Drum Nou, mai 1965 (Anul 22, nr. 6325-6349)
1965-05-05 / nr. 6327
Pag. 2 O BUNĂ GOSPODĂRIRE A ORAŞELOR ŞI SATELOR REGIUNII Prin specificul său, anotimpul primăverii este afectat înfrumuseţării şi bunei gospodăriri a locuinţelor individuale a fiecărui cetăţean, a blocurilor, a întreprinderilor, a oraşelor şi satelor în general, în vederea bunei gospodăriri a localităţilor, comitetul executiv al sfatului popular regional a îndrumat organele sale de resort să întocmească un plan de măsuri amănunţit, difuzat din vreme la toate comitetele executive ale sfaturilor populare raionale şi orăşeneşti, spre a-l pune în aplicare, completat şi cu alte sarcini specifice fiecărei localităţi. Oraşele şi satele regiunii noastre sunt antrenate în întrecerea patriotică ce se desfăşoară în întreaga ţară. Aşa cum s-a văzut şi în anii precedenţi, acolo unde comitetele executive orăşeneşti şi comunale, sub îndrumarea organelor locale de partid, au ştiut să mobilizeze masele largi de cetăţeni în acţiunea de înfrumuseţare şi bună gospodărire, rezultatele au fost din cele mai bune. In primăvara aceasta acţiunea de înfrumuseţare prevede o serie de măsuri noi, printre care : amenajarea intrărilor în oraşe şi sate, mai ales pe traseele şoselelor naţionale; amenajarea corespunzătoare a zonelor verzi de aliniament ; plantaţii de specii adecvate, iar acolo unde se pretează trandafirul, să fie plantat de preferinţă şi îngrijit. Vor fi luate măsuri pentru ca rampele improvizate de diverse întreprinderi care transportă molozul pe marginea şoselelor, cum este cazul la Braşov pe şoseaua Hărmanului, să fie desfiinţate, întreprinderile respective au şi ele sarcina să sprijine acţiunea de înfrumuseţare a oraşelor şi ca atare au datoria să îndrume conducătorii auto ca să depoziteze molozul în locurile indicate. Aspectul oraşelor şi satelor este influenţat în foarte mare măsură de felul cum se desfăşoară munca pe şantiere, unde, de cele mai multe ori nu se iau măsuri corespunzătoare şi autocamioanele, tractoarele, ies pe străzi pline de noroi, murdărind întregul traseu pînă la locul de depozitare a pămîntului sau molozului. Exemple de acest gen ne oferă la Braşov Trustul 5 construcţii, cu şantierul noului hotel „Carpaţi“ din Braşov şi şantierul de locuinţe din cartierul Steagul Roşu, Grupul 3 construcţii, la şantierul de locuinţe din Zona gării noi, Trustul regional de construcţii la şantierele de locuinţe din Sibiu şi Mediaş şi încă mulţi alţii. Pentru, remedierea acestei stări de lucruri, se recomandă tuturor întreprinderilor să amenajeze drumurile din incinta şantierelor, iar la racordarea cu drumurile publice să amenajeze rampe de curăţire. Zugrăvirea şi repararea faţadelor clădirilor, repararea jgheaburilor şi burlanelor, repararea gardurilor şi porţilor, aduc o contribuţie deosebită la înfrumuseţarea oraşelor şi comunelor. Merită evidenţiată acţiunea întreprinsă de I.L.L. Braşov, care a trecut în masă la zugrăvirea faţadelor tuturor imobilelor, pe străzi întregi. Această metodă are o mare eficienţă, întrucît se rezolvă unitar problema unei străzi, se ia avizul serviciului de arhitectură pentru culorile de aplicat, spre a se păstra şi pune în valoare monumentele de arhitectură, în care regiunea noastră este foarte bogată. Este recomandabil ca această metodă să fie extinsă şi în alte oraşe. O contribuţie la aspectul oraşelor aduce şi modul cum este organizat transportul în comun. In primul rînd este necesar ca autobuzele şi troleibuzele să fie proaspăt vopsite, bine întreţinute şi spălate, înainte de a ieşi in cursă să fie curăţate la cap de linie, iar personalul de exploatare să contribuie la formarea unei opinii de masă pentru păstrarea curăţeniei. Autovehiculele să oprească numai în staţii, unde sunt amenajate platforme şi sunt fixate coşuri pentru hârtii, nu aşa cum se mai întîmplă uneori la Braşov, cînd se formează trenuri de