adevăr. Am găsit la Sinaia pe domiii Vaida, Maniu și Mihalache. Păre­rea noastră a tuturor a fost că acest act nu trebuie să se facă (aplauze prelungite, strigăte de bravo). Am cerut undeva, unde credeam că trebue să întreb întâi, am cerut să fiu primit; când am auzit că se vorbeşte de Arhiducele Rudolf, m-am înclinat şi am ieşit. Am fost primit pe urmă de regele Ferdi­nand. Regele Ferdinand mi-a vorbit un ceas, scăldănd mâna mea în lacrimi. Regelui Ferdinand, l-am pus res­pectuos în vedere ce s-a întâmplat în Serbia. Am avut cruzimea, ex­plicabilă în acele împrejurări, să-l întreb, dacă a citit cartea lui Vla­dimir Gheorghevici, ,,Sfârşitul Obrenovicilor”. Regele a declarat că a citit-o şi a plâns, cum şi a doua zi după votul Camerei, a plâns din nou... Atunci, am refuzat să viu la pa­lat, dacă mi se cere să-mi schimb părerea și am venit, după ce am fost asigurat că nimeni nu-mi va cere să-mi schimb părerea. Regele Ferdinand mi-a declarat de la în­ceput: sunt omul în stare să res­pect și părerea altora și când este o părere onestă ca a d-tale, eu o ascult cu atât mai atent. In prima zi de dureroasă audien­ţă, niciodată suflet de tată nu s’a frânt aşa înaintea unu­i om, cum s'a frânt sufletul regelui Ferdi­nand. Am uitat un moment că eu sunt un simplu profesor, că el este suveranul României şi i-am sărutat lacrămile, dar i-a?i fi sărutat încă odată aceste lacrimi, dacă hotărâ­rea ar fi rămas acest car, s’a luat atunci dimineața. Regele a recunoscut argumen­tele, pe care i le-am adus■ In acest domeniu nu se iau hotărâri în pri­pă, când este vorba de. dreptul Nu se putea un lucru mai nelo­gic, mai absurd, decât să poţi ve­dea, pe mormântul din Argeş, cu­­nunita de argint trimeasă de prin­cipele Carol şi păstrată acolo şi in acelaş timp acela care a trimis această cuminiţă să nu poată în­­genunchia înaintea acestei pietre de mormânt, după ce i s’a interzis să culeagă din gura părintelui său, ultm­a voinţă in ceiace priveşte moştenirea tronului (aplauze pre­lungite, strigăte de bravo). In ceiace priveşte partea a doua. D-voastră recunoaşteţi că actul dela 4 Ianuarie nu a avut niciodată putere legală■ Mulţi dintre d-voas­tră nu Ştiu de ce. Să m­i se dea voie să pun alături de un argument al juriştilor un alt argument pe care lumea nu l-a observat. Şi pe care eu l-am primit din gura unui diplomat, a aceluia care avea mai mult cădere să vorbească despre aceasta, în acel moment, a doua zi chiar după actul de la 4 ianuarie. ,,Nu se poate renunţa la o suc­cesiune care nu este deschisă, — orice om de drept va recunoaşte acest lucru. Al doilea: Actul din Italia, ca să aibă va­loare, trebuia să fie încheiat, înain­tea ministrului României in Italia, singurul având dreptul de a Instru­menta — nu fac o indiscreţie când spun că d. Alexandru Lah­ovari, ministrul nostru în Italia, mi-a spus a doua zi acest lucru, a venit mo­mentul să spun lucrul acesta și am să spun și altele de îndată. Pe de altă parte, dacă nu se pu­tea ca ministrul României in Italia să instrumenteze, atunci trebuia să instrumenteze un notar din Italia. Actul încheiat înaintea Ministru­lui Palatului, care nu are dreptul de a instrumenta, dincolo de mar­ginile chemării sale, actul acesta este nevalabil aplauze prelungite strigăte de bravo­. Viaţa de partid, cu necesităţile ei, ne-a închis gura de atâtea ori­­Am fost puşi în situaţiunea de a ne