Dreptatea, august 1934 (Anul 8, nr. 2056-2081)

1934-08-01 / nr. 2056

ŢÂNŢARII aduc MALARIA . ... ucideţi-i cu FLIT Când sunteţi ameninţaţi de ţânţari pericu­­loşi, provocători de Malaria, nu veţi fi apăraţi cu insecticidele de proastă calitate. Pentru ca să fiţi bine protejaţi aveţi nevoe de FLIT. Nici un ţânţar nu scapă la vaporizarea cu FLIT. Procuraţi-vă numai FLIT Refuzaţi imi­­taţiunile. Flit vaporizat nu pătează. Pretin­­deţi bidonul galben cu soldat şi banderola neagră. O noutalt­e Pudra Insecticidă FLITI Pudra FLIT pupa capi» perico­lului fi­eh laurilor, protocol« de Ploşniţe, Furnici, şi Păduchi. Ea ră,apără,de molii, ucide porecii câinilor şi altor animale domestice. Pudra FLIT posedă toate calită­­ţile distrugâtoare ale insectici­dului FLIT talii aici lil 21 Cutii dubli Ld tt mar* Ui 239 [jxa^^aa I 1(1 P,in aer îndepărtaţi insectele evităndu-le vițe­l I IM V# W I păturile periculoase cu LOTION FLITJ n i ni» mpii­ ivit «lin jud. Constanţa CONSTANŢĂ. — Biuroul parti­dului naţional-ţărănesc înt­runit în ziua de 13 Iulie curent, şi luând in cercetare referatul d-lui Ion Ni­­colaescu, învăţător din corn. Ovi­­diu, a hotărât reînfiinţarea secţiei tineretului naţional-ţărănesc în a­­cest judeţ. Ca urmare a avut loc o consfă­tuire la Casa partidului, sub pre­şedinţia d-lui V. Lepădat, şeful organizaţiei naţ.-ţărăniste la care au participat în afară de d-l avocat Dan Alecu, secretarul general al partidului şi următorii d-ni în majoritate studenţi: G. Homocea, V. Duşa, lVircea Brătucu, dr. Gică Radulescu, D. Denciu, Ion Nicola­­escu, învăţător şi Nic. Ion Butu­­cescu ziarist. După explicaţiile date de d. Le­­pădatu şi în urma discuţiunilor ce au urmat, s’a alcătuit un comitet provizoriu compus din 9 persoane, având ca preşedinte pe d. V. Le­­pădatu pentru ca acţiunea de orga­nizare să poată fi îndrumată pe baza statutelor partidului nostru şi a dispoziţiunilor centrului. Acest comitet a fost însărcinat să pornească de îndată la organizare pe teren a sfaturilor săteşti. Bri, a avut loc a opta şedinţă de lucru a acestui comitet provizo­riu, în care s’au examinat rezulta­tele obţinute. Au aderat la organizare peste 300 de prieteni din toate colţurile judeţului cărora tot eri li s’au ex­pediat instrucţiunile şi formularele necesare. Aceştia în majoritatea lor studenţi şi învăţători, au înbrăţişat cu entusiasm acţiunea pornită şi au primit ca fiecare în comuna res­pectivă să înjghebeze sfaturile să­teşti. Datorită sprijinului şi a activi­tăţii d-lui Dan Alecu secretarul ge­neral al par­i­­­ului, care a fost viu felicitat de d. Lepădatu pentru mo­dul cum lucrează, tineretul naţional­­ţărănesc din judeţul Constanţa îşi va putea ţine Congresul în cursul lunei Septembrie, când organizarea lui va fi complectă şi definitivă. coresp. CONSTANŢA.­­ In seara zilei de 23 a lunei curent la sediul sindica­tului «Mihail Eminescu» al munci­torilor din portul Constanţa, a avut loc o impunătoare întrunire a mem­­ţiilor acestui sindicat Şedinţa s-a deschis la orele 7 sea­ra sub preşedinţia de vârstă a d-lui Neagu Bărbulescu. D. Ion Purcăreu ia cuvântul şi a­­rată cum membrii sindicatului «Mi­hail Eminescu» sunt bătuţi până la sânge de o bandă din sindicatul «Do­ctori Manuali» organizaţi, cu carac­ter politic guvernamental-D-sa mai spune că