Dreptatea, octombrie 1931 (Anul 5, nr. 1197-1223)
1931-10-14 / nr. 1208
ANUL ! No. 1208 miercuri 14 Octombrie l»M • 4 PAGINI Dreptatea $ LC T A Un an . . 6 Iuni . . 3 Iuni . . A .1000 . 500 . 280 A B O N A M IN STRĂINĂTATE DUBLU ENTE învăţători, Preoţi fi Săteni Un an 750 6 Iuni ....... . . 875 8 luni 200I M W REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: I «M BUCUREŞTI, STR. G. CLEMENCEAU, 9 I SftAo ANUNŢURI COMERCIALE . . Se primesc direct la Adiţia ziarului şi |8 f | la toate agenţiile de publicitate din ţară . D. I. G. Duca declară că pleacă, foarte mulțumit de atmosfera de care se bucură In Ardeal partidul său, D. I. G. Duca, nu vrea să mânie pe D-zeu. Numai aşa se poate tălmăci mulţumirea sa că nu a fost primit chiar cu ouă clocite Snniimmrâăi. Astăzi se deschide Reichstagul. Sub auspicii grele, întrunirea hitt- teriană de la Harzburg a anunţat o înverşunată campanie de răsturnare. Discursurile au fost violente. Şi destăinuirile d-rului Schat senzaţionale. Fostul guvernator al Băncii Reichului a proclamat falimentul acelei instituţii, afirmând că cea mai mare parte din portofoliul ei este putred. Ce conclusiuni rămân de tras asupra situaţiei financiare generale din Germania? Presa socialistă îl acuză pe fostul guvernator de trădare. Şi cere arestarea lui. D-nii Hugenberg, şeful gunkerilor şi Hittler, şeful raciştilor, au fost ameninţători, cerând numaidecât puterea. Ca asemenea violenţe de limbaj să se producă în ajunul reluărei activităţei parlamentare, trebue să fie, în adevăr, o hotărâre de luptă, pe care şi slaba situaţie a guvernului să o înlesnească. Noul guvern Brüning este vechiul guvern Brüning cu o diferenţă în defavoarea lui. Dispariţia d-lui Curtins din minister s’a produs odată cu trecerea populiştilor de partea conservatorilor şi raciştilor. ca d. Bruening să poată guverna cu parlamentul, trebue numai decât să aibă mai departe sprijinul social-democraţilor. Aceştia îl vor da cu durerea în suflet, numai ca să evite fie un guvern cu rasişti, fie disolvarea Reichstagului. Cu tot concursul social-democraţilor guvernul n’ar avea decât o majoritate destul de precară. Se pare însă că d. Brüning ar fi pregătit și pentru o guvernare fără Reichstag, in virtutea faimosului articol din Constituție care îngădue practicarea sistemului decretelor-legi. Prezența d-lui Groener la ministerul de interne este o indicație. D. Groener este organizatorul poliției militare, acea «Schupo» în care marea majoritate este numai din tineri cu carte, conscienţi de misiunea lor, de o disciplină încercată şi astfel rânduiţi în punctele strategice ale Berlinului, încât doar în câteva minute echipe importante pot fi la locul tulburărilor. Eşecul suferit de rasişti, «razi» cum li se spune în Germania, în seara anului Anului nou ebraic, când au vrut să molesteze pe evrei în cafenele, a arătat odată mai mult tulburătorilor că, dispunând de «Schupp», guvernul nu poate fi răsturnat prin violenţă la Berlin. Cu d. Severin, ministrul de interne al Prusiei şi d. Groener, ministrul de interne al Reichului, o rebeliune n’are şanse de succes. De aceia şi furia miniştrilor contra d-lui Brüning, pe care vor să-l răstoarne pe calea parlamentară. Rămâne de văzut şi atitudinea preşedintelui Hindenburg. Hittler a fost primit într’o audienţă de o oră. S’a spus după aceia că şefului racist i s’au dat consilii de cuminţenie, arătându-i-se cât rău au făcut Germaniei în străinătate declaraţiile raeiste. Iată însă că după această audienţă se produce întrunirea de la Harzburg, unde numai liniştit nu s’au arătat Hittler şi ceilalţi. Este drept, cerând guvernul şi noui alegeri asociaţia Hugenberg- Hittler a arătat o rezervă semnificativă în privinţa revendicărilor externe. Totuşi eventualitatea