Dreptatea, noiembrie 1944 (Anul 1, nr. 58-82)

1944-11-01 / nr. 58

Miercuri I Noemb­rie 19441 Seria 2-a Anul I Nr. 58 4 pagini IO lei Director­­ ION LIVIANU Proprietar : S. A. „Dreptatea1* ■•flc­tru publicaţiunl Hr. 1057/1988 Abonamentele Încep la 1 şi 15 ale hmH ABONAMENTE : Un an­i Şase luni Tr»! Iuni: 4.000 lei 2.000 lei 1.000 lei Instituţii şi Întreprinderi par­ticulare, 10.000 lei anual Or gr­an al partidului naţional ţărănesc R­EDACŢIA v şi ADMINISTRAŢIA Str. Domniţa Avasi­tia, 6 ( Direcţia 54307 Telefoanei ; Redacţia 48928 ( Ad-tia «) ­ *»e«»»eeşşşşşşşşşşşşşşşşşş4W. Marea demonstraţie populară din Capitală Manifestaţia naţional-ţărănistă de Duminică a întrecut în proporţii, în entuziasm şi în demnitate tot ce a văzut Capitala până acum d-lor luliu ManiUf­loti Mihalache, dr. N. Lupu şi Mihai Popovici şi posomorită fi ploioasă. Vânt şuarător, care te pătrunde şi te’n­chiaţă. Ai zice că in acest târziu de toamnă toţi preferă odihna, căldura şi liniştea căminului, oricărei alte îndeletniciri Dar ziua de Duminică, 29 Octombrie, era anunţată publicului ca ziua in care preşedintele partidului Naţional-Ţărănesc trebuia să vor­bească în faţa masselor populare, după 7 ani de interdicţie, timp în care tirania grea a cenzurii i-a astupat glasul şi i-a împiedicat contactul liber cu mulţimea cetăţenească. Pătrunsă de nevoia da a asculta vorba înţeleaptă a d-lui Iuliu Ma­niu, împinsă de dorinţa arzătoare de a afla în cuvântul său un sfat şi un îndemn, antrenată ca da un dinam ascuns, populaţia Capitalei şi-a părăsit voioasă casele, a îndurat asprimea unei vremi cu totul ne­prielnica şi ascuţişul unui vânt care pătrundea şi tăia, a venit în gru­­puri-grupuri spre sala , ,Aro", încă din primele ceasuri ale dimineţii. Mai ’nainte ca organizaţiile celor 4 culori să sosească la locul întru­nirii, încolonate ca pentru o măreaţă fi impresionantă procesiune, cele 2 săli: „Aro” şi „Scala” erau ticsite până la refuz. N’a lipsit dela impresionanta anifestare a opiniei publice niciuna din clasele so­ciale, dela harnicul muncitor de fabrică, până la cei mai de seamă re­prezentanţi ai culturii şi intelectualităţii noastre. Se amestecau la­olaltă în zecile de mii de oameni adunaţi în faţa locului de întrunire. Înalţi magistraţi, alături de proletariat, cinstite feţe bisericeşti, ală­turi de muncitorii din ateliere, membri ai Corpului Diplomatic, ală­turi de ţărani nu opinci fi cojoace — tot ceea ce poate înfăţişa Capitala noastră sub aspectul diversităţii intelectului, averii fi îmbrăcăminţii, întreagă această mulţime venise parcă să asculte o predică, nu să audieze un discurs, să prindă o Înţelepciune evanghelică, nu să afle o situaţie politică. Trei ore in fir, ca o oaste gata de luptă, valurile acestea de lu­me, care se multiplicau mereu cu alţi noui sosiţi, din cine ştie ce ma­halale îndepărtate, nu s’au clintit din loc, până ce nu au auzit glasul preşedintelui partidului Naţional-Ţărănesc fi nu l'au văzut in înfă­ţişarea sa modestă, dar impresionantă, prin prestigiul fi autorita­tea sa. * Sosirea la locul adunării a d-lui luliu Maniu şi principalilor frun­taşi ai partidului d-na Ion Mihalache, dr. N. Lupu şi Mihai Popovici, a fost o adevărată isbucnire de urale, un nestăpânit torent de bucu­rie fi entuziasm, o frenezie de neînchipuit, care cuprinsese mulţmea până la ultimul om, ca tntr’un delir. Era, cu adevărat, delirul unei satisfacţii ce nu se poate coborî în cuvinte şi­ a unei mulţumiri sufleteşti ce nu poate găsi asemănare. A trebuit vreme îndelungată ca glasurile să se potolească, vuietul nestă­pânit să amuţească fi­nala să capete apoi înfăţişare de amvon în care trebuia să se