s-au făcut toa­te demersurile necesare la ministe­rul muncii pentru a se muta sediul B­iroului Muncii în port în scop de a se evita asemenea acte de bar­barie. ia cuvântul muncitorul Andriţoiu Constantin care demonstrează că sindicatul «Mihail Eminescu» fiind organizaţie pur profesională condu­să de fruntaşul mişcării muncito­reşti din portul Constanţa, d. Do­­brică Radu, nu a fost văzut cu ochi buni de către organizaţia liberală, care a înfiinţat un alt sindicat în coasta sa, pentru ca interesele mun­citorilor să nu mai poată fi apăra­te cu demnitate. Muncitorul Ioniţă Nicolae vorbeş­te despre urgia ce s’a abătut asu­pra muncitorilor şi că partidul libe­ral practică din nou aceleaşi meto­de de intimidare de suprimare a libertăţilor cetăţeneşti şi în special a celor muncitoreşti. Ultimul ia cuvântul d. Gh. Valcu, conducător de muncă, care înfierea­­ză toate abuzurile săvârşite de Că­­priănia Portului şi Inspectorul Muncii cu prilejul alegerilor de con­ducători de muncă, când nu s’au res­pectat dispoziţiunile legii de organi­zare a muncii în porturi de a se fa­ce alegeri cu vot secret, sub preşe­dinţia unui magistrat, ci prin luare de semnături s’au desemnat noii conducători recrutaţi dintre agenţii electorali şi oamenii de club ai par­tidului liberal. Vorbitorul constată că, membrii devotaţi ai sindicatului «Mihail Emi­nescu» nu se intimidează şi fac zid în jurul steagului acestui sindicat. Acei ce aţâţă azi şi fură «le la gura muncitorului dreptul la pâine, vor isprăvi mâine toate aceste abuzuri la cari se dedau şi cărora nici mini­sterul muncii şi nici d. Vâsle Sasu, şeful organizaţiei liberale din acest judeţ nu înţeleg să le pună capăt. Organizarea în statul naționale (Continuare economie apreciabilă de nutreţuri cari, în cadrul gospodăriei indi­viduale bazată pe tracţiunea ani­mală, sunt consumate fără folos de către animalele de muncă în timpul când nu lucrează. Prin in­tervenţia tractorului, care consumă numai în timpul cât lucrează, in­tensifică­ndu-se producţia se va spo­ri deasemenea în­tr-o măsură apre­ciabilă cantitatea nutreţurilor. A­­ceste rezerve de nutreţuri vor fi folosi­te pentru desvoltarea produc­ţiei animale. Abia atunci se va pu­tea vorbi în mod serios de o a­­devarată zootechnicizare a agricul­tura, ca să întrebuinţăm acea for­mulă magică, lansată în ultimul timp mai mult cu scopul de a ri­dica moralul agriculturei parcelare în faţa pericolului care o aşteaptă. In fine în cadrul fermelor coope­rative din regiunile de câmpie se pot­­organiza industrii agricole a­dîn pag. 2-a­­nexe: morărit, fabrici de ccrobea­­lă, de uleiuri vegetale, de frânghii, de împletituri de cânepă şi de in, extracţii de esenţe aromatice din plante aromatice şi medicinale, fa­brici de brânzeturi, mezeluri etc., în care braţele rurale vor găsi de lucru în timpul când nu sunt ocu­pate la câmp, îndrumând producţia agriculturei ţărăneşti pe această cale, ţărănimea va putea în adevăr să beneficieze de impulsul dat de capitalismul de stat. Se va pune o bază solidă econo­miei naţionale îndrumată pe calea capitalismului de stat iar clădirea acestui edificiu nou se va începe cum este firesc de la temelie. Se va spori şi asigura capacitatea de rezistenţă a agriculturei, faţă de loviturile grele cari vor continua să vină din partea