troleibuze, cetăţenii coboară în afara staţiilor, calcă zona verde, aruncă biletul la intîmplare şi de aici toate consecinţele care decurg pentru aspectul oraşului. O problemă care va trebui să-şi afle cît mai prompt rezolvarea, priveşte coordonarea lucrărilor edilitare, măsură necesară în toate oraşele regionale. Ne-am obişnuit să vedem, atît la Braşov cît şi la Sibiu, Mediaş etc. că se termină modernizarea unei străzi, pentru ca apoi să fie spartă, spre a se executa o canalizare subterană sau altă lucrare. întreţinerea curăţeniei pe căile publice este o problemă de care depinde în foarte mare măsură aspectul unui oraş. Dar în unele oraşe orele la care se face curăţenia nu sînt cele mai potrivite. Se mai întîmplă ca arterele cele mai circulate să fie măturate la ore cînd cetăţenii merg la serviciu. în oraşele Mediaş şi Sighişoara, la ora 6 dimineaţa curăţenia este terminată, nu aşa cum se întîmplă în alte oraşe, unde maturatul este în toi la orele 6,45—7. Coşurile de hârtii necesită de asemenea să fie bine amplasate, iar modelele cît mai corespunzătoare, nu aşa cum se mai văd prin unele oraşe — Sf. Gheorghe, Predeal, Tg. Secuiesc, Făgăraş etc. — unde sunt amplasate pe locuri necorespunzătoare, avînd şi forme şi aspecte cu totul nerecomandabile. Măsurile luate, elanul cu care cetăţenii regiunii noastre participă la toate acţiunile iniţiate pentru continua înflorire şi buna gospodărire a localităţilor, sînt o chezăşie a rezultatelor din ce în ce mai bune, care vor fi obţinute în acest domeniu. Ing. HORIA COMAN, şef adjunct al secţiunii de gospodărire comunală a Sfatului popular regional Braşov Laboranţii Ioana Vlad şi Ioan Benga de la laboratorul C.T.C. al fabricii „Colorom“-Codlea, execută determinări de constante fizice la produsele intermediare. Foto: N. CIRSTEA OPINII Pe unde trecem într-una din emisiunile locale ale Centrului de radioficare din Braşov am ascultat cu atenţie expunerea făcută de tovarăşul Iuliu Daniil, vicepreşedinte al comitetului executiv al sfatului popular din localitate, despre perspectivele în dezvoltarea urbanistică şi înfrumuseţarea oraşului. Ca locuitor al acestui oraş, atît eu cît şi întreaga familie, am înţeles că este de datoria noastră să-i sprijinim pe edilii oraşului la lucrările gospodăreşti. Am făcut şi facem acest lucru cu sentimentul unei îndatoriri cetăţeneşti împlinite. Din păcate există unii cetăţeni care ignorează munca depusă pentru înfrumuseţarea oraşului. Pe aceştia îi întîlnim traversînd peste zonele verzi de aliniament de pe Bulevardul Lenin, străzile 13 Decembrie, Calea Bucureştiului, Lungă şi altele, pe locurile unde s-a însămînţat recent iarbă pentru gazon. Ii vedem uneori călcînd în picioare straturile şi rondurile cu flori din parcuri şi zonele verzi amenajate în noile cartiere de locuinţe. Urmărind evoluţia acestui fenomen care aduce daune activităţii de bună gospodărire şi înfrumuseţare a oraşului, am ajuns la concluzia că drumurile de acces prin zonele verzi de aliniament de pe arterele principale de circulaţie n-au fost stabilite în mod judicios. Nu s-a ţinut seama ca aceste drumuri de trecere să fie amplasate cu prioritate în dreptul unităţilor comerciale şi de alimentaţie publică, cinematografelor, unităţilor prestatoare de servicii către populaţie etc., unităţi care au în permanenţă un aflux de cetăţeni. Destul de mic, ca lărgime, este şi spaţiul destinat unor staţii de autobuze şi troleibuze. Din această cauză, în perioadele de aglomeraţie călătorii neatenţi calcă în picioare zona verde, transformînd-o într-o arie bătătorită. Extinderea staţiilor pentru deservirea transportului în comun pe o lărgime corespunzătoare va duce şi ea, în mod sigur, la lichidarea acestui fenomen nedorit. Şoferii care lucrează pe autobuze, troleibuze şi taximetre pot contribui şi ei la buna gospodărire a oraşului, dacă vor staţiona autovehiculele la o distanţă ceva mai