Dreptatea, noiembrie 1932 (Anul 6, nr. 1530-1554)
1932-11-02 / nr. 1530
ANIL VI IV». 1550 mum2 Noémon« 1032 c 4 PAGINI 2 ici A tt U N ivi b m ORAŞEI bAl'E (Siteni, Preoţi. Inttţiten, 1 an 300 lei bTRAINATATE 1 an . . . . . . 2000 re fi luni ..... 1000 RIDACŢIA SI AUMINISi’RAfiA: BUCUREŞTI. STR. G. CC.EMENC ’.U. 9 „Ţara cere plecarea ref»rmului“! Candidatul partidului nafional-ţârânesc. Candidatul partidului dacist: 1947 „ (Alegerea la Senat de la Bălţi) TELEFON Redacţia 217/0! Ad-Via 221 2AAI Ui^t dfd Se primesc direct la Ad-tia ziarului şi la toate agenţiile da pmblcata dh taxă 5028 voturi taxele de francare platite in numerar conf. aprobărei Direcțiune! Generale P.T. T No. 31.8581 .28 (Viitorul) ..iromânia izolat® ..îngrijorare suspectă din partea unor «patriotarzi* — care şi-au per. «ltt echilibrul. Politica externă a României ar străbate, după cei de mai sus o peioadă critică şi neliniştitoare. România «se izolează de alaţii săi». «Izolarea României!» Ce subiect patetic pentru sensibilii patriotarzi.. Inutil a arăta că printre aceştia se află şi excelentul d. Nicolae Iorga, ex-prezidentul unui guvern, care a debutat în politica externă cu tripticul cunoscut: surâsuri Germa mancei, bezele Italiei, solicitări — printre înjurături — Franţei! Lângă d. Iorga unii «titulari» de odinioară, astăzi aruncând mărăcini sub picioarele ministrului de externe, pe care tot odinioară îl sufocau cu flori... Nu ne vom ocupa de aceştia, care recurg şi la falsificări de note diplomatice, numai să poată stingheri acţiunea diplomatică a d-lui Titulescu, care este în acelaşi timp şi a guvernului şi a ţarei. Şi nu ne vom ocupa nici de d. Iorga, ale cărui fobii maladive îl scot din rândul oamenilor cu răspundere — şi cu care să se poată discuta. Dar însemnăm pentru opinia publică atitudinile de mai sus. Pe care le considerăm şi din punct de vedere politic şi naţional o adevărată abjecţiune. Un guvern prezidat de Iuliu Maniu nu poate «izola» România. Un guvern a cărui politică externă este încredinţată d-lui N. Titulescu, reprezintă prin definire garanţia cea mai sigură de păstrarea liniei drepte, chibzuite şi sănătoasă pe ale cărei temelii s’au desvoltat prieteniile şi alianţele noastre. Patima desgustătoare din politica internă românească a ajuns să nu mai cunoască nici un scrupul, nici o limită. Niculae Titulescu pus în cumpănă de veninul solitar al ranchiunelor isterice, or de «Metternici» svarturilor cu-un-pic-de lapte! Inconştienţă şi caraghiozlâc! _______ ____**| t luni................150 » Instituţiuni publice şi particulare 1000 lei anual AlIOIBIN PARTIAN Hotărât lucru , ţara nu vrea să corespunză deloc sugestiilor opozitiei. Dimpotrivă. De câte ori are prilejul simte un fel de satisfacţie să arate, că nu împartăşeşte de loc, dar de loc, gândurile opiniile şi sentimentele pe care i le atribue cu atâta uşurinţă vrăjmaşii partidului naţional-ţărănesc. «— Ţara geme, ţara plânge, ţara suferă !... Ţara nu mai poate să rabde .Valul de mânie creşte vertiginos... El va acoperi în curând pe autorii dezastrului ! Revoluţia este în mers... Să se ia cât mai este încă vreme, măsuri pentru îndepărtarea de la cârmă a unui regim, care este ţinta urei populare...» ...Iată sinteza cugetărei adversare ! Exprimată în fel de fel de variante, dar pe acelaş fond, de către toţi care, intitulându-se «opoziţie», îşi închipue că au dobândit şi atributele şi calitatea de a vorbi — în numele cui nici nu vrea să auză de dânşii. — Căci până şi d. Argetoianu a ajuns să se pronunţe astăzi în funcţie de popularitate ! Pe ce se întemeiază îndrăzneţele şi mai