Dreptatea, ianuarie 1935 (Anul 9, nr. 2178-2201)

1935-01-01 / nr. 2178

T­ R.­J­D. HODIODNIŢA BUCUREŞTI, STR. APELE MINERALE, 75 Fabrici de încălţăminte, Pielărie, Articole de voiaj şi Confecţiuni încălţăminte: Pantofi şi ghete din box, chev­­reaux şi lac, negre şi culori, pentru doamne, domni şi copii Ghete de patinaj. Bocanci de­ munte, ski, turism, şi vânătoare, din piele specială impermeabilă, încălţăminte de casă, pantofi din piele şi melton. Toată­­încălţămintea ESTE CU­SUTĂ SOLID cu maşinile AMERICANE (Good-Year). Talpa este impermeabilă, higienică, nu arde piciorul, nu pătează ciorapul, fiind tăbăcită prin sistem lent Articole de raloat: Geamrgu­ane, cufere, truse, ca­sete, serviete, genţi de damă, port-feuilles, port-monede, centiroane, etc. etc. numai din piele veritabile. Haine de piele elegan­tă, durabile, confecţionate din piele special tăbăcită, gata şi de comandă. • Uniforme civile şi militare, de cercetaşi şi şcolare. • Mari stocuri de curele de transmisie şi harnaşamente. o Numai mărfuri garantate şi proaspăt confecţionate. Toate articolele se vând cu pre­­ţuri mai eftine ca oriunde. DEPOZITE PROPRII DE VÂNZARE: BUCUREŞTI Str. Carol 29, Calea Giviţei 128,Şos. Mihai Bravu 12 PROVINCIE: Cluj, Braşov, Craiova, Galaţi, Ploeşti, Roman, Tecuci, Buzău, Câmpu-Lung, Târgovişte VIN M DMGANI1MI­eftin şi natural se găseşte de vânzare la depozitul de vinuri PI ARIN­­LINCA Strada Robert de Flers 23.­­ Bucureşti Serveşte la domiciliu Telef. 2.23/37 ANTINEVRALGIC Dr. Nanu-Muscel Singurul remediu contra GRIPEI MIGRENEI. NEVRALGIEI, etc. S« vinde aninai In cutii originale­­ conţinând două buline şi en gem»­­ ■A turn doctorului. Deposit Farmacia N. Popovici, ;­­ Bucureşti Calea Rahovei 237. Spectacole TEATRE PETRECEŢI CEL MAI DISTRACTIV — RGVELLION — La Renumitul Restaurant „GAMBRINIS“ Orchestra maestrului GRIGORAŞ DINICU. Surprize — Dans. TRANSPORTURI DELA DOMICILIU LA D3MICILIU in condiţium finifiDA III avantajoase execută 1 DfK­JI A AH* €* A „mnUPAJUI STRADA ILFOV No. 3 Reprezentanţe şi filiale în­ HOMAN S.A. Telefon 3­92-40 toate oraşele principale ale ţării OPERA ROMANA. — Seara mare. TEATRUL NAŢIONAL. —• Tinereţea anei regine. TEATRUL REGINA MARIA. — Şcoala cont­rib nobililor. TEATRUL EFORIA. - La calini bălan. TEATRUL COMOEDIA. - Tovarăşi. TEATRUL MARIA CINSKY.­Sylvia. CINEMATOGRAFE CAPITOL.—încătuşaţi, cu Joan Craw­ford. ROXY. — încătuşaţi. REGAL. — Privighetoarea Vienei, cu Martha Egert. RIO. — Triumful tinereţii, cu Jessie Matthews. TRIANON. — Joseph Schmidt. «Iţi cânt iubirea mea». SELECT. — O noapte de nebunie cu Irene Y. Zu­lagi. BUL. PALACE. — Primar te fac, cu Harald Lloyd. BIZANTIN.