Dreptatea, noiembrie 1930 (Anul 4, nr. 922-947)

1930-11-26 / nr. 943

AMIT­IV HO. 943 C­­ercuri 26 noembrie 1930 4 PAGINI Din discursul d-lnl Oct. Goga la 0 întrunire: •• „Eu am făcut alegeri“. Crede testul Ministru de Interne că am uitat? 3 Lei TARA Un an ... . 1COO 6 luni.... 51­­O 3 luni . . . . 250 IN STRĂINĂTATE DUBLU N T E INVITATORI, PREOȚI­­I SĂTENI Un an 750 6 luni .......... 375 3 luni ......... . 200 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI,Str. R. Poincare 8, Etaj TELEFON Direcţia 879/41 Redacţia 318/54 Ad-tia 888/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Ad-tia ziarulii şi la toate agenţiile de pabilidate din ţară 3 Ui S-au împlinit trei ani dela moartea lui Ion I. C. Brătianu. Ion I. C. Brătianu, când a în­chis ochii, era şeful unui partid liberal unitar, puternic, stăpân pe destinele ţării. A lăsat o moş­tenire politică cum puţini băr­baţi politici şi şefi de partide, au putut r­ealiza. Prin voinţa lui, care era o voinţă în adevă­ratul înţeles al cuvântului, I. Brătianu a desfăcut şi a făcut legi care să-i continue voinţa de dincolo de moarte. Tot ce-a făcut, el a socotit că trebue să se apropie de cele eterne. Spiri­tul lui trebuia să fie în mijlocul partidului liberal şi să planeze asupra ţârii. Omul a voit să-şi prelungească existenţa politică, in mod spiritul şi să asigure par­tidului său forţa pe care a avu-­­-o cât timp a trăit el. Iată că s’au petrecut însă în acest răstimp, evenimente, că­rora partidul liberal nu le-a mai putut ţine piept, de­şi tot mai des era invocată memoria, şi autoritatea numelui celui dispa­rat. Aceste frecvente invocări ale lui I. Brătianu erau un semn si­gur de slăbiciune nu numai a moştenitorilor săi politici, dar şi a partidului liberal desorientat din momentul încetării din viaţă a autocratului liberal. Noul con­ducător al partidului liberal nu a putut rezista curentului de masse, care în adevăr, devenise covârşitor de puternic la un mo­ment dat. Ne întrebăm : ar fi putut re­zista I. Brătianu, dacă trăia? Ne îndoim de acest lucru. Pus în faţa nouilor situaţiuni create în massele populare, Ion I. C. Brătianu, ca să fie consec­vent cu întreaga lui atitudine, trebuia, pentru a se menţine, să proclame dictatura şi să-şi în­­chee astfel viaţa politică într-o dictatură pe faţă, după ce o practicase toată viaţa la adă­postul firmei constituţionale. Dealtminteri, autoritatea lui I. Brătianu a avut să sufere nu o singură dată în desbaterile parlamentare, în ultimele sale zile. Dar și-a păstrat intact presti­giul şi autoritatea în propriu-i partid. După moartea lui, foarte re­pede, lumea și-a dat se­ama că partidul liberal avea profunde carii ce nu mai puteau fi as­cunse. Partidul se găsea de­zorientat. Incapabil de a privi înainte, îşi îndrepta privirile spre trecut, spre umbre, de la care aştepta salvarea. Moşteni­torul, d. V. Brătianu a ştiut să lucreze atât de bine la destră­marea partidului liberal, în­cât şi-a ridicat împotrivă organiza­ţiile, nemulţumite de politica economică şi financiară ce im­primase ţării cu încăpăţinare. Au venit, şi alte evenimente care au şters cu o trăsătură, dis­poziţiile din legatul politic pe care d. V. Brătianu trebuia să-l ai­ere până la moarte. Intr'ade­­văr, l-a apărat, pentru a-şi re­nega apoi apărarea. Prin actele sale, d. V. Brătianu se găseşte în una din cele mai penibile stări sufleteşti. In aceiaşi zi, partidul liberal şi-a dat singur lovitura puter­nică. D. Gheorghe Brătianu s’a despărţit de moştenitorul poli­tic, a revendicat pentru dânsul conducerea partidului liberal, în continuarea bunelor sale tra­diţii. La