Dreptatea, iunie 1930 (Anul 4, nr. 790-801)
1930-06-11 / nr. 798
2 La ora 11 iuni, toţi miniştrii ocupă banca ministerială. Preşedintele adunării, d. Şt. C. Pop, deschide şedinţa şi dă cuvântul d-lui Mironescu, primul ministru, care depune proiectul de lege pentru modificarea art. 6 şi 7 din Statutul casei regale. D. MIRONESCU citeşte decretul de constituire a noului guvern. D-sa spune că consiliul de miniştri exercită prerogativele regale, întrucât doi din înalţii Regenţi au demisionat. D. Mironescu depune apoi proectul de lege votat de Senat, prin care moştenitorul tronului României ia şi titlul de Mare Voevod de Alba Iulia. D. PROF. IORGA se declară împotriva proectului aducând argumente istorice. D. PRIM-MINISTRU GH. MIRONESCU: E un proect din iniţiativă parlamentară pe care îl veţi studia în comisiuni. * Şedinţa se suspendă pentru 10 minute, deputaţii trecând în comisiunile reunite ale Camerei spre a discuta proectul. * Comisia de legislaţie a opinat ca proiectul să fie modificat în sensul ca A. S. R. Principele Moştenitor Mihai I să fie numit „Domn de Alba Iulia", întrucât, proiectul modificat ar fi trebuit votat din nou de Senat si a hotărât să fie modificat cu alt prilej. D. IORGA: Mi s’a comunicat că se va prezenta întâi, din partea guvernului, înlăturarea statutului care interzicea principelui Carol al României dreptul de a veni în România, în mijlocul unui popor, care l-a iubit întotdeauna şi alături ele liul său, de care îl leagă cele mai fireşti datorii şi adaogă, alături de nobila femee, care a fost timp de cinci ani de zile, aci, exemplul tuturor virtuţilor. (Aplauze prelungite, ovaţiuni). Mi s’a spus, însă, că după această propunere, pe care o face guvernul, va fi o altă propunere, venită din partea unui membru al ■majorităţii, reintegrând pe principele Carol al României în toate drepturile sale de moştenitor, înainte de a vorbi, întreb pe d. preşedinte dacă va fi şi o astfel de propunere, prin urmare, dacă ceea ce am de spus trebue împărţit în două, sau, dacă nu va fi nici un felde propunere, ci propunerea este numai ceea ce se prevede acolo. D. G. G■ MIRONESCU: Iată lămurirea. Proectul propus de guvern consistă în primul aliniat, care a fost citit, și prin care se abrogă unele dispozițiuni din statutul familiei regale. Al doilea a fost introdus la Senat, pe cale de amendament. D. N. IORGA: Vă mulțumesc foarte mult. Acum dați-mi voe să fac unele declaratio în scurtul timp pe care mi-l permite fireasca dv. nerăbdare. D. ȘT. CICIO POP, președinte .Domnule profesor, mi-ați pus o întrebare. Să-mi permiteți să adaog ceva. D. N. IORGA: Am primit râspunsul. D- ST- CICIO POP, preşedinte. Corpurile Legiuitoare se vor întruni în Adunare Unită, şi atunci, va veni o propunere, respectiv unproiect de lege din iniţiativă parlamentară, care cuprinde cam tot aceste dispoziţiuni. D. N. IORGA: Domnule preşedinte, ştiu de ce aţi intervenit, pentru a scurta discuţia. Din fericire, sunt un vechi orator parlamentar, deprins a cruţa timpul acelora carimă ascultă. Prin urmare, dv. aveţi două puncte de vedere, în proiectul care ni se prezintă■ Voi fi foarte scurt, în ce priveşte primul punct, în al doilea, îmi pare foarte rău că o să vă iau zece minute ACTUL DELA 4 IANUARIE In ce priveşte punctul întâi, interzicerea rincipelui Carol de a veni în România, a fost, în părerea mea — eu nu mă schimb şi nu mă iau la întrecere cu nimeni, în ce priveşte avantag de urmi nou reiftim. Ţin s'o subliniez — a fost înMODIFICAREA STATUTULUI CASEI REGALE D. POMPIl.ir 10MTF.SCU citeşte proectul de lege pentru abrogarea art. 6 şi 7 din legea pentru Statutul Casei regale şi dă citire apoi proectului din iniţiativa Adunării Naţionale pentru ABROGAREA LEGEI DIN 1026 Legea are următorul text: Art. 1, art. 6 şi art. 7 din legea