Dreptatea, septembrie 1931 (Anul 5, nr. 1172-1196)
1931-09-02 / nr. 1172
mi f m. M2 Mercuri 2 Septembrie 1931 « 4 PAGINI 5 Lei ABONAMENTE II I învăţători, Preoţi şi Săteni STRAINATATE fjj • .... • . . .78SI DUBLU I 8 luni 200 TARA On an ... . 1Q00 6 luni ■ . . • 500 8 luni ... . 250 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. Q. CLEMENCEAU, 9 TELEFON Ad tia ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Ad-fra ziarului şi la toate agenţiile de publicitate din vara 3 Lei imperativele depresiunii economice mondiale Despre regruparea forţelor noastre politice se vorbeşte des de vreun an de zile. Dar, nu numai că nu s’a făcut în acest răstimp niciun pas în această direcţie, dar nici nu s’a precizat încă în opinia noastră publică în ce sens se înţelege şi în ce sens se întrevede necesitatea şi posibilitatea unei reorganizări avieţei noastre politice. Intr’adevăr regruparea forţelor politice poate fi concepută ca opera unei acţiuni de culise sau ca rezultatul unei schimbări profunde în situaţia social-economică a ţării. Oricine a urmărit ce s’a scris în această chestiune în unele ziare a rămas cu impresia netă, că cei ce au lansat ideia regrupării forţelor noastră politice şi-au închipuit că realizarea ei se poate face în cadrul unei geometrii politice, concepute de ei în vederea simplificării operaţiunilor de trageri de sfori, la care tinde în fapt polologhia lor politică. Simple deziderate iluzorii. Dovada cea mai puternică a iluzoriului acestei concepţii este că, timp de un an, nu s’a făcut nici măcar un slab început de regrupare a partidelor sau grupurilor politice, afară de sciziunea întâmplată în sânul partidului liberal la 8 iunie 1930, deci înainte de a fi plănuit cineva acea regrupare. «î» Cu totul altfel se pune problema regrupării forţelor politice ale ţării, dacă este privită sub prizma depresiunii economice mondiale, care s’a ivit la începutul anului 1930. Depresiunea economica mondială ,deasupra ţării noastre efecte directe, prin depresiunea profundă a preţurilor agricole şi efecte, indirecte, provenite din dezorganizarea complectă a pieţelor internaţionale de capitaluri şi mărfuri. Manifestările actualei depresiuni economice mondiale au un caracter profund şi în multe privinţe prezintă aşa de numeroase schimbări în structura vieţii economice internaţionale, încât îndreptăţesc punerea la îndoială a viabilităţii ordinei economice capitaliste. * Dacă privim efectele actuale şi imediate ale depresiunii economice mondiale, constatăm că din ele se desprind trei imperative pentru politica noastră de stat: 1. Necesitatea imperioasă a unei directive agrariene pentru asigurarea şi dezvoltarea economică normală şi a echilibrului social. Depresiunea economică mondială în special prăbuşirea preţurilor agricole ne-a găsit în stadiul unei agriculturi cerealiste înapoiate, lipsită de o organizare a producţiei, a creditului, a depozitării şi desfacerii produselor. In această situaţie agricultorul nostru este într’o poziţie de inferioritate în concurenţa mondială, şi chiar pe piaţa internă, şi dată fiind limita de îndatorare in care se află, dobânzile ce plăteşte şi preţurile ce realizează, este direct ameninţat cu ruina. Salvarea agriculturii nu poate veni decât dela o acţiune de stat îndrumată integral de agrarianism, nu numai în sfera economică, ci şi în, sfera administrativă şi mai ales în sfera culturală. 