agriculturei capita­liste a altor ţări. . A stărui mai departe în ce pri­­veşte producţia agricolă ţărănească în cadrul efortului individual al a­­griculturei parcelare înseamnă a menţine ţărănimea robită nepo­­ţei, încremenită în primitivitate, cu nevoi primare şi putere de consum redusă, incapabilă de a constitui te­melia sigură a statului modern cu nevoi crescânde, pe care-l vrem. In epoca de prefaceri radicale pe cari le suferă agricultura în vremile noastre, ca o consecinţă a influ­enţei regimului capitalist, între a­­gricultura latifundiară a societăţi­lor capitaliste pe acţiuni ale sta­telor americane, în care ţărănimea este proletarizată spre folosul ca­pitalismului bancar şi agricultura sovietică organizată după aceleaşi norme şi în care ţărănimea este proletarizată de asemenea în cadrul capitalismului de stat, organizarea producţiei agricole ţărăneşti pe baze cooperative, cu păstrarea proprie­tăţii individuale constitue calea de mijloc compatibilă cu condiţiunile noastre geografice, economice şi so­ciale. ;«! \! " Congresul general al avocaţilor Uniunea avocaţilor face cunoscut confraţilor din întreaga ţara că în vederea Congresului General al Cor­pului ce se va ţine la Oradea în zi­lele de 6—7 Septembrie 1934, Regia Autonomă C. P. R. a binevoit să a­­corde congresiştilor o reducere de 50% la toate trenurile de călători pentru ducerea şi întoarcerea de l­a Oradea în timpul 1—15 Septembrie 1034. In prezent, Uniunea avocaţilor confecţionează foile de legitimaţie necesare, care după ce vor fi pre­zentate Regiei C. F. R. ca să le facă valabile, vor­ fi trimise de Uniune la barouri, de unde confraţii şi d-nii magistraţi ce vor voi să participe la Congres, le vor putea ridica fără nici o plată. ----oxo— Gravă încăerare ,intre comercianţi la Cernăuţi CERNĂUŢI. 31. — Intre comer­cianţii de porci Leon Appel, Martin Appel şi Valentin Schmitt, toţi trei originari şi domiciliaţi în oraşul Rădăuţi-Bucovina, izbucnind zilele acestea o ceartă violentă pe moti­vul unor diferende de comerciale,fra­ţii Appel s-au repezit asupra lui Va­lentin Schmidt, rănindu-l grav cu cuţitele de măcelărie, pe care le aveau asupra lor. Criminalii au fost arestaţi şi de­feriţi parchetului, iar victima a fost internată în stare disperată la spi­tal. Un necunoscut se aruncă în faţa trenului Cernăuţi-Bucureşti CERNĂUŢI, 31. — Inspecţia 8­ a C. F. R. din localitate, cât şi inspec­toratul regional de poliţie au fost informate că ori seară la intrarea trenului accelerat Cernăuţi—Bucu­reşti în gara Dărmăneşti un necu­noscut s’a aruncat înaintea maşinei. Din fericire, necunoscutul nu a fost apucat sub roţile maşinei, ci numai aruncat de botul acesteia la la o oarecare distanţă de pe linie, alegându-se cu grave răni la cap şi pe trup. In nesimţire sinucigaşul a fost transportat la spital. • «r­3 ai­­• «DREPTATEA» Sărbătorirea fruntaşului cooperator Luca Paul Manifestaţia de la Câmpulung Muscel In ziua de 25 iulie a. c. a avut loc la Câmpu-Lung, Muscel, sărbă­torirea d-lui Luca Paul, fost învă­ţător în Domneşti Muscel, apoi in­stitutor în­ Tg. Jiu, fruntaş­ al miş­cării cooperatiste încă de pe vremea marelui Haret. Iniţiativa sărbătorirei a fost luată de un comitet, alcătuit din d-nii: I. Mihalache, Gr. Trancu,Iaşi, I. Ră­­ducanu, Cezar Partenie, prof. univ. şi preş. al Băncii Centrale Coope­rative, Gr. Mladenalz, prof. la Acade­mia de înalte studi comerciale şi industriale, şi fost dir. gen. al Ofi­ciului Cooperaţiei, Gh. Dumitrescu Bumbeşti, membru în Cons. sup.