privitoare la actele civile ale membrilor Familiei Domnitoare din 5 Ianuarie 1923 se abrogă. Art. 2. Legea promulgată prin Inaitul decret regal No. 13 din 4 Ianuarie 1926 publicat în „Monitorul Oficial’’ No. 4 din 5 Ianuarie 1926, prin care s a primit renunţarea A. S. R. Principelui Carol la succesiunea Tronului şi la toate prerogativele, de cari, în virtutea prevederilor constituţionale, se bucura ca Principe Moştenitor şi ca membru al Familiei Doritoare a României, se anulează ’. D. N. IORGA întreabă pe d. preşedinte dacă se mai face vreo altă propunere în legătură cu aceste proiecte privitoare la reintegrarea Principelui Carol în drepturile Sale. D. CICIO POP, preşedinte, răspunde că în adunarea Naţională care se va întruni imediat se va produce o propunere în sensul celor 2 legi, totdeauna, in părerea mea, o monstruozitate juridică şi o monstruozitate din punct de vedere omenesc (aplauze prelungite, ovaţiuni), interzice omului, care, într’un moment, a concentrat toate speranţele poporului românesc, a-i interzice de a călca pământul ţării Sale, ca unui vagabond sau ca unui condamnat, este ceva care n’a putut să intre decât în mintea viciată, a unor polticiani orientali (aplauze prelungite şi îndelung repetate, ovafiuni prelungite). Recunoaşterea dreptului elementar al principelui Carol trebuia făcută de oricine are un suflet şi a cărui inimă este o inimă omenească, în stare să simtă şi pentru suferinţa altuia, trebuia făcută în momentul când fiului nu i-a fost îngăduit să verse o lacrimă de trupul părintelui său (aplauze furtunoase, ovaţiuni). Să-mi daţi voie însă, încheind această cuvântare, să mai adaog un lucru, care până acum era scris numai în foile însemnărilor mele tăinuite de fiecare zi, care acum când ţara întreagă se uită la noi și ne ascultă, trebue să spun aci : cea mai mare parte dintre d-voastră nu știu ce sa petrecut în acea teribilă zi, in care Regele Ferdinand, vărsând lacrimi, a înlăturat, cu cuvintele cele mai grele, pe fiul său de la moştenire. In dimineaţa acelei zile, am fost chemaţi cu tot la Sinaia; este o tragedie pe care o mărturisesc aci, una dintre cele mai îngrozitoare drame care s’au petrecut în istoria unei ţări, una din dramele acelea cu călușul la gură, care simt cu atât mai grozave, cu cât nu răsuflă în afară nimic din ceiace s'a întâmplat în adevăr. Am găsit la Sinaia pe domiii Vaida, Maniu și Mihalache. Părerea noastră a tuturor a fost că acest act nu trebuie să se facă (aplauze prelungite, strigăte de bravo). Am cerut undeva, unde credeam că trebue să întreb întâi, am cerut să fiu primit; când am auzit că se vorbeşte de Arhiducele Rudolf, m-am înclinat şi am ieşit. Am fost primit pe urmă de regele Ferdinand. Regele Ferdinand mi-a vorbit un ceas, scăldănd mâna mea în lacrimi. Regelui Ferdinand, l-am pus respectuos în vedere ce s-a întâmplat în Serbia. Am avut cruzimea, explicabilă în acele împrejurări, să-l întreb, dacă a citit cartea lui Vladimir Gheorghevici, ,,Sfârşitul Obrenovicilor”. Regele a declarat că a citit-o şi a plâns, cum şi a doua zi după votul Camerei, a plâns din nou... Atunci, am refuzat să viu la palat, dacă mi se cere să-mi schimb părerea și am venit, după ce am fost asigurat că nimeni nu-mi va cere să-mi schimb părerea. Regele Ferdinand mi-a declarat de la început: sunt omul în stare să respect și părerea altora și când este o părere onestă ca a d-tale, eu o ascult cu atât mai atent. In prima zi de dureroasă audienţă, niciodată suflet de tată nu s’a frânt aşa înaintea unui om, cum s'a frânt sufletul regelui Ferdinand. Am uitat un moment că eu sunt un simplu profesor, că el este suveranul României şi i-am sărutat lacrămile, dar i-a?i fi sărutat încă odată aceste lacrimi, dacă hotărârea ar fi rămas acest car, s’a luat atunci dimineața. Regele a