ales mincinoasele aserţiuni de mai sus ? Există vreun fapt, măcar unul singur, care să îngădue, chiar prin cea mai largă aproximaţie, o asemenea pretenţie ? Nici unul... Există, în schimb, altceva. Demonstraţiuni materiale succesive, arătând cu cea mai categorică autoritate tocmai contrariul afirmaţiilor de mai sus... Se știe câtă lormă a fost făcută de către aceleaşi grupuri politice în jurul rezultatului alegerilor generale din iulie trecut. Au mers până la paradoxul ridicol că un partid, care dispune de majorităţi absolute în ambele Corpuri legiuitoare, a eşit «învins» din alegeri !... Pe o asemenea bază de discută nimic mai firesc, că toate celelalte alegeri parțiale care ar fi urmat, să confirme «victoria» inițială a opoziției. Mai mult decât atât , dacă începuturile guvernării partidului național-ţărănesc ar fi însemnat pe cât de departe «dezastrul» ar «catastrofa», de care ni se vorbeşte zilnic, în toate alegerile parţiale, desfăşurate în libertatea şi legalitatea absolută în care au fost efectuate şi cele generale, opoziţia ar fi trebuit să obţie adevărate triumfuri. Căci nu ne putem închipui o naţie nebună, prăpădindu-se de dragul călăilor ei ! ...Vedeţi însă rezultatele TUTUROR acestor alegeri... Victoria triumfală şi repetată a candidaţilor partidului naţional-ţărănesc. In ciuda sforţărilor opoziţiei de toate nuanţele intervenind cu candidaţii lor, în ciuda celei mai desmăţate demagogii şi campaniei de născociri şi injurii celei mai neruşinate, pretutindeni în aceste alegeri ţara se rosteşte cu majorităţi impozante pentru partidul şi guvernul naţional-ţărănesc. In această serie, desigur, cel mai semnificativ rezultat este acela al alegerei senatoriale de la colegiul universal de la Bălţi. In Basarabia, unde anume orgolii desumflate asigurau «slăbiciunea» partidului naţional-ţărănesc... In Basarabia, unde se pretindea, că mai mult ca în oricare alta parte svâcneşte «furia» împotriva regimului... In Basarabia, partidul naţional-ţărănesc cucereşte cu o mare majoritate locul de senator perdut în alegerile generale ! ...Iată cum, în adevăr, vorbeşte ţara adevărată, nu aceia a cafenelei politicaştrilor fără ocupaţie ! Acest limbaj exprimă cea mai deplină încredere într-un partid şi un guvern care au asumat răspunderea situaţiunei în împrejurări atât de grele, —şi vor şti să bine meriteze dela încrederea de care se bucură. mammmmt i1 Cuvânt regal la Bistriţa Nimeni din partidele democratice nu cultivă literatura monarhistă, lăsând uşoara sarcină pe seama fanaticilor adepţi cu ’Action Franţaise în buzunare, cu sufletul şi mintea cotidian pe cheiurile Senei. Intro ţară fără partide republicane este inutil să se facă un neinteresant, dar asurzitor tam-tam în jurul instituţiei regale. Discreţia şi distanţa sunt cu siguranţă mai utile şi în orice caz decente. Dar discursul regal de la Bistriţa cuprinde atâtea frumuseţi şi o linie pe care ar fi păcat să nu le scoatem în evidenţă pentru bucuria lectorului. Cunoaştem de mult pe actualul Rege ca pe unul dintre oratorii cei mai buni ai ţării, unde informaţia justă istorică se împleteşte cu reflexia de înţelepciune statală şi cu avântul cel mai pur. Finalul şi introducerea ,est de un lirism impresionant: «prăznuind astăzi pe Domnitorul cu înfăţişarea blândă căruia poporul nostru în adânca lui cuminţenie l-a numit A cel Bun», aducem un prinos de recunoştinţă aceluia care timp de 32 de ani a cârmuit cu înţelepciune ţara Moldovei». «O, Alexandre, Domn al Moldovei, noi cei de azi ce trăim pe acest pământ pe care l-ai iubit şi l-ai stăpânit, ne gândim cu adân- j că reculegere