­­al cooperaţiei, C. Spânişteanu, Nicu­­lescu Lungu şi I. Brătulescu, preş. şi administratorul delegat al soc. import şi export. Din partea învăţământului au par­ticipat în comitet d-nii I. C. Petres­­cu, conferenţiar univ., fost secretar al mini instrucţiunii, Al. Muşetes­­cu, prof. şi avocat, Moise Marinescu, fost insp. gen. şi actual preş. al as. înv. din Muscel. La această sărbătorire au asistat delegaţi ai instituţiilor cooperatiste, precum şi un numeros public. D. prezident AL. MUŞETESCU, anunţând deschiderea festivităţii, dă cuvântul pr. Grigore Ionescu din com. Domneşti, care spune urmă­toarele: «D. Luca Paul s’a impus prin per­sonalitate şi muncă asiduă, din care şi-a făcut un crez. A lucrat nu nu­mai în largul ţării, ci şi în satul său şi pe întreaga vale a râului Doamnei. Aci se sărbătoresc năzu­inţele unui suflet, care şi-a depus tot efortul, într-o viaţă sbuciumată, de muncă, ca să producă binele a­­proapelui. Alături de sărbătorit se află d-na Paul, o tovarăşe ideală, care i-a sprijinit cu pricepere şi de­votament ascensiunea. D. director şi insp. gen. PETRES­­CU­, delegat al Of. Nat. al Coopera­ţiei, arată că d. L- Paul a desfăşu­rat activitatea cea mai bogată pe ogorul cooperaţiei, pentru care a­­ceastă mişcare îl revendică. In nu­mele instituţiei, îi urează multă să­nătate şi viaţă lungă. D. N. HANESCU, institutor pen­sionar, se referă la trecutul înde­părtat, când a secondat pe sărbătorit în opere de culturalizare a satelor. D. GR. TR. IAŞI, fost ministru, spune: Răsplătind meritele d-lui Lu­ca Paul, conşlinţiozitatea, vigoarea, virtuţile şi dezinteresarea, puse în s­ujba cooperaţiei, răscolim idealis­­mul îngropat astăzi sub cenuşa ma­terialismului. La temelia educaţiei poporului şi-a depus toată dragostea sufletească. Apoi oratorul zice: «A­­şează-te, d-le Paul, în fruntea tine­retului, după cum zice poetul fla­mand: «Iată, mă aşez înaintea voa­stră să vă servesc de pildă», iar noi te vom ajuta. D. profesor universitar CEZAR PARTENIE, spune: «Cunosc activi­tatea d-lui Luca Paul, şi în special pe cea de cooperator. In el sărbă­torim un om, o viaţă, o credinţă. D. Luca Paul a servit cooperaţia din toate punctele de vedere, prin scri­sul său, prin cuvântul convingător, prin gândul şi fapta sa. Ştie să cu­cerească prin calităţile atât de bo­gate şi de variate ale sufletului său. A fost un apostol, şi acţiunea lui se rezumă în cele două cuvinte ale nu­melui său, Luca şi Paul. Sunt fericit că în numele coope­raţiei pot să aduc astăzi sărbători­tului prinosul nostru de recunoştin­ţă învăţătorului, căci nu-i mai silea ni­meni să-şi trimeată copiii la şcoală. Părinţii reţineau copiii din clasele ultime la treburile casei, şi trime­teau în schimb alţii de 4—5 ani, ce­rând, pe baza acestei substituiri, scu­tirea de amenzi şcolare. Foarte des se auzea refrenul: «Să dea copii la şcoală cine vrea să-i fa­că Popi»! E destul atât ca să se va­dă concepţia părinţilor din acele vre­muri, despre şcoală. Era pe atunci la sate o atmosferă amorţitoare, în care lumina şi binele obştesc înain­tau greu sau chiar deloc. Peste