—Omul Invizibil, cu Gloria Stuart. LIDO. — Dragoste princiară şi Simfo­nia primăverii. FORUM. — Moartea în vacanţă şi Won­der-bar. «VICTORIA». — Aşa se termină o iu­bire cu Paul« Wessely complectate şi Jurnal. OMNIA: Fantome vii şi Melodia in­terzisă. FRANKLIN: Dezamăgire şi Fra Dia­­volo. EPISCOPIEI: Eskimo şi complectări. MARNA. — Trupa de reviste şi Sânge Polonez. MARCONI. — Moartea în vacanţă şi compania de reviste «Arta». VOLTA BUZEŞTI. — Aşa se termină o iubire, cu Willy Forst. MODEL. — Goana morţii şi Femeia biciuită. PACHE. — Silvia, cu Martha Egerth şi Ajutor, sunt milionar, cu Biscot, MILANO. — Povestiri din Pădurea vieneză cu Magda Schneidter şi Eu sunt Suzana. LIA. — Regina Cristina, jurnal şi Sybi simphonie. TERRA. — Vulturul din California şi ’ST «O­REPTATEA» Itinerar medlteranlan (Continuare din pag. I-a) nizare a serviciului maritim. Adânc cunoscăto­r al tuturor porturilor­ al problemelor de transport, al debu­­şeurilor nu odată a intervenit prin rapoarte documentate, la cei în drept, cerând și indicând măsurile de luat. Dar cine citește rapoartele căpi­tanului Răşcanu ? O energie foarte utilă pe un vapor, dar mai utilă la conducerea uno­r servicii de vapoare. Mi l’am închipuit acum câteva săptămâni, la puntea de conducere în mijlocul Valurilor furioase, a­­tunci când vasul «Suceava» era a­­m­eninţat în aPr°PÎere de Malta.­­ După două zile de furtună conti­nuă, la 8 octombrie ora 10 diminea­ţa intrăm în Alger. Intrarea în port­odarte originală. ’ In întâmpinarea vaporului au por­nit de la ţărm câteva barei. In fie­care, barcagiul şi un însoţitor în costume de baie foarte sumare. Dau târcoale vaporului implorând călătorii să asvârle în mare un franc — «vingt sous monsieur», — pe care apoi, înotând îl prind în gură. Din toate părţile ce aruncă acum banii, pe urma cărora din fiecare barcă se asvârle într’o impecabilă figură de înotători, câte un negru ce ese apoi scuturându-şi crema printre valurile mărei, cu francul între dinţi. Nici nu simţi, din cauza acestui spectacol când a ajuns vaporul la mal şi când a ancorat. Octav Livezeanu Radio­­Serbarea din 16 Decembrie 1934 in Rădăuţi I 1935 -1875 m­. RADIO ROMANIA 20 kw 1 160 kHz. . 864,5 m. BUCUREŞTI 12 kw 1 823 kHz. 18. Cota apelor Dunării. 13 03: Concert de prânz. Orchestra Pet­­rică Motoi; Romanţe şi arii naţionale, A. Midloscu; De dragul ochilor tăi-vals; Romanţe şi arii naţionale; Rony: Ini­­mă-tango; Basiliceanu; Copila mea, tango; Romanţe şi arii naţionale; Mi- Cheli; Sărutul, serenadă-13.45; Spectacolele. 13.47; Continuarea concertului: Ro­manţa şi arii naţionale; Florin: Sma­­randa, romanţă; Fernic; Dormi păpuşi: Miercuri, 2 ianuarie 1935 1875 m. RADIO-EOMANIA 20 kw. 160 kHz. 364,5 m. BUCUREŞTI 12 kw. 823 kHz. 13. Cota apelor Dunării. 13.03. Concert de prânz (discuri); Prelu­dii la actul I și II din «Carmen» de Bizet (orch. din Berlin, dirijată d­e Leo Bloch,­­H. M. V.); Vals din «Cavalerul Rozelor», de Rich. Strauss, (orch. Filarmonică din Bornin, dirij. de Bruno W­alter,­C.); Noc­turnă japoneză de Eicheim, (orch. Simfo­nică d­in Filadelfia, dirij. de Stokowakv.­­H. M. V.); Fantezie din «Maeştri cântă­reţi» de Wagin, (orch. Steifoudi, dirij. de Schmälstch-H. M. V); Balot rus de Luigini (orch. Covent Garden, dirij. de John Barbi­rolli.