la opera care ai să-vârşit-o tu şi care ne-a ajutat să stăm aci astăzi, şi să ne închinăm in faţa amintirei tale». Intr’o memorabilă cuvântare la Academia Română, M. S. Regele Carol II şi-a spus dorinţa Sa de a fi un Voevod al Culturii. N’a fost Alexandru cel Bun un Domnitor preocupat cu exclusivitate de tainele şi aşezămintele culturale ? Cuvintele actualului Domn sunt izvorîte din convingerea misiunei Sale eminamente paşnice, de consolidare şi de slăvire a patriei prin monumente ale minţii, inimii şi sufletului. Asemenea monumente sunt clădite aere perennius. Mai taxi decât bronzul, pe ele nu le rod nici dintele vremii, nici atacul duşmanilor, ci se perpetuiază din neam în neam, flacără invizibila, dar vie a mortalităţii. Un Voevod al Culturii a cuvântat la Bistriţa despre Voevodul cel Bun. Preocupările spirituale ale Regelui nostru sunt mai vechi, încă de pe vremea, când era prinţ de Coroană, din iniţiativa Sa, a luat naştere «Fundaţia Prinţul Carol», al cărei rol în răspândirea luminei în straturile populare şi pentru promovarea creaţiei româneşti contimporane, deşi făcut fără publicitate, ci în umbră şi modestie, nu este chiar cel mai de pe urmă. Instituţia cercetăşiei şi Oficiul Naţional de Educaţie Fizică, unde pedagogia trupului se înlănţueşte organic şi armonic cu sănătoasa activitate patriotică şi educaţie moderna sunt sub directa oblăduire a M. S. Regelui, după ce a dat parte hotăritoare la fundarea lor. înaripatele cuvinte regale de la Bistriţa aminteşte în iureşul cotidian al faptelor fără însemnătate complexa şi salutara personalitate aflată pe tronul Țării. «Neamul Românesc, cu hadiţionala precizie a... servi- Ui ciului său de informaţie, anunţă că se prepară o remaniere a guvernului. Asta n’ar fi încă nimic. Nu e oficiosul d-lui Iorga la prima lui neghiobie în materie de reportaj. Dar Neamul Românesc adaugă că această presupusă remaniere are de scop să mărească numărul miniştrilor şi subsecretarilor de Stat. Neamul Românesc îşi mai închipuie se vede că suntem pe vremea guvernării tehnicienilor, pe când d. Iorga căra cu autocamionul la Sinaia, la jurământ, transporturi de miniştri şi subsecretari, tip Cristi şi Buzdugan, pentru a-şi complecta şi întări guvernul... Pe ziua de eri s’au petrecut în Capitală două drame pasionale... In total, patru morţi. Credem că «Viitorul» nu va întârzia să explice cetitorilor săi răspunderea guvernului în desfăşurarea acestor tragedii. D. Argetoianu are şi d-sa o gazetă. Nu ştiaţi? Nu-i nici o mirare. Nimeni n’o ştie. Ii zice «Pământul nostru», dar după gradul de răspândire a ei ar fi mai nimerit să fie intitulată «subpământul». Ei, în această gazetă, Argetoianu se arată foarte nemulţumit că guvernul acordă o largă discuţie legilor şi măsurilor, ce pregăteşte. Sub regimul tehnicienilor, fireşte, se proceda mai expeditiv. Ori d-l Argetoianu, ori d. Iorga, fără a consulta pe nimeni, lua câte o dispoziţie anapoda, a doua zi se dovedea inaplicabilă, a treia zi se anulau şi mergeau lucrurile mai departe. Cum? Numai biata fără o ştie.. O telegramă din Belgrad anunţă că de sub dărâmăturile unei case prăbuşite, a fost scos teafăr, fără o sgârietură măcar, un bătrân în vârstă de 113 ani! Curat vorba românului: «Fă-mă, mamă, cu noroc şi m'aruncă pe urmă ’n foc...» chiar *, la ’ 113 ani! ORDINEA IN FINANŢE Criza este, fără îndoială, cauza principală a scăderii veniturilor statului, înainte — cu toată defectuozitatea sistemului de impunere, și cu toată dezorganizarea și stricăciunea aparatului de percepere — fiscul tot făcea încasări importante, dii pricina afluenţei de