Dreptatea, decembrie 1933 (Anul 7, nr. 1862-1887)

1933-12-08 / nr. 1868

Supralicitaţie agrariană Partidul liberal care a organizat ţara, pe baza interesului burgheziei industriale-bancare , a exercitat o politică de exploatare a ţărănimii. Tot edificiul statului a trăit în spatele agriculturii. Programul economico-financiar al liberalilor cuprindea: înfiinţarea şi întreţinerea unei industrii parazitare în dauna agriculturii. Ar fi destul de făcut o comparaţie intre scontul comercial şi cel agricol de ţie vremuri la Banca Naţională. Era un dezacortf flagrant intre un scont şi ce-Astăzi insă, dându-şi seama că politica făcută până acum nu este populară, liberalii — în acest scop electoral — și-au schimbat atitudinea. In manifestul lansat pentru alegeri, liberalii spun că guvernul va pune agricultura pe primul plan. Dacă ar fi sinceritate la mijloc, partidul liberal ar trebui să-şî recunoască greşala şi să-şi modifice programul in noul sens. Dar liberalii procedează altfel.• ei işi lasă în vigoare sistemul — introducând in el primatul agriculturii. Un sistem economic este un tot — în care fiecare parte are rolul ei. Am se poate, dintr’o zi pe alta, a se schimba atribuţia pieselor componente ale unei maşini. Şi chiar dacă tot sistemul liberal ar fi modificat în sensul agrarian — încă nu partidul d-lui Duca este chemat să-l pună în aplicare. După războiu împroprietărirea şi votul universal au schimbat la noi faţa lucrurilor — din punct de vedere economic, social şi politic. Ţărănimea — ridicată la rangul de factor politic şi economic independent !— a simţit nevoia unui instrument de a-şi impune cuvântul. Acest instrument, creat prin forţa imprejurărilor, este partidul naţional-ţărănesc. Partidul de subt şefia d-lui Mihalache are un sprijin în masa ţărănească, posedă un program, o doctrină şi o ideologie conforme cu interesele, revendicările şi aspiraţiile populare. Pentru traducerea complectă a programului în fapt — începută in cele două guvernări naţional-ţărăniste — se care o credinţă aparte a reformatorilor, ca şi o atmosferă de încredere în mase. Realizarea programului are nevoe de sprijinul maselor. Partidul liberal — de la şef şi până la cel din urmă soldat — are altă mentalitate. Este crescut în altă ideologie. Toată lumea ii cunoaşte convingerile şi interesele. Nimeni nu se aşteaptă, că liberalii — din industriali şi bancari — nu devenit peste noapte agrarieni. Totul nu-i decât o manevră electorală. Altădată, partidele făceau făgădueli personale înainte de alegeri. Astăzi ele lansează promisiuni programatice. Nu ştim când păcatul era mai mare. In zarva electorală, cetăţeanul are însă datoria să înlăture toate partidele care cresc parazitar pe ideea ţărănistă — fie înjghebată la repezeală, fie de veche extracţie... transformate însă pentru reuşita cauzei. Ţărănimea n’are decât un partid. Numai pe unul poate ea contai partidul conchis de d. Mihalache. CHESTIA ZILEI Milleita!.. Patrimoniul abuzurilor electorale s'a îmbogăţit ca un fapt petrecut la Caraş. I Ţăranul bănăţean obişnuieşte — mai mult decât în alte provincii — să citească ziare. In această regiune chiar gazetele locale româneşti sunt mai numeroase şi mai bine scrise decât fiţuicile obişnuite în materie, pline de insignifiante cancanuri-Satrapii liberali din Banat au dat ordin jandarmilor să împiedice difuzarea presei opoziţioniste, încercând să-i oblige la satisfacerea «acestui ■viciu, — lectura», cu exclusivitate prin canalul anestei proze cinoiste. Spectacolul smulgerii cuvântului scris din mâna ţăranului de către jandarm este un fapt inedit electoral, care merită reflexie. Deşteptarea ţărănimei la viaţă independentă de clasă este un proces, care durează de mai multe decenii