Drum Nou, decembrie 1955 (Anul 12, nr. 3409-3436)

1955-12-01 / nr. 3409

2 Drum nou Sa adaptăm batozele de treierat păioase la bătutul porumbului I,n toamna aceasta, pe ogoa­rele regiunii noastre s-­au obţi­nut bogate recolte de porumb. Timpul înaintat cere ca bătutul porumbului să fie îndeplinit cit maii repede şi In cele mai bune condiţii. O mare parte dim ştiu­­leţîi de porumb trebuie să fie bătuţi imediat de către gospo­dăriile agricole pentru valorifi­­care, sau pentru consumul lor gospodăresc. Centrele de colec­tare de asemenea ,‘trebuie să treacă imediat după recepţiona­­re, la bătutei porumbului pen­tru ca boabele să fie cît mai bi­ne condiţionate şi înmagazinate. Pînă în anul acesta, bătutul porumbului se făcea mai al­es cu maşinile de bătut porumb, ac­ţionate manua­l. Recolta bogată de porumb ce o avem ar face ca bătutei ştiuileţilor numai cu maşinile acţionate cu inima să dureze prea mult şi să necesite prea mulţi oameni. Cu o maşi­nă obişnuită de bătut porumb manuală se pot obţine pe zi cel mult 2.500—3.000 kg. porumb boabe. Dacă ţinem seama de faptul că fiecare maşină ar trebui să fie deservită de 5—6 oameni ne putem da seama şi mai bine cît de important este ca, în această perioadă cînd simt multe de fă­cut în fiecare gospodărie, iar braţe de muncă disponibile se găsesc mai greu, să se foloseas­că batozele de treierat şi la cu­răţirea porumbului. De aceea, pentru a verti în ajutorul ţără­nimii muncitoare şi a grăbi bă­tutul porumbului, mecanizatorii din S.M.T.-uri adaptează bato­zele de treierat păioase la bă­tutul porumbului. Experienţa staţiunilor de maşini şi tractoa­re fruntaşe, au dovedit că adiap­­tîind batoza de pereate pentru bătutul porumbului se pot uşor, bate pe zii, 18.000—20.000 kg. boabe de porumb, adică de 6 ori maii mult decit o maşină acţio­nată cu mina. In felul acesta o singură batoză purtată de un tractor lucrează cît 6 maşinii de abătut manuală şi economiseşte munca a circa 30 oameni. Succese deosebite în mecani­zarea bătutului porumbului a­u obţinut pînă acum mecanizato­rii din S.M.T. Cărei, regiunea Baia Mare, care sunt acum în al­ doilea an de folosire a bato­zelor la bătutul porumbului. Lu­­crînd pe batoze mici, cu o lăţi­me a tobei de 1000 mm., ei bat în fiecare zi cel puţin 18.000 kg. porumb. Şi în regiunile Ti­mişoara şi Constanţa mecaniza­torii din staţiunile de maşini şi tractoare adaptează­­ numeroase batoze de cererile spre a sprijini bazele de recepţie a produselor agricole, cît şi pe ţăranii mun­citori la bătutul porumbului. Cum am procedat mecanizato­rii de la S.M.T. Cărei pentru a­­daptarea batozelor de treierat păioase la bătutul porumbului? Prima măsură pe care a luat-o a fost micşorarea turaţiei to­bei, astfel ca să nu treacă de 600 ture pe minut. In felul a­­cesta batoza nu va sparge boa­bele de porumb. Pentru a re­duce turaţia tobei, ei au mărit şaiba de la batoză, îmibrăcînd-o cu un manşon lemnos. De asemenea au îndepărtat prin deşurubare caii sau turători de paie aii batozei. Ţinînid sea­mă că boaibele de porumb sînt mai mari decît boabele de griu sau arz, mecanizatorii de la SM.T. Carei au rărit la grăta­rul mare al tobei numărul ver­gelelor, lăsînd numai jumătate din ele. In felul acesta s-a pu­tut mări spaţiul de trecere al boabelor şi se înlătură posibili­tatea spargerii boabelor. Distan­ţa dintre tobă şi grătar au stabilit-o după umiditatea şi mărimea ştiuleţiilor. Cînd umi­ditatea este mai mare, iar ştiu­­leţii sunt mici, distanţa trebuie să fie rman­ mică. Pentru a opri eventualele boabe care ar fi