oficieze o liturghie. Din mulţime se aruncau flori, dintre gene picurau lacrimi , lacrimile bucuriei, ale nădejdii şi ale încrederii, în omul providenţial, pe care poporul l’a văzut. la înţeles şi l’a crezut că a fost la 23 August adevăratul lui salvator. Manifestaţiile pentru marii aliaţi, prin a căror jertfă am redo­bândit desrobirea şi libertatea pământului nostru, au cutremurat sala cu tunete de aplauze. Strigătele: „Trăiască Mareşalul Stalin, trăiască Roosevelt, trăiască Churchill”, nu mai conteneau şi tolâzuirea lor se du­cea departe in valurile nesfârşite ale mulţimii de afară, răspândindu-se departe, in oraş. Mulţimea încolonată la sediul celor patru organizaţii de sectoare şi având in frunte pe cei patru preşedinţi, d-nii Cezar Simionescu, dr. Stănculescu, dr. Komarovski şi au. Leon s’a reunit in centru, intri o adevărată armată disciplinată, precedată de imensul grup al ardele­nilor din Capitală, un număr de peste 20.000 fi urmată de ţărănimea din jurul Capitalei, condusă de inimosul şef al Ilfovului d. av. Po­­pescu-Zorica. Sute de pancarte erau purtate de credincioşii partidu­lui Naţional-Ţărănesc, având ca inscripţii dorinţele statornice ale populaţiei Capitalei: „Trăiască M. S. Regele”, „Vrem guvern de ordine", „trăiască Iuliu Maniu”, „trăiască partidul Naţional-Ţărănesc", „Regele şi Ţara”, „trăiască democraţia şi libertatea” , „trăiască aliaţii“; „tră­iască susţinătătorul ţărănimii, Ion Mihalache"; „trăiască Ardealul des­­robit“; „trăiască Armata Roşie”, trăiască armata română, etc. In frunte se afla tineretul naţional-ţărănesc: urmau organizaţiile feminine naţional-ţărăniste şi cele patru organizaţii de sectoare. Mem­brii organizaţiei naţional-ţărăniste din Dudeşti-Cioplea în frunte cu I. C. Brânzoi au defilat intr’un mod impresionant călări, pe motoci­clete şi pe biciclete. In faţa Palatului Regal mulţimea a aclamat îndelung pe M. S. Regele. In fruntea coloanei erau purtate portretele M. S. Regelui Mihai şi ale d-lor Roosevelt, in­areşal Stalin, Churchill, Iuliu Maniu şi ale fruntaşilor naţional-tdubhişti. Peste această oaste de zeci de mii de oameni, care defila pe Străzi, de la balcoane, de pe acoperişuri şi de pe trotuare se aruncau flori şi se striga: „trăiască democraţia şi partidul Naţional-Ţărănesc!”. Târziu, pe înserate, la câteva ceasuri după întrunire, grupurile de manifestanţi, încă mai stăruiau pe străzi cu regretul că o atât de înălţătoare manifestaţie luase sfârşit, pentru a ne sfătui asupra acestor mari şi grave lucruri ale ceasului de faţă. Ani dea rândul partidul naţional ţărănesc a luptat împotriva înăbu­şirii poporului şi a suprimării li­bertăţilor cetăţeneşti. Nu am fost ascultaţi,­­ am fost huliţi şi am fost persecutaţi. Ani de-a rândul, partidul naţio­nal ţărănesc, în timpurile de furtu­nă prin care am trecut, a încercat prin toate mijloacele posibile să împiedice greşelile care se făceau şi să oprească ţara pe marginea pră­pastie! Dar toate intervenţiile noa­stre au rămas fără rezultat, toate memoriile prin care ceream ieşirea ţării dintr-un războiu absurd şi ca­tastrofal, erau date la o parte. Mai mult, noi trăiam sub ameninţarea lagărului şi a Gestapo-ului. Toţi bărbaţii politici care au con­dus viaţa publică în ultimele dece­nii, oameni „încinşi cu grija ţării“, cum spune cronicarul, erau dispre­ţuiţi, suspectaţi, ameninţaţi. Şi ceea ce prevăzusem s’a întâm­plat. Niciodată în istoria lui mile­nară, poporul român n’a fost mai greu încercat şi n’a suferit mai mult nu în vremurile pe cari le-am trăit Zile de istov, zile de apoi... S’au abătut asupra noastră deo­dată toate nenorocirile şi cosmice şi sociale; şi cutremure şi