câţiva ani sau înlocuit învă­ţătorii nepregătiţi cu absolvenţi ai şcoalelor normale şi seminarii, cu­noscute şcoli de elită. Mai ales în şcolile normale, se picura în sufle­tele elevilor un ideal de muncă şi jertfă pentru ridicarea satelor. Aceştia ajunşi învăţători la sate, au produs o ciocnire puternică în­­tre mediul neprielnic şi aspiraţiile lor. Din aceasta s’a încins o luptă crâncenă între cele două tabere, ca­re a durat aproape două decenii. Războiul acesta s’a complicat şi a fost greu, fiindcă administraţia vre­­mii era mai totdeauna de partea ig­noranţei şi împotriva învăţătorului, arătându-l pe acesta ca pe un răs­turnător al ordinei sociale. In toiul luptei, forţele erau neega­­le, şi învăţătorul părea un naufra­giat, care sprijinit pe un căpătâiu de scândură, înfrunta valurile spre liman. Povăţuiţi de instinctul de conser­vare, învăţătorii s’au strâns umăr la umăr şi au înfiinţat vestitele cercuri culturale­ învăţătoreşti. Pri­mul punct urmărit prin cercuri era: Intensificarea culturei generale şi profesionale. Al doilea punct era extinderea ac­tivităţii învăţătorului şi în afară de şcoală, asupra părinţilor. Al treilea, era organizarea învăţă­torilor în cercuri şi în corp mare. Primul punct a produs o întrece­re în activitatea culturală, foarte rodnică, şi o vădită adâncire a sim­­ţului datoriei. Ca urmare, s’a înfiin­ţat în Domneşti biblioteca populară şi societatea: «Şcoala Nouă» (1886). Prin al doilea punct, s’a oşit din tis pereţii şcolii, punându-se înce­putul activităţii ex­tra-şcolare. Ne-a fost dat acestei generaţii să vedem cum la sunetul buciumului, în­­ de sărbătoare, se adunau bătrânii cu plete albe, sprijiniţi în toege, şi ti­neri de toate vârstele, la umbra u­­n­ui nuc, ca să asculte de la învăţă­tori îndemnuri bune şi să afle câte ceva din cele petrecute pe alte me­leaguri. Din conştiinţa trezită de aceste cercuri, «Şcoala Nouă şi Râul Doam­nei» a eşit. Constituirea altor cercuri federate, primul congres învăţăto­­resc la Ploeşti, faimosul memoriu al învăţătorilor, care a dat mult de lu­­cru miniştrilor Poni şi Sturza şi a pregătit terenul Asociaţiei Invăţă­­toreşti cu care ne mândrim. Activitatea numitelor cercuri, s’a extins şi pe terenul economic, în­­fiinţând banca «Frăţia» şi coopera­tiva «Economatul», cari s’au trans­format mai târziu în Societatea de binefaceri «Sfânta Treime», Banca populară «înfrăţirea» şi cooperativa «Zorile», cari au adus şi aduc mult bine satului şi împrejurimilor- In sfârşit, venind marele Haret, s’a pus capăt războiului dintre învă­ţători şi mediul neprielnic, căci Ha­ret a sprijinit pe învăţători pe toate terenurile, dar mai ales a sistema­tizat activitatea extra-şcolară, i-a îndemnat la lupte împotriva came­­rei, prin înfiinţare de bănci popula­re, obştii de arendare şi răscumpă­rare. Atunci am fost chemat, şi eu să-mi dau obolul de muncă, fiindcă înfiinţasem şi conduceam banca po­pulară încă cu trei ani înainte de legea cooperaţiei. De atunci, mişcarea cooperativă, mulţumită avântului învăţătorilor, a mers cu o vie şi uimitoare ascen­­siune până la războiu. Astăzi din cunoscute pricini s’a a­­nem­iat is prezintă simptome îngrijo­rătoare, iar fanaticii luptători în cooperaţie, printre cari se prenumă­­râ mulţi învăţători, tânjesc suflete­şte şi pare a se găsi