ridica necontenit glasul împo­triva acestui act şi a consecinţelor sale şi intre datoria de a păstra acestei ţări liniştea şi conştiinţa atâ­tora dintre noi, a abdicat înaintea celei mai înalte datorii a oricăreia dintre noi: păstrarea păcii şi liniş­­tei in această ţară (aplauze pre­lungite, strigăte de bravo). unui om şi când este vorba de vii­torul unei ţări■ Şi am plecat de acolo cu coii' ^erea profundă că după amiazi ragele Ferdinand nu va prezenta proectul de lege pen­tru înlăturarea moştenitorului de tron. Domnu­l Vaida şi domnul Ma­niu ştiu bine, am luat masa îm­preună, şi le-am spus: am impre­sia că nu s’a înlăturat această pri­mejdie; regele nu va prezenta înaintea Consiliului de Coroană hotărârea sa nestrămutată. CINE A INFLUENŢAT PE REGELE FERDINAND A venit Consiliul de Coroană, încrederea în dreptul principelui Carol a fost slăbită, sub două in­fluenţe mizerabile... VOCI DE PE BĂNCILE MAJO­RIT­AŢII: Aşa este. D- N■ IORGA: Mizerabile, men­ţin cuvântul împotriva tuturor practicelor parlamentare, fiindcă nu un parlament mă ascultă, mă ascultă conştiinţa naţiei mele (aplauze prelungite şi îndelung re­petate pe băncile majorităţii). Din influenţa a doi factori nelegali ai vieţii politice româneşti, dintre care fantoma unuia rătăcea eri aici aşteptând cine ştie ce ceasuri de iniţiativă, a unor intrigi osândite de conştinţa unei naţii întregi (a­­plauze pe băncile majorităţii). M’am prezentat în Consiliul de Coroană. Părerile cari sau­­ emis in Consiliul de Coroană le voi enunţa, fără ca, din motive pe care le va înţelege toată lumea, să spun din ce gură au esit acele cu­vinte, afară de acele cuvinte cari au eşit din gura ministrului res­ponsabil. A fost o părere că aceea ce s’a hotărât atunci privește mi­mat dinastia. N’am aprobat-o. A fost o altă părere, că lucrul ac­ceptabil în sine, trebue zăbovit ; n’am aprobat această părere. A fost a treia părere, că aceea ce se face acum, trebuia făcut încă dela Iași (murmure pe băncile majori­tăţii) şi a fost o întrebare, între­bare, dacă să se ia prinţului Carol şi drepturile de părinte■ Văd şi a­­cum gestul revoltat al Regelui că­tre partea de unde venea această propunere■ Când am fost întrebat am decla­rat ceeace vă declar acum, ceeace cenzura n’ar fi îngăduit a doua zi, ceea ce n’ar fi îngăduit poate nici­odată. Sunt aici martori: domnul Miha­lache a fost acolo, domnul Maniu a fost acolo. M’am ridicat şi am, spus Regelui, că eu am încredere în sentimentul de iubire de ţară al tânărului inteligent şi cult, pe care este vorba să-l înlăturăm astăzi. Şi eu îmi aduc aminte că l-am adus odată, înapoi, Maiestăţii Voastre, când aceiaşi oameni la Bistriţa, au încercat cel de al doi­lea sacrificiu al lui. Am urmat spu­nând regelui Ferdinand: eu sunt istoric, eu Ştiu că in nici o­dară re­genta n’a dat rezultate fericite. Şi am încheiat spunând: am spus şi am mântuit sufletul meu. Iar regele Ferdinand a venit la mine şi mi-a obiectat. A spus şi Petre Carp ceva înaintea războiului şi d­e toate acestea a eşit bine. Am să spun: Este o deosebire între Petre Carp şi intre mine- Pe­tre Carp n’a iubit in viata lui pe nimeni, pe când eu pe fiul Maies­tăţii Voastre ii iubesc­­aplauze prelungite, strigăte de bravo pe toate băncile- ROLUL LUI I. I. C. BRATIANU Iar preşedintele Consiliului a is­­bit cu pumnul în ninsă şi a spus : Majestatea Voastrăî nu a fost nicio­dată