-H. M. V.). 1-3.45. Bursa. Spectacolele. 1347: Muzică uşoară (discuri); «Viena rămâne Viena» de Michaelofî şi «Drumul la tine nu e niciodată prea lung de Stolz, (arch Odeon.-O.) «Tu eu şi noi» şi «Pen­tru o oră» de Murice Hermite, cântate de ansamblul de la Folies-Bergère (Gramo­phone) ; Două cântece din filmul «Iubeşte- mă la noapte» de Rodgers, cântte de Jean­nette Macdonald (H. M. V.); «Fetiţele din Bucureşti» de Vasilescu şi «Te-ai­ jucat cu mine» de Markush, cântate de Nic°lae Georgescu (H. M. V.). 14.15. Ora. Mersul vreme. 14.40. Muzică uşoară (discuri): «Dansul lanternelor japoneze de Yosh­itome şi «Când dragostea moarte» de Crémieux (arch. Wiener Bohémé (O.); «La Picioa­­rele finei femei» de Rosen şi «Sunt în­drăgostit» de Strasser cântate de Austin Rgen (H. M. V.); Vals de Tahaferri şi Foxtrot de Fragna, (jazzul Mascheroni.­­C.); «Când lili­eu­l înfloreşte» de Doel­­le şi «Vincl pleacă cu mine» de Acker­mann (preb. Odeon-O.­­ 18: Concert de Muzică variată. Or­chestra Radio; Dvorak; Uvertură «Car­naval»; Gound; Marele balet din «Fa­ust»; Giordano: Fantezie din opera «An­drea Chenior»; Lehar; Potpuriu din «Giuditta». 19. Ora. Mersul vremii. 19.05: Comunicare. 19-15: Continuarea concertului: Morog­na: Un supeu la Suppé-potpuriu; Rieh- Strauss; Vals din «Cavalerul Rozelor»; Ceaikowsky; Hopak-dans căzăcesc. 22.15: Concert de­ mandoline, orchestra Mutafian; Laciocchi; Intre noi, marş; Iacovacci; Ultima floare-serenadă; Pot­puriu rusesc; Maciochi; Cerul Sevilei Frendo; Steaua fericirei; Alecsio; Noap­tea instelată-serenadă; I. Baumann: Oră­guţă midinetă. 22.59: Radio jurnal. 23.1.: Muzică distractivă (discuri), lieduri din comedia muzicală «Giudi­­t­ta» de Lehar cântate de Richard Tau­ber (O.); Două foxtroturi de Noble (arch. Jack Payne,-Kristal); Rumba Carioca şi «Norocul meu eşti tu» de Vasilescu, căutate de Jean Moscopol (H. M­­.); «Ţi-am dat inima mea» de Lehar şi­ «Viaţă pierdută» de Nirvessed, cântate de Jean Sorbier (C.); «Dulce cămin­» de Bishop şi «Parafrază de jazz din Killar­­ney» de Balfe, (orch. londoneză de jazz (C.); Inimă, inimă de Ronny şi «Un plânset de vioară, tango de Andreescu, cântate de Florin (H-M.V.); 4 şlagăre, (orch. Oscar Joost.-Kristtal); Două cân­tece ruseşti (C.); Sâr­­­v­enez *: Dună­rea Albastră, valsuri de Joh, Utrauss (orch. Debroy Comers (C.), 19.00; Th. Sibiceanu: Muzică de dans »pentru pian; Coslow: Emaline-Blues ; iMiezul nopţii (vioară: Iordan); Th. Si­­­biceanu; Iubirea-i poveste minunată ; Andreas; Rendez-vous, slowfox. 