numerar. Poate că, în alte condiţiuni, veniturile tezaurului publc ar fi fost şi mai mari. Astăzi însă defectele pomenite mai sus, s’au accentuat însă — mulţumită crizei care bântui. Trăim într’o descompunere fiscală, întinsă până la perferie şi până la cei mai modeşti agenţi ai fiscului. Nu generalizăm — bine înţeles. Sunt foarte multe elemente de valoare şi de-o perfectă corectitudine, atât la centru cât şi în provincie — în posturile înalte, ca şi în posturile miei. Dar ele nu-s in stare să revoluţioneze corpul respectiv. Apoi, chiar dacă s’ar transforma corpul, sistemele ar rămâne aceleaşi. iTî. Şi ’n trecuta guvernare naţonalţărănistă, ca şi ’n guvernăre Vaida din acest an, miniştrii de Finanţe şi-au dat tot interesul, făcând cele mai meritorii sforţări, pentru stabilirea ordinei fiscale. Fiecare a făcut câte un pas înainte. Răul este însă atât de mare şi de înrădăcinat , încât este nevoe de o grandioasă operă de ordonare şi de curăţire. D. Madgearu continuă opera începută, sub bune auspicii, de ceilalţi miniştri de Finanţe , national,ţărănişti. Astăzi se cere o putere de iniţiativă încă şi mai mare, un plan de reformă, fermă hotărâre în deriziunile relative la incursia şi inc®,rectitudinea din birouri , precum şi o crâncenă perseverenţă. Actualul ministru de Finanţe se bucură de toate aceste calităţi. Imediat după instalare, d-sa a şi început controlul atât în administraţia centrală, cât şi la percepţii. Noul ministru a vrut ca, din capul locului, funcţionarii de sus până jos să Ştie că există ş ifin control vigilent de fiecare cllipă şi privitor la conştiinciozitatea lucrului şi la cinstea procedării. După controlul sever la centru, d. Madgearu a început inspectarea percepţiilor. Rezultatele sunt uimitoare. Astfel, s’a constatat ca 0 percepţie din mijlocul Capitalei — dintr’un cartier unde aproape fiecare proprietar are maşină — n’are trecuţi în roluri decât un număr de... 120 proprietari de automobile. Este clar că restul s’au «aranjat». Prin inspectarea percepţilor, prin aplicarea de pedepse celor vinovaţi, —1. Madgearu a atras atenţia funcţionarilor fiscali asupra îndatoririlor lor. Controlul început, şi care va urma, va duce pe slujbaşii dubioşi la datorie. * Dar fiscul suferise nu numai de incorectitudine. Lipsa de cinste în oeraţiuni provoacă desigur o mare pierdere în casa statului. Dar aceasta nu-i unica pricină de regres în încasări. E nevoe de o întreagă sumă de măsuri de ordin administrativ pentru punerea rânduiui în diversele capitole al veniturilor. Ministerul de Finanţe a înfiinţat câteva comisiuni pentru studierea situaţiei din diverse domenii. Pe baza acestor studii, se vor lua măsurile indicate de împrejurări. Dar - până atunci — ministerul a anunţat unele înlesniri de plată şi unele bonificaţii condiţionate, de achitarea, la un anumit termen, a impozitelor în restanţă. Sunt două sisteme fiscale: străşnicia, impozite mari, execuţii sălbatice, etc. (care încurajează evaziunea fiscală şi mita) şi blândeţe, impozite reduse, înlesniri de plată... Prin acest ultim mijloc, contribuablul nu se ascunde şi dă fiscului maximum posibil. Pe acest drum a pornit d. Madgearu, care înţelege a separa nedreptăţile săvârşite de alţii, care acordă păsuiri reglementare, dar care n’are nici o cruţare pentru cei ce pot plăti, dar nu vor... * Dar ordinea pusă în finanţe, care poate spori cifra încasărilor, nu este — totuşi — un panaceu. Impunerile pot fi puse mai drept sau mai nedrept. Execuţia se poate face mai cinstit sau mai puţin cinstit. Dar cadrul fiscal rămâne acelaşi. Avem un sistem fiscal învechit care trebue