2. Inleznirea colaborării economice internaţionale, atât în domeniul economic, cât şi în domeniul financiar. Deşi târziu, dar totuşi, în ceasul al doisprezecelea, s’a recunoscut că fără o conlucrare internaţională nu e cu putinţă asanarea economică şi financiară nicăeri, oricât de puternic şi de susţinut ar fi efortul propriu naţional şi deşi acesta este absolut indispensabil. 3. Necesitatea funcţionării normale a regimului constituţional-parlamentar, cu corolarul existenţei unor organizaţiuni politice cu rădăcini adânc înfipte în masele populare, capabile să reprezinte curentele reale de interese şi idei în guvernarea ţării. Dacă evenimentele din Spania au arătat la ce deznodământ este dusă o ţară cuprinsă de febra dictaturală şi ce sbucium şi ce risipă de energii se impun pentru reaşezarea vieţii de stat în cadrul constituţional, modul în care se desfăşoară cea mai grozavă criză economică din istoria omenirii, în ţările cu regim constituţional, este o nouă dovadă a forţei de rezistenţă a acestui regim în actuala ordine capitalistă. Admiţând ipoteza că vom asista la apusul capitalizmului, tranziţia spre o nouă ordine economică se va face, ca minimum de suferinţe şi pierderi, tot în statele constituţionale în care există partide, capabile să analizeze curentele de opinie publică şi din rezervoriile cărora de energii să se desprindă forţele intelectuale şi morale, care să ia în mână conducerea statului. Criza mondială a avut repercusiuni şi la Vichy. Sezonul a fost mult întârziat. De unde vizitatorii începeau să vină la 1 Mai, în anul acesta hotelurile au fost aproape deşarte până la 15 iulie. Şi chiar de la această dată a fost mai puţină lume decât în anii trecuţi. Apoi componenţa publicului nu mai era aceiaşi. Americani nu se vedeau aproape deloc. Deasemeni — Englezi. Şi nici nu era abundenţa de costume pitoreşti orientale sau sudice. Predominau Francezii. Preţurile erau aceleaşi. Iar diversitatea preţurilor corespundea pungii fiecăruia. Cu 40 de franci pensiune pe zi—se găseşte un hotel bun cu masă excelentă. Dar vizitatorul modest trăeşte şi cu 30 fr. pensiune — şi chiar mai jos. Iar dacă vizitatoarele vor să facă menajul în casă, cheltuiala este şi mai mică. Apartamente cu bucătărie de închiriat sunt: ■ nenumărate şi ’n Vichy, şi’n satul Bellerive de peste Allier. Pe lângă apele arhi-cunoscute, Vichy are un Stabiliment Termal pentru fel de fel de băi, printre care primează «masajul subt apă». Există şi o sală de mecano-terapie, unde vizitatorii îşi exercită muşchii diferitelor părţi ale corpului. Este un aparat care face să joace bazinul ca o educaţie în vederea unui dans modern. E şi o luntre cu vâslele în aer. Am avut norocul să asist la un spectacol unic: d. St. Ioan pe un cal de lemn, luându-se la întrecere cu d. I. Petrovici călare pe bicicletă. Activitatea acestor doi oameni politici, cu manile şi cu picioarele în gol (fără ca bicicleta sau calul să avanseze de-o palmă), parcă-i o continuare a activităţii lor politicoparlamentare. Cu maximum de sforţări, ajungi la nimic... Dar Compania Termieră se gândeşte nu numai la sănătatea vizitatorilor, ci şi la distracţia lor. Dimineaţa şi după amiază, uneori şi seara, o excelentă orhestră — pusă subt conducerea a doi muzicanţi renumiţi — dă pe rând concerte în parcul sursei Hopital, sau la Casino. O trupă de operă şi un corp de balet de primul ordin, — în care se încadrează artişti celebri de la Opera din Paris şi de la Bordeaux, ca şi de la Scala din Milano, — dau