potop, şi revoluţii şi războaie! Un popor paşnic, care îşi ducea viaţa tihnită şi liniştită, s’a trezit cuprins de convulsiuni năpraznice în cari frate pe frate s’au ucis şi hidosul războiu civil ne-a sfârte­cat inimile. Apoi, un războiu împotriva firei şi a intereselor superioare ale nea­mului, în care am fost împinşi, a secerat cu sutele de mii flăcăii, a irosit floarea tinerimei, a secat is­­voarele de viaţă ale ţării. Pe toate câmpiile, de la Volga pâ­nă la Carpaţi, zac cu sutele de mii în somnul de veci, m­ândri noştri feciori ! Zile de istov, zile de apoi I 1 „Bâvale chuje vremenia, no ne bâlo pocH# !“ .­Au fost vremuri grele, dar nicio­dată ca acum1* Un început de dreptate La sfârșitul acestor zile Întune­cate, o rază de nădejde ne lumi­nează , datorită ajutorului acelora împotriva cărora am pornit un războiu absurd, dreptate a început să ni se facă. Dar clipele de faţă şi cele vii­toare continuă a fi grele. Nouri negri şi întunecoşi încă ne ame­ninţă. Se cere în ziua de azi o adâncă reculegere a tuturor celor, cari prin Viaţa, experienţa şi mintea lor poi să ne aducă la bun liman. O reculegere a întregului no­rod ! Suntem In cea mai grea clipă a istoriei noastre şi hiotărîri eroice trebuesc luate. Căliţi la focul suferinţei, tot ce a fost în noi material să se to­pească „ca ceara în faţa focului" şi numai flacăra vie a sufletului să ne încălzească şi să ne lumi­neze. Să piară din noi ura şi in­teresul, pizma şi invidia. Ce-ara greşit să recunoaştem. Ce-am făcut rău să îndreptăm. Multe au fost greşelile noastre; amar le-am plătit şi le plătim. Trăim tn vecinătatea celei mal ojJ rvnifmH rHtm Inm» a aaIu­i mai numeros popor. Avem comun cu a­­cest popor o mare parte din limbă, origina, religia şi, ceea ce este mai mult decât toate, un fond sufletesc de mare bunătate. Şi totuşi nu l-am cunoscut şi nu ne-a cunoscut. Ştim toate limbile pământului, dar nu cunoaştem limba vecinului, deşi este una diin cele mai bogate din câte se vorbesc astăzi, având şi o literatură cu un fond sufletesc de o înaltă umanitate. Din această eroare au decurs mul­te din greşelile prezentului. Să Încetăm ! Să câştigăm în ceasuri, ceea ce am pierdut în veacuri. Să ne pătrundem de calităţile lor, să cunoaştem viaţa vecinului, pe care am ignorat-o şi să mergem mână în mână cu el. Poate că în trecut era mai greu dar, astăzi, marea republică răsări­teană a realizat prin suferinţe enor­me, prin sacrificii nemaiauzite, dar cu o stăruinţă de titani, condusă de oa­meni geniali, — aşa progrese în do­meniul organizaţion­ii sociale a sta­tului, că nu pot fi trecute cu vede­rea de nici un popor de pe faţa­dă­Prezentul cere sforţare comună pentru sdrobirea inamicului care încă trăeşte şi se zbate; cere grija zilei de mâine pentru a nu cădea în ani de foamete, de mizerie şi de epide­mia, când şi ceea ce ne-a mai rămas ca larvar de viaţă poate pieri şi cu el tot neamul românesc. Munca continuă şi organizată, fără tulburări şi ambiţii de putere, căci luptându-ne intre noi pentru stăpâ­nire, mâine nu vom mai avea ce stă­pâni. Frâu tuturor pasiunilor vinovate, pentru a putea realiza aceste dezide­rate ale momentului absolut nece­sare . Ura şi invidia să înceteze ! Să nu ne descurajăm, ori cât de grele ar fi vremurile şi cu sforţări comune, ale tuturora, dela vlădică până la opin­că, dela bordeie la palate, printr’o opintire uriaşe, să înlăturăm lespe­zile grele ale momentului şi ca şi trist să reînviem. Aceasta vă spune un vechi lup­tător pentru cauza dreptăţii şi binele poporului, un om care în cursul celor 40 de ani de luptă politică a prevă­zut aceste vremuri, a luptat şi a su­ferit batjocura şi oprobiul