unui guvern de dreapta, după vizita miniştrilor francezi la Berlin, n’ar fi de loc prielnică politicei de «apropiere». O asemenea schimbare politică în Germania în actualele conjuncturi economice şi financiare ar fi o complicaţie din cele mai grave. Hittler ameninţă cu spectrul revoluţiunei. «Dacă nu suntem noi, triumfă comuniştii» spun conservatori şi raeişti. Iarna, echivalând, se zice, cu o inflaţie a şomajului, este astăzi sperietoarea curentă în Germania In condiţiile acestea situaţia guvernului rămâne din cele mai grele. Obligat să ducă un joc de basculă, spre a se menţine, d. Brüning şi-a măsurat singur, autoritatea. N’a avut o directivă fermă şi precisă. Cea ce l-a demonetizat şi pe d. Curtius. Care n’a ştiut sau n’a putut să aibă o atitudine bine definită. Ultimul său discurs de la Geneva, aproape contrariul de ce se aştepta, rostit pentru ameliorarea situaţiei sale politice în Germania, nu i-a evitat retragerea şi nu l-a întărit nici în anterior. Cum se întâmplă totdeauna, când dezorientarea vrea să treacă drept «abilitate». Oricum, situaţia din Germania apare din cele mai tulburi. Desfăşurarea evenimentelor trebueşte cu grijă urmărită. Marţi, 13 octombrie 1931 Mareşalul Pilsudski a venit pentru a doua oară în România spre a-şi petrece odihna şi a-şi îngriji sănătatea. Cea ce arată că admirabilul soldat şi om de stat se simte bine sub cerul nostru, pe care toamna aceasta îl păstrează până acum atât de cald şi de albastru. li zicem bun venit din toată inima eminentului nostru prieten care astfel şi pe această cale demonstrează trainicile legături de strânsă şi cordială amiciţie şi alianţă dintre cele două ţări. D. Duca a vorbit la Cluj. Şi tot n’a spus nimic despre faimoasele «soluţii». A dus mâna la piept, gest indicator ca şi cum ar avea în buzunar misterioasele «soluţii». Fără să pue şi un deget la frunte. Acolo nimeni n’ar fi crezut că le are.... După ce s’a descărcat de această obligaţie, în urma căreia asistenţa a rămas tot, atât de puţin informată asupra «programului» d. Duca s’a lansat în repetarea tuturor clişeelor din toate cuvântările pe care le-a rostit pe unde a umblat. La Cluj ca şi la Chişinău, Cernăuţi, Buzău, Măldărăşti şi alte locuri, d. Duca şi-a purtat zadarnic verbid fără de răsunet. Nu este situaţie mai penibilă ca aceia a unui şef, în care partizanii n’au încredere... Un comandant ducându-şi în neştire trupele mereu pe drumurile înfrăngerii. Ce tristeţe! 9 Situaţia din Germania D. C. Argetoianu, întâlnind pe d-ra Smaranda Brăescu, recordmana aruncărei în paraşută de la 0000 de metri înălţime, i-a spus: — Eşti îndrăzneaţă, dar tot mai îndrăzneţ sunt eu, căci tai în buget. Ministrul de finanţe vrut-a oare să arate, că facturile sale ipotetice au un risc tot atât de mare, ca acela pe care l-a înfruntat curajoasa paraşutistă ? D. Argetoianu cunoaşte prea bine limba românească, spre a nu şti că este o îndrăzneală, care înseamnă curaj, — şi o altă îndrăzneală, care este altceva... Neamul românesc, are, pare-se, o bizară idee despre ceea ce sunt reuniunile mondene, ceaiurile, seratele, recepţiile. Să fie din neobişnuinţa lor? Vrând să caracterizeze recepţia de dună seară de la castelul Mogoşoaia scrie : «Jos muzică. Sus armonie şi înţelegere». ...Ca şi cum ar fi fost vorba despre o întrunire la clubul iorghist. Serviciul telegrafic ilustrat a l\t PARIS, 10 (Rador) - D. Laval, rectorul ziarului «Universul», preşedintele consiliului, a primit cri pe d. Stelian Popescu, dr. Cablul C. r. it bucureştiConstanta Licitaţii în condiţiuni ciudate. - Cântecul cartelor de sarcini. - A 2-a licitaţie aprobată de consiliul C. F. R. -- Explicaţia unui interview Fiindcă d. general Mihail Ionescu, directorul general al căilor noastre ferate, nu găseşte altă