şi orice democrat îl aşteaptă cu bucurie. Această deşteptare nu va fi împiedecată de imbecilităţi şi samavolnicii electorale. In anul 1926, la Caraş, a făcut alegeri pe sprânceană generalul Davidoglu. Astăzi, în 1933, fac alegeri acolo liberalii şi jandarmii, împânzirea judeţului cu jandarmi în două reprize cu misiunea de a smulge manifestele şi ziarele opoziţiei din mâna ţăranului nu reprezintă o barieră de netrecut în avântul ţărănesc. Alegerile cu «generali» le deplângem pentru prestigiul armatei şi pentru înveninarea raporturilor populaţiei cu aparatul executiv al Statului. «Frontul electoral» este un front al civililor, domnilor liberali. Amestecul Armatei și al jandarmeriei în luptele da partid însemnează intrarea pe o periculoasă pantă. Aceasta este începutul disolutei definitive și al anarhiei. Jandarmeria nu are misiuni politice, ci misiunea menţinerei ordinei la sate, a unei misiuni penale în primul rând. Inmixtiunea Executivului în domeniul ramurei legislative însemnează o poartă larg deschisă arbitrariului. In primul rând, aceasta este o flagrantă călcare a Constituţiei, care prevede o împărţire tripartită a puterilor in Stat. Puterea executivă are atribuţii bine precizate din punct de vedere constituţional. Pe frontul electoral, armata şi jandarmeria nu are ce căuta... Nu pot înţelege liberalii, aceasta ? IV Citiți în pag. Liberalii au început să împileze țărănimea. t TmU U Immn pUdta to M.1 «pnMni DbMl0Ba| I . X T. Ho. ji.lls%f|| Onaaial* P. Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9. — Telefon Balastia 333,42, Artia 34!|32 ANUL HI NO. 1968 Vineri 8 Decernări« umc 4 PAGINII Votaţi listele partidului national - ţărănesc cu semnul O cercul simplu t fapte diverse Proşti şi ridicoli ...Sânt guvernamentalii, care vorbesc de «frământările» de la naţional-ţărănişti, «din care cauză nu pot fi depuse candidaturile». Deoarece aceste candidaturi au fost toate fixate... Ce să zicem însă de guvernul şi partidul d-lui Duca, cel care ameninţa cu revoluţia, dacă nu e adus la putere, iar de când e la putere, nu se mai potolesc certurile şi apetiturile din sânul partidului. Listele candidaturilor guvernamentale nu sunt nici într’un sfert de ţară hotărâte. Când mănâncă aşa iahnie, de ce face gălăgie pentru alţii? Bătălia pe ciolan Nici până azi guvernul n’a fost în stare să rezolve vacanţa dela Eforia spitalelor civile. Se ştie că distinsul nostru prietin, d. dr. Mezincescu, prim efor, a demisionat. In locul d-sale însuşi oficiosul guvernului anunţase numire d-lui dr. Marius Georgescu, tânăr liberal, susţinut, după cum am mai arătat de un grup de vr’o două sute medici din «tineretul» liberal. Dar decretul d-lui Marius Georgescu n’a apărut. In schimb s’a anunţat, că a intervenit, nu se ştie cine, pentru d. dr. Scupiewski... D. Marius Georgescu şi amicii săi au ameninţat cu demisia din partid. Şi nici decretul d-lui Scupiewski n’a mai apărut... Şi iată ce se întâmplă sub un «guvern tare» şi un partid idem . Bătălia pe ciolan este suprema raţiune în partidul de burtă-verde — subţiată ca o lipie. Dar la Casaţie? Ca să convingă lumea că partidul liberal este pentru conversiune, oficoasele guvernamentale publică nişte declaraţii ale d-lui Dinu Brătianu făcute nu ştim unde şi nu ştim când, la... «ratificarea programului de guvernare. Foarte interesante declaraţii, n’avem ce spune... Dar de ce nu publică «Viitorul» şi acţiunea judiciară împotriva conversiunii, introdusă şi susţinută de d. Dinu Brătianu în faţa Casaţiei. Ar fi — credem — şi mai interesant! »« D. Dinu Brătianu se căciuleşte la Paris, pe lângă patronii săi din finanţa străină. Dar în guvernul pe care îl reprezintă d. Dinu Brătianu* sunt 12 subsecretari de Stat pe când în guvernul