acelora care azi sunt la pământ. In mijlocul nenorocirilor şi al du­rerilor, să ne amintim de poetul re­voluţiei ruse şi să zicem cu dânsul: „Ne gavarite amne on umer­ om jiviot „Puşti roza servanna, ona escie svetiet; „Puşti jertfenic răzbit agoni escie palaet „Puşti harfa slomanna, acord escie [rădaet", sau în româneşte, mântului şi trebue să fie baza vieţii de mâine a tuturor. O hrană raţională şi suficientă pentru marile masse. O instrucţie gratuită pentru toţi copiii poporului. O asistenţă sanitară răspândită până în cel mai mic cătun, sunt rea­lizări ale Rusiei Sovietice, cari se im­pun tuturor statelor de mâine, mari şi mici, şi de pe toate continentele. Să ne folosim de munca, suferin­ţele şi experienţa marelui popor rus şi să începem de unde el a ajuns, fără tulburările şi sacrificiile lui. Iată un program al zilei de mâi­ne. Să uităm toate relele şi diferen­dele provocate de aceste vremuri grele şi să ne amintim numai ceea ce ne-a îmbunat şi îmbinat, fondul co­mun de bunătate sufletească a popoa­relor noastre. Şi aceasta să ne dea imbold şi forţe noui, pentru a croi o nouă viaţă a poporului nostru, în mij­locul unor popoare, fraţi de suferinţă cu noi. Să ascultăm chemarea vremurilor noui care vor aduce cu siguranţă mai multă dreptate şi mai multă bu­năstare pentru cei mulţi şi pentru toată lumea. „Nu-mi spune că a murit el încă trăeşte. „Poate roza fi tăiată trandafirul ,înfloreşte, „Poate fi zdrobit altarul, focul nu se­­stinge „Poate fi sfărâmată lira, struna încă plânge". rod­rile războiului, după ce aţi asis­tat mai înainte la mascaradele dic­taturilor, trebue să vă bucuraţi mai mult ca oricine de măreţia zilei de azi. Este ori a libertăţii, ziua din care viaţa publică rupând cătuşele, îşi redia cursul ei normal şi noro­dul e chemat să-şi spună cuvântul în treburile obşteşti. Poporul român, care a răsturnat două dictaturi în şease ani a ară­tat cu vrednicie, că ştie singur să-şi croiasă destinele lui în viitor. Partidul naţional-ţărănesc a că­rui contribuţie la actul dela 23 Au­gust a fost precumpănitoare, va şti şi de acum înainte­a şi până acu­ma să fie crezut totdeauna acolo unde se făureşte destinul neamului nostru şi sprijinit pe marile masse dela ţară şi dela oraşe, va şti să ducă carul Statului pe drumul Isto­riei. (lungi aplauze şi ovaţii). Sforţare comună pentru zdrobirea inamicului D. Dr. N. LUPU D. IULIU MANIU D. ION MIHALACHE D. MIHAI POPOVICI A­sistenta. Este cu neputinţă să se poată trece in spaţiul restrâns al ziarului nume­le zecilor de mii de oameni, cari au ţiput să participe la această aduna­re. Notăm numai pe aceia cari s’au putut bucura de faptul de-a fi vă­zuţi. Cităm, în afară de fruntaşii par­tidului diin Capitală pe următorii re­prezentanți ai presei străine : O’Brien (Associated Press) ; Ch­al­eston (Dailly Express) ; Frank Stevens (Broad Cas­ting Corporation) ; Langes Gezen- Aksau, Frank I. Oahan (Journal de Génève); Volky (presa polonă); St. Gordony (The New-York Times); dr. Schmertz (Der Bund) ; Fermo (Havas Offi); B. Davies (Gazette de Lausanne) ; N. N. Petrașcu (News Chronicle) ; Archie Gibson (Dailly Sketsch) ; Ti­cia­n Rumano (presa por­tugheză) ; P. Rosing (United Press) ; M Petairs (United Press) ; R. Arme­­i­­n (presa antifascistă italiană) ; Li­­­­u P. Nasta (Dailly Express). Din provincie au participat d-nii :­­Crgil Grossu (Brăila), Căp­itâneanu Olt­, Maxim şi Traian Radovan (Oa­­aş), Serd Ir, (Târnava­ Mare) ing. Hoi­­°scu (Roman), Adam (Timişoara), S­ever Bocu şi Cornel Laizăr (Timi­şoara), prof. Taşcă (Tutova), dr. Pe­­trescu (Prahova), dr. Teodor Roxan (Bihor), Grigore Popescu (Severin), Niculae Penescu şi V. Piţigoi (Argeş), g-ral Negri, Potop, Rizescu (Vaslui), Alex. Cartojan (Vlaşca), Tuliu Pa­­nait (Teleorman), Gică Măcărăscu (Neamţ), Mihai Răutu (Dorohoi), Hu­diţă (Baia), Polizu-Micşimeşti şi D. Ionescu (Botoşani), av. Croitoru (Te­cuci), dr. Solomon (Odorhei), Pop (Buzău), Romul Pop (Bihor), av. Nicolau (Bacău), Percec (Rădăuţi), Nimrigearau (C.