parastasul de trei ani al lui I. I. C. Brătianu, s’au adunat la mormântul lui două partide liberale, în loc de unul, cum lă­sase el, ca o ironie a soartei po­litice ce lovea pe moştenitorul său. In trei ani numai, fără cel ce a fost autocratul partidului, „marele partid liberal” a ajuns în situaţia în care se prezintă astăzi. Cu testamentul politic, sfâşiat şi desigur având remuşcări de conştiinţă, cu partidul divizat, cu o ceartă in familie, aşa s’a prezintat d. V. Brătianu după trei ani la mormântul dela Flo­­rica. In trei ani numai, s’a prăbuşit un partid care era tare, fiindcă „partidul” era autocratul ce-şi doarme somnul cel veşnic la Florica. trei ani ♦ unu ! înaintea publice Atît în Bucureşti, cît şi n pro­vincie — în afară de marile întru­niri naţional-ţărăniste — partidele gintilîst, georgist, lupist, averes­­can, etc., încearcă să ţină în fie­care Duminică întruniri populare. Chiar eri au avut loc astfel de întruniri. Partidele de opoziţie ar trebui să prezinte în faţa opiniei publice numai critici la adresa guvernului şi să-şi expună programul , pe baza căruia înţeleg ele să influen­ţeze conducerea ţării din opoziţie şi de la guvern. (De fapt predo­mină atacurile cu caracter perso­nal, insultele­­şi calomniile)­Partidul de la guvern însă vine înaintea alegătrilor să dea seamă pentru activitatea trecută şi să schiţeze punctele de realizat in viitor. Cum massele sunt preocupate şi de probleme nouă, aduse la ordi­nea zilei de realitatea curentă,­­ este frevoe de un permanent con­tact între guvernanţi şi popor, pentru ca revendicările şi aspira­ţiile populare să reîmprospăteze veşnic programul de activitate al conducătorilor. De­ aceia partidul naţional-ţărănesc e mereu în le­gătură cu cetăţenii. Altădată lucrurile se petreceau altfel. Massele populare nu contau în calculul oamenilor politici liberali şi averescani­ Calea spre putere nu trecea prin corpul electoral. Partidele de opoziţie căutau alte sprijine — de altfel ca şi guvernele. Marea revoluţie în acest sens a fost săvârşită de partidul naţional­­ţărănesc, care — cel dintăiu — sa adresat masselor. Programul acestui partid s'a zămislit din frămîntarea mulţimii, care şi-a dat verdictul contra vechiului re­gim şi şi-a exprimat încrederea în curentul nou prin alegeri parţiale, alegeri generale şi formidabile de­­monstraţiuni de stradă. Dar voinţa populară a fost esca­motată prin fraudă şi prin vio­lenţă-Din pricina aceasta relaţiile în­tre partide luaseră forme de­ o rară asprime- Nu mai era o luptă politică între adversari , ci o în­cleştare de duşmani. Venirea la putere a partidului naţional-ţărănesc şi alegerile li­bere din 1928 au normalizat viaţa politică. Corpul electoral şi-a re­luat funcţiunea sănătoasă. Partidul liberal care guvernase după războiu cu exclusivitate ţara, şi care nu dăduse nimănui soco­teală de faptele sale, a refuzat să participe la o discuţie în contra­dictoriu la tribuna parlamentului cu partidul naţional-ţărănesc. Era bine ca procesul guvernări­lor trecute să se desbată în faţa opiniei publice — acuzatul putînd răspunde, punct la punct, la toate învinuirile. Dar d. Vintilă Brătianu a refu­­zat să dea ochii cu adversarii în parlament. De-aceia în loc de o lichidare în­ contradictoriu a trecutului , am asistat la acuzarea bazată pe ci­fre şi pe date­ susţinută în Parla­ment de naţional-ţărănişti, şi la campania violentă de injurii şi de calomnii a liberalilor în presă şi’e întruniri. Liberalii s’au temut să dea lupta piept la piept cu naţional-ţărăniştii în Corpurile Legiuitoare- Au pre­ferat să-şi schimbe rolul de acu­zaţi, în acuzatori. Şi s’au