reprezentaţii foarte îngrijite. Se pot vedea, în montare strălucită, «Faust», «Manon», «Carmen», «Regele Isului», «Nunta lui Figaro», etc. Se dau şi reprezentaţii teatrale — cu Cecil Sorei (L’Aventuriere) şi Feraudy (Cette vieille canaille). In afară de Casino, reprezentaţii de comedie uşoară se dau la Petit Casino, reviste — la Elysée Palace, iar spectacole de music-hall au loc în grădina Casinoului des Fleurs. Amatorii de curse au un câmp de alergări peste Allier, alături de terenurile amenajate pentru sport: golf, tennis, călărie, tir de porumbei, etc. Pe Allier se face canotaj şi mult pescuit. Femto şi bărbaţi stau încremeniţi pe mal sau în bărci, cu mâna pe undiţa de bambu, cu ochii fixaţi în pluta colorată , care se mişcă mai mult de valurile luntrelor, decât scufundate de dihănii acvatice. Dincolo de râu este o mică plajă, şi o şcoală de înot. Compania Termieră însă a făcut mari lucrări în anul acesta pentru amenajarea unei plaje late şi de o mare lungime. Plaja va fi mărginită de un taluz cu iarbă. Se vor aranja flori, se vor pune mari umbrele colorate. Această plajă, la marginea parcului, va fi o atracţie în plus. In parc este aranjată o grădină a copiilor, cu teatru de păpuşi, scrâncioabe, căluţi şi trăsurele de plimbat copiii. Iar prin oraş, găseşti pretutindeni orice distracţie doreşti — de la biliard şi până la jocul cu bile de pământ. D. Petrovici care a fost la «cursele de tauri» — mi-a spus că această reprezentaţie a dat un complect frasco. «Taurii» erau nişte viţei. N’aveau nimic din ferocitatea bestiei. Nu vroiau deloc să se lupte. Când îi speriau picadorii cu făşii roşii, ei alergau cu coada între picioare în grajd. Publicul a început să interpeleze ironic pe «toreadori». Unii au şi fluerat — fiindcă Francezii nu prea înghit orice. Am fost la consultaţii, pentru a treia oară, la acelaşi medic: dr. Goldenstein, de origină basarabeană, de loc din Cetatea Albă. Primul lucru de care m’a întrebat această veche cunoştinţă, care se gândeşte cu nostalgie la ţinuturile noastre, a fost , dacă mâncăm tot atât de mult, şi cu aceiaşi poftă elementară, sarmale şi brânză cu mămăliguţă, întrebat asupra duratei curei la Vichy, — doctorul mi-a răspuns: «Trei ani în şir, — şi după aceia în fiecare an».... Dealtfel Vichy-ul are clienţi pe viaţă. Vezi câte un bătrân abia mergând salutat cu bucurie de-o «doneuse»-ă de apă, şi ea bătrână — care îl vede pentru a douăzecea oară. La sfârşitul curei, — şi băeşii, şi hotelierii, şi restauratorii, şi chelnerii... toţi îţi urează: «La anul !» Toţi ştiu că vizitatorii au fost mulţumiţi, şică oraşul apelor îi va atrage din nou. In anul acesta, s’a văzut pretutindeni o încordare, o muncă în plus, o restrângere a cheltuelilor, licenţieri de personal — care a fost înlocuit de familia patronului. Seara, la un pahar de vin de Bordeaux, de Algeria sau de Alsacia,— patronul, după ridicarea în slavă a vinurilor franceze, ţi se plânge de micimea câştigurilor şi de mărimea impozitelor. In Franţa este o mişcare pentru ajutorarea staţiunilor climaterice şi balneare — prin diminuarea taxelor şi a impozitelor. După plecarea din această localitate, te gândeşti cu drag la oamenii şi la locurile de acolo — din inima Burbonezului, care te încântă şi cu costume pitoreşti, şi cu instrumente de muzică veche --- ca acea vieție, de care se mândresc localnicii. Şi nu-i nicăeri nici o ostilitate contra particularităţilor regionaliste — ci dimpotrivă