reformat. Această reformă nu-i însă uşor de realizat. O reformă poate da surprize ! Şi-i greu de pornit tocmai în momente de criză atroce — fără luarea tuturor măsurilor pentru asigurarea minimului necesar. Desigur guvernanţii au în vedere toate împrejurările, şi reforma se va face — când vor permite conditiunile, şi în forma cerută de realităfi. In momentul acela, vom putea spune că avem într’adevăr finanţe civilizate. In pagina IV-a ■ ŞEDINŢA COMITETULUI JUDEŢEAN AL PARTIDULUI NAŢIONAL-ŢARĂNESC DIN MUSCEL Cuvântările cu Ier Ion Mihalache şi Petre Andrei PROGRES Publicistica noastră a fost, până în ultimul timp, sub orice nivel. Simplă maculatură, incaliabil producţie a unor ţipi acefali, de crasă incultură şi autentică incapacitate. In deosebi, pe terenul gândirii politice, trecutul nostru este mizer. Tezaurul lui nu constitue o mândrie. Poţi număra pe degete cele câteva rarisime publicaţii care se dedicau cultului perseverent al ideilor, problemelor de fond, desbătute larg şi cu competing savantă în Occident. Problemele sociale nu găseau nici o rezonanţă. Doar vechea publicaţie selectă a Iaşului „Viaţa Românească”, cetăţue a convingerilor democratice avansate, aborda probleme de doctrină politică şi ideologie. Timp îndelungat coloanele acestei reviste au fost singurele debuşeuri ale ideilor progresiste, modernizate. Este pentru generaţiile noastre istorice, un act de paupertate intelectuală absenţa de la preocupări de ordin social-politic. Curentul ideilor revoluţionare, care în Europa, apuseană sguduise din temelii edificiul feudal-medieval, se isbise la noi de rezistenţa de granit a ignoranţei şi indiferenţei. Transformările sociale survenite, cu atâta întârziere, se datoresc numai presiunilor obiective. Noi am fost căruţa cea mai de pe urmă în seria încercărilor de reformă a societăţii. Liberalismul a realizat prima performanţă aicia după ce în alte state se instaurase masiv şi cu deplină eficacitate. Ţapul ispăşitor al întârzierilor noastre regretabile a fost descoperit în critica noastră poziţie geografică şi ingrat destin istoric. Scuza e numai pe jumătate valabilă. Se mai pune în discuţie şi problema capacităţii noastre cerebrale, până acum neconcludent controversată. Nu încercăm să fixăm diagnosticul unor situaţii complexe. Trecem ,după sumare constatări ,la capitolul contemporan. Literatura publicistă postbelică manifestă o apreciabilă urcare de nivel. In prima linie se constată o înmulţire a periodicelor, indiciu de intensificare a preocupărilor cu chestiuni de speculaţie, a exerciţiului literar şi a curiozităţii, iniţial dietantistice, pentru probleme politice şi sociale. Reviste săptămânale, unele de efemeră existenţă, apar de vreo câţiva ani tot mai bine dotate. Se ridică acum o generaţie care e strină de apatia politică a intelectualilor conservator-junimişti. Tinerimea actuală este pasionată de problemele care o privesc îndeaproape, în care se fierbe viitorul ei, în care i se distilează stilul de viaţă şi idealul social, încrucişarea ideilor la aspectul unei efervescenţe cerebrale dionisiace, a unui dans frenetic al inteligenţei roasă de morbul curiozităţii precoce. Agitată de spectrul unui viitor cu linie obscură, angajată în trânta cotidiană cu greutăţi pe care o tinerime studioasă nu trebue să le cunoască într’o perioadă de formaţie sufletească ,de cristalizare a personalităţii, generaţia zilelor noastre începe să priceapă că problemele sociale stau pe primul plan. Primul rezultat al acestei constatări se observă în apariţia unor curente care polarizează, la început contradictoriu, energiile