în situaţia proorocului Eremia, care stând pe ruinele Erusalimului jelea prăbuşi­rea Regatului Iudeu. Şi totuşi lucrurile sunt altfel, în­trucât cooperaţia are rădăcini a­­dânci în structura poporului. Boala şi e trecătoare şi pentru vindecarea avem doctori iscusiţi şi iubitori de ţară. In svârcolirile de astăzi ale coope­raţiei, văd faza ei de purificare, în durerile ei, văd durerile refacerii, cam­ ca şi durerile facerii, prevestesc sosirea vieţii viguroase, speranţa şi bucuria casei. Şi acum, daţi-mi voia să-mi amin­tesc că sunteţi veniţi aici, cu oste­­neli şi strădanii multe, ca să cin­stiţi munca celui ce o socotea ne­ştiută şi fără preţ. Daţi-mi voie să cred că gestul d-voastră, dpă ce va însenina un su­­f­et, va avea darul să stimuleze şi generaţiile tinere la munca pentru binele colectiv. Din adâncul sufletului, exprim re­cunoştinţa mea izvoditorilor sărbă­torii de astăzi, d. Mihalache, d. Tran CJ-Iaşi şi d. Răducanu, foşti miniş­tri ai Cooperaţiei, cari rând pa rând şi-au spus de mult în taină gândul înfăptuit astăzi; iarăşi adân­că recunoştiinţă exprim întregului comitet de iniţiativă central şi lo­cal. Mulţumesc din tot sufletul celor cari au grăit atât de cald şi atât de mişcător pentru mine sau pentru mine şi ai mei. Cuvântările domniilor lor, nu­ mi ser fi spre mândrie, ci cu zmerenie voiu sorbi din ele sucul înviorători spre a continua lucrul cel bun. Preţuesc cu aceiaşi măsură pe d­oii delegaţi ai instituţiilor, ai uni­tăţilor cooperative şi ai grupărilor de cunoscuţi, ructe şi prieteni, mul­­ţumindu-le cu toată căldura, atât dânşilor cât şi acelora cari i-au de­legat. Toată atenţiunea mea şi alor mei, o îndreptez către d-voastre, cari aţi ţinut să fiţi de faţă astăzi aci, spo­rind bucuria celui sărbătorit. Aceleaşi sentimente păstrez celor ce mi-au exprimat iubire şi urări de bine, în scris. Tuturor, cari aţi contribuit în ori­ce chip astăzi, la cinstirea muncii de 50 ani, vă urez să mă întreceţi atât în numărul anilor cât şi prin cali­tatea şi cantitatea muncii. Iar pacea şi bucuria, pe care aţi picurat-o în sufletul meu astăzi, urez să se re­­verse cu îmbelşugare în casele şi familiile d-voastre. In sala de mese a şcoalei Norma­le a avut loc apoi un banchet. Cu acest prilej, d. I. C. Petrescu, a pi­tit telegramele de felicitare primite de d. Paul. Apoi, d. Petrescu a om­a­­giat pe d. Luca Paul. După aceasta au vorbit delegaţii de la uniuni, fe­derale şi bănci. D. LUCA PAUL Cuvântarea d-lui Ion Mihalache D. I. Mihalache, fost ministru, spune: iDomiriţh a sărbători pe Luca Paul n’a luat naştere numai întrun cerc de­ prieteni, ci într’unul, mult mai larg *11 Suntem fericiţi că-l avem în mij­i­­cul nostru, căci sărbătorim prin el un om, o idee, o generaţie. D. Lu­ca Paul este unul din puţinele exem­plare bune din via Domnului, dex­igenţă naturală, bine zidit trupeşte, cu o putere de simţire care nu-i mai dă linişte până nu ajunge la capă­tul drumului pe care fi l-a propus. Acesta a fost Luca Paul, acelaş a rămas până acum la 70 ani. Mai sărbătorim aistăzi o ideie, pe care a slujit-o toată viaţa: coopera­ţia. Acest sistem îşi are caracterele sale universale, dar şi un specific naţional. Cooperaţia se deosebeşte de capitalism prin respectarea drep­tului întreg al muncii, iar de co­munism, prin respectarea