19­15: Muzică variată (discuri): Uver­­ltura la «Russian și Ludmilla» de Glin­ka, (orch. Simfonică din Chicago dirij­­i de Stock (H. M. V.); Poem de Fibich­­(orch. Ulraphon-Ultraphon); Parafrază­­­i de valsuri din «Liliacul» de ,oh. Strauss şi Arie de balet din «Rosamunda» de Schubert (Pian. Anna Dorfmann (C), Peer Gynt, suită de Grieg­­orch. Co-­­vent Garden, dirij. de Goossens (H. M. V.); Duet din «Haensel şi Gh­etel» de Humperdinck şi «Niinfe şi păstori» de Oganzaţia Partidului naţional­­ţărănesc din judeţul Rădăuţi a ho­tărât să serbeze Duminică, în 16 Dec. 1934 anversarea a 16 ani de la înfiinţarea Partidului ţărănesc. Din cele mai depărtate colţuri ale judeţului au sosit, desdimineaţă fruntaşii satelor noastre, ţărani îmbrăcaţi în haine de sărbătoare cari înfrăţindu-se cu cei din capi­tala judeţului, cu negustori şi me­seriaşi, se îndreptau cu mândrie şi Cu încredere cătră sala Casei ger­­noapte bună, slowfox. A. Miclescu: Nu-i mane, care era mult prea mică mai când eşti lângă mine, tango.­­ 1 pentru a putea cuprinde m­ea pes- 14.15. Ora, Mersul vremii,­­­te 1500 participanţi la ceasta zi de 14.17; Radio jurnal. • O­­ sărbătoare a ţărănimii noastre. 14.40: Continuarea concertului» RoJ Serbarea aceasta, care a fost cea mante şi arte naţionale: Anişoara, tan- mai demnă şi frumoasă manifeS- go; Porumbescu: Baladă (P. Motoi; sdlo­­are politică,­a fost deschisă la pre­vioară); A. Miclescu: Povestea iubirii, tango; Romanţe şi arii naţionale. 16.45: Matchul «România-Iugoslavia» în cadrul Balcaniadei (reporter G. Ţari) transimisiune din Atena. 18.00: Muzică uşoară (discuri): «Dom­nişoara Annemarie» de Bochmann şi le 11 a. m. de către preşedintele organizaţiei, d. Percec. Acesta salutând pe cei prezenţi cu toată dragostea, arată în cuvin­te pline de entuziasm însemnătatea zilei pe care o serbează ţărănimea Vals de Grothe (arch. Odeon­ O.). Două­­ pentru a 16 oară, iar d. prof. Vişan rosteşte discursul festiv. In frumoasa şi documentata con­ferinţă «începuturi de ţărănism», d. Vişan spune în rezumat urmă­toarele: Cea dintâi izbândă a ţără­­nimei a fost acu 16 ani, când d. Mi­­halache întovărăşit de o mână de oameni cu tragere de inimă pentru ţărănime înfiinţează partidul ţără­nesc. Astăzi partidul naţional-ţărănesc ţine în mâna sa steagul care ga­rantează fiinţa de veci a statului nostru şi nimeni nu va fi în stare să clintească partidul naţional-ţă­­rănesc din lupta ce o duce, până când nu va clădi o ţară nouă, cu drepturi egale pentru toţi. Ţărănismul e săpat în stâncă de granit.­­ Vorbind despre luptele Românilor pentru desrobire, confe­renţiarul evocă icoane din răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan şi a lui Tudor Vladimirescu, când atâţia mucenici şi eroi ai neamului nos­tru pecetluesc cu sângele lor încer­carea de a scutura jugul robiei. Ni­ci răscoala din 1848 n’a adus ţăra­nilor din Moldova şi Muntenia des­­robirea aşteptată, cu toată consti­tuţia dela Izlaz. Toate sarcinele au fost puse pe umerii ţăranilor, iar Purceii (corul de copii din Manchester, boierii se bucurau de toate dreptu- C.).; Două dansuri din opera «Feramors», file. Țăranii din Bucovina au fost de Rubinstein (H.); Marș s­au de Ceai-I­kowsky (orch. din Filadelfia dirij. de Stokowsky (H-M.V.). 20­00; Din operete celebre (discuri): 20.30; «Radio revista» anului. 