complă­cut într’o campanie de vorbe — departe de orice posibilitate de ripostă-Totuşi această campanie s’a fă­cut în faţa congreselor de partid (aproape timp de doi ani liberalii n’au îndrăznit să convoace o în­trunire populară), — iar acum ea se desfăşură înaintea opiniei pu­blice. Tema discuţiilor — în cazul cînd ele există — o formează greutăţile de moment, provocate de criza mondială şi de lipsa de rezistenţă a gospodării romîneşti (graţie guvernărilor post-belice) — şi pe care opozanţii, contînd pe amnezia masselor, le trec în seama actualului guvern. Naţional-ţărăniştii reproduc la întruniri tabloul sumbru al ţării la căderea regimului liberal, scot în evidenţă opera noului regim şi schiţează programul de mîne — în unanima aprobare a masselor. Drumul pe care au apucat par­tidele de opoziţie şi pe care a fost todeauna partidul de la guvern — este calea cea dreaptă : desbate­­rea tuturor chestiilor publice înaintea ţării. Iar opinia publică, ascultînd cu­­vîntul celor care ne-au guvernat, Ie va cumpăni sinceritatea, le va cerceta faptele şi se va pronunţa pentru eroare sau nu. De chemare la putere nici nu poate fi vorba- In discuţie este numai spovedania şi ispăşirea- Restul aparţine viito­rului misterios din depărtare. Pînă cînd massele şi opinia pu­blică se vor pronunţa pentru un­ alt partid — rămîne valabilă şi solidă încrederea acordată naţio­­nal-ţărăniştilor de corpul electoral în alegerile libere din 1928, în­credere dată pe timp de patru ani, după normele aşezământului nos­tru parlamentar, şi reînoită la toate alegerile de atunci încoace : săteşti, judeţene şi comunale. In zarva de astăzi, când partide vechi s’au rupt, când partide nouă s’au format, când în tabăra opozi­ţiei fel-de-fel de programe şi de lozinci se ventilează cu frenezie,­­ se cere un timp de discuţii, în care factorii noui politici să-şi precizeze atitudinea. In acest timp, partidul naţional-ţărănesc stă ne­clintit pe adânci temelii zidite în profunzimile neamului nostru. Pînă atunci o singură soluţie este posibilă : Stătu quo-ul politic — bazat pe partidul naţional-ţără­­nesc, care se bucură de încrede­rea masselor. o Bmmm D- Ion Mihalache a făcut o ins­pecţie amănunţită in Bucovina. D-sa a vizitat aproape toate au­torităţile, şi a cercetat personal câteva plângeri făcute la Cameră de un parlamentar ucrainean. Iar Duminică d. Mihalache a partici­­pat la întrunirea din Cernăuţi a partidului naţioanl-ţărănesc, unde a luat cuvântul­ Cuvântarea d-lui Mihalache este o expunere clară a activităţii gu­vernului în aceşti doini ani, amă­nunţită când este vorba de ce s’a făcut pentru agricultură; d-sa a schiţat insă şi programul de astăzi al guvernului, arătând ce econo­mii s'au făcut şi se vor mai face, pentru comprimarea bugetului la posibilităţile de astăzi ale ţării. Observând că la întrunire parti­cipă întrun număr mare şi mino­ritari, d. Mihalache s'a folosit de acest prilej pentru a sublinia bi­­­nefacerea convieţuirii armonice în­tre naţionalităţi, şi a făcut un apel călduros minoritarilor ca să nu desmintă prin nimic bunele inten­­ţiuni ce au arătat faţă de politica hotărâtă a guvernului în problema minoritară.