Dreptatea, decembrie 1932 (Anul 6, nr. 1555-1579)

1932-12-08 / nr. 1561

AMI VI •» IMI III I intakte bk 4 PAoini 2 Id ORASE I 1 an !•#••• 600 lei | ir A T E (Săteni, I'repti, invajiton) 1 an................ 300 lei 6 luni................. 300 » I 6 luni................150 * instituțlunl publica sl particulare 1000 iei anual STRAINATATE 1 an ..... . 2000 iei in luni.............1000 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI. STR. G. CLEMENCEAU, 9 TELEFON Redacţia 217/04 Ad-tia 220 25 Al fONTURI Se primesc direct la Ad-tia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate din ţară Liberalii au anulat conversiunea. Alegătorii ii anuleaza pe liberali. taxele de bancore jt.i ite in numerar conf a' aprobărei Directiunei generale r*.T. T No. 31.856 H 28 Ce s’a dovedit Duminică ! Alegerile judeţene sunt, ca şi cele legislative, o exprimare a sufragiului universal, dând posibilitate masselor electorale să manifeste opiniunea şi sentimentele politice ale ţărei. Partidul național-țărănesc, deşi la largul lui să pue scrutinul de Duminica trecută sub primatul politicei, fiind singurul partid, care arată cu realitate şi curaj, ce gândeşte şi ce vrea, — a dorit totuşi să dea alegerilor efectuate şi celor care vor mai fi un caracter gospodăresc.• .. . . . . ’ Şi-a zis, cu drept cuvânt, că nu-i acum timpul cel mai prielnic frământărilor interne. „ . . ... . N’a fost nici înţeles, nici ascultat. Afara de doua excepta s a dus împotriva lui o campanie şi o luptă numai politica. A trebuit să primească revenirea pe acest tărâm. Pe care opoziţia liberalii în deosebi a desfăşurat cele mai violente mijloace. Un naţional-ţărănist ucis la Buzău de către bandele daciste, un altul pe moarte la Vlaşca. Rezultatul? Triumfător pentru naţional-ţărănişti, dezastruos pentru adversarii lui. Dar acest rezultat trebue examinat nu numai in forma lui prezentă, ci mai ales în covârşitoarea importanţă ce are faţă de scrutinul din alegerile generale. D. Armand Călinescu a sublinat aceasta in declaraţiile, ce ne-a făcut. ...Vedeţi a doua zi după alegerile legislative opoziţia susţinând că guvernul n’a întrunit cota necesară primei pe ţara, Apoi, trebuind să se încline înaintea evidenţei, că naţional-ţaraniştii, şi-au perdut toată popularitatea, deoarece n’au trecut de cincizeci la sută măcar... Vroia unanimităţi, spre a se mărturisi învinsă. . . lată însă că foarte repede după alegerile generale se produce o serie de alegeri parţiale. La Cameră şi la Senat. Opoziţia se repede în luptă cu înverşunare. Liberalii trebuiau să-şi confirme «popularitatea», cu care asurzeau lumea. Alegerile parţiale — toate — dau majorităţi sdrobitoare candidaţilor naţional-ţărănişti. ...... O clipă clătinată prin campaniile calomniei veninoasa şi statornică, naţia se reculege, îndreptându-se cu hotărâre către partidul de nădejde al ţărei. . După aceasta atât de categorică afirmare a unei popularitati reînoite, vin alegerile judeţene. Şi cotele electorale naţional-ţărăniste, oscilează între 60 la sută şi 80 la sută. Compararea cu cifrele din alegerile generale arată o sporire covârşitoare a voturilor naţional-ţărăniste. Ce înseamnă asta? „ „ . .. , Nimic alt, decât că ţara s’a săturat de framanturi sterile, de lupte deşarte, de svârcoliri păgubitoare. Ţara aspiră la linişte, la muncă, la îndreptare... Care nu-i pot veni de pe urma agitaţiilor sterpe, ambiţiilor nejustificate, vanităţilor putrede... . .. Regimul naţional-ţărănesc şi guvernul Iuliu Mamia au primit Duminică o confirmare nouă a unei încrederi neclintite... Şi această încredere este şi mai preţioasa in gf6"1»?1 de creuzăţi şi suferinţe. Căci arată, că mai mult decat totdeauna azi naţia îşi aşteaptă binele numai de la partidul naţional-ţaranesc. Cele 12 milioane studenţilor La congresul studenţesc de la Braşov a fost ridicată chestia celor douăsprezece