21.05; Concert (Ascară-Orchestra Ra­dio: Dineké; fîvff3rv:i''nr“opereta «Nun­ta Nakiriei»; Kalmăt­:' Vals din opereta «Lăutarul»; Ceaikovsky: Suită de balet din »Frumoasa adormită»; Ketelb©y: Pe albastrele ape havaiene. 22.00: Lectură din literatura Anului Nou de N Băltăteanu. 22.15: Continuarea concertului: 23.00: Radio jurnal. 23.15: Muzică distractivă .(discuri). , ceva mai norocoşi, căci poporul de aici alege în 1848 în parlament ca reprezentanţi ai Bucovinei depu­taţi ţărani, cari sprijinesc cererile ţărănimii. Astfel deputatatul Rădă­­uţului, ţăranul Mih­ai Bodnariu- Bodnarescu propune în parlament desfiinţarea boerescului fără des­păgubire­ Această cerere a fost împlinită şi la 1848 s-a înfăptuit reforma agrară în Bucovina. Se începe apoi lupta pentru autonomia Bucovinei, pentru care se cere un parlament al ei. O mare parte din cererile deputaţilor ţărani şi ale celorlalţi fruntaşi ai Românilor au fost acceptat de împăratul Austriei. Unirea celor 2 principate române i-a găsit pe ţărani robi, pe ai căror umeri zăceau grele sarcini. Domni­­to­r­a I Cuca şi M. Cogălniceanu vro­­iesc să facă împroprietărirea ţăra­nilor, dar se împotrivesc boerii şi liberalii; doi ani după ce se făcu împroprietărirea, domnitorul Cuza este detronat şi silit să părăsească ţara. Pământul dat ţăranilor nu li sa putut lua înapoi, dar ţărănimea lăsată fără lumină cade în scurtă vreme în stare de sărăcie şi robie. La 1907, în loc de pământ, ţăranii capătă gloanţe. Armata de cărtu­rari pornită de la brazdă începe lup­ta pentru desrobirea şi ridicarea ţărănimii. Eminescu, Coşbuc, Vlăhuţă şi al­ţii se pun în fruntea luptătorilor pentru desrobirea ţărănimii. Ar­dealul, Banatul şi Bucovina merg pe acelaş drum. Gazeta «Viaţa Ro­mânească» în frunte cu Stere pune cheagul la înfiinţarea unui partid ţărănesc. In Muntenia, Dobrescu- Argeş, porneşte lupta pentru salva­rea ţărănimii, dar e întemniţat de ciocoi. La sfârşitul răsboiului mondial Ion Mahalache pune temelia parti­dului ţărănesc şi astfel se câştigă cea dintâi biruinţă a ţărănimii. Gu­dul lui Mihalache pentru desrobirea politică, socială şi economică a ţă­rănimii se înfrăţeşte cu chemarea lui Iuliu Maniu, Pan Halipa şi Par­tidul ţărănesc din Bucovina şi ast­fel marele Partid naţional-ţărănesc începe lupta pentru înfăptuirea statului ţărănesc, în care se va clă­di adevărata viaţă a ţărănimii din România. Credinţa noastră în drep­tatea sfântă trebue să vină pentru ţărănime, care va birui. D. avoe. Chirilă, desvoltând con­ferinţa sa «Partidul Naţ.-Ţăr, tu actuala viaţă politică a României», spune. Ţara noastră de ţărani a fost condusă din cele dintâi înce­puturi de ţărani mai­­vnţeji şi, mai cuminţi, numiţi juzi, cneji, voevo­­zi. Mai târziu voevozii au avut ne­voie de ajutoare şi aşa s’a înfiinţat clasa funcţonărească numiţi boieri. Această clasă de funcţionari pri­mesc danii, devin mai puternici, iar clasa ţărănească sărăceşte tot mai mult Cu timpul ţăranii devin robi, iar boierii, cari erau în jurul dom­­nului devin stăpâni pe