­­ Mihalache a dat apoi sfaturi înţelepte studenţilor. Constata cu bucurie d-sa că în a­­ceşti doui ani din urmă spiritele aţâţate în interese politice s’au potolit, şi că nu am avut de înre­gistrat mişcări studenţeşti, cioma­gul încetând a mai fi armă de luptă, şi geamurile ţintă de ochit. Miile de oameni cari participau la întrunire au primit cuvântarea d-lui Ion Mihalache cu multă sa­tisfacţie. In manifestaţia de la Cernăuţi era însă şi recunoaşterea înfăp­tuirilor partidului naţional-ţărănesc in cei doui ani de guvernare, în­făptuiri cari nu pot fi totuşi apre­ciate în adevărata lor valoare din cauza crizei economice care nu a cruţat ţara noastră, dar cari dau roade în măsura posibilităţilor de astăzi­ Ca şi celelalte întruniri din ţară, convocate în ultimul timp de par­tidul naţional-ţărănesc, întrunirea de la Cernăuţi este un reconfortam puternic pentru străduinţele neo­bosite ale guvernlui de a face şi mai departe faţă acestor împreju­rări grele, cari au îngenuchiat multe ţări. Marile întruniri national-tărăniste L­a Sibiu Aspecte Dumiriţă, la cele trei întruniri populare cari au avut loc în Sibiu, Cernăuţi şi Chişinău, au participat masse mari de oameni, veniţi de pre­tutindeni să asculte­­pe fruntaşii par­tidului naţional-ţărănesc şi să-i întă­rească din nou cu încrederea necon­diţionată decât de respectarea acelo­raşi principii de guvernământ, de cari a fost călăuzit şi până acum par­tidul naţional-ţărănesc. Cu toate necazurile cari nu au cru­ţat pe nimeni, populaţia a manifestat călduros pentru guvern şi cele trei în­truniri de la Sibiu, Cernăuţi şi Chişi­nău au fost adevărate triumfuri. Dacă trebuia un răspuns opoziţiei, el a fost dat in aceste manifestaţii en­­tusiaste, de poporul care sprijină ne­clintit, cu dragostea şi încrederea lui, pe aceia pe cari un triumf i-a adus să-l guverneze. La Sibiu încă de la orele 8 dimi­neaţa grupuri compacte de săteni, în frumoase strae de sărbătoare, se în­dreptau către sala de întrunire, deşi întrunirea fusese convocată pentru orele 12. Intre 9 fi­l. 1 trenuri, cior­chini de oameni, aduceau în gară cele peste 15 mii de săteni veniţi din sa­tele mai depărtate ale judeţului Sibiu şi din judeţul Făgăraş. La orele 10 sala de întrunire, imensa grădină şi strada reprezentau o mare de capete. La orele 11 un numeros grup de că­lăreţi au încadrat trăsurile cari duceau de la gară la sala de întrunire frun­taşii partidului veniţi de la Bucureşti. Pe tot parcursul ţăranii înşiraţi pe ambele părţi ale străzilor au dat ono­rurile. 45 f­uniţ­âhi fie satelor. 156 dra­pele s’au închinat în faţa conducăto­rilor partidului. Pe toate feţele se citea mulţumirea programului cai este dat să salute şi să vadă pe cei ce 10 ani au luptat ne­înfricaţi pentru câştigarea drepturilor cetăţeneşti şi omeneşti. La orele 12, fruntaşii partidului sa­lutaţi cu aplauze şi urale au luat loc pe estradă. Pentru cei ce nu au putut pătrunde în sală s’au instalat în stradă şi grădină patru puternice me­gafoane, aşa că toţi asistenţii, ori un­de s’ar fi aflat, au putut asculta cu­vântările. ÎNTRUNIREA D. gen. BOERU, preşedintele a­­dunării urează bun sosit oaspeţilor din Bucureşti şi din judeţele înveci­nate. Implinindu-se doi ani de la venirea P. N. Ţ. la cârma ţării organizaţia partidului nostru din acest judeţ şi-a socotit de a sa datorinţă să vă che­me la adunarea de azi, pentru ca toţi laolaltă în cea mai perfectă armonie şi solidaritate să serbăm aniversarea acestui important eveniment din via­ţa noastră de Stat, şi totodată să dăm dovezi lumii în special adversa­rilor noştri politici, că­­­ contrar zvonurilor răspândite de ei — parti­dul naţional ţărănesc oţelit în luptă şi obicinuit cu munca, se simte azi întinerit şi mai viguros ca ori şi când, gata de-a înfrunta toate greutăţile în­tru realizarea programului său. De altă parte socoteam această a­­niversare drept cel mai potrivit pri­lej pentru ca — reamintindu-ne fru­moasele noastre lupte de zece ani date cu atâta entuziasm isvorât din cea mai curată dragoste de ţară sub conducerea ilustrului şi