iniţiativei particulare. Poporului nostru îi tre­­bue o cooperaţie a lui, adaptată mi­cului producător, punăndu-i în va­loare produsele, prin industrializa­­re şi desfacere. Generaţia pe care o sărbătorim are incontestabil mai multe merite decât cea actuală. Scoţând în relief idealismul generaţiei vechi prin a­­ceastă sărbătorire, sperăm să se int ’spire de la aceasta şi generaţia nouă. Să trăeşti d-le Luca Paul, şi să re­ver­şi şi de aci înainte din prinosul inimii d-tale neobosite. D. DIACONESCU, Zărneşti-Ar­geş: «Am în faţă tabloul ignoran­ţei poporului, sclav arendaşului şi a­ marelui proprietar. Alături, acti­vitatea lui Luca Paul cu care am dus, împreună, zile grele. D. Luca Paul a fost unul dintre cei aleşi, prie­ten al lui Dobrescu-Argeş, apropi­­indu-se unei idei sănătoase: desro­­birea micului producător da sub stă­pânirea misiilor şi samsarilor. Actele lui Luca, Paul sunt nişte l­emeţi nepieritoare. Sarbătorindu-l, dăm un exemplu generaţiilor vii­toare. RĂSPUNSUL SĂRBĂTORI­TULUI Sărbătoritul, inspector general Luca Paul, răspunde: Mă sim­t prea onorat de prezenţa d-voastră aici, iar cuvintele atât de mişcătoare, le socotesc pricinuite nu de modesta mea persoană, ci de su­fletul d-voastră nobil şi îmbolditor spre bine. Altfel, nu v-aţi fi oprit atât de stăruitor, asupra unei vieţi, pe care timpul a însemnat ca pe un răboj, 70 de crestături, tot atât de lungi şi tot atât de scurte, ca ale fiecărui om. Este adevărat că 70 ani în viaţa omului însemnează o etapă prielni­că încheierii socotelilor, sau unei priviri retrospective, dar nu bătrâ­­neţele cele de mulţi ani iubeşte Dom­nul, ci pe acelea prin care se în­­făptueşte binele. Asemenea bătrâneţe unse, s’ar pă­rea că se aseamănă acelui fericit artist, care creindu-şi opera, stărui­eşte în contemplarea ei, fără alte preocupări. Ei bine, un asemenea fericit nu e sub soare, pentru că, pe dată ce o dorinţă s'a împlinit, alte zeci de dorinţi năvălesc în sufletul omului şi cer a fi realizate. Aşi putea să adaog că cine are 70 ani, are şi conştiinţa că n’are timp de pierdut.­­De aceia aspiraţiile lui, dorinţele lui, sunt mai îmbolditoare şi mai persistente. Ele îi poruncesc să se frământe, să se grăbească, să galopeze pe suişul vieţii, pentru a ajunge la anumite realizări. Iată în­că o taină a vieţii omeneşti, care tot depărtează pe omul bătrân de feri­cire. Rămâne însă stabilit că o viaţă lungă şi sănătoasă, dacă nu va fi o fericire, este un dar ceresc, care put­ceda de sus, de la Părintele Lumini­lor, dar pentru care eu n’am nici un merit, decât greaua răspundere de a o întrebuinţa bine. De aceia as­tăzi, când d-voastrâ v-aţi oprit asu­pra jumătăţii de secol, pe care Dum­­nezeu mi-a hărăzit-o pentru muncă, mă simt pătruns de fiorul răspun­derii şi mă întreb: I­ost­ am eu destul de sârguitor pe calea binelui! Puterile mele sufleteşti, şi puţina strânsură intelectuală, întrebuinţa­­tu-te-am eu cu iscusinţă, pentru ri­­s­pirea întunerecului şi luminarea generaţiilor încredinţate! In­­ogorul cooperaţiei, semănat-am cu hărnicie sămânţa­rea bună a în­frăţirii sociale, a ajutorului reci­­proc, a iubirii aproapelui! Şi mai vârtos, făurit-am pe alecurea, mă­car, sufletul cel bun al Samaritea­nului, din parabolă! Răspândit-am eu cuvântul mân­tuitor al Cooperaţiei până în adân­cul