soluţie mai sigură şi mai eficace pentru remedierea stării de lucruri din acea administraţie decât promovarea sa ca ministru, ne vom ocupa puţin de activitatea sa la C. F. R. pentru a vedea dacă rămânerea sa mai departe în fruntea acestei înstituiri mai este oportună sau nu. De astă dată ne vom ocupa de chestiunea cablului telegrafic subteran Bucureşti-Constanta, menit să înlocuiască sistemul actual al liniilor aeriene, lucru care va costa frumoasa sumă de 40 milioane lei. * înainte de orice, se pune întrebarea dacă o asemenea cheltueală poate fi justificată în momente de aşa grea cumpănă financiară şi pentru ţară şi pentru calea ferată ? Evident, înlocuirea liniilor aeriene cu cabluri subterane este un mare progres tehnic, dar este el oare indispensabil astăzi când reţeaua noastră sufere de atâtea lipsuri vitale, care pun în pericol siguranţa circulaţiei şi împiedecă o exploatare raţională ? Cum atâtea decenii lucrurile au mers, şi chiar foarte bine, cum în atâtea alte ţări, mult mai bogate şi mai avansate ca a noastră pe tote tărâmurile, treaba merge şi cu cabluri aeriene , de ce noi să nu mai putem ? Reţeaua actuală, consolidată cu o cheltueală infinit mai mică, nu ar putea face oare exact acelaş serviciu, pentru ca cu cele patruzeci de milioane să acoperim alte nevoi mai mari şi mai urgente ? Lăsând însă la o parte oportunitatea lucrărei, să vedem cum s’a procedat în această chestiune. Instalarea esb.’Mui subteran necesită un sistemi de bobine, «Pupili», care constitue ui patent al unei firme engleze, de la care firmele instalatoare de cabluri cumpără aceste bobine. In cadtul de sarcini, cu drept cuvânt, pentru a evita posibilităţile de cartelare ale firmelor ofertante, lcrarea s’a divizat în trei părţi prevăzându-se aceste bobine separat. Intre cele cinci firme cari au concurat la licitaţie, firma Siemens şi Halstte a oferit lucrarea cu 41 de milioane, câtă vreme adjudecănduse cele trei loturi în mod diferit celor mai oftini ofertanţi, se ajungea la preţul total de numai 31 de milioane. Ori, în loc de a se combina lucrurile aşa fel ca lucrarea să revie la minimul de preţ, consiliul de administraţie al C F. R. de sub ordinile d-lui general Ionescu şi la propunerea d-sale, a aprobat pentru întreaga lucrare oferta firmei Siemens şi Ralske. Minsterul de Comunicaţii, sesizat de reclamaţiile celor nedreptăţiţi de această hotărâre, a anulat aprobarea şi a dispus ţinerea unei noui licitaţii. * In noul caet de sarcini al acestei licitaţii, lucrarea se divizează iarăşi în trei părţi şi anume: I. — Cablul cu toate accesoriile sale (afară de bobinele Pupin şi instalaţia de amplificare) precum şi montajul lui şi a tuturor accesoriilor. II. — Bobinele Pupai cu cutiile lor. III. — Instalaţia de amplificare cu toate anexele sale. Acest caet de sarcini prevede la: Art. 4. Se vor putea oferi şi numai una sau două din poziţiile de mai sus. Art. 5. In cazul când firma ofertantă oferă toate trei poziţiile, ea va trebui să specifice dacă acceptă şi se angajează a livra numai una din poziţii (numai cablu cu montaj, numai bobine Pupin sau numai instalaţia de amplificare). Art. 6- Firmele ofertante cari oferă toate trei pozițiile în condițiunile art 5, și cele cari oferă numai costul I vor trebui să arate clar, dacă în cazul când li s’a adjudeca numai postul I, se angajează a executa lucrarea cu posturile II și III, procurate de administraţia C. F. R, de la alte firme pe baza licitaţiei prezente; şi Art. 7. In cazul când administraţia C. F. R. nu va putea procura pe baza licitaţiei prezente, vreuna din pos. II şi HI, fie că ele nu vor fi livrabile separat, fie din alte cauze, ofertele cari oferă numai pos. I, nu vor fi luate în considerare. Credem că e clar. Caetul de sarcini dă numai