întreg pă­mântul şi peste ţăranii robi. Conferenţiarul evocă apoi luptele duse de ţărani pentru pământul pe are-l muncesc şi pentru dreptul lor la viaţă şi ilustrează mai ales ce­rerile ţăranilor din Divanul ad-h­oc, precum şi împotrivirea boerilor (conservatori şi liberali) la împro­prietărirea ţăranilor. Domnitorul Cuza şi Kogălniceanu fac împro­prietărirea; conservatorii şi libera­lii caută să înlăture pe Domnitor şi pe Kogălniceanu. Aceştia desfi­inţează Camera şi fac plebiscit. Peste 600.000 voturi ţărăneşti cer împroprietărirea, peste 1.000 voturi boereşti sunt contra împroprietări­rii, astfel ţăranul devine stăpân pe o bucată de pământ. Boierii se plâng Porţii împotriva lui Cuza, lui Kogălniceanu şi îm­potriva ţăranilor. Domnitorul Cuza pleacă, iar liberalii fac legi, cari apără pe boieri şi apasă pe ţărani. Prin «legea tocmelilor» ţăranul e adus cu sila la lucrul boerilor. Ţă­ranul nu mai poate răbda şi se răscoală la 1907 şi cere pământ. Li­­beralii cu Averescu înăbuşă răscoa­la cu tunurile şi în loc de pământ dau ţăranilor o mare de sânge. In preajma răsboiului mondial, Rege­le Ferdinand dându-şi seama că ţă­ranul va lupta cu mai mare elan, dacă va avea o bucată de pământ a sa, promite pământ şi votul uni­versal. De frica unei revoluţii şi siliţi de cuvântul regal liberalii fac împroprietărirea şi dau votul uni­versal. Ţărănimea n’a fost pregăti­tă pentru aceste reforme iar libera­lii au căutat pe toate căile să îm­piedice înfăptuirea acestor reforme Pentru apărarea acestor drepturi s’a înjghebat partidul naţional-ţă­­rănesc. După ce arată conferenţiarul care este programul partidului naţional­, ţărănesc şi luptele duse de acesta pentru apărarea drepturilor ţărăni­mii, dovedeşte, că liberalismul este o haină străină, care nu se potri­­veşte pe trupul ţării noastre. Con­cepţiile librealismului (libertatea po­litică şi în ce priveşte economia naţională) nu sunt respectate nici de liberali, cari prin politica lor greşită şi hrăpăreaţă au adus ţă­rănimea în stare de robie economi­­că. Trebuie deci răsturnată această oligarhie, care a adus atâta rău făţ­rii noastre şi care partid nu mai a­­re nici un drept la viaţă. Se scot în relief apoi toate înfăp­tuirile celor două guvernări naţ.­ ţărăniste precum şi uneltirile libe­ralilor pentru a samâna neîncrede­­re în ma­sele poporului faţă de par­­tidul naţional-ţărănesc, care este nădejdea de bine şi garanţia viito­rului acestei ţări. Mihalache oara ne-a dat acum 16 ani, cea dintâi l» bandă, ne va da şi biruinţa de mâu­ne: Statul ţărănesc. Adunarea trimite o telegramă domnului Ion Mihalache. Odată cu această aniversare d-l Patac ţine, în cadrul Cercului de studii al Partidului, conferinţa (Problema conversiunei», iar d- Ios Larionescu vorbeşte despre «Proble­ma agriculturei în Statul ţârănesc! Toate conferinţele au fost asculta­­te cu evlavie şi pe feţele tuturora se putea ceti încredere în mântui­rea ce poate veni, pentru ţărănime numai de la