­Lung) prof. Zâne (Iaşi), Bortea (Suceava) Aurel Leu­­cuţia, Octavian Metea, prof. dr. N. Apostolescu (Banat),apoi d-mii dr. Ioan Răchiţean­u, dr. Viiţ, Aurel Do­­brescu, Ilie Lazăr, dr. Mureşanu, g-ral Vasile Barbu, (delegaţii Ardea­lului), g-ral Zorzov, Emil Ottulescu, dr. Anghelescu, Ion şi Alex. Lape­­datu, g-ral Grigore Stoica, prof. dr. N. N. Stoica, dr. Horaţu Georgescu, Corneliu Coposu, av. c-dor Coşovea­­n­u, Romulus Boilă, contele Garter­­burg, Em. Marincaş, Domocoş, dr. Solomon, dr. C. Hogea, ma or Raţiu, etc., etc. Cuvântarea d-lui dr. N. Lupu D. dr. N. LUPU, salutat cu lungi aplauze, deschidă întrunirea, ros­tind următoarea cuvântare: CETĂŢENI AI CAPITALEI, Prin actul de la 23 August, prin care am fost eliberaţi şi de un răs­­boiu împotriva firii şi de dictatură prin gestul Măriei Sale Regelui Mihai I­u, iată-ne în sfârşit după şapte ani de cătuşe în care timp mâi­nile ne-au fost legate şi limba ne-a fost mută, liberi de a ne aduna în agora, de a ne spune gândul şi de a discuta lucrul public. Primul nostru gând deci, trebue să fie către Regele Ţării şi să stri­găm într’un singur glas: Trăiască Regele Mihaiu I-iu. Partidul naţional ţărănesc al Ca­pitalei şi cu el cel al ţării vă chia­­mă la această măreaţă adunare Set...nu Poporul român trece ca o plută pe apele vijelioase ale Bistriţei, în mijlocul unor mari primejdii. Să nu vă temeţi! Pe această plută stă un ţăran vânjos de munte care o conduce diin mijlocul ei iar în faţă stă de veghe Nestorul politicei române, care cu ochi ageri o păzeşte de pri­mejdie, şi la cârma dindărăt stă un încercat luptător, gata să înfrunte valurile şi stâncile ce-i stau în cale şi peste ele şi printre ele să ducă nădejdea pluta la poalele Ceahlăului măreţ. Fraţilor, fiţi cu grijă, dar fără teamă. Cu Dumnezeu, care ne-a păzit de deasupra, de toate relele, cu credinţa noastră în El şi în ma­rea Luii bunătate şi cu ajutorul a­­liaţilor noştri, vom izbândi şi vom crea pe acest pământ mănos şi îm­belşugat şi în această ţară frumoasă un popor de oameni fericiţi. Cetăţeni ai Capitalei, Voi care aţi suferit mai mult de­cât ceilalţi cetăţeni ai Ţării neno- Cuvântarea d-lui Ion Mihalache Doamnelor şi Domnilor şi Fraţilor, Ne revedem după 7 ani de eclipsi­a vieţii publice româneşti. La poarta conştiinţei mele bat două simţiminte: Nu ştiu căruia să dau gles mai în­­tâiu. Să plâng durerea când vedem: Ţara sfărâmată, ţara îndoliată, ţara pustiită, ţara umilită, cu grele hipo­­teci de viitor în spate, cu norod în băjenie în gura femei, cu oraşe dă­­râmate şi lume săracă ameninţată a petrece iarna în stradă, cu ogoare nemuncite, cu feciori încă în războiu, duşi să elibereze sfântul nostru Ardeal, iar cei rămaşi acasă porniţi pe încăe­­rate între ei în război fratricid... Trăim în noi durerea Naţiei, aşa cum trăim durerea propriei noastre familii, când este lovită de nenorocit . Cine nu simte această durere nu poate nici să se bucure de bucuriile Naţiu­­nei. Sala (Aplauze prelung.). Sau să dau ,glas bucuriei că ,Dum­­nezeu şi Regele ne-au scăpat dintr’o dată în Sfânta zi de 23 August de cele două calamităţi legate una de alta, ce au lo­vit­­biata noastră ţară în aceşti 7 ani, blestemata dictatură a­­dusă de peste hotare, şi că a tras la timp capul Ţării încă teafăr de sub (Continuare în pag. 2­ a)

Next