recunoscut argumentele, pe care i le-am adus■ In acest domeniu nu se iau hotărâri în pripă, când este vorba de. dreptul Nu se putea un lucru mai nelogic, mai absurd, decât să poţi vedea, pe mormântul din Argeş, cununita de argint trimeasă de principele Carol şi păstrată acolo şi in acelaş timp acela care a trimis această cuminiţă să nu poată îngenunchia înaintea acestei pietre de mormânt, după ce i s’a interzis să culeagă din gura părintelui său, ultma voinţă in ceiace priveşte moştenirea tronului (aplauze prelungite, strigăte de bravo). In ceiace priveşte partea a doua. D-voastră recunoaşteţi că actul dela 4 Ianuarie nu a avut niciodată putere legală■ Mulţi dintre d-voastră nu Ştiu de ce. Să mi se dea voie să pun alături de un argument al juriştilor un alt argument pe care lumea nu l-a observat. Şi pe care eu l-am primit din gura unui diplomat, a aceluia care avea mai mult cădere să vorbească despre aceasta, în acel moment, a doua zi chiar după actul de la 4 ianuarie. ,,Nu se poate renunţa la o succesiune care nu este deschisă, — orice om de drept va recunoaşte acest lucru. Al doilea: Actul din Italia, ca să aibă valoare, trebuia să fie încheiat, înaintea ministrului României in Italia, singurul având dreptul de a Instrumenta — nu fac o indiscreţie când spun că d. Alexandru Lahovari, ministrul nostru în Italia, mi-a spus a doua zi acest lucru, a venit momentul să spun lucrul acesta și am să spun și altele de îndată. Pe de altă parte, dacă nu se putea ca ministrul României in Italia să instrumenteze, atunci trebuia să instrumenteze un notar din Italia. Actul încheiat înaintea Ministrului Palatului, care nu are dreptul de a instrumenta, dincolo de marginile chemării sale, actul acesta este nevalabil aplauze prelungite strigăte de bravo. Viaţa de partid, cu necesităţile ei, ne-a închis gura de atâtea oriAm fost puşi în situaţiunea de a ne ridica necontenit glasul împotriva acestui act şi a consecinţelor sale şi intre datoria de a păstra acestei ţări liniştea şi conştiinţa atâtora dintre noi, a abdicat înaintea celei mai înalte datorii a oricăreia dintre noi: păstrarea păcii şi liniştei in această ţară (aplauze prelungite, strigăte de bravo). unui om şi când este vorba de viitorul unei ţări■ Şi am plecat de acolo cu coii' ^erea profundă că după amiazi ragele Ferdinand nu va prezenta proectul de lege pentru înlăturarea moştenitorului de tron. Domnul Vaida şi domnul Maniu ştiu bine, am luat masa împreună, şi le-am spus: am impresia că nu s’a înlăturat această primejdie; regele nu va prezenta înaintea Consiliului de Coroană hotărârea sa nestrămutată. CINE A INFLUENŢAT PE REGELE FERDINAND A venit Consiliul de Coroană, încrederea în dreptul principelui Carol a fost slăbită, sub două influenţe mizerabile... VOCI DE PE BĂNCILE MAJORITAŢII: Aşa este. D- N■ IORGA: Mizerabile, menţin cuvântul împotriva tuturor practicelor parlamentare, fiindcă nu un parlament mă ascultă, mă ascultă conştiinţa naţiei mele (aplauze prelungite şi îndelung repetate pe băncile majorităţii). Din influenţa a doi factori nelegali ai vieţii politice româneşti, dintre care fantoma unuia rătăcea eri aici aşteptând cine ştie ce ceasuri de iniţiativă, a unor intrigi osândite de conştinţa unei naţii întregi (aplauze pe băncile majorităţii). M’am prezentat în Consiliul de Coroană. Părerile cari sau emis in Consiliul de Coroană le voi enunţa, fără ca, din motive pe care le va înţelege toată lumea, să spun din ce gură au esit acele cuvinte, afară de acele cuvinte cari au eşit din gura ministrului responsabil. A fost o părere că aceea ce s’a hotărât atunci privește mimat dinastia. N’am aprobat-o. A fost o altă părere, că lucrul acceptabil în sine, trebue zăbovit ; n’am aprobat această părere. A fost a treia părere, că aceea ce se face acum, trebuia făcut