an­trenate pe gura de ieşire a cio­canilor ei au montat la primul rînd de perdele un paravan de tablă de 2 mm. grosime, perfect etanşat de pereţii batozei. Toate aceste modificări care se aduc batozei nu simt prea complicate. Ele se pot executa uşor î­n atelierul fiecărei staţiuni de maşini, cu materialele exis­tente. Fireşte, adaptarea batozei pentru bătutei porumbului nu împiedică folosirea ei ulterioa­ră pentru treieratei păioaselor. Cum se face alimentarea ba­tozei cu şticleţi de porumb? Pe partea unde se aduce po­rumbul, se construieşte o ramipă în pl­rnat­ă. In dreptul gurii de intrare la tobă se montează un coş de alimentare, care are o înălţime de 1,20 m. La fund, coşul are o lăţime de 10 cm, atît cît este necesar pentru ca batoza să fie alh­imemitată din plin fără să se înece. Ştiuileţii se aduc la coşul de alimentare al batozei în coşuri de nuiele obişnuite şi se răstoar­nă în coşul batozei. Pentru pri­ma dată în acest an şi metam­i-­ zatorii de la S.M.T. Sighişoara au adaptat o batoză de treierat păioase la bătutul porumbului, rezultatele fiind bune. Pentru un înalt randament al batozei în timpul lucrului este necesar ca fiecare tractorist şi mecanic batozat să execute zil­nic toate lucrările de îngrijire prevăzute pentru tractor şi ba­toză. In felul acesta el vor­ asi­gura funcţionarea neîntreruptă a tractorului şi a batozei şi vor putea îndeplini şi depăşi nor­mele de lucru la bătatei porum­bului. ★ NOTA REDACŢIEI: Condu­cerile S.M.T.-urilor şi cde gos­podăriilor agricole de stat pot da un sprijin preţios gospodă­riilor colective, întovărăşirilor agricole şi ţăranilor muncitori cu gospodării individuale, în ve­derea baterii porumbului. Pen­tru aceasta e necesară adapta­rea batozelor de treierat păioa­se la bătutul porumbului, la care inginerii şi tehnicienii de la sec­ţiile agricole ale sfaturilor popu­lare raionale, din S.M.T. şi gos­podării agricole de stat, precum şi de la punctele agricole sunt chemați să-și aducă aportul lor. Creşte numărul cursanţilor la învăţămîntul agro-zootehnic de masă In fiecare seară, colectiviştii din comuna Hălchiu, raionul Stalin, se îndreaptă spre casa laborator unde se poartă discu­ţii pe diferite teme agricole şi zootehnice. Tot în can­zul casei laborator s-­a deschis nu demult cursul agro-zootehnic de trei ani. Colectiviştii participă cu însufleţire la acest curs. In re­giunea Stalin peste 7.200 de co­lectivişti şi întovărăşiţi, aproa­pe 2.000 de muncitori şi tracto­rişti din gospodăriile agricole de stat şi S.M.T., precum şi 4.200 ţăranii muncitori cu gospodării individuale au început cursurile agro-zootehniice de masă, dor­nici să-şi însuşească noi cunoş­tinţe necesare muncii lor pe o­­goare. Pentru buna desfăşurare a cursurilor, gospodăriile a­gricole colective au asigurat materiale didactice, au organizat 114 ex­poziţii agricole, în care sunt popularizate realizările şi meto­dele folosite de maeştrii recol­telor bogate. Un rol de seamă în cunoaşterea şi extinderea me­todelor înaintate îl au cele 22 case laborator din gospodăriile colective înzestrate cu aparatu­ra necesară, loturi demonstra­tive, expoziții, material didactic etc. M. PANDRE­A : „SĂ APĂRĂM ŞI SĂ SPORIM AVUTUL OBŞTESC" Editura de stat pentru literatură politică Poporul muncitor, angajat cu toate forţele sale în opera de construcţie paşnică, a dobîndit şi dobîn­deşte victorii deosebite în sporirea avuţiei obşteşti, în opera de construire a socialis­mului. Oamenii muncii dovedesc prin fapte că preţuiesc proprietatea socialistă. Numeroase sunt e­­xemplele