milioane adunate de ziarul «Universul» pentru un cămin universitar. S-a arătat că in ciuda repetatelor stăruinţe ale principalilor interesaţi — studenţii — un interes mult mai puţin justificat — acela al ziarului în chestie — s'a împotrivit mereu, cu o îndărătnicie cel puţin bizară. Cea ce este destul de suspect. «Universul» a colectat banii publici pentru studenţi. Studenţi reclamă fondul strâns în numele lor şi pentru nevoile lor. Din punct de vedere juridic codul rezolvă categoric problema. Colectele publice făcute în anumit scop dar neîntrebuințate pentru acel scop caracterizează un delict pedepsit de lege. Din punct de vedere moral conclusia se desprinde din desbaterile de la congresul studențesc, în care s’a spus: — Ne-am dus la directorul «Universului» să cerem banii — şi directorul «Universului» ne-a trimis la plimbare. Ne vom adresa justiţiei, fiindcă banii strânşi pentru noi nu înţelegem să stea — dacă mai stau — pe numele d-lui Stelian Popescu la o bancă liberală! Să ni se dea banii. «Universul» nu mai poate deține sub nici un pretext cele 12 milioane — le mai are or nu le mai are — din moment ce posesorii lor de drept le reclamă. Să dea banii, — și să se isprăvească socoteala. Care este mai mult decât penibilă. Ziarul super-patriotard nu are nici un drept de tutelă asupra unor fonduri, pe care le-a strâns din subscripţie publică pentru ajutorarea studenţilor. Sub pretextul că exercitarea acestei ajutorări nu s-ar putea efectua acum, în condiţiile pe care colectorul pretinde că le-ar dori, el nu poate deţine, la dispoziţia lui, o sumă atât de importantă, de care, mai ales în vremurile actuale, mizeria studenţească are atâta nevoe. Deci, banii ! Fiindcă — şi aci este o altă latură a chestiunei — mizerabilii revizionişti ar putea să insinueze tot felul de calomnii, pe această chestie, contra mişcărei super-patriotarde pe care ziarul de dimineață și directorul lui o întreprinde în țară cu atâta entusiasm — și mai ales desinteresare. eStC* fes** Nu cercetăm de ce unii confraţi au statornica nostalgie a ministeriatului d lui Argeloianu... Dar când se riscă a mai scrie azi de eventualitatea revenirii la suprafaţă — şi într’un guvern oare care — a d-lui Argeloianu, dovedesc că au gratitudinea indiscretă. Căci se fac de râs pe ei — şi pe fostul «patron». Așteptăm nouile versiuni ale presei opozante în criza de subiecte asupra «crizei de regim», care a fost, deocamdată, tot de dânsa amânată până după sărbători... Curiozitatea noastră este credem, foarte legitimă... Cine să nu vrea să afle cum poate pleca de la putere un partid, căruia ţara i-a reînoit cu atâta energie nelimitata ei încredere? Cum ar dezerta de la misiunea grea pe care a acceptat-o cu riscul atâtor sacrificii un guvern, pornit pe drumul realizărilor necesare şi hotărât a le duce până la capăt ? Dar dacă sunt bieţi oameni politici, care vor să-şi facă singuri ruşii consolatoare, cel puţin să ne o spue. Spre a nu le mai tulbura cu intervenţia noastră mirajul lor zadarnic. *— 0 Toate salariile şi ■pensiile pe luna Noembrie au fost plătite. Viitorul «nu ştie» dacă este adevărat. Tot astfel oficiosul d-lui Duca «nu ştia», când, sub guvernul Iorga—Argetoianu— Duca salariile şi pensiile nu erau plătite pe câte cinci şi şease luni. Suntem deprinşi cu reaua credinţă a politicei daoiste. Şi nu mai e nevoe să protestăm. Tura a dat lecţia meritată în alegerile de Duminică. Ele au însemnat, între altele, pedepsirea minciunei şi venalităţei politicianismului liberal. ■ Calomniile sancţionate .... . ......... Justiţia s’a rostit In procesul înscenat de regime! tehnicienilor administraţiei casei vinitorilor Se ştie că de către ministerul de finanţe şi ministerul de comunicaţii în numele şi în folosul Casei Drumurilor, s’a introdus la 26 Aprilie anul curent, o acţiune în daune în contra d-lor N. Hoisescu, G. Nicolau, N. Profiri, D. Iorgovici