scăpărătoare tinereţii. Axa de orientare, până va fi fixată în termeni clari şi definitivi, presupune o prealabilă şi firească tatonare. Mai este la mijloc şi concursul hotărâtor al condiţiilor obiective ,factor suprem convingător, care nu va întârzia să dea impulsul necesar unor nehotărâri cari mai persistă. Deriziunea între ideile avansate în concordanţă organică cu problematica vremii şi între ideile reacţionare, obstacol al înţelegerii lucide şi obiective, depinde de gradul de cultură intelectuală, de capacitatea instinctului politic, prefigurat în orice exemplar uman şi de castelaţia unui moment istoric. Incertitudinea aceasta care pluteşte indiscutabil în multe capete, mai ţine şi de caracterele epocei noastre, perioadă de transiţie şi radicale transformări. Lămurirea viu întârzie să se producă. Se observă lucrul acesta chiar în natura publicisticei actuale, despre care spunem că reprezintă un incontestabil progres faţă de cea a trecutului. Cea mai potrivită unitate de măsură şi evaluare a orientărilor doctrinare police, ale generaţiei noui, o dă aceste organe săptămânale care oglindesc oscilaţiile febrilităţii juvenile, în căutarea activă a unor tipare ideologice adecvate. Că sunt de dreapta reacţionar-conservatoare sau de stânga revoluţionarprogresistă, aceasta cade pe al doilea plan. Important e că există interes viu pentru controversă, • discuţie aprigă, vânturare a ideilor, doctrinelor şi programelor. Aşa ne facem intrarea efectivă în cercul marilor preocupări. T. I Ţările balcanice depresiunea economică mondială de ION RADUCANU fost ministru II (Citi continuarea în pag. . II a), mul plan factorii poliţiei, sunt obstacole la realizarea unei economii raţionale care ar putea aduce optimum ul de a fi bine în cadrul unei economii internaţionale. Lumea se încăpăţânează să respingă în practică recomandaţiunile unui David Ricardo asupra comertarbia, se grăbeşte să pună pe pic-Există economişti serioşi, a căror obiectivitate nu poate fi pusă la îndoială, ca Felix Somory, care, studiind starea actuală a depresiunei economice, cercetează problema datoriilor publice şi particulare în exterior, sub aspectul reducerii lor la nivelul capacităţii de plată a diferitelor ţări debitoare. Unele ţări care sunt înglobate în teritoriul Uniunii Balcanice, proectată, au întreprins deja demier’, ajungând câteodată la un succes parţial în această direcţie. In ce priveşte împrumuturile emise sub auspiciile Societăţii Naţiunilor (de ex. împrumutul bulgar de stabilizare 7 la sută, împrumutul bugar al refugiaţilor 6 la sută, împrumutul grec al refugiaţilor 7 la sută, împrumutul grec de stabilizare 7 la sută, împrumutul grec de stabilizare 6 la sută), ele au făcut obiectul unui memoriu la şedinţele consiliului din Octombrie anul acesta. După constatările că «Grecia a suspendat începând din luna mai trecut transfertul tuturor serviciilor datoriei sale exterioare» şi că «Bulgaria, cu toate că continuă să transfere 50 la sută din serviciul celor două împrumuturi pe care ea le-a emis sub auspiciile Societăţii Naţiunilor, nu şi-a îndeplinit în mai multe privinţe obligaţiunile sale în măsura cercetată de comitetul financiar luna trecută», comitetul constată, în sus zisul memoriu, că guvernele etenic şi bulgar, spre a evita o călcare unilaterală de contract, au luat contact cu reprezentanţii purtătorilor, după care propuneri de aranjament provizoriu au fost recomandate purtătorilor. Există deasemenea, în vederea unui aranjament, între vorbirile celorlalte State Balcanice cu purtătorii de fonduri publice. * In aceste condiţiuni, trebue