o dragoste şi o comprehensiune pentru tot tezaurul neamului, oricât de variat şi oricât de aparte ar fi el... Note de călătorie VICHY Rfl Sevastos -----·=■&==»---- Marţi 1 Septembrie M31 a Alegerea de la Neamţ, dă «Epocei» ‘prilej să... gândească, ce face este un turnt îndestul de obositor pentru redactorii acelui ziar. Aşa se explică desigur şi logici, mai mult decât caraghioasă pe care este costruit articolul dedi ■ cui evenimentului electoral din judeţul moldovenesc. După ce ne spune că «succesul» lui Lila Coreanu nu trebue interpretat ca o simplă izbândă a ideii antisemite, autorul articolului vrea să demonstreze că acest «succes »?, este sentinţa cu care corpul electoral pecetlueşte viaţa partidelor politice, şi cere «alţii oamenii». O fi cerând corpul electoral «alţi oameni» — cum ne spune drăgălaş redactorul «Epocii» — dar ce facem cu, d. Perşinaru, ţapistul, cari, săracul deşi *— «cu oh» nu a avut decât vre o şaizeci de voturi! Este drept că «Epoca» anunţă ruşinată pe cei «rari ar vrea să citească numaiult voturi înscris la candidatul ei că acesta s’a retras din luptă cu câteva săptămâni înainte, cum rămânem încă cu reclama, din «Epoca», reclamă care ni’a înechit să apară deși... candidatul se retrăsese. „Politica financiara a guvernului,-spune „Neamul Românesc“,-a fost expusa, in toata amploarea ei, in ultimele declarations făcute de d. I. Aretoianu“. .$1 nu în declarapinle dini lorga la Constanta • ••• IN BASARABIA D. DUCA: Fiţi curagiaşi, că in curând suferinţele voastre se vor sfârşi D. Inculeţ va şti să vi le... aline, cu mijloacele proprii pe cari le vedeţi. Sub titlul: «Ne trebue încredere şi linişte», ziarul «Neamul Românesc» publică o serie de declaraţii eronate ale d-lui Argeoianu asupra crizei bancare şi relativ la ajutorul dat pieţii de către stat. Ministrul de Finanţe dă câteva lămuriri de ordin tehnic, arătând ce sume s au retras din bănci şi care a fost rolul Băncii Naţionale pentru înlăturarea primejdiei. I. Argetoianu spune că «ne aflăm din nou în faţa unei pieii liniştite, şi sântem în măsură să rezistăm atacurilor ce s’ar mai da». Meritul revine în mare parte Institutului de emisiune — «zăgazul împotriva rolurilor nesăbuite, pe care o parte a opiniei publice, nu '.arții, le împinge după altele». «Doresc ca aceste câteva lămuriri, — închee d. Argeoianu, — să contribue şi ele la liniştirea deplină a opiniei publice, care să-şi păstreze încrederea şi să fie nu prea nerăbdătoare. * «Neamul Românesc» încadrează declaraţiile d-lui Argetoianu cu următoarele două tirade: a) «După furtunoasele evenimente din ultimul timp, piaţa şi-a reluat aspectul ei normal. Vijelia a trecut nelăsând aproape urme, redând vieţei noastre economice, puncte fixe de orientare, suporturi noui de rezistenţă. In alte ţări se zdruncină din temelii aşezări economice de multe ori seculare. La noi, cu toată depresiunea mondială, calmul îşi reia drepturile şi încrederea începe să domine iarăşi». b) «Evident, semănătorii de panică n’au de ce să se bucure. Dar cuvintele d-lui ministru de finanţe, sprijinite pe faime...fondate pe realităţi, spun mai mult decât un întreg expozeu, şi a avea ecoul lor firesc, trezind încrederea şi speranţe la munca şi în destoinicia românească». După câte ştim în deslănţuirea panicii a avut un rol precumpănitor şi «Neamul Românesc» prin articole contra băncilor şi de alarmare a deponenţilor — articole scrise de d. Iorga, care «a dat atacuri», «a