şi Vaier Moldovanu, foşti membri în consiliul de administraţie al Casei Drumurilor, prin care se pretindea plata sumei de lei 32.000.000, pentru pretinse daune suferite de Casa Drumurilor cu ocazia fixării preţurilor în contractul încheiat cu Societatea «Svenska» din Stockholm pentru refacerea de drumuri Li se aduceau acuzaţiuni prin acţiunea judecătorească, că deşi la data de 3 Februarie 1931 numiţii au opinat pentru un preţ de cost al lucrărilor la 618 lei m■ p. de amiezită şi lei 330 m. p. de pavaj semipermanent, totuşi la data de 17 Martie 1931, numiţii au consimţit la majorarea preţurilor acestor lucrări şi anume la lei 712 amiezită şi 125 pavaj semipermanent. Procesul s-a desbătut foarte pe larg în faţa tribunalului Ifov secţia II-a c. c. sub prezidenţia d-lui consilier Şt. Stoinescu şi s’a judecat în zilele de 15 Noembrie, 25 şi 26 Noembrie a. c., iar după o deliberare de 10 zile, tribunalul s’a pronunţat în ziua de 5 Decembrie a. c., RESPINGÂND CA NEFUNDATA acţiunea făcută de numitele ministere în numele Casei Drumurilor. Cu această ocaziune s’a stabilit în fața tribunalului că contractul suedez a fost elaborat în legătură cu realizarea împrumutului de desvoltare din 1931 tratat la Paris de d. ministru Popovici, în numele guvernului, iar contractul suedez sa încheiat ca o anexă a contractului de împrumut, deoarece finanţa suedeză nu înţelegea să participe la împrumut, decât numai obţinând executarea unui contract de drumuri. S-a stabilit în instanţă, că Casa autonomă a drumurilor de Stat nu a avut şi nu are în acest contract decât un rol pur technic, contractul privind pe Stat, care face plata lucrărilor prin Casa Monopolurilor, şi că deci preţurile din acest contract nu puteau să fie fixate de Casa Drumurilor ci numai de către d. ministru de finanţe al ţării care trata la Paris.* S’a evidenţiat în instanţă că deşi la 20 Februarie 1932 în faţa Camerei Deputaţilor, d. deputat Mihail Popovici, fost ministru de finanţe, a arătat şi a demonstrat ca dânsul a fixat preţurile din acest contract, şi care sunt preţuri convenabile, ARATANDUSE CA ŞI-A DAT TOATE SILINŢELE PENTRU APARAREA INTERESELOR ŢĂRII, CUM IN REALITATE ŞI-A ŞI DAT, totuşi patima politică a fost atât de tare încât ministrul Vâlcovici, secundat de directorul general al Casei Drupurilor, a crezut de cuviinţă să nu ţină seamă de aceste declaraţiuni, cari închideau chestiunea contractului suedez, şi să târască în instanţă pe membrii consiliului de Administraţie ai Casei Drumurilor, să le ceară o sumă fantastică. Faţă de judecata Tribunalului, credem că este momentul ca în faţa unei hotărâri judecătoreşti să se poată porni la fixarea răspunderilor acelora care au înscenat acest proces dovedit cu loiu neîntemeiat în faţa instanţei judecătoreşti. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât şi astăzi aceiaşi persoană care era director general la Casa Drumurilor la 26 Aprilie 1932, când s’a introdus acţiunea în Justiţie, şi anume d. Ing. I. Mihalache, deţine şi astăzi această lumit, importantă deşi el este acela care în numele instituţiunei pe care o reprezintă, a înscenat acest proces atât de neîntemeiat numai cu scopul unic de a provoca un scandal politic. * Timerii a semnala acest fapt, căci el destăinuieşte, între altele, care a fost îredeletnicirea politică a guvernului Iorga, al acelui «moralist» care-şi smulge »şi barba de jalea nedreptăţilor ce i s’au făcut şi i se face. Campaniile de calomnii întreprinse de tehnicieni împotriva partidului naţional-ţărănesc au fost toate de aceiaşi trompă. înfrângerea şi decadenţa liberalilor Alegerile judeţene au pus în evidenţă nu numai înfrângerea liberalilor, dar — ceia ce-i şi mai grav — însăşi decadenţa lor-Lupta politică este capricioasă. Chiar un partid puternic poate înregistra, la un moment dat, un eşec. O prea lungă guvernare, un