de înalt patriotism pe care le dau oamenii muncii a­­tunci cînd e vorba de salvarea avutului obştesc. O nouă ati­tudine faţă de maşini, faţă de materia primă, faţă de tot ce reprezintă bunuri ale poporului poate fi întîlnită în întreprin­derile industriale, în organiza­ţiile economice, în unităţile a­­gricol­e social­iste. In paginile broşurii „Să a­­părăm şi să sporim avutul ob­ştesc“ sînt înfăţişate cîteva din nenumăratele fapte eroice ale oamenilor muncii pentru a­­părarea avutului obştesc. Citi­torul va găsi în paginile bro­şurii oameni ca Filip Pupezes­­cu, tânăr inginer petrolist, care nu şovăie să-şi pună viaţa în primejdie pentru a salva de la incendiu sondele la care lucrea­ză, strungarii comunişti Petru Victoria şi Pavel Potyes, care dau exemplu nu numai în ce priveşte buna întreţinere a ma­şinilor la care lucrează, dar şi în ce priveşte educarea tovară­şilor de muncă; şoferul Ion Gîrtoajă, care îngrijeşte auto­busul ca­­pe o bijuterie; Marin Mîinea secretarul organizaţiei de bază din Olteanca, raionul Turnuu-Măgureie, care adună zeci de ţărani muncitori din co­mună, scapă de furia apelor cheresteaua depozitată pe ma­lul râului; Nicolae Drăgan, ca­re cu alţi cîţiva colectivişti din Creţeşti demască un element duşmănos ce se strecurase în gospodărie şi lovea în avutul obştesc, tractoriştii Chirilă Tro­fin şi Matei Constantin... In ţara noastră, în focul luptei pentru socialism, se că­leşte un om nou, un om cu înalte însuşiri morale. Unui a­­semenea om îi este caracteristi­că dragostea neîntinată pentru tot ce reprezintă bun al po­porului, grija permanentă pen­tru apărarea propriet aţii socia­liste , temelia înălţării Pa­triei noastre pe culmile însorite ale socialismului, temelia plă­mădirii unei vieţi îmbelşugate poporului. Nr. 3499 Cronica muzicală Concert dirijat de artistul israelian G. Singer Schimburile culturale între popoare constituie o acţiune ac­tivă pentru întărirea păcii, ac­ţiune ai cărei iniţiatori şi pro­motori principali sunt Uniunea Sovietică şi ţările de democra­ţie populară. In cadrul acestor capiad­e culturale, intre repre­zentanta de seamă ai cultură diferitelor popoare, in ultimul timp ne-a vizitat ţara şi a con­dus o serie de concerte la Tg. Mureş, Oraşul Stalin şi Bucu­reşti, George Singer, dirijor al orchestrei simfonice radio din Statul Israel. Activitatea muzicală a lui G. Singer a început cu mulți ani în urmă la Praga. In anul 1939, ameninţat de nazişti, emigrea­ză în mod clandestin în Israel. G. Singer este un artist pro­gresist şi un mare iubitor al muzicii poporului român, pe ca­re a promovat-o în multe oca­zii. Astfel, chiar în acest an, a dirijat trei mari concerte cu muzică romînească la Tel Aviv, Ierusalim şi Haifa, în cadrul cărora au fost executate cu deo­sebit succes lucrări de Sabin Drăgoi, Marţian Negrea, Geor­ge Enescu, Paul Constantines­­cu şi Mihai Andricu. La concertul pe care G. Sin­ger l-a dirijat în Oraşul Stalin, s-a executat un program cuprin­­zind trei simfonii, din care una Simfonia nr. 4 de Menachem A­­vidom, cunoscut compozitor con­temporan din Israel, reflectind aspecte specifice ale vieţii de azi a temporului israelian. De a­­semenea, cu mare bucurie, am ascultat Simfonia nr. 93 de Haydn, lucrare de mare valoare artistică şi totuşi foarte rar e­­xecutată, precum şi monumen­tala simfonie ,,Din lumea nouă“ de A. Dvorak. Prin modul magistral cu care a dirijat concertul din Oraşul Stalin, G. Singer s-a ridicat la o înaltă treaptă a măiestriei ar­tistice. Dirijorul a redat cu multă mă­iestrie atît simplitatea