aşa de sus că în aceste mo­mente. Şi a îndrăsnit — Dumnezeu să-l ierte şi pentru răul care s’a căşunat ţării, — să spună: Maies­tatea Voastră stă la aceiaş înălţi­me acum, ca in momentul când a rupt legăturile cu ai săi şi a făcut ca România să intre în război pen­tru drepturile ei. Va să zică, isgonirea din ţară a fiului cel mare este un act tot aşa de nobil ca şi ruperea legăturilor cu o tară devenită străină, pentru ca ţara care a adoptat Şi iubeşte această Dinastie, pentru ca tara ceasta să ajungă la drepturile ei. Iar omul acela, a cărui acţiune a fost o compromitere pentru viaţa ■politică a ţării, omul acela al cărui nume nu vreau să-l pronunţ acum, omul acela s’a ridicat in grabă şi a spus: acum mergem la Monitorul Oficial pentru ca să fie definitiv. Acestea sunt lucrurile cari s au pe­trecut la 4 Ianuarie. Iar a doua zi după hotărârea din Cameră, vorbind cu regele Ferdi­nand despre acuzaţiile aduse prin­cipelui Carol, regele Ferdinand adus la ultima cruzime sub anu­mite influenţe, faţă de fiul său, s’a ridicat în picioare şi a protes­tat contra acelor acuzaţiuni cari atingeau onoarea principelui Ca­rol (mare mişcare). UN ACT DE DREPTATE Aceste declaraţiuni sunt dator să­­le fac act în Cameră. Şi hotărârea pe care o luaţi dv. astăzi este mai puţin însemnată decât o credeţi, este simpla recunoaştere a unui act de elementară dreptate care restabileşte in conştiinţa ţării res­pectul faţă de Dinastia întreagă Şi îngăduie unei familii să privească un viitor către ceea ce dorim noi cu toţii (ovafiuni prelungite, strigăte de bravo pe toate băncile). # Proectul este luat în cosiderare şi votat cu bile, întrunind 310 vo­turi, contra ! D. Iorga a fost primul deputat care a votat. Preşedintele ridică şedinţa. Partidul Poporului D. OCT. GOGA, în numele par­­tid­ului poporului, citeşte următoa­rea declaraţie: „Este pentru a treia oară că Partidul Poporului se rosteşte in fata Corpurilor Legiuitoare asupra problemei de succesiune la Tron după moartea Regelui Ferdinand fixată prin actul de la 4 Ianuarie 1926. Prima declaraţiune s’a făcut din partea noastră cu prilejul prezen­tării renunţării la Tron a A. C. R­­Principele Carol, a doua, la 7 Feb. 1927 şi a treia astăzi când Partidul Poporului conştient de însemnăta­tea istorică a momentului se declară în mod ferm pentru revizuirea amintitului act, cu toate consecin­ţele fireşti de ordin constituţional ce decurg din această nouă atitu­­dine-Partidul Poporului la actuala lui hotărâre se găseşte într’o linie de consequenţă logică cu declaraţiile sale anterioare. Dacă la 1927 n’am putut accepta propunerea unei revizuiri se expli­­că prin cele două motive puternice invocate de noi. La 4 ianuarie 1926 am avut în faţa noastră două manifestări ca­­­tegorice: pe deo parte renunţarea la Tron a A■ S. R. Principele Carol pe de alta voinţa Suveranului care sancţiona această renunţare. Par­tidul Poporului s’a văzut dator să le respecte pe amândouă. Astăzi situaţia este cu desăvâr­şire schimbată■ Avem probe palpa­bile că în cursul vremii în sufletul de părinte şi în raţiunea de Stat a Regelui Ferdinand au intervenit orientări cari tulburau cu totul punctul de vedere al primelor Sale deciziuni. Tot astfel Alteța Sa Regală Prin­cipele Carol, revine asupra decla­raţiei Sale şi cere însuşi ratificarea acestei modificări din partea Cor­purilor Legiuitoare. In faţa