punct de vedere în dezacord cu opinia publică — determină uneori o înfrângere trecătoare... mai ales când un alt partid atrage, într’o anumită împrejurare, încrederea masselor populare grație unui program seducător. Partidul liberal a fost înfrânt și ’n Iulie, a fost învins şi acum. De la alegerile generale până la alegerile judeţene, liberalii au pierdut un mare număr de voturi —şi nu numai în puncte izolate (unde consideraţii locale ar explica schimbarea electorală), dar pe întreaga suprafaţă a ţării, indiferent de provincii. Chiar în centrele considerate ca liberale, — partidul de subt şefia d-lui Duca este în vizibil regres. La Constanţa, liberalii — dela 10 500 — scad la 7500 voturi, în Vaslui: dela 4200, la 2700 voturi. Iar în Roman socotit ca «citadelă» liberală, liberalii n’au avut decât 370 voturi faţă de 1039 voturi, obţinute de naţional ţărănişti. Prin guvernare, orice formaţiune politică se uzează. Acest fenomen se petrece oricând, cu deosebire în zilele de astăzi , când guvernanţii sânt nevoiţi, căutând soluţii de ordin general, să lezeze atâtea interese particulare. Acum însă, lucrurile s-au petrecut pe dos. Guvernul a sporit în voturi. Iar liberalii au dat îndărăt. Această împrejurare are o deosebită importanță. Care-i pricina decadentei liberale? Mai bine, zis, întrebarea ar trebui pusă altfel: care sânt pricinile acestei decadente. Sânt desigur pricini de ordin general şi pricini speciale. Printre cauzele generale, trebuesc puse îmbătrânirea partidului liteneral, învechirea şi perimarea programului nereîmprospătat, povara unui trecut apropiat (dictatură, debandadă în finanţele publice şi un sistem economic împotriva realităţilor), lipsa de oameni, ale. Iar cât priveşte cauzele speciala, se impune în primul moment ipocrizia liberală în chestia conversiunii. Intr’o chestie deci de importanţa conversiunii, partidul de subt şefia d-lui Duca a avut două atitudini: una în parlament şi alta, diametral apusă, înaintea justiţiei. Dar pentru celelalte probleme practice, puse de realităţi la ordinea zilei, liberalii n’au venit cu nici o soluţie. Au vânturat calomnii. Au rostit Insulte- Atât şi nimic mai mult Pe măsură ce trece timpul şi fuiza se accentuiază, guvernul face sforţări uriaşe pentru ameliorarea ei. In vremea aceasta, de muncă concentrată, — care a fost şi este aportul liberal? O colaborare în parlament — în genul colaborării dintre guvern şi opoziţie, din parlamentele apusene ? De loc ? O expunere de soluţii în faţa soluţiilor guvernului, ca şi înaintea soluţiilor celorlalte partide — pentru ca cetăţeanul să se poate pronunţa contra uneia şi pentru alta? Nicidecum! In aceste condiţii, cum vreţi ca alegătorii să se lase ademeniţi de învechita vorbărie a liberalilor? înfrângerea şi decadenţa liberalilor erau în logica lucrurilor. Ele s’au produs în mod fatal şi, tot aşa, vor merge până la sfârşit, lichidarea unei organizaţiuni politice care nu-şi mai are rostul. Fostul secretar general al Adunării constituante ruseşti, d. Marc Vichniac, actualmente profesor de drept la Institutul de studii din Paris, a scris o voluminoasă lucrare asupra lui Lenin, am zice mai degrabă o biografie a acestuia. Cum d. Vichniac este el însuşi un socialist revoluţionar, a putut înţelege oamenii şi evenimentele revoluţiei, fără a recurge la apo-ologie, nici denigrare, ci păstrând o desăvârşită obiectivitate. Lucrarea d-lui Vichniac se bazează pe documente autentice, pe cari şi le-a procurat, pe timpul când participa la marea revoluţie rusească din 1917, din acţiunea căreia s’a retras când a văzut că ea urmăreşte un alt scop decât cel iniţial. Două sunt capitolele cari alcătuesc partea cea mai importantă a operei d-lui Vichniac: propaganda şi exilul lui Lenin. Lenin făcea propagandă printre muncitori, îmbrăcat ca şi aceştia, încălţat cu cisme şi cu şapcă pe cap se ducea, sub