înţeleptului nostru preşedinte — să ne manifes­tăm simţămintele noastre de recunoş­tinţă şi admiraţiune pentru munca ti­tanică depusă pe altarul consolidării naţionale de către guvernul salvator de ţară ieşit din sânul partidului na­ţional ţărănist. Desfiinţarea regimului poliţienesc cu cenzura şi starea de asediu, stabi­­zarea monedei noastre, inaugurarea unui sistem de alegeri libere şi cinsti­te, descentralizarea administrativă, ca şi refacerea ideii monarhice prin reintregrarea M. S- Regelui in drepti­rile Sale legale, sunt înfăptuiri, cari vor rămânea veşnic neşterse în is­toria politică a ţării româneşti, consti­tuind un litiu de glorie al guvernului Mania. Guvernul ţării ţinând seamă de în­semnătatea manifesta lianei noastre patriotice de azi şi dorind să dea a­­cestei serbări un fast şi o splendoare deosebită a socotit să participe la această manifestare a sufletului ro­mânesc prin uni d­intre cei mi mar­canţi, mai distinşi şi meritoşi mem­bri ai săi* Mulţumeşte d-lor V. Madgearu, V I V* Tilea şi mulţimii adunate că ono­­­­rează adunarea cu prezenţa lor, după­­ care dă cuvântul d-lui deputat Stoi I­chiţă D. deputat STOICHIŢĂ spune că au trecut doi ani de când partidul na­ţional-ţărănesc este la cârmă. Doi ani în cari am avut mari vederi de înlă­turat. Nu vă voi vorbi de ce am fă­cut şi ce vom face. Acest lucru îl va face cel mai autorizat dintre noi, d. V. Madgearu. L-am văzut în opoziţie la lupte, l-am văzut la înfăptuiri şi tot pe el îl vedem azi in mijlocul fur­tunei crizei economice înfruntând vi­jelia. Voia sublinia un singur lucru realizat de noi. Naţional ţărăniştii au făcut primele alegeri libere şi acest fapt trebue subliniat căci progres fără o liberă exprimare a poporului nu este posibilă. Umblă astăzi şi liberalii şi averes­cani­i să câştige încrederea poporului. Fac acest lucru însă prin intrigă şi instigare. Dar se înşeală amarnic căci in ţara aceasta, alături de un rege în­ţelegător (aplauze) avem şi un popor înţelegător. Acest rege a închis defi­nitiv uşile din dos ale palatului prin care veneau in trecut guvernele. In propaganda lor adversarii noş­tri nu dau nici o soluţie, ci înjură nu­mai. Dacă e vorba să ne încredem în priceperea lor, apoi nu avem decât să vedem ce au făcut când au avut puterea. Intrigile pe care încearcă să le bage in partid sunt în van. Desminţi­­rea cea mai drastică a intrigelor ce vor să bage intre naţionali şi ţără­nişti este prezenţa d-lor V. Madgea­ru şi P. Ieniţescu, vechi conducători ai ţărăniştilor, ari. Nu s’a sfiit d. gen. Moşoi să atace chiar ari pe d. Iuliu Maniu. A mai fost atacat acest bărbat de stat şi de alţii şi nu se sperie el de acest lucru. Cred adversarii noştrii, că luptele pe care le-au dus atâta vreme cu el nu au lăsat urme. II iubim şi respectăm şi­­cu cât va fi mai atacat cu atât vom striga — întregul Ardeal cinstit — trăiască Iuliu Maniu, înainte, d-lor miniştri, căci in spa­tele dv. stă întreaga opinie publică cinstită din această ţară. DISCURSUL D-LUI DEPUTAT ŞT­­MIHAESCU D. deputat ing. ŞTEFAN MIHA­­ESCUI aduce salutul Olteniei. Din fragedă copilărie am învăţat să cu­nosc pe Sibieni. încă acum 30 ani le­găturile dintre Sibieni şi Olteni erau strânse. Vindeam şi cumpăram de la dv. Ca oameni cinstiţi şi vrednici v’am cunoscut de totdeauna. Mai târziu ca student, v’am cunoscut ca luptători. De 8—9 ani vă cunosc din lupta pe care am dus-o contra partidului li­beral care împedeca poporul să se conducă prin cei ce-i dorea. Către dv., către șefii dv. Iuliu Maniu, Vaida Voevod, Cicio Pop, gen. Boeriu îmi îndreptam gândul să aşteptăm scăpa­rea de jugul partidului