partidul naţional-ţătră­­nesc. Cu un apel călduros al preşedin­telui Percec pentru muncă spre binele acestui neam şi pentru con­solidarea acestei ţări serbarea sfârşit la orele 8 p. m. i-a Asupra poeziei d-lui G. Şt. Ca­zacu, noi, ne-am pronunţat cu ocazia apariţiei volumului „Calea sângeui ” — când îi găseam meritul de-a fi adus o notă originală în poezia războiu­lui. Aşa fiind, în ceea ce priveşte ta­lentul d-sale poetic, n’am mai avea prea mult de adăugat. Dacă ţinem to­tuşi să ne ocupăm de poeziile cu­prinse în volumul „Acorduri”, o fa­cem pentru două motive: pe de o parte spre a evidenţia felul oarecum deosebit de a se ataca şi soluţiona. în poezie, marele şi permanentul con­flict social aşa numit „dreptul de viaţă al individului”, iar pe de alta, pen­tru a sublinia unele frumuseţi ce au tot dreptul să nu fie trecute sub tă­cere. Nefiind un poet de nuanţe tari — lucru menţionat şi cu altă ocazie — este uşor de înţeles că, în d. Cazacu, nu vom afla nici când pe un revoltat. In cântul meu, nu veii afla nici patimi nici iubiri de­ am­ante prefăcute. (Acorduri, pag. 11) In d-l Cazacu, nu vom afla decât un simplu emoţionat. Un înduioşat care, din acumularea durerilor unun­e nu caută să facă nici instrument d­e opo­ziţie sau de rebeliune, nici motiv de dispreţ oamenilor faţă de oameni. Nu caută nici măcar să tulbure, prin sco­­borîrea simţului de nedreptate, în su­flete chinuite, cum admirabil de reu­şit o face d-l Aron Cotruş. D-l G. Şt. Cazacu, se mulţumeşte doar, să redea durerile „într’o mai u­­mană formă”. Strănd strop cu strop în suflet ama­ra tragedie, Ca s'o return, odată, în mai umană­­ sformă.­Aceasta este cauza care îl menţine pe d-l Cazacu, în atitudinea astră de viaţă, pe care am arătat-o. Nu este însă singura. O cauză tot atât de im­portantă, în privinţa aceasta, este şi concepţia pe care o are poetul asu­pra rostului legilor fireşti cari gu­vernează universul. Relele de azi şi din toate vremu­rile, suferinţele pe cari le îndură o­­menirea, nu provin atât din vina oa­menilor sau a răutăţii lor, cât mai a­­les din cauză că. ............................. însăşi firea cere De-apururi luptă, forţă, jertfi silă, însăşi legile firii îi forţează să fie aşa cum sunt, fiindcă. .........................tot sălbateca putere Va hotărî între noi, nu sfânta milă! Cum vedem, legea selecţiunei na­turale, legea de fier care, dela Dar­win, domină atăt de autoritar ştiinţa, legea care, mai mult decât lămurit, ne arată la ce uriaş nimic, la ce simplă soluţie se reduce dreptul de viaţă, al individului. In formă de vers, prin d-l Cazacu, darwinismul păşeşte triumfător şi fă­ţiş şi in literatura noastră. Admisă odată această lege, este ex­plicabil de ce, contrar regulei gene­rale, poetului nu i se pare de loc ciu­dat ca îngenunchiaţii de azi, să de­vină tiranii de mâine: Şi-astfel, din nou, cu apucături de fiară Vom fi şi 'nvingători şi 'nvinşi pe lume ; Va fi păcatu-acelaşi,dar cu-alt nume Şi pot fi alţii