mare de bordură, decît în prezent, în felul acesta călătorii vor evita să treacă la urcare sau la coborîre prin zona verde. P. CHENDIMEANU, locatar în imobilul din B-dul Lenin, nr. 104 — Brașov DRUM NOU Spectacol pentru fruntaşi şi evidenţiaţi în întrecere Ieri după-amiază a avut loc la Teatrul de stat din Braşov un spectacol artistic organizat de consiliul local al sindicatelor, în cinstea fruntaşilor şi evidenţiaţilor în întrecerea socialistă. La reuşita spectacolului şi-a dat concursul un grup de formaţii artistice de amatori ale sindicatelor din Braşov, programul fiind răsplătit cu vii aplauze. Mecanizarea în unităţile forestiere Colectivul întreprinderii pentru mecanizarea transporturilor forestiere din Braşov se preocupă de confecţionarea de noi utilaje şi instalaţii moderne. Pentru prima dată un colectiv de muncitori, ingineri şi tehnicieni a realizat două instalaţii de apropiat material lemnos, care se montează pe terenuri unde nu se ajunge cu tractoarele. De asemenea, s-au realizat trei funiculare uşoare pentru scosul crăcilor legate snop, ceea ce asigură creşterea productivităţii muncii şi elimină scosul cu tractoarele care este mai costisitor. Expoziţia de pictură la clubul uzinei In sala clubului uzinei „Tractorul“ din Braşov a fost deschisă expoziţia pictorului amator Nicolae Matei, tehnician în secţia mecanic şef. Expoziţia însumează peste 120 de lucrări în acuarelă, ulei şi creion. EMIL POPESCU, coresp. Criterii care bat pasul pe loc (Urmare din pag. 1 a) Intr-adevăr, nu reuşim să facem o aprovizionare ritmică. Dar... Am reţinut mai multe cauze, toate fiind atribuite furnizorilor. Curios ni s-a părut faptul că pentru lipsa de ritmicitate în aprovizionare sunt uneori „de vină“ chiar şi cumpărătorii (?!?) care obligă comerţul să schimbe pe parcurs nuanţele coloristice. Şi nu e bine aşa ? Fireşte, sunt şi greutăţi în aprovizionare. Am aflat, de pildă, faptul că fabrica „Nicovala“ din Sighişoara a livrat piesele de schimb contractate pentru ultimele trimestre ale anului 1964, abia în primul trimestrul al acestui an. De asemenea, unii furnizori nu onorează la timp şi integral cantităţile de materie primă stabilite prin repartiţii. Dincolo de aceste cauze, serviciul de aprovizionare a dovedit însă că a scăpat din vedere unele nevoi ale producţiei. O scurtă discuţie cu maistrul Ioan Teconţea, din atelierul de pregătire a filaturii, şi cu inginerul Ion Bucuţea, a relevat unele greutăţi întîmpinate din lipsa unor materiale a căror aprovizionare n-a fost asigurată la timp şi în cantităţile cerute, în strînsă legătură cu respectarea criteriilor calităţii se ridică şi problema asigurării unor reparaţii corespunzătoare a maşinilor şi utilajelor. Serviciul mecanic-şef — condus de inginerul Gheorghe Nemeşnic — nu a reuşit întotdeauna să efectueze reparaţii exigente, de bună calitate. Paralel cu întreţinerea şi repararea maşinilor, în fabrică se desfăşoară şi o acţiune de ridicare a nivelului lor tehnic. încă de anul trecut, în planul M.T.O. a figurat, de pildă, experimentarea şi extinderea veghetorilor de urzeală, măsură menită să ducă la înlăturarea firelor lipsă din țesături. Experimentările s-au soldat cu rezultate bune. Timp de mai multe luni două veghetori de urzeală și-au dovedit pe deplin eficacitatea. Extinderea lor se face însă cu încetineală. Anul trecut, de pildă, prevederile stabilite nu au fost realizate, iar în acest an, faţă de cele 100 războaie, nu au fost dotate decît 20, termenele fiind mereu devansate. Semnul liniştit al dosarului cu veghetorile de urzeală este... vegheat în continuare de conducerea fabricii. Introducerea veghetorilor de urzeală constituie unul din cele 42 de obiective ale planului întocmit de comisia pentru descoperirea rezervelor interne. Șeful cabinetului tehnic, tov. Vasile Costea, ne-a asigurat că toate celelalte 41 de obiective stabilite în planul trimestrului