duioasă şi emoţionantă a părţii a doua din Simfonia de Haydn, cit şi bucuria debordantă a vieţii din partea a treia a Simfoniei de Dvorak şi entuziastul apogeu al exprimării dragostei de patrie din finalul aceleiaşi simfonii, ca şi întreg zbuciumul dramatic din Simfonia de Avidom. Sub­liniem interpretarea adecvată a Simfoniei de Haydn, interpreta­re care a purtat pe ascultători cu toate gîndurile şi simţămin­tele lor alături parcă de masa la care marele compozitor lucra. O impresie profundă a lăsat Simfonia nr. 4 israeliană de Menachem Avidom, lucrare re­centă, compusă în anul 1955 şi executată pentru prima oară la concertul din Oraşul Stalin. Noi, cei care ascultam în sala „Maxim Gorki“ această lucrare, am urmărit plii de emoţie epo­peea vieţii de azi din Israel, zbuciumul celor care trăiesc în­că sub jugul exploatării capita­liste, lupta lor pentru a-şi cu­ceri o viaţă mai bună. Prima parte a simfoniei este deosebit de pătrunzătoare, în­ceputul creşte ca un cîntec de durere din care străbat suspi­nele deznădejdii. In partea a doua, lucrată în spiritul dansului popular israe­­lian „Hord", răsună, in înce­putul viguros, plin de elan, o chemare la luptă pentru o viaţă mai bună. Finalul Simfoniei re­prezintă tocmai această încre­dere in viitor. Oamenii şi-o ex­primă în cîntece şi jocuri, odată cu dorinţa fierbinte de a , în adevăr liberi, stăpini pe viaţa lor. Din ce în ce mai sprinten şi mai aprins, jocul poporului se încinge tumultos... Sint ta­lazurile ce vor sfărîma zăgazu­rile asupririi şi robirii ! L. T. TECLU Elevii la strînsul recoltei Ca în fiecare an, elevii Şcolii elementare mixte din satul Chinciuş, comuna Dîmbău, ra­ionul Tîrnăveni, au ajutat şi în acest an gospodăria colectivă din satul lor la strîngerea re­coltelor tîrzii. Astfel, îndrumaţi de învăţă­tori, în timpul lor liber elevii au participat la culesul viilor. Din cantitatea de struguri pe care au cules-o elevii, la vinăi­­oare au fost obţinute peste 3.000 kg. vin. Pe lingă aceasta gos­podăria colectivă a mai primit ajutor din partea elevilor şi la recoltarea şi înmagazina­rea sfe­clei furajere şi a altor produse ce s-au recoltat în campania de toamnă. In aceste munci s au evidenţiat pionierii şi elevii Vasile Megheşan, Aurica Che­­ţanu, Maria Veltchea, Filip Ves­­can, Viorel Vesca­n şi alţii. Prin ajutorul dat de elevi, gos­podăria colectivă a economisit peste 200 zile­ muncă, mărindu­­se în acest fel valoarea unei zi­­le-muncă. Totodată braţele de muncă înlocuite de elevi, au fost întrebuinţate­­la efectuarea cu succes a altor lucrări de toamnă. AUREL COSTEA, coresp. Una din realizările măreţe pe drumul vieţii moi, socialiste, cu care ne reîndoim în mod deo­sebit, este revoluţia culturală iniţiată şi condusă de partid. Ea­­a cuprins cele mai largi mase de oameni a­i muncii şi a făcut din Român­ia, semianalfabetă su­b regimul burghezo-moşieresc, ţara noastră de azi cu o cultură înaintată, în care analfabetis­mul este în stere de lichidare. Sub regimul exploatării bur­ghezo- moş­iereşti, România era una din ţările europene care, in raport cu numărul locuitorilor, avea cele mai puţine biblioteci şi cei mai puţini cititori. In afa­ră de cele cîteva biblioteci şti­inţifice, accesibile doar unui număr restrîns de oameni de ştiinţă, existau un număr redus de biblioteci orăşeneşti care se întreţineau din cotizaţiile ce le încasau de la cititori, ca fostele biblioteci ale „Astrei“ din Bra­şov şi Sibiu. Fondurile de cărţi ale acestor biblioteci erau foarte reduse şi conţineau publicaţii destinate