stârnit valuri nesăbuite» şi a făcut ca opinia publică «să se neliniştească», să-şi piardă «încrederea» şi să fie «prea nerăbdătoare». Declaraţiile d-lui Argetoianu sânt o punere la punct a declaraţiilor d-lui Iorga. Ambele declaraţii au fost publicate în acelaşi ziar — desigur pentru demonstrarea unităţii de vederi din sânul guvernului. Deosebirea între d-nii Iorga şi Argetoianu este doar de ordin tipografic- cuvintele primului ministru au apărut pe prima pagină, iar cele ale ministrului de Finanţe pe pagina a patra... A tout seigneur.... Dar încă ceva: D. Iorga a făcut unei delegaţii de agricultori câteva declaraţii abracadabrante. Dupe Banca Naţională, primul ministru a spus că această instituţie este la capătul sforţărilor. Cât priveşte băncile noastre, creditul nostru, etc. preşedintele de consiliu le-a declarat... pe pragul falimentului. Ca un corectiv la aceste declaraţii periculoase, d. Argetoianu a făcut expozeul liniştitor de mai sus. Iar «Neamul Românesc» nu numai că l-a publicat, dar l-a însoţit şi de câteva rânduri elogioase — reproduse de noi mai sus. In modul acesta acordul s'a stabilit deplin în guvern. D-nii Iorga şi Argetoianu s’au pus la unison spre fortificarea guvernului şi spre binele ţării... Lucrurile vor dura astfel desigur până la noi declaraţii ale premierului şi până la noul contra declaraţii ale ministerului de Finanţe.A sta Intre d-nii Iorga şi Argetoianu D. N. IORGA Tot monopolul alcoolului O direcţie din minister Casă Autonomă! Adversarii noştri guvernamentali, inclusiv liberalii, au asurzit lumea cu criticele lor contra caselor autonome înfiinţate de guvernele naţional-ţărăniste. Nu a fost vină pe care să nu o imagineze contra acestor case autonome. Cu toate acestea anteprocetul monopolului alcoolului prevede înfiinţarea unei instituţiuni speciale pentru administrarea monopolului. Această instituţie se face sub forma unei direcţiuni a monopolului spirtului şi băuturilor spirtoase destilate. S’ar crede că este o simplă direcţie în minister. Ori iată ce spune faimosul anteproect care conţine atâtea monstruozităţi relativ la această direcţiune: «Operaţiile direcţiunei monopolului sunt, considerate ca fiind ele ordin comercial». Iar mai departe: «Direcţiunea monopolului se va bucura de toate drepturile şi prerogativele stabilite prin legea pentru organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice.» Adică sunt rele casele autonome. Contra lor sunt bune orice campanii, dar însuşi guvernul înfiinţează încă o casă autonomă a monopolurilor, sub forma unei direcţii de minister! Iar conducerea acestei «direcţiuni» o va avea un consiliu de administraţie-Va să zică nu i se zice pe nume casă autonomă ci i se zice «direcţie», dar este casă autonomă! Deocamdată fără alte comentarii. început de an şcolar Hotărârea d-lui lorga s’a înfăptuit. Şcolile au fost deschise pe ziua de întâi Septembrie. Legal, omul şcolar trebuia să înceapă la 15 Septembrie. Dar d. lorga nu se împiedică de lucruri mărunte şi când ia o decizie, ţine să fie adusă la îndeplinire, închipuindu-şi că prin aceasta a făcut un act de autoritate şi a contribuit la restabilirea autorităţii pe care din opoziţie o vedea compromisă. Prin măsurile luate de d. Iorga în calităţile pe care le deţine, nu a contribuit câtuşi de puţin la restabilirea autorităţii, pe care, în schimb mai mult a compromis-o. A reuşit d-sa să nemulţumească marele public şi ceia ce în adevăr trebuie să fie dureros