I au fost realizate. Am vrut să vedem cum se îndeplinește planul stabilit pentru cel de-al doilea trimestru. Am aflat insă că al doilea trimestru... n-a început încă. Cei 13 membri ai comisiei de descoperire a rezervelor interne continuă să discute... (probabil și despre o eventuală modificare a calendarului). Faptele prezentate nu epuizează desigur problema pusă în discuţie. Ea necesită o analiză temeinică la care să participe efectiv toate organizaţiile de partid din fabrică, întregul colectiv de muncitori, ingineri şi tehnicieni. Colectivul fabricii „Partizanul Roşu“ este un colectiv cu o bogată experienţă, entuziast şi — ca urmare — se bucură de un binemeritat prestigiu în oraş şi în întreaga ţară. Realizările obţinute în creşterea producţiei şi productivităţii muncii, succesele obţinute în anii trecuţi, cînd fabrica „Partizanul Roşu“ s-a situat printre întreprinderile fruntaşe pe ţară, sunt o garanţie că cerinţele mereu sporite ale cumpărătorilor vor fi pe deplin satisfăcute prin asigurarea unei calităţi mereu mai bune tuturor produselor realizate. O faptă profund umanitară Acţiunea pentru donarea de sînge cîştigă pe zi ce trece noi aderenţi. Oamenii muncii de la oraşe şi sate îşi dau seama că acest produs biologic care nu se poate fabrica, trebuie recoltat de la cei care pot să-l dăruiască şi apreciază că fapta lor, dezinteresată şi profund umanitară, contribuie la salvarea vieţii celor aflaţi în suferinţă. Importanţa acestei acţiuni a fost popularizată pe larg în rîndurile salariaţilor de la Uzina nr. 2 din Braşov. în acest scop, cu prilejul unei consfătuiri de producţie, şeful dispensarului medical al uzinei, dr. Radu Albuleţ, a prezentat expunerea pe tema: „Sîngele — un medicament preţios“ scoţînd în relief rolul umanitar al donatorilor de sînge. Munca educativă a fost apoi,continuată prin convorbiri cu muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii la locurile lor de muncă. De multă popularitate s-au bucurat şi adunările cu, caracter de întîlnire între donatorii de sînge şi acei care au primit transfuzii cu acest preţios medicament în perioada de spitalizare. La o asemenea întîlnire, ing. Gheorghe Nazîru a spus printre sitele: — îmi amintesc de ziua aceea cînd, din cauza unei hemoragii digestive, am fost transportat în stare gravă la spital. Şi tot atît de bine îmi aduc aminte despre acei zece tovarăşi de muncă din uzină, care au donat pentru mine sînge — acel medicament preţios care mi-a salvat viaţa. Le mulţumesc şi azi, din toată inima ! Activitatea educativă desfăşurată în rîndurile salariaţilor de la Uzina nr. 2 s-a soldat cu rezultate deosebite. Cu prilejul unei recente acţiuni pentru recoltarea de sînge au fost înregistraţi peste 70 de donatori de sînge onorifici. Printre aceştia se numără Traian Găitan, Lazăr Constantin, Dumitru Stoica, Dorin Feleziu, Alexandru Novak, Constantin Sofian, Gheorghe Necula, Mariana Dimitriu şi alţii. S. HUDEA NOTE DE LECTOR Al. Philippide „P o e Z i i“ Avînd un „cuvînt înainte“ semnat de Al. Piru, volumul „Poezii“ al lui Al. Philippide înmănunchează — după criteriul personal de selectare al poetului — lucrări din întreaga sa activitate creatoare. Pot fi regăsite poezii din „Aur sterp“ (1922), „Stînci fulgerate“ (1930), „Visuri din vuietul vremii“ (1939), precum şi lucrări publicate după Eliberare sau, cîteva, încă inedite. Dominanta romantică, avînd o notă reflexivă, cît şi expresia artistică, proprie lui Al. Philippide, se menţin de la „Aur sterp“ pînă la ultimele sale creaţii. Latura protestatară — în sfera aceluiaşi romantism — e viguros prezentă în poezia sa de pînă la cel de-al doilea război mondial. In acest sens se înscrie „Izgonirea lui Prometeu“, protest puternic împotriva unei lumi meschine, incapabile de a aprecia valorile reale. De la primele acorduri se simte că avem de a face cu un poet cultivat, sensibil la poezia marilor romantici