faptelor noul, judecata noastră se înclină mai ales că Par­tidul Poporului pipăind înainte pulsul evenimentelor printr’o an­chetă pe tot cuprinsul ţării a veri­ficat nestrămutată dorinţa nea­ntului de a-şi pune toată încrederea pentru viitor in mâinile viguroase ale Principelui Carol simbolul de unitate naţională şi de autoritate în cârmuire, atribuie atât de scumpe sufletului nostru dornic de consolidarea statului şi a dinastiei noastre. Partidul Ţărănesc D. DR. LUPU, preşedintele par­tidului ţărănesc, spune că în me­morabila şedinţă de la 4 ianuarie 1926, partidul ţărănesc şi-a văzut ochii plin de lacrămi şi sufletul în­durerat şi a fost silit să primească amputaţiunea unei crengi fri­moase a arborelui nostru dinastic. Au trecut patru ani şi jumătate de atunci-In acest răstimp» Dumnezeu a­ strâns pe marele Rege Ferdinand şi pe primul lui sfetnic, împrejurările grele, neînţelege­rile dintre partidele politice, insuf­­ficienţa aşezământului orânduit, au adus ţara în greaua cumpănă. De multe avem nevoie ; multe trebuesc împlinite. Astăzi ne găsim în faţa unui alt mare moment istoric al neam­ul­ui nostru. Era de dorit ca măcar acum, dacă nu s’a putut atunc, Na­ţiunea întreagă să fie de o singură părere. Cu credinţă nestrămutată că după o viaţă atât de plină de în­cercări urmaşul celor doi vreari regi ai Dinastiei actuale, va înţe­lege interesul superior al neamului românesc şi-şi va pune tot sufletul Său şi toată energia Sa în slujba acestui popor, socot, în curată conştiinţă şi deplin pă­truns de simţul de răspundere al clipei de faţă, că­ actul de la 4 Ianuarie 1926 poate fi înlăturat şi împreună cu poporul român strig: Trăiască Regele Carol al II-lea, Social democraţii D. LOTAR RADACEANU in nu­mele grupării socialiste, face urmăn­­oarea declaraţie: „Fracţiunea parlamentară a parti­dului social-democrat şi­ a expu-» punctul de vedere principial în şe­­dinţa din 9 Octombrie 1929 a adu* i (Citiţi continuarea în pag. IlI-a) Hotărârea R­eprezentaţiunii Naţionale Anularea legii din 5 Ianuarie 1926. —* M. S. Regele Carol 11 proclamat Destăinuirile d-lui lorga Ce s'a întâmplat la Sinaia f'p ■.<[' m I , H M. S. REGELE CAROL II PRONUNȚÂND DISCURSUL D. Dr. LUPU SJ­ÍJREPTATEA*" S­enatul D. preşedinte T. Bratu a deschis şedinţa la oreie 10, pe banca minta­lei­­ală fiind prezenţi membr­i guver­nului în frunte cu d. prim-minstru G. G. Mironescu. D. prim-ministru MIRONESCU dă citire decretului prin care se pri­meşte demisia guvernului prezidat de d. Iuliu Maniu şi decretului­­prin D. președinte al consiliului citește apoi lista noului guvern care este primită cu îndelungi aplauze de d-nii senatori. D. prim-ministru G. G. MIRONES­CU, ciiete apoi decretul prin care se supune maturului corp spre votare proectul de lege pentru abrogarea art. 6 şi 7 din legea Statutului fa­miliei domnitoare. Se admite extrema urgenţă. D .preşedinte Bratu suspendă apoi şedinţa. Proectul de lege a intrat imediat în discuţia comisiei juridice a Senatului.: La redeschidere d. N. P. ROMA­­NESCU, ales raportor, citeşte rapor­tul proectului. Proectul e luat în considerare. La discuţia pe articole, d. GIGA ŞTEFANESCU propune următorul a­­mendament care este primit de către comitetul delegaţilor şi guvern. Iată cuprinsul acestui amenda­ment : Legea promulgată prin înalt De­cret Regal No. 13 din Ianuarie 1926, publicat in „Monitorul Oficial” No. 