aşa-ziiselor „pături cul­te“ ale burgheziei, în special o literatură bulevardieră în dife­rite limbi străine. Numărul căr­ţilor împrumutate de fosta bi­bliotecă „Astra“ din Braşov, în cursul anului 1942, era de 3639 volume, adică un număr egal cu al celor împrumutate şi citi­te în 9 zile, în cursul anului 1955. La Biblioteca centrală re­gională din Oraşul Stalin. Mai existau şi aşa-zisele „bi­blioteci de împrumut“, înjghe­bări cu caracter comercial, care răspândeau de obicei traduceri de romane bulevardiere şi alte lu­crări cu un conţinut dubios. In ciuda măsurilor de prigo­nire luate de regimul burghezo­­moşieresc, organizaţiile munci­toreşti au creat biblioteci ilega­le, care duceau în rîndurile muncitorilor cuvîntul partidu­lui, difuzând cărţi marxiste şi lucrări ale scriitorilor progre­sişti români şi din diferite alte ţări. Tipărirea acestor cărţi şi difuzarea lor, se făcea cu pre­ţul a multe sacrificii. Pentru a satisface setea de cultură ,a maselor muncitoare de la oraşe şi sate, la numai cîte­va luni după 23 August 1944 sindicatele muncitoreşti au în­fiinţat şi în Oraşul Stalin şi în regiunea noastră, primele bi­blioteci de masă. Mai tîrziu, în cadrul unor serii de organiza­ţii de masă au luat fiinţă nenu­mărate biblioteci, la oraşe şi sa­te, menite să contribuie la ridi­carea nivelului politic, cultural şi profesional al oamenilor muncii. In urma preluării puterii de către clasa muncitoare, orga­nizarea unei reţele de biblioteci care să corespundă necesităţilor a devenit o problemă de stat. In anul 1948, între alte măsuri, a­u fost organizate biblioteci ale că­minelor culturale, înzestrate ini­ţiali cu cîte 100—200 volume. Mai tîrziu au luat fiinţă şi bi­bliotecile colţurilor roşii. Pen­tru îndrumarea bibliotecilor de la sate au luat fiinţă biblioteci centrale la fiecare centru de re­giune şi la fiecare centru de raion. Din anul 1952, activita­tea bibliotecilor săteşti a luat o mare amploare, fondul lor ini­ţiali ridicîndu-se la 1500 volume, iar conducerea lor fiind încre­dinţată bibliotecarilor salariaţi, instruiţi în acest scop. Astăzi, în regiunea noastră funcţionează o bibliotecă centra­lă regională, 2 biblioteci ale­ in­stitutelor de învăţămiînt supe­rior, 7 biblioteci centrale raio­nale, 367 biblioteci sindicale, 26 biblioteci săteşti şi orăşeneşti cu personali salariat, 485 biblio­teci ale căminelor culturale, pes­te 100 biblioteci ale colţurilor roşii din gospodăriile agricole patehnice şi 773 biblioteci şcola­re Partidul şi guvernul acordă o deosebită grijă înzestrării a­­cestor biblioteci cu cărţi noi, folositoare. Bibliotecile sindica­le din regiunea noastră cuprind peste 1.200.000 volume, biblio­tecile şcolare peste 36.000 vo­lume, biblioteca regională, cele centrale raţionale şi celelalte biblioteci orăşeneşti şi săteşti, în afară de cele de pe lingă căminele culturale, peste 400.000 volume. Numai în anul acesta, bibliotecile aparţinând Ministe­rului Culturii au fost împrospă­tate cu peste 120.000 volume, achiziţionate din fondurile sta­tului. La împrospătarea fondu­lui de cărţi se ţine întotdeaunuia seamă şi de cerinţele populaţiei aparţinând miinoritatior naţio­nale. Bibliotecile noastre pun la dispoziţia cititorilor, în mod gratuit, lucrări alle clasicilor miarxism-teranismu­ri şi alte lu­crări cu conţinut­­ideologic, cărţi ştiinţifice şi tehnice, opere ale literaturii clasice şi ale scriito­rilor contemporani. In centrul preocupării celor ce se ocupă de bunul mers al bibliotecilor din regiunea noas­tră stă munca cu cititorii, des­făşurarea unei