d-lui Chantemps, nu sunt decât 6 subsecretari de Stat iar Franţa are o populaţie de 40 milioane de suflete şi un vast imperiu colonial . CETATENI, Partidul naţional - ţărănesc adăpându-se continuu la isvoarele care au dat naştere forţelor noastre politice şi aşezat pe liniile de mişcare firească ale acestor forţe ce ne-au purtat sub steag comun 15 ani. Va şti să desăvârşească în cel mai scurt timp opera ra sa de realizări gospodăreşti abia începută. Va şti să adâncească soiuţiile sale în scopul grabnicei transformări culturale, economice şi sanitare a satelor, punând astfel piatra de temelie la opera solidă de regenerare naţională a oraşelor. Şi va şti să adapteze întregul mecanism de Stat la structura noastră de ţară agricolă de mică proprietate, cât şi la marile transformări internaţionale în raporturile de producţie şi schimb de mărfuri. CETATENI: Ce-am făcut noi constituie un capital de fapte săvârşite de oameni, care au un crez şi simt datoria de a urma consecvent şi perseverent rosturile şi menirea lor în viaţa de Stat. Noi nu suntem nici sclavii a ambiţiilor personale, nici aventurierii, cari se schimbă după vânturi şi se rătăcesc la încrucişări de drumuri. Noi am pornit din durerile neamului românesc; noi avem de îndeplinit chemare în viaţa acestui neam. Păşim spre viitor, construind zi cu zi şi piatră pe piatră ■ Directorul institutului national zootehnic, d. G. K. Constantinescu, fost deputat naţional-ţărănist în ultima legislatură, publică sub titlul „In slujba agriculturii”, un volum cuprinzând o serie de articole, privitoare la problemele agricole, apărute în cursul ultimilor doi ani, în presa cotidiană şi în revistele de specialitate. In 23 de capitole, organic legate între ele, autorul îmbrăţişează cu necontestată competinţă şi expune cu o desăvuşită claritate, chestiuni economice, de arzătoare actualitate. Grava criză, deslănţuită în 1930, a făcut ravagii în economia mondială, răsturnând situaţii şi concepţii, care păreau, până atunci, de nezdruncinat. Efectele au fost însă mai dureroase în acele ţări, unde nici o măsură de preîntâmpinare nu fusese luată, iar ramurile de producţie eserţiale, nu căpătaseră în decursul anilor de după război,organizarea şi tăria necesară pentru a rezista, vitregiei împrejurărilor. Agricultura românească a suferit acest proces. Exploatată de un fiscalism sălbatec, neîndrumată, nedesvoltată şi neîncurajată, spre deosebire de o industrie parazitară, care se bucura de toate avantajele acordate de stat, agricultura româneasca a fost lovită în plin de criza economică mondială. ,, ţ , Izbucnirea crizei a coincidat cu o nouă orientare în politica faţă de agricultură, inaugurată, în ţara noastră de partidul naţional-ţărănesc. Străduinţele depuse în ultimii cinci ani n'au putut, desigur, să înlăture tot răul, agravat de criza izvorâtă dintr-un trecut nepăsător faţă de agricultură. 1 . Credinţa şi programul partidului naţional-ţărănesc au marele ment de a fi impus în atenţia opiniei publice a ţării problema agricola, dela a cărei rezolvare, depinde adresarea noastră economică. S’a creiat atmosferă trebuitoare în această direcţie. Toţi oamenii politici, toate grupările participante la viaţa publică, şi-au însuşit-o, mai mult sau mai puţin sincer. In parlament, la întruniri, in publicitate problema e discutată şi se dau soluţii. In cadrul acestor preocupări, volumul d-lui G. K. Constantinescu înseamnă o luminoasă explorare a realităţilor de azi. Constatări, bazate pe date şi comparaţii convingătoare, scot în relief căile pe care trebue să îndrumăm agricultura, ca să poată fi izvorul de bogăţie al ţării. D. Constantinescu se ocupă, în primul rând, de viciul iniţial al agriculturii româneşti care este: „dezechilibrul grav care se perpetuiază în repartiţia culturilor". In vreme ce noi ne menţinem la o cultură cerealistă deficitară, dezastruoasă, toate ţările europene, ne sunt mult superioare în cultura celorlalte plante, mult mai rentabile şi mai uşor de valorificat, cum sunt cele furajere, alimentare şi industriale. Cifrele comparative arată că într-adevăr România este cea din urmă care să înţeleagă postulatele vremii. Adevărata tragedie a lipiei noastre de orientare în agricultură, se vede în puţinul ce s’a făcut la noi pentru zootehnicizare. Economia noastră ţărănească este destinată acestei ocupaţii: creşterea vitelor. In loc de cereale, care nu se pot valorifica, putem mări cultura plantelor furajere, graţie cărora putem desvolta o industrie animală, cu totul superioară. Randamentul pentru producător ar fi extraordinar în comparaţie cu venitul derizoriu,, de sărăcie, pe care ţăranul îl are din cultura cerealelor. Dacă pentru cereale nu avem debușee, pentru proContinuarea in ragini 11-a). noii! G. K. Constantinescu: „in SlUjba agriculturii" Spiritul de club PENTRU APARAREA DREPTULUI DE VOT m mm «■■■■■■■■ Datoria alegatorilor faţa de abuzările guvernului De ori în două săptămâni, adică în şina de Miercuri, 20 Decembrie, corpul electoral va fi chemat să-şi desemneze din nou reprezentanţii în Corpurile Legiuitoare. De astă dată, alegerilevor avea loc sub regimul liberal dacist, instaurat la guvern în urma retragerii partidului naţional-ţărănesc. Ce au însemnat până acuma alegerile sub liberali, am avut prilejul s’o experimentam cu toţii, noi cei cari, pentru izbânda democraţiei naţionale, am dus lupta aprigă de un deceniu împotriva atotputerniciei de odinioară a liberalilor. In tot cursul acelui deceniu, care a început odată cu Unirea şi s'a încheiat în Noembrie 1928, când, pentru prima oară, partidul naţionalţărănesc a fost chemat la guvern, regimurile liberale sau liberaloide, ce s’au succedat, deslănţuiseră o prigoană sălbatecă împotriva nouilor năzuinţi ale naţiei, năzuinţele de eliberare şi înviorare, care alimentau, umflau şi făceau cotropitor curentul naţional-ţărănist Alegerile în special se desfăşurau într’o atmosferă de cumplită teroare. Cine a putut uita chipul odios in care a fost falsificată voinţa populară la 1922, 1926, 1927 ? De atunci, încoace, lucrurile s’au mai schimbat. Au intervenit două fapte noui, deosebit de importante. Şi anume: cele două alegeri generale din 1928 şi 1932, cele două alegeri făcute de naţional-ţărănişti sub regimul celei mai desăvârşite libertăţi. Fiecare a fost liber să facă propaganda, care i-a plăcut; nu s’au văzut jandarmi, nu s’au pomenit arestări, nu s’a furat şi nu s’a falsificat. Cetăţeanul a putut să-şi exprime votul, aşa cum îl îndemna conştiinţa. Putem spune că votul universal, deşi acordat încă din 1917, nu a existat în realitate, ca valoare politică decât de la 1928, când a fost aplicat, curent şi cinstit, de către partidul naţional-ţărănesc.in 1931, cu prilejul alegerilor faimoasei Uniuni Naţionale, în care liberalii dacişti, tovarăşii «tehnicienilor» Iorga şi Argetoianu, dictau, s’a reîncercat introducerea bestialelor metode de odinioară. S’a văzut încă de atunci că merge ceva mai greu, că în conştiinţa populară s’a produs o adevărată deşteptare. Astăzi — după victoria triumfală a principiului libertăţii alegerilor, în 1932 — această conştiinţă populară trebuie să se dovedească şi mai viguroasă şi să reacţioneze cu energie şi necruţare faţă de orice tentativă de abuz, fraudă ori teroare din partea guvernului. Sunt indicaţii — primele ştiri de pe frontul electoral — cari dovedesc ca totuşi liberalii mai nădăjduiesc să poată falsifica voinţa poporului prin acele ticăloase sisteme, ce