4 din 5 Ianuarie 1926, prin care s’a primit renunţarea Alteţei Sale Re­gale Principele Carol la succesiunea Tronului şi la toate drepturile, titlu­­rle şi prerogativele, de cari în virtu­­tea Constituţiei şi a statutului fa­miliei regale se bucura, ca principe moştenitor al României şi ca membru al familiei domnitoare, se anulează. Trecându-se la vot, cel dintâi care păşeşte la urnă este d. general Pre­­şan, senator de drept. D-sa este sa­lutat de puternice şi îndelungate a­­plauze. Rezultatul votului care este 182 bile pentru şi 1 contra, este primit cu ovaţiuni. „VOEVODUL DE ALBA-IULIA” D. APOSTOL POPA depune apoi, din iniţiativă parlamentară urmă­torul proect de lege, cu articol unic: „Moştenitorul Tronului ia şi nu­­mele de mare voevod de Alba-Iulia". Se admite extrema urg­nţă, şe­dinţa se suspendă în care timp pro­ectul trece prin comisie. La redeschidere d. N. P. ROMA­­NESCU, citeşte raportul, după care legea se votează întrunind 179 bile albe . După vot d. preşedinte Bratu, roagă pe d-nii senatori să se ducă la Cameră, unde se întruneşte Adu­narea Naţională. Şedinţa se ridică anunțându-se cea viitoare pentru Miercuri 14 Iunie orele 4 d. a. care d sa a fost însărcinat cu for­­marea noului cabinet. Adunarea Naţională D. ST. C. POP, preşedintele Ca­merei, anunţă că Senatul şi Ca­mera, se constitue în Adunare Na­ţională, având de hotărât asupra prerogativelor regale. D­­GR­­IU­IAN, dă citire urmă­torului proect de lege din iniţiativă parlamentară: ANULAREA LEGII DIN 1926 Articolul unic. — Corpurile le­giuitoare întrunite într’o singură Adunare şi constituite ca Reprezen­taţiune Naţionala declară anulată: Legea promulgată prin înaltul Decret Regal No. 13 publicat în Monitorul Oficial No. 4 din 5 Ianua­rie 1926, prin care s’a primit remin­tarea Principelui Carol la succesiu­nea Tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care în virtutea Constituţiei şi a statutelor regale, se bucura ca Principe Moş­tenitor al României şi ca membru al Familiei Domnitoare. Declară de asemenea anulată le­gea promulgată prin înaltul Decret Regal No. 14 din 4 Ianuarie 1926, publicată în Monitorul Oficial No. 4 din 5 Ianuarie 1926 prin care Reprezentaţiunea Naţională pri­meşte Regenta numită de Maiesta­tea Sa Regele Ferdinand I. In consecinţă, De temeiul art 77 din Constituţie, Reprezentaţiunea Naţională constată că succesiunea Tronului României se cuvine de drept A. S. R. Principelui Carol, coborâtor direct şi legitim în or­dine de primogenitură bărbătească a Regelui Ferdinand I. D. G. G. MIRONESCU, preşe­dintele Consiliului de miniştri anunţă Adunării Naţionale că de­oarece înalţii Regenţi Sanctitatea Sa Patriarhul Miron şi d. C. Să­­răţeanu au demisionat, guvernul primeşte propunerea. Declaraţiile d-lui Iuliu Maniu D-for senatori, d-lor de­putaţi, partidul naţional­­ţărănesc, care formează majorităţile parlamenta­re şi reprezintă majori­tatea opiniei publice a ţării noastre, primeşte a­­ceasta propunere şi se a­­lătură cu însufleţire ca a­­ceast­ă reprezentanţă na­ţională să declare de moş­tenitor al Tronului Româ­niei pe Alteţa Sa regală pr­incipe moştenitor Carol (Aplauze prelungite şi în­delung repetate : strigăte de „ura“ şi de „bravo“. A­­dunarea ovaţionează în­delung­. D. ST­ C- POP, declară că fiind prezenţi 185 senatori şi 30 depu­taţi,­­ Adunarea Naţională poate lua hotărâri valabile.­

Next