iluzia unei separări între cele trei poziţii, şi, în loc să impue prin însuşi acest caet de sarcini, obligativitatea livrărei şi separat a oricărei din cele trei trei poziţii, cu scopul evitărei, speculaţiei aceasta este lăsată la bunul plac al ofertanţilor cari, în voe să poată face aranjamente cu firma furnişoare a bobinelor. Ori, acest aranjament era făcut deja, şi mai înainte se ştia cine anume va putea corespunde acestor condiţiuni. Intre altele, caetul de sarcini mai (minti continuarea In pag. II-a) Grâul şi politica Cum privesc americanii ciestianea cât şi economică. Latura politică plexă. Mai înainte de toate, popaconstă în aceia că s’a văzut Comilația globului a, crescut cu aproape sia federală agricolă consacrând o jumătate de miliard de dolari pentru cumpărarea a vre-o 250 milioane de duble de sămânţă pentru a veni în ajutorul fermierilor. Existenţa acestei rezerve a făcut să scadă preţurile până la cel mai jos nivel înregistrat de ultimile două generaţii. In Rusia, sistemul cu totul nou al culturii colective, a răsturnat toate tradiţiile vieţei rurale slave şi a produs cea mai puternică recoltă de grâu selecţionat a grânarului european. Canada acumulează în acelaş timp, încet, stocuri enorme şi caută zadarnic să le scurgă în Anglia. Aproape toate ţările Europei au ridicat bariere vamale pentru a proteja agricultura şi vedem astfel omenirea întreagă aiurită de a se găsi în faţa unei foarte mari abundenţe de provizii. Din punctul de vedere economic, problema este cu mult mai com-Când marile linii transconinentale au deschis zona grâului din America de Nord, calitatea acestui grâu a ruinat agricultura Europei centrale. La finele secolului trecut, Rusia ţaristă a întreprins un dumping protector pentru grâul său şi fermierii americani au strâmbat din nas: în 1913 ei n’au exportat decât 100 milioane dubluri faţă de 239 în 1901. Şi cultura grâului fu întreprinsă cu succes în Canada, Argentina, Australia, Africa de Sud, etc. A venit apoi războiul şi izolarea Rusiei. Argentina şi Australia erau foarte departe, navigaţia era periculoasă, tonajul cu totul insuficient. America şi Canada avură atunci beneficiul situaţiei. Şi cum, odată pacea semnată iar Rusia în ruină era o rivală inexistentă, prosperitatea fermierilor americani n’a făcut decât să crească. Crezând hotărât că această stare de lucruri se va definitiva, americanii au însămânţat cu zel mii de nouă hectare, şi au mers orbeşte spre catastrofă. Cea dintâi, în 1921, a redus cu 10.6 la sută din venitul naţional partea agricultorilor care se ridica înainte la 22.1 la sută. A doua, în 1930 şi 1931, a făcut să se coboare mai jos ca niciodată cursul grâului, aşa fel, încât din toate părţile se ridica strigătul prin care se cerea capul lui Hoover. Criza grâului este atât politică 17% dela 1910, în timp ce producţia grâului sa mărit cu 24%. Transformările s’au făcut foarte inegal. Canada a întins cu 150% suprafaţa culturii de grâu şi cu 100% rendementul, Rusia, din contra, reducând cu o cincime partea din pământul său consacrat grâului, a mărit cu o parte recolta. La aceiaşi epocă, s-a mâncat mai puţin grâu. Consumaţia a scăzut dela 10 la 25% de cap de om în ţările în care, odinioară, se mânca grâu selecţionat. Italia singură îşi păstrează pofta şi mai departe. Pretutindeni se mănâncă mai puţin sau nu se mai mănâncă deloc pâine. Asta a fost o lovitură puternică dată exportatorilor. Secretarul de stat american, Hyde, a denunţat cele dintâi vânzări ale grâului rusesc drept începutul de executare a unui vast complot pentru a împinge agricultura americană la revoluţia universală" Atunci a intrat în joc «diplomaţia grâului». Ruşii ne-au trimis un important personagiu oficial însărcinat să tatoneze terenul în vederea creiărei