încă dela Iași (murmure pe băncile majorităţii) şi a fost o întrebare, întrebare, dacă să se ia prinţului Carol şi drepturile de părinte■ Văd şi acum gestul revoltat al Regelui către partea de unde venea această propunere■ Când am fost întrebat am declarat ceeace vă declar acum, ceeace cenzura n’ar fi îngăduit a doua zi, ceea ce n’ar fi îngăduit poate niciodată. Sunt aici martori: domnul Mihalache a fost acolo, domnul Maniu a fost acolo. M’am ridicat şi am, spus Regelui, că eu am încredere în sentimentul de iubire de ţară al tânărului inteligent şi cult, pe care este vorba să-l înlăturăm astăzi. Şi eu îmi aduc aminte că l-am adus odată, înapoi, Maiestăţii Voastre, când aceiaşi oameni la Bistriţa, au încercat cel de al doilea sacrificiu al lui. Am urmat spunând regelui Ferdinand: eu sunt istoric, eu Ştiu că in nici odară regenta n’a dat rezultate fericite. Şi am încheiat spunând: am spus şi am mântuit sufletul meu. Iar regele Ferdinand a venit la mine şi mi-a obiectat. A spus şi Petre Carp ceva înaintea războiului şi de toate acestea a eşit bine. Am să spun: Este o deosebire între Petre Carp şi intre mine- Petre Carp n’a iubit in viata lui pe nimeni, pe când eu pe fiul Maiestăţii Voastre ii iubescaplauze prelungite, strigăte de bravo pe toate băncile- ROLUL LUI I. I. C. BRATIANU Iar preşedintele Consiliului a isbit cu pumnul în ninsă şi a spus : Majestatea Voastrăî nu a fost niciodată aşa de sus că în aceste momente. Şi a îndrăsnit — Dumnezeu să-l ierte şi pentru răul care s’a căşunat ţării, — să spună: Maiestatea Voastră stă la aceiaş înălţime acum, ca in momentul când a rupt legăturile cu ai săi şi a făcut ca România să intre în război pentru drepturile ei. Va să zică, isgonirea din ţară a fiului cel mare este un act tot aşa de nobil ca şi ruperea legăturilor cu o tară devenită străină, pentru ca ţara care a adoptat Şi iubeşte această Dinastie, pentru ca tara ceasta să ajungă la drepturile ei. Iar omul acela, a cărui acţiune a fost o compromitere pentru viaţa ■politică a ţării, omul acela al cărui nume nu vreau să-l pronunţ acum, omul acela s’a ridicat in grabă şi a spus: acum mergem la Monitorul Oficial pentru ca să fie definitiv. Acestea sunt lucrurile cari s au petrecut la 4 Ianuarie. Iar a doua zi după hotărârea din Cameră, vorbind cu regele Ferdinand despre acuzaţiile aduse principelui Carol, regele Ferdinand adus la ultima cruzime sub anumite influenţe, faţă de fiul său, s’a ridicat în picioare şi a protestat contra acelor acuzaţiuni cari atingeau onoarea principelui Carol (mare mişcare). UN ACT DE DREPTATE Aceste declaraţiuni sunt dator săle fac act în Cameră. Şi hotărârea pe care o luaţi dv. astăzi este mai puţin însemnată decât o credeţi, este simpla recunoaştere a unui act de elementară dreptate care restabileşte in conştiinţa ţării respectul faţă de Dinastia întreagă Şi îngăduie unei familii să privească un viitor către ceea ce dorim noi cu toţii (ovafiuni prelungite, strigăte de bravo pe toate băncile). # Proectul este luat în cosiderare şi votat cu bile, întrunind 310 voturi, contra ! D. Iorga a fost primul deputat care a votat. Preşedintele ridică şedinţa. Partidul Poporului D. OCT. GOGA, în numele partidului poporului, citeşte următoarea declaraţie: „Este pentru a treia oară că Partidul Poporului se rosteşte in fata Corpurilor Legiuitoare asupra problemei de succesiune la Tron după moartea Regelui Ferdinand fixată prin actul de la 4 Ianuarie 1926. Prima declaraţiune s’a făcut din partea noastră cu prilejul prezentării renunţării la Tron a A. C. RPrincipele Carol, a doua, la 7 Feb. 1927 şi a treia astăzi când Partidul Poporului conştient de însemnătatea istorică a momentului se declară în mod ferm pentru revizuirea amintitului act, cu toate consecinţele fireşti de ordin constituţional