acei ce'ngenunchiară. (Cântec pentru veacul meu, pg) Concepţie admirabilă, exactă şi pe cât ştim, rar formulată aşa de precis ■ în poezia noastră. Fără îndoială, aceste chestiuni, au mai fost puse şi de Coşbuc în „Moar­tea lui Fulger’”, „Pe deal’, într-un sonet de Şt. O. Iosif şi de mulţi alţii, însă au fost puse ori într’o for­mă filozofică de cugetare, ori primite de cei mai mulţi ca o fatalitate ne­justificată, oarbă. Sub formă de pro­bleme sociale, simple, logice, n’au fost puse de nimeni aşa de precis, de com-­ plect ca d-l Cazacu. Şi în şirul aces­tor idei, n’am avea decât o observaţie de făcut d-lui Cazacu: d-sa, spre de­­osebire de Aron Cotruş, neglijează în­ poezia socială elementul foarte import­­ant care este „ordinea”. Dacă sentimentele de milă, de drep­tate, sunt în adevăr neglijate de ne­­îndurarea legii de selecţiune naturală, nu se întâmplă la fel cu elementul care se chiamă „ordine”. Acesta este singurul factor care, într’o măsură a­­preciabilă, ar putea limita valabil, in graniţe relativ juste, dreptul celui mai tare. De altfel, în puterea acestei ordine, s’a putut şi se poate menţine şi echi­librul — destul de defectuos, recu­noaştem — al intereselor contrare ale omenirei şi chiar ale întregei vieţi din univers. Evident, d-l G. Şt. Cazacu îşi are orizontul cu totul în altă parte. Des­crierea naturii, evocarea lucrurilor şi oamenilor din vremuri trăite, iată câ­teva elemente pe cari este stăpân ab­solut : Văd hanul vechiu. — acolo, pitit lângă răscruce, unde­ noptau haiducii certavi cu stăpânirea ; Pe Popa Stan, în cârjă, îl văd, abia se duce, Pe ulița pe care mă poartă amintirea Era o veche moară, la Unchiu, în ogradă, Ce măciina belşugul, ne’ncăpător pe-o goară; Pe-atunci — cu toţi copiii — sbur­­dând prin praf grămadă, Pierdui copilăria pe ulița de cară. (Prevestir­e pag. 14) Evocarea trecutului, descrierea, ima­ginea, nu ştii ce să admiri, mai intâiu, din strofele de mai sus. Tot aşa de admirabil este şi în „Icoane săteşti”, unde, descriind satul cu fântâni şi cu plopi, ne dă imagini ca acestea: Luna — ochiu de vâlvătaie —. Peste turlele bătrâne, Arden vârf de plopi şi 'mbraed Tot cuprinsul în văpaie... Argintii vedenii joacă Pe moțate cuşmi de paie; Suflet refractar expansiune! vio­lente, vigoarei şi cu atât mai vârtos luptei; gata oricând la renunţare, pe d-1 Cf^Tgci» îl descoperi uşor în ver­suri ca acestea: La fântâna din răscruci, Poposii, odată... Suflete, ce drum al mei, Că’n fântâna din răscruci, Apa e sărată! E sărată, parc'ar fi nouă, de sub gene. Suflete, dacă 'ntre ei Pribegind, n’om mai găsi Lacrimi pământene, Şi-om fi dornici de popas, Nu te mire, frate, Că ţi-oiu zice: «bun rămas»... Ne-or ajunge la grumaz, Apele sărate! (Popa«, pagi) De un profund interior şi o fină sensibilitate, poezia d-lui G. Şt. Ca­zacu impresionează, ca un cântec trist ce-şi tremură prelung notele finale.­­ (V. I. Bergheanu) Căr­ţiVoui G. Şt. Cazacu: „Acorduri“ Poezii, t­r. II*a

Next