ai literaturii universale. Protestul devine şi mai eficient în poeziile scrise între 1942—1943, poezii cu aluzive trimiteri la cotropitorii fascişti şi emulii lor din ţară. Imaginile artistice din „Tainicul ţel“ amintesc parţial — după cum arată şi Al. Piru — de aspectele „Infernului“ lui Dante Alighieri, dar observăm că vehemenţa protestului romantic e înrudită şi cu accentele de revoltă din partea a doua a Scrisorii III de Mihai Eminescu. Poetul e cutremurat de atrocităţile fascismului, de imaginea victimelor nazismului : „Cine-ar fi spus, prieteni, că veţi pieri în drum, Prin cîmpuri teutone, în munci ucigătoare, Zvîrliţi de vii prin ruguri şi cuptoare ? Nu doarme-n nici o urnă sărmanul vostru scrum Şi vîntul e mormîntul vostru acum“ („Pomenire“) Poezia lui Al. Philippide are de multe ori referiri la cultura antică, reluînd teme cunoscute şi filtrîndule prin structura sensibilităţii romantice a poetului. Uneori e folosit mitul ca în „Izgonirea lui Prometeu“, alteori este utilizată prin asocieri onomastica antichităţii, în intenţia poetului fiind să aducă o suplimentară încărcătură de nuanţe în exprimarea ideilor („Mărturisire“, „Pe papirus“, „Un stol de păsări negre“ etc.). în poezia lui Al. Philippide concepţia romantică nu mai apare însă în modul de reflectare a naturii. Poetul nu vede natura ca pe un refugiu, sau indiferentă frămîntărilor şi dezamăgirilor sale. Pe de altă parte, nu avem de-a face cu o poezie în care natura să fie obiectul izolat al observaţiei poetice. Fiind „captiv al oraşului“, poetul atunci cînd depăşeşte dincolo de citadin, eatras mai ales de munte. Dar, şi în această postură, natura e filtrată prin reflexie şi mai totdeauna e asociată lumii ideilor şi mai puţin a sentimentelor. Un alt aspect surprinzător în poezia lui Al. Philippide e absenţa eroticei, luată ca temă. N-am putea afirma că Philippide a rămas sau rămîne străin de această temă majoră romantismului, însă ea nu constituie o dominantă în creaţia sa. Contemporan cu Arghezi şi cu Blaga, căutători neobosiţi ai înnoirii expresiei artistice şi descoperirii unor valenţe noi în direcţia limbii literare, Al. Philippide aduce o stilistică integral corespunzătoare dominantei reflexive a poeziei sale, însă fără mari inovaţii de ordin artistic. Utilizarea pe alocuri a neologismului nu particularizează scrisul său, iar onomastica de iz intelectualist, utilizată dozat, se difuzează discret în ansamblu. Iregularităţile prozodice, care iarăşi nu pot constitui o particularitate, sunt determinate, firesc, de conţinut. Datorită sensurilor comunicate la o înaltă ţinută artistică, poezia lui Al. Philippide se încadrează alături de creațiile cu un profund mesaj umanist din lirica noastră. CONST. CUZA Nr. 6327 ÎN EDITURA POLITICĂ a aparut : DIN ISTORIA LUPTELOR GREVISTE ALE PROLETARIATULUI DIN ROMANIA VOL. III Volumul cuprinde o serie de studii monografice, elaborate sub îngrijirea Institutului de istorie al partidului, în care sunt înfăţişate acţiuni greviste desfăşurate de clasa muncitoare la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele patru decenii ale secolului al XX-lea. Studiile dezvăluie bogatele tradiţii revoluţionare ale proletariatului din România, arată activitatea desfăşurată de către Partidul Comunist din România în mijlocul sindicatelor, în fabrici şi uzine în vederea mobilizării oamenilor muncii şi organizării luptei pentru apărarea intereselor lor economice, politice, sociale etc., pentru pace şi libertăţi democratice, pentru înfăptuirea Frontului unic muncitoresc, împotriva exploatării capitaliste şi a politicii de fascizare a ţării. AUGUST BEBEL — O VIAŢA DE MILITANT Lucrarea constituie o biografie a lui August Bebel, conducător de seamă al mişcării muncitoreşti germane şi militant de seamă al proletariatului internaţional de la a cărui naştere se împlinesc 125 de ani. Biografia se ocupă de principalele