au viciat atâta amar de vreme atmosfera vieţii noastre publice. Datoria fiecărui cetăţean conştient, în asemenea imprejurări, este să-şi apere cu ultima îndârjire dreotul de vot, pe care l-a ocrotit până acuma partidul naţional-ţărănesc. Să se dovedească astfel că fi onarul românesc nu mai tolerează silnicia Guvernanţilor, oricum ar fi ei. in Odată cu instalarea d-lui dr. Anghelescu la Ministerul Instrucţiunii s’a instaurat la acest departament cel mai îngrozitor şi distructiv spirit de club. Este de ajuns să cităm câteva fapte petrecute într’un interval numai de câteva săptămâni, pentru a vedea întinderea pe care o ia dezastrul — şi vom începe cu ziua instalării d-lui dr. Anghelescu, când directorii de serviciu, oamenii săi de casă, au adunat pe toţi funcţionarii acestui departament în haal-ul Ministerului şi i-au pus să jure că sunt toţi membri devotaţi ai partidului liberal şi adoratori ai d-lului Anghelescu! Această formalitate s’a făcut desigur, cu revoltătoare presiuni. Această manifestaţie a fost plănuită şi pretinsă din ajun chiar de către d. dr. Anghelescu, pentru a arăta că d-sa este «omul şcoalei» cerut de toată lumea. Uită însă d. dr. Anghelescu că nu o mână de funcţionari administrativi, chiar când sunt satrapii administraţiei centrale formează opinia şcoalei româneşti. lată însă că în primele zile ale înscăunării sale, d. dr. Anghelescu, în bună tradiţie liberală, a ţinut sa schimbe şi să înlăture pe toţi inspectorii şi revizorii cari au fost numiţi în ultimii cinci ani pentru a face loc celor mai detestabile elemente ale clubului liberal. Regimul naţional-ţărănesc a menţinut în slujbă, pe toţi funcţionarii administrativi şi de control pe cari i-a găsit la venirea sa şi s’a servit tot timpul de avizele lor conform legii deşi se ştia că sunt oameni cari aparţin clubului liberal şi în atâtea împrejurări nu şi-au stăpânit nici măcar adversitatea împotriva unui regim politic pe care-l duşmăneau. A procedat d. dr. Anghelescu la fel? Desigur, nu. Mai mult, d-sa a pornit imediat şi la altă cruciadă, aceia a înlocuirii directorilor de şcoli. Mărturisim că şcoala românească nu a cunoscut ■ o mai mare sălbăticie în această dispecţie decât acum. Unii directori de şcoli, cari erau bănuţi că nu simpatizează cu partidul liberal, au fost evacuaţi cu poliţia, fără motiv şi fără nici un preaviz, provocând o adevărată debandadă in administraţia şcolilor şi scene desgustătoare şi demoralizante pentru tinerimea şcolară precum şi stupoare în opinia publică. Chiar capitala ţării n’a fost scutită de această ruşine. D-nii Ghiţescu, Bratu, Purcariu, directori în minister, oameni cunoscuţi pentru simpatia lor făţişă către partidul liberal, nu mai prididesc din ordinele de numire şi înlocuire. Aceiaşi oameni însă nu se dădeau în lături, în timpul guvernării trecute de la boicotarea şi chiar neexecutarea deciziilor ministrului, când era vorba de înlocuirea vre-unui director, găsit nedemn, dar cunoscut ca membru al partidului liberal și în fine — spre a ne opri aci pentru astăzi — cum se poate califica hotărârea d-lui dr. Anghelescu de a revizui numirile, încadrările, detașările făcute la timpul lor, în conformitate cu legea, împotriva cărora cei interesaţi s’au putut adresa contenciosului conform drepturilor conferite de legile ţării iar dacă n’au făcut-o însemnează că n’au avut motive de a ataca un act al autorităţii administrative ! Si cari vor fi normele după care integrul ministru al instrucţiunii, aşa cum caraghios îi place să se intituleze, va face opera de dreptate anunţată? După care norme au fost înlocuiţi la Cernavoda directorii inspectoriii şi revizorii? Adică după indiscreţiile clubului liberal ! Iată ruşinea ce i-a fost rezervată școlii sub