pentru d.Iorga e faptul că şi-a înstrăinat simpatiile membrilor corpului didactic. Să examinăm în puţine cuvinte în ce atmosferă s’a deschis anul acesta noul an şcolar. In mod obişnuit anul şcolar trebue să se inaugureze într’o atmosferă de entuziasm. Ziua de deschidere e o sărbătoare şcolărească de mare însemnătate, poate chiar mai mare decât ziua de încheere a anului. Elevi şi profesori se revăd după vacanţă, cu forţe restaurate şi cu dor de muncă. Un an de zile vor fi împreună, vor lucra împreună, deci începutul trebue să se facă în cele mai bune dispoziţiuni. Deschiderea anului şcolar din anul acesta a fost pregătită printr’o serie de acte şi manifestaţiuni din care vom enumera pe câteva mai principale. S’a început cu desfiinţarea a sute de şcoli de toate categoriile, deşi ulterior s’a revenit asupra unora. Elevi şi profesori au trebuit să-şi caute alte şcoli. Profesorii au fost reîncadraţi cum s’a putut, unii fiind sdruncinaţi în ce priveşte interesele lor materiale. S’au suprimat toate concediile, deşi în conformitate cu legea, profesorii nu sunt obligaţi să se prezinte la catedră decât la 15 Septembrie. Nu s’a ţinut seamă că aproape totalitatea şcolilor se găsesc în curs de reparaţii, deşi s’a atras atenţia asupra acestui fapt. Manualele didactice nu sunt încă terminate. Programa nouă, căci se introduc modificări în învăţământul secundar*, nici ea nu e terminată. încadrările sau reîncadrările nici ele nu s'au terminat încă. Nu s’a lăsat nici un termen pentru corijente care trebue să se ţină în acelaşi timp cu orele de clasă. Fatal profesorii vor absenta de la orele de cursuri pentru a examina pe elevii corijenţi. Cu prilejul alegerii locurilor în învăţământul primar, tinerii normalişti au fost nevoiţi să primească lecţii de pedagogie de la sergenţii de stradă din Bucureşti. S-a intersiz congresul corpului didactic primar fără motiv, dar cu o brutalitate fără precedent. Nu ne mai ocupăm de multe alte măsuri, dispoziţii, ordine, contraordine care au pornit ca fulgere de la ministerul de instrucţie, isbinduse în capul membrilor corpului didactic. Iată ce atmosferă s’a pregătit de cea mai înaltă autoritate şcolară în vederea deschiderii anului 1931 — 1932. Este aceasta o atmosferă senină, de îmbărbătare este atmosfera care ne trebuia ? Ţinând seama şi de situaţiunea generală, mai era oare nevoe ca la necazurile fiecăruia să se adauge o serie nouă de necazuri din cauza actualei conduceri a ministerului de instrucţie publice? Prin dispoziţiunile luate şi din care am enumerat numai o parte, prin atmosfera ce s’a creat, în jurul şcoalei, s’au redus simţitor entuziasmul şi s’au evaporat o bună parte din idealismul care trebue să insufleţească pe fiecare membru al corpului didactic. Entuziasm şi idealism prin măsuri menite a le înăbuşi? Unde sunt îndemnul şi încurajarea pe care le dădeau altă dată la începutul anului şcolar unii miniştri de instrucţie publică? In loc de scrisoarea de îmbărbătare ce se aştepta dela d. Iorga către membrii corpului didactic, d-sa a dat ordine şi a bătut din picior. Nu s’a ţinut seamă că oamenii sunt necăjiţi, că mulţi din membrii corpului didactic nu şi-au primit salariile decâte patru şi cinci luni de zile, deşi guvernul declara într’o vreme că toate salariile vor fi plătite la zi. Iată de ce anul acesta, începutul anului şcolar nu e o zi de sărbătoare cum ar fi trebuit să fie, ci o zi destul de tristă pentru învăţământ şi soarta lui.