ce decurg din această nouă atitudine-Partidul Poporului la actuala lui hotărâre se găseşte într’o linie de consequenţă logică cu declaraţiile sale anterioare. Dacă la 1927 n’am putut accepta propunerea unei revizuiri se explică prin cele două motive puternice invocate de noi. La 4 ianuarie 1926 am avut în faţa noastră două manifestări categorice: pe deo parte renunţarea la Tron a A■ S. R. Principele Carol pe de alta voinţa Suveranului care sancţiona această renunţare. Partidul Poporului s’a văzut dator să le respecte pe amândouă. Astăzi situaţia este cu desăvârşire schimbată■ Avem probe palpabile că în cursul vremii în sufletul de părinte şi în raţiunea de Stat a Regelui Ferdinand au intervenit orientări cari tulburau cu totul punctul de vedere al primelor Sale deciziuni. Tot astfel Alteța Sa Regală Principele Carol, revine asupra declaraţiei Sale şi cere însuşi ratificarea acestei modificări din partea Corpurilor Legiuitoare. In faţa faptelor noul, judecata noastră se înclină mai ales că Partidul Poporului pipăind înainte pulsul evenimentelor printr’o anchetă pe tot cuprinsul ţării a verificat nestrămutată dorinţa neantului de a-şi pune toată încrederea pentru viitor in mâinile viguroase ale Principelui Carol simbolul de unitate naţională şi de autoritate în cârmuire, atribuie atât de scumpe sufletului nostru dornic de consolidarea statului şi a dinastiei noastre. Partidul Ţărănesc D. DR. LUPU, preşedintele partidului ţărănesc, spune că în memorabila şedinţă de la 4 ianuarie 1926, partidul ţărănesc şi-a văzut ochii plin de lacrămi şi sufletul îndurerat şi a fost silit să primească amputaţiunea unei crengi frimoase a arborelui nostru dinastic. Au trecut patru ani şi jumătate de atunci-In acest răstimp» Dumnezeu a strâns pe marele Rege Ferdinand şi pe primul lui sfetnic, împrejurările grele, neînţelegerile dintre partidele politice, insufficienţa aşezământului orânduit, au adus ţara în greaua cumpănă. De multe avem nevoie ; multe trebuesc împlinite. Astăzi ne găsim în faţa unui alt mare moment istoric al neamului nostru. Era de dorit ca măcar acum, dacă nu s’a putut atunc, Naţiunea întreagă să fie de o singură părere. Cu credinţă nestrămutată că după o viaţă atât de plină de încercări urmaşul celor doi vreari regi ai Dinastiei actuale, va înţelege interesul superior al neamului românesc şi-şi va pune tot sufletul Său şi toată energia Sa în slujba acestui popor, socot, în curată conştiinţă şi deplin pătruns de simţul de răspundere al clipei de faţă, că actul de la 4 Ianuarie 1926 poate fi înlăturat şi împreună cu poporul român strig: Trăiască Regele Carol al II-lea, Social democraţii D. LOTAR RADACEANU in numele grupării socialiste, face urmănoarea declaraţie: „Fracţiunea parlamentară a partidului social-democrat şi a expu-» punctul de vedere principial în şedinţa din 9 Octombrie 1929 a adu* i (Citiţi continuarea în pag. IlI-a) Hotărârea Reprezentaţiunii Naţionale Anularea legii din 5 Ianuarie 1926. —* M. S. Regele Carol 11 proclamat Destăinuirile d-lui lorga Ce s'a întâmplat la Sinaia f'p ■.<[' m I , H M. S. REGELE CAROL II PRONUNȚÂND DISCURSUL D. Dr. LUPU SJÍJREPTATEA*" Senatul D. preşedinte T. Bratu a deschis şedinţa la oreie 10, pe banca mintaleială fiind prezenţi membri guvernului în frunte cu d. prim-minstru G. G. Mironescu. D. prim-ministru MIRONESCU dă citire decretului prin care se primeşte demisia guvernului prezidat de d. Iuliu Maniu şi decretuluiprin D. președinte al consiliului citește apoi lista noului guvern care este primită cu îndelungi aplauze de d-nii senatori. D. prim-ministru G. G. MIRONESCU, ciiete apoi decretul prin care se supune maturului corp spre votare proectul de lege pentru abrogarea art. 6 şi 7 din legea Statutului familiei domnitoare. Se admite extrema urgenţă. D .preşedinte