liberal. O ţară întreagă a avut ocazia, de când d. Maniu a fost la putere, să se convingă că este un om inteligent, gata de luptă şi sacrificiu. In toată lumea este o criză mare. Este şi o criză politică. In multe ţări este dictatură. In aproape toate ţă­rile trăim astăzi sub regim ilegal. Ro­mânia se poate mândri că deşi veci­nă cu bolşevicii, trăeşte sub un regim constituţional, că guvernul naţional-ţărănesc a făcut mult pentru această ţară. In primul rând a redat libertatea cetăţenească căci conducerea partidului era sigu­ră că poporul este suficient de cumin­te ca să poată fi liber. Liberalii nu se pot deprinde cu o­­poziţia. Ei nu pot pricepe acest lucru şi mai ales că se poate să nu mai vie niciodată la putere­ Poporul ro­mânesc s’a săturat de liberali. Ei au sărăcit ţara şi au făcut ca azi să fim nepregătiţi pentru criza ce a venit­ Când vă vedem adunaţi atât da mulţi avem siguranţa în victoria lup­tei noastre. In lupta contra noastră, adversarii au atacat oameni ca d. Aurel Do­­brescu, pe care justiţia l-a absolvit de orice vină. Neisbutind cu calomniile au recurs la intrigă­ Nici aci nu vor isbuti. Par­tidul naţional-ţărănesc este u­n sin­gur bloc, nu există naţional şi nu există ţărănist. Spuneţi tuturora că partidul naţio­nal ţărănist este strâns unit în jurul şefului său d. Iuliu Maniu. In lipsa şefului avem un alt guvern al partidului prezidat de omul înţe­lept şi cuminte care este d. Gh. Gh. Mironescu. Trebue să fiţi mândri de el. In guvern regăţenii şi ardelenii lucrează să ne scoată din criza în care ne sbatem .Credem că el va is­buti să înscrie o pagină glorioasă în istoria ţării. In criza de azi noi tot suntem în starea cea mai rea. Celelalte popoa­re se sbat în criză mai mare. Cetăţea­nul nostru liptă, guvernul luptă, par­tidul luptă să ne scoată din impas. Totdeauna am cerut ca toţi hoţii să meargă la puşcărie şi să moralizăm viaţa publică. Cuvântarea d-lui deputat Stoichiţă Discursul d-lui Pompiliu Ioniţescu D. POMPILIU IONIŢESCU, fost subsecretar de Stat: Cu fruntea sus, în strae de sărbă­toare aţi venit să ascultaţi cuvântul reprezentaţilor guvernului, cari —­­ tot cu fruntea sus — vă vor spune ce au făcut în doi ani. Era pentru prima dată când ma­rii luptători, cari de decenii au lup­tat şi au avut fericirea să vadă uni­rea tuturor românilor veneau să gu­verneze naţia românească. Cred că astăzi puteţi spune toţi ca d. I. Maniu prin felul cum ne-a con­dus a dovedit că este cel mai des­toinic om politic pe care î l ara ţara noastră. Au făcut oare conducătorii dv. opere cari vor rămânea? Eu am avut ocazia — în Parlament — să aud— când liberalii somau pe d. Maniu să spună că nu va permite ca prințul Carol să vie rege în România. D-sa a tăcut dar a pregătit terenul pentru ca la 8 iunie regele cel nou să-și reia tronul. (Lungi aplauze).­­ Ceiace istoria va trebui să reție • Cuvântarea d-lui V. V. Tilea D. V. TILEA, subsecretar de Stat la Preşedinţia Consiliului, spune că este adânc mişcat de faptul că vor­beşte aci în mijlocul fruntaşilor ce­lor 2 judeţe, Sibiu şi Făgăraş. îmi aduc aminte de o adunare ma­re ţinută de conducătorii noştri acum 30 de ani tot la Sibiu. Copil fiind am fost impresionat de faptul că jandar­mii cu pene la pălărie au rupt drape­lul românesc. Ce mare minune a fă­cut Dumnezeu ca să ne vedem as­tăzi toţi românii uniţi, aci sub dra­pelul care a fost rupt cu 39 de ani înainte­ Dar Dumnezeu nu ajută de­cât pe cei vrednici. Pentru că poporul român a avut vrednici conducători am ajuns să trăim astăzi zilele de viaţă românească liberă­ Acum 12 ani s’a făcut unirea de veci cu patria mumă. Dar