să ne amintim cu curaj că toate monezile naţionale din această parte a Europei, au fost stabilizate cu sprijinul creditelor străine. Datorită sprijinului acestor credite toate aceste monezi au fost bazate pe un raport legal fix cu metal galben. Toate aceste ţări au adoptat etalonul aur de schimb. Dar toate, la date diferite, România urmând căile strictei necesităţi, au fost forţate de a introduce reglementarea din ce în ce mai severă a plăţilor exterioare. Se poate afirma că în aceste ţări nu mai există nici etalonul aur schimb, ci o monedă naţională dirijată de necesităţile acoperirii reglementelor exterioare, în aşa fel încât ele reprezintă, dacă nu strangularea, în tot cazul obstacole foarte dificile de înfrânt, în comerţul internaţional. Şi e un contrast izbitor de a vedea că, pe când conferinţele internaţionale preconizează reîntoarcerea la etalonul-aur şi la principiile liberalismului economic, văzută fiind interpendenţa naturală a tuturor ţărilor, nu rămân decât câteva ţări — astăzi în număr de şase— cari posedă etalonul-aur şi că de altă parte, o ţară liber-schimbistă prin excelenţă, ca Anglia, inaugurează o politică de protecţionism vamal şi acceptă desideratele conferinţei de la Ottawa. De o parte principiile adoptate ţinându-se seama de realităţile economice, de altă parte, practica naţionalismului economic care, căutând să realizeze cu orice preţ au NOTE Cercul profesorilor secundari din Bucureşti examinează Intr’o conferinţă publică acuzele scăderii nivelului elevilor din şcoalele secundare. Un delegat al concretului citeşte în această şedinţă «de o importanţă deosebită» (subliniat din nota trimisă presei) un memoriu relativ» «scăderea nivelului intelectual şi moral al elevilor şi elevelor şcoalelor secundare». Se fac: «a) constatări în legătură cu disciplina, frecvenţa, purtarea, învăţătura elevilor, precum şi cu rezultatele examenului de bacalaureat; b) cauzele care contribuise la scăderea nivelului Intelectual şi moral al elevilor, cu mijloacele de îndreptare». Sensul şi metodele pedagogice propuse de aceste texte sunt categorice, dacă reconstruim paleontologic «într’un os scheletul monstru al dihaniei învăţământului nostru, care s’a reîntors pe vremea lui Marin Chicos Rostoganu. N a scăzut oare — ca să inversăm întrebarea — n felul profesorilor noştri secundar? Ştiu că avem din fericire încă membri distinşi, cu tragere de inimă, pasiuni arzătoare puse în serviciul tineretului. Dar între tineri şi bătrâni — întotdeauna tinerii au dreptate. După războiu, mereu, mereu... Tineretul de azi gândeşte altfel Şi structura lui spirituală se găseşte într’o profundă prăpastie faţă de anumiţi bătrâni. De ce n'am spune-o ? Vechea generaţie purcede din biblioteci şi livrese, iar tinerii pleacă dela experienţa personală directă şi integrală. Erorile lor sunt de o mie de ori mai fecunde, decât anume demi-adevăruri vechi, findcă după cum se spune pe bună dreptate e preferabilă o eroare vie, decât un adevăr cadaveric. Schimbările vremii sunt esenţiale, în comparaţie cu situaţia antebelică, iar oamenii dela 38 ani în sus de obiceiu inactuali. Ce poate învăţa un şcolar viciu în curent cu Spalkow, Marlene Dietrich şi ulimile publicaţii subversive de dreapta şi de stânga de la un fost semănătorist al d-lui N. Iorga. Posedă maximum un strivitor zâmbet de superioritate faţă de asemenea fosile. Generaţia Şcolărească actuală, critică şi cu argot-ul pasiunilor ei speciale, râde de Forţa Magnificensius şi alte exemplare «de elită» profesorală. Două lumi, două niveluri, ca două paralele, care nu pot să se întâlnească. —m. —