Bratu suspendă apoi şedinţa. Proectul de lege a intrat imediat în discuţia comisiei juridice a Senatului.: La redeschidere d. N. P. ROMANESCU, ales raportor, citeşte raportul proectului. Proectul e luat în considerare. La discuţia pe articole, d. GIGA ŞTEFANESCU propune următorul amendament care este primit de către comitetul delegaţilor şi guvern. Iată cuprinsul acestui amendament : Legea promulgată prin înalt Decret Regal No. 13 din Ianuarie 1926, publicat in „Monitorul Oficial” No. 4 din 5 Ianuarie 1926, prin care s’a primit renunţarea Alteţei Sale Regale Principele Carol la succesiunea Tronului şi la toate drepturile, titlurle şi prerogativele, de cari în virtutea Constituţiei şi a statutului familiei regale se bucura, ca principe moştenitor al României şi ca membru al familiei domnitoare, se anulează. Trecându-se la vot, cel dintâi care păşeşte la urnă este d. general Preşan, senator de drept. D-sa este salutat de puternice şi îndelungate aplauze. Rezultatul votului care este 182 bile pentru şi 1 contra, este primit cu ovaţiuni. „VOEVODUL DE ALBA-IULIA” D. APOSTOL POPA depune apoi, din iniţiativă parlamentară următorul proect de lege, cu articol unic: „Moştenitorul Tronului ia şi numele de mare voevod de Alba-Iulia". Se admite extrema urgnţă, şedinţa se suspendă în care timp proectul trece prin comisie. La redeschidere d. N. P. ROMANESCU, citeşte raportul, după care legea se votează întrunind 179 bile albe . După vot d. preşedinte Bratu, roagă pe d-nii senatori să se ducă la Cameră, unde se întruneşte Adunarea Naţională. Şedinţa se ridică anunțându-se cea viitoare pentru Miercuri 14 Iunie orele 4 d. a. care d sa a fost însărcinat cu formarea noului cabinet. Adunarea Naţională D. ST. C. POP, preşedintele Camerei, anunţă că Senatul şi Camera, se constitue în Adunare Naţională, având de hotărât asupra prerogativelor regale. DGRIUIAN, dă citire următorului proect de lege din iniţiativă parlamentară: ANULAREA LEGII DIN 1926 Articolul unic. — Corpurile legiuitoare întrunite într’o singură Adunare şi constituite ca Reprezentaţiune Naţionala declară anulată: Legea promulgată prin înaltul Decret Regal No. 13 publicat în Monitorul Oficial No. 4 din 5 Ianuarie 1926, prin care s’a primit remintarea Principelui Carol la succesiunea Tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care în virtutea Constituţiei şi a statutelor regale, se bucura ca Principe Moştenitor al României şi ca membru al Familiei Domnitoare. Declară de asemenea anulată legea promulgată prin înaltul Decret Regal No. 14 din 4 Ianuarie 1926, publicată în Monitorul Oficial No. 4 din 5 Ianuarie 1926 prin care Reprezentaţiunea Naţională primeşte Regenta numită de Maiestatea Sa Regele Ferdinand I. In consecinţă, De temeiul art 77 din Constituţie, Reprezentaţiunea Naţională constată că succesiunea Tronului României se cuvine de drept A. S. R. Principelui Carol, coborâtor direct şi legitim în ordine de primogenitură bărbătească a Regelui Ferdinand I. D. G. G. MIRONESCU, preşedintele Consiliului de miniştri anunţă Adunării Naţionale că deoarece înalţii Regenţi Sanctitatea Sa Patriarhul Miron şi d. C. Sărăţeanu au demisionat, guvernul primeşte propunerea. Declaraţiile d-lui Iuliu Maniu D-for senatori, d-lor deputaţi, partidul naţionalţărănesc, care formează majorităţile parlamentare şi reprezintă majoritatea opiniei publice a ţării noastre, primeşte aceasta propunere şi se alătură cu însufleţire ca această reprezentanţă naţională să declare de moştenitor al Tronului României pe Alteţa Sa regală principe moştenitor Carol (Aplauze prelungite şi îndelung repetate : strigăte de „ura“ şi de „bravo“. Adunarea ovaţionează îndelung. D. ST C- POP, declară că fiind prezenţi 185 senatori şi 30 deputaţi, Adunarea Naţională poate lua hotărâri valabile.