unei concentrări internaţionale a grâului. Dar îşi poate cineva închipui o administraţie republicană negând fermierului american dreptul de a-și exporta grâul ? Pe de altă parte, technicienii de la Geneva au elaborat planul unei bănci internaționale de credit ipotecar agricol, atât de ingenios conceput încât Europa să conserve controlul în timp ce America să furnizeze banii cari trebuiau să permită Europei să lupte victorios contra concurenţei Americii şi Rusiei. Dar, ca acţiune practică, nimic nu s’a făcut. In America, s’a sugerat ideia unei reduceri generale a terenurilor cultivate cu grâu, propunere care întâlneşte puţin succes la fermierii americani şi o indignare mare la Ruşi. Canada şi Statele Unite au în anul acesta o recoltă excepţional de frumoasă iar Rusia prevede o recoltă de peste 1.300.000 000 de dubluri. Cum vor fi consecinţele politice? Fiecare ştie că în 1932 Statele Unite vor cunoaşte bucuria alegerilor prezidenţiale. Dacă cultivatorii americani vor avea în urma lor un al treilea an rău, va fi uşor să întoarcă contra Ruşilor întreaga lor rancună. Dacă cultivatorul american încetează să mai considere pe Hoover ca autor al crizei prin care trece şi se va pune să arunce anatema contra Moscovei, asta nu va aranja poate afacerile sale dar le va aranja pe ale lui Hoover. Se poate chiar spune, că dacă preşedintele actual ar fi reales, el va trebui să aprindă o candelă camaradului Stalin şi planului său pe cinci ani cari vin la timp ca să-i permită o ingenioasă explicaţie a crizei economice. împrumuturi şi construcţii Ziarele au publicat declaraţiile făcute de d. Vogtberg, directorul general al Casei Muncii C. F. R. Pe când pensiile se scad pretutindeni, pensionarii fiind redşi la un traiu de mizerie, . numai această instituţie, printr'o bună gospodărie, a reuşit să aducă însemnate sporuri la alocaţiile pensionarilor ceferişti. Aceste sporuri au fost făgăduite mai demult de d. Vogtberg. Şi făgăduiala — contrar obiceiului pământesc — s’a realizat. Dar nu numai situaţia pensionarilor s’a îmbunătăţit. Casa Muncii s’a ocupat şi de funcţionari — făcându-le mari înlesniri. In aceste vremuri de criză, băncile — silite de capricioasa panică intermitentă a deponenţilor să ţină banii în casă — nu mai acordă împrumuturi particularilor. Cel mult dacă un număr redus de comercianţi şi industriaşi pot căpăta împrumuturi mici, pe termen scurt. Iar în special funcţionarii — cu veniturile lor modeste — găsesc închise toate uşile băncilor şi caselor de economie. Slujbaşii au o singură soluţie: Muntele de Pietate care nu vrea să ştie de legea contra camerei, şi unde cei ce împrumută îşi pierd obiectele de valoare pe un preţ derizoriu. Pe lângă Casa Muncii funcţionează o Casă de credit, care a făcut servicii imense funcţionarilor şi pensionarilor. Mulţi ceferişti îşi au imobilele ipotecate. Unii au chiar comandamente. Scoaterea caselor în vânzare e o chestie de luni. La 1 Oct, Casa de credit a început să se ocupe şi de degrevarea ipotecilor. Numai în opt zile s’au acordat împrumuturi la 33 de ceferişti care aveau comandamente sau publicaţii de vânzare. împrumuturile au variat între SOOUIU şi 300.000 lei pe termen de 5—15 ani, cu dobândă de 8 la sută — până la un total de 3.648.000 lei. In acest scop, Casa de credit are disponibilă suma de 15 milioane lei. Deşi Casa de credit n’are decât un an de funcţionare, ea a venit în ajutorul unui mare număr de ceferişti. Astfel în cursul lunii Septembre s’au acordat împrumuturi de 9.500.000 lei, iar în prima săptămână din Octombrie — 6.009.000 lei. In timp de un an, Casa de credit a acordat împrumuturi la 13.405 funcţionari, în 18 rate — cu dobândă de 6 la sută. împrumuturile s’au ridicat la suma de 105.188.412 lei. Pe lângă împrumuturi, Casa