pseudonimul de Nicolae Petrovici în cartierele uzinelor şi adeseori pun subsolurile întunecoase şi umede ale fabricilor. Cu hainele uzate şi cu gulerul murdar, el nu avea de loc înfăţişarea unui aristocrat. Nimic nu descoperea în el un fiu de nobil. Aspectul său exterior nu permitea nimănui să recunoască în Lenin pe un intelectual revoluţionar. Timp de ore întregi, Ulianov discuta cu lucrătorii sau cu minerii din Semiankovski, Kolpino, Toruton, Markwell etc. Conversaţiunile acestea erau instructive şi familiare şi erau purtate asupra temelor generale şi teoretice sau cu subiecte din viaţa de toate zilele: foloasele învăţământului, inutilitatea religiei, amenzile, îndepărtările arbitrare din serviciu etc. Plecând de la aceste mici plictiseli pe cari le sufereau muncitorii, Lenin conchidea că proletarii trebuesc să se unească, căci făcând asta ei n’au nimic de pierdut ci totul de câştigat. Ei — spunea Lenin — pot şi trebuie să cucerească lumea întreagă. Lucrătorii — adăoga el — trebue să se strângă în cercuri şi asociaţiuni pentru a lupta contra ţăranilor şi capitaliştilor. «Nici D-zeu, niciresar, nici tribunii nu le vor da libertate. Nu există decât o cale, decât un mijloc pentru a parveni la libertate: eliberarea prin ei înşişi». Proletarii, spunea Lenin, trebue să ştie că ei constituesc singura clasă înaintată şi forţa viitoare a istoriei. Grevele profesionale pentru ameliorarea condiţiilor materiale ale existenţei, trebuie să se transforme în mişcare politică de clasă în vederea liberărei universale Vechile metode de luptă sunt condamnate prin eşecul întâmpinat. Tentativele teroriste folosite de intelectualii revoluţionari nu duc la rezultat căci sunt opera unor indivizi izolaţi. Numai masele pot învinge dacă vor fi unite şi organizate pe terenul luptei de clasă. Şi Lenin învăţa pe lucrători versurile: «Să isprăvim cu trecutul. Nu suntem nimic, — să fim totul». Lenin citea lucrătorilor extracte din Marx si le explica cu exemple in viata acestora. In felul acesta el deveni repede popular printre muncitori. Dar prin talentul său de polemist și vorbitor plăcut el își făcu muli partizani printre intelectuali. In cercul acestora el nu era numit Petrovici ci «bătrânul». Porecla aceasta îi era dată din cauza maturităţei sale de gândire care se impunea camarazilor săi mai tineri, împrejurul unui samovar, cu ceaiuri fierbinţi şi cu brânză şi slănină, în timpul unui prânz organizat înadins pentru a înşela pe poliţişti, «Bătrânul» expunea ideile sale asupra desvoltărei capitaliste a Rusiei, asupra diferenţierei sociale care se desemna la ţară, asupra capacităţei târgului intern şi extern etc. El atrăgea mai ales pe oamenii (Continuarea în pagina 11-a). Cărţi străine Lenin: propagandistul şi exilatul . Trotiki se ia apoiaza in Iroia PARIS 6 (Rador). — Trotzki a sosit azi la Paris, venind din Copenhaga, în trecere spre Marsilia. El se va îmbarca imediat după sosire, pe bordul unui vapor care va transport la Prinkipo. TROTZKI Aşchiile şi Barna ■ . ... popp---- -- — Sufragiul universal a făcut în a-j Micuţul, nebotezat încă oficial? In regerie de Duminică şi două opera- scorburile veştede ale sobolilor întii. Una aritmetică: a adus fracţiile politice la acelaş numitor; alta hirurgicală: a tăiat nasul aventurilor politice. Sub semnul acestor execuţii îşi va face apariţia în Cameră, căci la Senat şi-a perdut pe drum presupuşii aderenţi, în cursul acestei săptămâni, se zice, cea mai nouă fracţie şi cel mai sumar «partid». Al câtelea este? Se spune că al 16-lea după unii amatori de statistici. Seaisprezece «partide»! Seaisprezece! — Vreascuri! vreascuri ! Vreascuri! Ai la Dacă le-am face inventarul politic? La ce bun ! Ce sânt diversele aşchii, epave răvăşite, care nu-și mai pot găsi alt trunchi or altă rădăcină, decât svâcniri neputincioase ale unor va.nitati fără control ? 