propagande co­muniste active în rîn­durile ci­titorilor, înstuşirndu-şi în acest scop, în m­od creator, bogata ex­perienţă sovietică în acest do­meniu. La sate se aplică pe scar­ă largă cititul în colectiv, în cadrul cercurilor de citit. A­­tît la sate cît şi la oraşe se fac expuneri asupra cărţilor, re­cenzii, sunt confecţionate pa­nouri, se­­amenajează vitrine şi se organizează expoziţii, menite să popularizeze cît mai larg cărţile. Folosind forme cît mai variate de activitate în muniea cu cititorii, sunt organizate în mod regulat discuţii în legătură cu lucrări literare beletristice, politice, tehnice, agricole. Pen­tru îndrumarea individuală a­­lecturii cititorilor, bibliotecile centrale din Oraşul Stalin şi Sibiu şi-­au organizat secţii bi­bliografice. Sporirea continuă a număru­lui bibliotecilor, tot mai buna lor organizare, folosirea celor mai avansate metode de muncă în popularizarea cărţilor, a­­dus la creşterea maisivă a numărului cititorilor. Astfel, Biblioteca cen­trală din Oraşul Stalin ar­e a­­proa­pe 9000 cititori înscrişi în cursul acestui an, iar cea din Sibiu are peste 5000 cititori, bi­blioteca raională din Rupea pes­te 1000 de cititori, bibliotecile săteşti din Jidvei, raionul Tîrnă­­veni, Cristian, raionul Stalin, Răvăşel, raionul Agnita, peste 400 cititori fiecare. Tot astfel a crescut mult, faţă de anii precedenţi, numă­rul cititorilor de la bibliotecile sindicale. La uzinele de trac­toare „Ernst Thälmann“ sunt înscrişi 2800 cititori, la fabrica „Partizanul Roşu“ din Oraşul Stalin 600 cititori. Odată cu creşterea numărului bibliotecilor şi a activităţii lor au crescut şi cadre noi de specialitate, ca tov. Ion Năpar, de la biblioteca Uzinelor de tractoare, Rozalia Gatos, de la fabrica „Partiza­nul Boişu“, Elisabeta Abagiu, de la biblioteca sătească din comuna Cristian, raionul­ Stadiu, Ana Tabra, bibliotecară în co­muna Răvăşel, ra­ionul Agnita, Ilona Gierke, bibliotecară din comuna Racoşul de Jos, raionul Rupea şi mulţi alţii, luptători pentru popularizarea şi răspîn­­d­irea cărţii, pe poziţiile cele mai înaintate ale muncii cultu­rale din ţara noastră. Se apropie acum un eveni­ment de o deosebită importanţă în viaţa ţării noastre, cel de al Il-­lea Congres all PM­R. Fieca-­ re om al muncii, fiecare cetă­ţean al patriei noastre aşteaptă Congresul ca pe o mare sărbă­toare. Avîntul în muncă, cu ca­re masele îmiîmpină acest mă­reţ eveniment, constituie o nouă şi viguroasă expresie a dragos­tei lor neţărmurite­­pentru parti­dul drag. Alături de toţi oamenii mun­cii, bibliotecarii din regiunea noastră trebuie să îmi îm­pine Congresul cu noi succese, în străduinţa lor de a-şi da con­tribuţia la educarea comunistă a oamenilor muncii, la formarea omului de tip nou. Esenţa a­­cestei munci o constituie popu­larizarea cărţilor de literatură politică, prin care e transmis maselor largi cuvintul partidu­lui, mobilizînd­u-le la înfăptui­rea politicii sale. Bibliotecile trebuie să-şi îm­bunătăţească necontenit forme­le de popularizare, a cărţilor de literatură politică, în special să împrospăteze la timp fondul de cărţi politice din biblioteci. Congresul­­al IIea a­l P.M-R. va pune în faţa oamenilor mun­cii din ţara noastră noi şi mă­reţe sarcini pe drumul construi­rii socialismului. In această nouă etapă, bibliotecarii au da­toria de a mobiliza cu ajutorul cărţilor masele de oameni ai muncii, la îndeplinirea acestor măreţe sarcini. AL. HIRSCHHORN directorul Bibliotecii centrale regionale din Oraşul Stalin SE DEZVOLTĂ BIBLIOTECILE ÎN REGIUNEA NOASTRĂ

Next