întunerecului! Instrunat-am mâi­nile celor nevoiaşi şi mulţi ca să bi­­ruiască în lupta cea dreaptă! Iată întrebări, cari îmi poruncesc să mă uit înapoi. Domniile Voastre, cu multă bună voinţă, aţi subliniat două momente din viaţa mea, stăruindu-se asupra ostenelilor mele în învăţământ şi cooperaţie. Deşi sunt mulţi ani de când n’am lucrat direct în şcoală, totuşi mă simt şi astăzi puternic atras către ea. Trecerea mea în cooperaţie, m’a ajutat să descoper în viaţa didacti­că bunuri sufleteşti, nebănuit de mari şi superioare, faţă de acelea la care le pot da alte îndeletniciri. Pe vremuri însă, când eu am pus plugul în brazdă, şcoala la sate era casa cea mai neîngrijită, o cocioa­­bă, care mai înainte, din pricini vi­trege, a fost câtva timp şi cu mă­­răcini în ferestre, învăţători cu patru clase prima­re, încă mai erau. Aceştia când se apropia vremea statelor de leafă, făceau o săptămână două corvoadă la curtea revizorului şcolar, ca să a­­lunece mai repede răsplata muncii Sătenii se arătau bucuroşi de lipsa R­A­D­I­O Mart! 31 Iulie 1934 1875 m. RADIO ROMANTA 20 kw. 160 kHz. 865.5 m. BUCURESTI « kw. 19 Ora. Mersul vremii. 19.05 Muzică variată, executată de or­chestra P. Motoi.­­ 20.30 Viaţa în adâncul mării de dr. Geor­ge Vasiliu. 20.45; D-na Gloria Grant-canto. 21.00; Ziolul elitelor de Radu Patrutiu». 21.15 Concert simfonic al orchestrei Ra­dio dirijat de Th. Rogalsky. 22 Antologia Radio, Aler, Macedon, sky. 22.15 Continuarea concertului simfonic 23 Radio Jurnal 23.30 Muzică ușoară (transmisă prin do­ză electromagnetică). SPECTACOLE STRANDUL K1SELEFF: Nisip de ma­re, 4 bazine, tennis, dans, restaurant. IJDO: Nuaic cu valuri. TEATRE CĂRĂBUŞ: Cărăbuş Express. MARCONI: Valsul dimineţii. CINEMATOGRAFE CAPITOL (sala şi grădina): Anna şi Elisabeta, cu Dorothea Wieck şi Her­ta Thiele. Jurnal şi complectare. TRIANON (sala şi arena): Congresul dansează, cu Libian Harvey, Willy Fritsch, Lil Dagover, Contrad Veidt, etc. şi jurnal Fox. SELECT (sala şi grădina): Destinul nu iartă, cu Tabulab Banhead şi Robert Montgomery. Jurnal nou şi complec­tare. REGAL: Renate Mueller şi Hermann Thimig în Victor şi Victoria. Brigit­te Helm în Frumoasa din Aranjuez. VOX: Voiaj de nuntă, cu Brigitte Helm şi România ţara amorului. ED. PALACE: Aşa cum mă doreşti şi Răzvrătitul. MARNA: Any, Any, ce dulce eşti şi Pat şi Patachon somnambuli. AMERICAN: In ghiarele păcatului şi Peratru ochi tăi frumoşi. MARCONI: Romanul unei femei cin­stite şi Voluptate. MODEL: Ocnaşul, cu Pat O'Brien şi Gloria Stuart; 150 km. pe oră (Dra­goste în viteză). LIA: Jocul dragostei şi al morţii şi To­tul pentru o noapte. EPISCOPIA: Femeia care nu te uită şi Pat şi Patachon recruţi. MILANO: Aeroportul central şi Târgul iluziilor. FRANKLIN: Crucişătorul Emden şi Re­gină pentru o zi. RAHOVA: Răpeşte-mă, şi Paiaţele. ROXY: Anna şi Elisabeta, cu Dorothea Wieck şi Herta Thiele. Jurnal şi complectare. RIO (sala şi grădina): Goana după frumuseţe cu Buster Cabbe, Ida Lupino şi o complectare. CORSO: Sergentul X, şi Am iubit doi ochi albaştri. FORUM: Iluzii de fericire, şi Nu sunt înger. OMNIA: Jenny Gerhadt, cu Sylvia Sid­ney şi Mineri cu Douglas Fairbanks junior. ’ TERRA: Harry Piei şi Pat şi Patachon. Seara cu pletistul Jianu. SCALA: Toţi bărbații sunt la fel şi Miajul Parisului.

Next