din momentul când aceas­tă unire s’a făcut am început o nouă mare luptă : lupta pentru democra­ţie. Au trebuit să se strângă toţi lup­tătorii, a trebuit ca iubitul nostru pre­şedinte d. Iuliu Maniu (aplauze lungi) să dea mâna frăţească cu Ion Mihalache şi Virgil Madgearu pentru ca în lupte grele să poată schimba situaţia de până atunci şi să dea po­porului libertăţile la care avea drep­tul. A luat conducerea treburilor să­teşti din mâna politicianilor şi au dat-o pe mâna gospodarilor. Sunt mulţi adversarii noştri cari încearcă să ne desbine, sunt mulţi cei cari în loc să predice unirea, pre­dică desbinarea. Pe noi nu ne mai poate despărţi nimic, suntem toţi strânşi uniţi în jurul conducerei par­tidului naţional-ţărănesc. CINE POARTA RĂSPUNDEREA Trăim timpuri grive. Dar cine Ie-a» preclătit, dacă tiu lipsa de pricepe­re a celor cari au con­dus 10 ani această ţară. Dacă liberalii ar fi avut dragostea de popor cu care se laudă nu ar fi în­fiinţat numai celr* 2 mari bănci ale lor, una pentru treburile comerţului lor şi alta pentru industria lor.­­Aşa­ a, aşa-i, jos cu ei A trebuit ca partidul na­ţional-ţărănesc să vie la cârma statului pentru ca să încerce să facă o ban­că mare pentru cei mici. Zilele trecute a încheiaţi tratativele cu o mare ban­că străină care va da bani cu dobândă eftină agricul­torilor. Tratativele* pen­tru Creditul Agricol — cu toate piedecele întâlnite — sunt pe calea cea bună şi în curând, cred vom rea­liza şi această instituţie* (Vii aplauze — trăiască)* ’ RESTAURAŢIA Liberalii au mers aşa de­­parte de au exilat prin in, triffi mârșave pe fiul de Hege, dar flacăra de ma­re iubire care nu s’a stins nici o clipă. în inimile tutu­ror românilor buni, dorin­ta vie pe care am avut-o necontenit cu tofii au rea­dus pe mult iubitul fiu de împărat (prelungite a­plauze) și parlamentul li­ber ales de dv. Va repus în drepturile Sale fireşti, a dat României unite un Rege tânăr şi harnic, un Domnitor iubit, Carol II. (prelungite aplauze). PROBLEMA MINORITĂŢILOR La Sibiu trăim împreună cu un neam de la care am învăţat multe lu­cruri bune şi ne-am putut totdeauna înţelege. Dar această situaţiune nu dăinueşte peste tot. Este adevărat că şi ţăranul ungur ar fi prieten cu cel român dacă conducătorii lui nu far induce în eroare. Parte din conducă­torii aceste minorităţi în loc să se în­grijească de situaţia din ţară sunt veşnic cu ochii peste hotare. Ţinem să le spunem că la nevoie ne vom scula la chemarea iubitului nostru Re­ge (aplauze) cu toţii să apărăm ceia ce am câştigat, după atâtea lupte gre­le, acum 12 ani. (Aplauze). Aici în judeţul Sibiu este una din organizaţiile cele mai puternice ale tineretului naţional-ţărănesc. Sunt chemăriştii şi voinicii încercaţi. Ceea ce vă rog este să continuaţi cu or­ganizarea tineretului ca elanul tine­resc împreună cu experienţa şi înţe­lepciunea celor mai bătrâni să poată duce la realizarea integrală a parti­dului naţional-ţărănesc (aplauze lungi). Tiu­ditainte de a termin­ua vorbirea, să vă întreb dacă vreţi să ne mai în­toarcem la timpul când jandarmii vă batea şi furau voturile. (strigăte: niciodată! nu!). Mai vreţi oare să vă fie luată conducerea sate­lor? (nu, nu). Mai vreţi să vă fie răpite încă odată drepturile voastre cetăţe­neşti şi omeneşti? (nicio­dată). Dacă nuă doriţi să se întâmple acest lucru asiguraţi-ite că veţi urma, toţi ca s­ snul, conducerea partidului naţional-ţără­­racoc, pe şeful nostru Iu­­iau Maniu­c(vii aplauze) dându-ne ajutor pentru ca împreună să ducem lupta şi să îmfrânffiţem duş­manii din afară și dinăun­tru. mm Citiți la pagi. l­­a : Discursul d-lui

Next