ministeriatul d-lui dr. Anghelescu. \ Guvern de împilare şi abuz La Năsaud se ia porumbul ţăranilor La Ilfov se ia pământul voluntarilor Prefectul de Năsăud a revenit, printr-o simplă rezoluţie de cabinet, asupra reducerii de 50 la sută pe care o acordase ministerul comunicaţiilor, sub guvernarea naţional-ţărănistă, la transportul cantităţii de 260 vagoane porumb, cumpărat de sătenii bistriteni din diverse regiuni producătoare. Era o înlesnire pe care guvernul naţional-ţărănesc nu putea să o jefuie populaţiunii muncitoare, ce avea nevoe de hrană. In urma hotărîrii prefectului, sătenii au fost împiedecaţi de a-şi încărca porumbul, şi aşteaptă la rampa gării să se revină asupra măsurii stupide ordonată de prefect. In Ilfov, ministerul agriculturii a interzis aplicarea deciziei dată sub trecutul guvern, prin care se împroprietăreau, la Ştefăneşti, 315 voluntari ardeleni cu căminari de casă. In acelaş timp — «e la ministerul agriculturii — se opresc banii cuvenţi inginerilor cadastrali — pentru ca d. Strunga să alimenteze cu ei fondul electoral al guvernului. Regimul nefast îşi arată colţii. Populaţiunea începe sa su- Î€TC#Sătenii din Bistriţa-Năsăud sunt ameninţaţi cu înfometarea. Voluntarii ardeleni care au venit să-şi creeze o gospodărie în Ilfov sunt deposedaţi de căminul oferit de stat, cu toată dărnicia sufletului, pentru aceşti bravi fii ai Ardealului. Aceste două hotărâri, isvorâte din inepţia şi imbecilitatea oamenilor regimului, caracterizează de minime guvernarea liberală. Iată ultimele isprăvi ale milogilor puterii care nu-şi opresc criminala operă politicianistă nici când e vorba de existenţa oamenilor. De la prăbuşirea regimului monarhic absolutist, în Spania se aşternuse oarecare linişte. Don Miguel de Unamuno şi-a reluat cursurile la universitate, fireşte nesatisfăcut de rezultatele revoluţiei la care participase ca factor de creaţie, iar celalt părinte spiritual al ei, José Orteza y Gaset a participat activ la desbaterile adunării, fiind trimis mai târziu la Berlin ca ambasador plenipotenţiar al tinerei republici. Lupta politică şi socială nu s’a încheiat însă, prin proclamarea nouii ordini republicane. Ea s’a retras numai in străfundul claselor sociale, lucrând acoperit, dar cu aceiaşi intensitate. Simptome neliniştitoare de violenţă izbucneau la intervale destul de regulate pentru a prevesti furtuna care se pregăteşte prin acumularea norilor nemulţumirii sociale. Greve numeroase ale categoriilor muncitoare, ciocniri cu forţa publică, am înregistrat cu regularitate. Sindicatele au adoptat ca tactică de luptă politică metoda violenţei, care uneori este fructuoasă. Interesant de reţinut această particularitate, Spania şi Italia antefascistă sunt singurele ţări din Europa unde sindicalismul revoluţionar şi anarhismul au cunoscut o situaţie înfloritoare. Aproape în între ■a gimea lor grevele au fost provocate şi conduse de «sindicatele roşii», formidat de nuclee de acţiune revoluţionară directă. In scurtul răstimp de când a fost arborat steagul republican, am avut mai multe crize ministeriale, fapa redenotă o intensă viaţă şi conştiinţă politică. Stânga mic-burghesă şi social reformistă după ţipi cu soa al democraţiei germane, culcată la pământ, de furtună hitlerista, se menţinea însă destul de greu: ’ Dreapta se întăria tot mai mult în ultimul tip Neliniştea a crescut cu ocazia urii(Citiţi continuarea în pag. II-a) bULETIN EXT Spania rămâne republicană GÂND N’AI CETĂŢENIE... Se ştie că tatăl «teoriei relativităţii» a făcut o plângere la Curtea de Justiţie din Hagii împotriva confiscării bunurilor sale de către guvernul german. Se pare că cererea nu va fi soluţionată, ilustrul savant neavănd deocamdată nici-o cetăţenie. EINSTEIN