1j Dintre toate actiu-U nile cu acest caracter TM care au fost întreprinse cea mai răsărită părea a d-lui George Brătianu. Plumbul din aaripi face să i se scuture tot mai mult penele. Căci apropiindu-se din ce în ce mai pronunţat de toate metehnele vechiului partid, cu rostul existenţei sale morale dispare şi acela al existenţei lui policite. Celelalte? D. Goga ? Şi - a perdut şi gazeta odată cu toate iluziile.. «Agrari» d-lui Argetoianu ? Biet tripou pentru întreţinerea aparenţei unui minuscul Kindergarten„tunecaţi ar umbla, cică, să caute justificarea debilei lui fiinţe-Ş’apoi în linia «partidelor» care nu mai dispun decât de amintiri.... Al «poporului» care nu-şi mai aduce aminte de el? Chivără mucegăită între degetele tremurânde ale unor miliţieni politici. «Naţionalul» Iorga ? Umbrela verzulie pentru adăpostirea pe timp rău a unei vanităţi boli nave. Dar «marele partid» care a făcut cerul şi pământul românesc, toate marile evenimente şi monumentele idem? Broască ţestoasă, căreia a început să-i plesnească de foame carapacele.... Se târâe, se târâe, tot cu speranţa de a-şi regăsi trecutul.... Cel puţin ea în ă mai trăeşte.... Restul:“ Se vede din cele întâmplate Duminică la urnele sufragiului universal, implacabila desfăşurare a calendarului lor politic. Destinul gunoaelor rânduite dealungul marginelor uliţei după ce a trecut necruţătoare mătura mecanică X & Y In pag. IV-as Amânarea provizorie a tragerilor datoriei pitice Declaraţiile d-lui V. Macfgearu, ministrul finanţelor Atitudinea studenţimii Confruntarea energiilor proaspete ale tinerimii universitare în anuale congrese generale, vom spune că este una din bunele şi fecundele tradiţii studenţeşti. Din mai multe motive şi puncte de vedere. Viaţa studenţească în varietatea şi multiplicitatea aspectelor sale, are problemele ei specifice, a căror tinerească elucidare nu se poate face atfel decât în aceste periodice luări de contact, în diverse puncte strategice ale ţării. Valurile de tineret universitar năvălesc anual şi concentric înspre un punct de pe teritoriul naţional, pentru comunicarea gândurilor, pentru desbaterea comună şi entuziastă a chestiunilor care-i privesc pe ei şi destinul lor. In marginea congresului din acest an, ale cărui lucrări se desfăşoară în Braşovul pitoreştilor plaiuri, în încercuirea măreţiei Carpaţilor, remarcăm o sensibilă urcare de nivel. In ţinută, preocupare şi gândire. Eram obişnuiţi, printr’o practică repetată, să vedem fiecare congres studenţesc, epilogat de manifestări cari nu cadrau nici cu demnitatea, care trebue păstrată,a corpului studenţesc, nici cu misiunea acestor congrese. Data congreselor era prea adesea prilej de barbare ieşiri, de tulburări a ordinei şi terifiantă acţiune asupra populaţiei minoritare. Şi asta, fiindcă prea adesea acest congrese, se transformau în congrse politice. Guvernele respective utilizau în scopuri diversioniste. agenţii Ligii cuziste cari au confuzat totdeauna obiectivele lui A.Juza cu scopuri şi mari cauze nţionale, nu lipsiau de la misiuni tulburării atmosferei. Pe toată linia, congresul din ace an, a fost la înălţime. Probleme sfioase au fost discutate serios, spirit de civilizată atitudine. Şiudenţimea şi-a revizuit în bine, attudini blamabile. Interesante şi frumoase sunt problemele cari s’au ridicat pentru discuţie în planul congresulu problema reorganizării vieţii shdenţeşti, la care capitalil «şomaj, intelectual» e o lăture nevralgic problema presei universitare penti revendicarea drepturilor studenţimii, taxele universitare, chestiuni căminului etc. Agenţilor provocatori cari şi o astă dată s'au strecurat printre fracurile studenţimii, incitând, li s dat un răspuns prompt, printr’o sănătoasă şi imediată reacţiune a cogresului. ‘ In ansamblul lui, acest congres un act de supremă laudă pentru şidenţimea română, de ireproşabil ţinută. E demn. E frumos.