de credit are misiunea şi de a uşura problema locuinţelor. In bugetul în curs este trecută suma de 30 milioane pentru construcţii. Mulţumită acestei sume, se vor putea împroprietări vreo sută cincizeci funcţionari din cei mai nevoiaşi. Actualmente, Casa Muncii tratează cu diferite societăţi de construcţii modalitatea practică de a înzestra cel puţin jumătate din personalul ceferist, cel mai modest, cu căminuri. La primăvară, lucrările vor începe cu siguranţă. Cum toate făgăduelile făcute de directorul general s-au realizat, avem toată încrederea că şi promisiunea relativă la construcţii va deveni în curând fapt îndeplinit. Activitatea rodnică a conducerii acestei instituţii ne umple de nădejdi. Iată că, — având pricepere, energie şi bună voinţă, — se pot face opere însemnate chiar cu redusele mjloace de astăzi. Iar activitatea de la Casa Muncii poate servi de exemplu şi altor instituţii. Deşi în criza fantastică ce ne bântueau există soluţii radicale, există soluţi de ameliorare în toate domeniile. Şi cu cât cursul este mai îngust, cu atât eficacitatea soluţiilor este mai mare. Dacă în mic fiecare instituţie ar proceda în spiritul Casei Muncii — o ameliorare s’ar simţi în situaţia tuturora. Dar cei mai mulţi, în faţa cataclismului, încrucişează braţele. Cu toată buna admnistraţie a Casei Muncii, noul guvern — condus de criterii politicianiste — voind să opereze mari schimbări, ordonase (Citiți continuarea în pag. II a). Unul din punctele esenţiale ale programului de guvernământ, cu care guvernul Iorga Argetoianu a apărut — se ştie cum şi de unde — în primăvara trecută era «o bună administraţie». S’a ales repede şi din acest punct ceea ce s’a ales din tot programul, vânt! Şi doar formula aceasta lapidară şi-ar fi putut găsi o satisfăcătoare aplicaţie, numai prin simpla grijă, ce s’ar fi putut arăta cu omenie şi rânduială, necazurilor cetăţeneşti, atât de grele şi de multe în vremurile de azi. Domnul prim-ministru Iorga însă, din cauza nervozităţii şi a lipsei de răbdare, pe care le-a adus, drept elemente psihice determinante, în maniera de rezolvare a tuturor treburilor Statului, a izbutit dimpotrivă chiar, să rupă orice contract între public şi administraţie, prin cunoscutele bariere stupide ridicate în jurul ministerelor şi autorităţilor de Stat. Şi atunci, omul în disperare, ce să facă? Se adresează direct primului-ministru, cu o jalbă... telegrafică sau poştală. Dacă petiţia omului începe cu «Ilustrissime maestre»..., «Severissime podestat», «înălţimea ta», «Măria Ta», «Prea strălucite», sau «Glorie ţie în vecii vecilor, amin...», d. prim-ministru citeşte hârtia până la sfârşit şi-i pune rezoluţie de aprobare, chiar când o asemenea rezoluţie vine în gravă contradicţie cu legile în vigoare,cu dispoziţiunile curente, cu bunul simţ şi cu altele. In schimb, dacă nefericitul petiţionar are imprudenţa să prescurteze economicos telegrama, depeşănd «rog luaţi măsuri»,în loc de «miluiţi-vă, luminăţia voastră, şi aruinea fi-vă cu îngăduinţă privirile superbe asupra umilitului vostru rob păcătos şi nemernic», apoi are toate şansele să se trezească cu un mandat de arestare pentru proaste, maniere în societate sau cel puţin cu o telegramă: «Fii cuvincios, N. Iorga». E foarte frumos din partea d-lui Iorga că, printre atâtea varii şi multiple ocupaţii, mai găseşte timp să se îngrijească şi de buna creştere a cetăţenilor României Mari. Numai că unui prim-ministru i se pretinde în primul rând să facă dreptate celui ce i-o cere; după aceea, dacă se simte ofensat, nu are decât să trimeată martori petiţionarului needucat. Deocamdată călcarea codului manierelor elegante nu este încă o infracţiune, care scoate pe infractor de sub scutul legilor. Puţină seriozitate, ce Dumnezeu«