probleme ale mişcării muncitoreşti germane pînă în preajma primului război mondial în ale cărei rînduri a luptat Bebel timp de o jumătate de secol. întreaga activitate a lui Bebel ca parlamentar, ca agitator şi mai ales ca organizator a fost minuţios studiată pe baza unui vast material documentar, din care o parte era puţin cunoscută şi nefolosită pînă în prezent. V. Bîrlădeanu : OPINIA PUBLICĂ IŞI SPUNE CUVINTUL Autorul prezintă creşterea rolului opiniei publice în ţara noastră, în legătură indisolubilă cu adîncirea democratismului orînduirii noastre de stat. Relevînd formele multiple care asigură participarea largă, activă şi entuziastă a maselor la construcţia noii orînduiri, la conducerea statului democrat-popular, în broşură sînt relatate o serie de exemple care demonstrează că opinia publică constituie una din uriaşele forţe moral politice ale societăţii noastre. A treia promoţie de studenţi a Institutului pedagogic de 3 ani din Braşov şi-a încheiat zilele acestea cursurile, pregătindu-se pentru examenele de absolvire şi de stat. Momentul acesta solemn a fost precedat de organizarea unui simpozion la care cîte un reprezentant de frunte din învăţămîntul de cultură generală a împărtăşit absolvenţilor cîteva din satisfacţiile la catedră ale fiecărei specialităţi pregătite în institutul braşovean şi le-a dat sfaturi şi îndemnuri de viitor. Profesorul emerit Ioan Stoia, de la Şcoala medie nr. 1 din Braşov, a desfăşurat cu multă căldură şi convingere firul celor 30 ani de muncă didactică, începuţi în condiţii precare. „Cînd mi-am început eu munca nu se punea problema că mergem la ţară, ci dacă ni se dă undeva de lucru“, a subliniat vorbitorul. Succesul unui profesor îl consideră în funcţie de trei elemente principale : dragoste faţă de copii, tact pedagogic şi neîncetată preocupare faţă de propria pregătire ideologică şi profesională. In cele mai grele clipe ale vieţii, în anii războiului, chipurile senine ale copiilor din bănci i-au adus bucurii neegalate de nici o altă satisfacţie. Adresîndu-se cu precădere viitorilor colegi de specialitatea sa, ştiinţele naturale, le-a împărtăşit variate aspecte din munca pasionantă de alcătuire a unui muzeu şcolar, din poezia excursiilor cu elevii, pentru cunoaşterea naturii, „în propriile-i ateliere“. Vorbitorul a recomandat ca lecţiile să fie predate cu pasiune şi atractiv, fiind presărate cu experienţe cît mai variate. Orele de dirigenţie le concepe ca o revărsare generoasă a personalităţii profesorului ,n receptacolul atît sensibil al sufletului de elev, de Şefa promoţiei institutului din anul precedent, profesoara de fizico-chimie, Dan Veronica, s-a adresat colegilor săi viitori cu modestia care o caracterizează şi forţa de convingere a tinereţii studioase. A pregătit sufleteşte încadrarea seriei noi în învăţămînt, vorbind despre importanţa „primei impresii“ şi forţa colectivului şcolii. „Supremul examen îl veţi da în faţa ochilor critici ai elevilor, care vă judecă aspru pentru fiecare experienţă de laborator neizbutită sau ocolită“. A amintit cîteva dintre obligaţiile profesorului de fizico-chimie : amenajarea laboratoarelor, munca în cercul tinerilor fizicieni şi chimişti, cercetarea noutăţilor din domeniul specialităţii, care se dezvoltă atît de impetuos etc. Apoi a vorbit cu entuziasm despre munca sa de instructoare superioară de pionieri, arătînd că satisfacţiile pe această linie le egalează pe cele ale dirigintelui şi chiar le depăşesc. în încheiere a ţinut să stimuleze dorinţa de continuă perfecţionare a profesorului de tip nou, arătînd că după absolvirea institutului n-a pus capăt pregătirii sale, ci s-a înscris la Universitatea din Iaşi, la secţia fără frecvenţă. Acolo, absolvenţii institutului braşovean sunt în număr mare şi clasificaţi printre cei mai buni. Un alt absolvent fruntaş al institutului, din prima promoţie de matematicieni, Virgil Lăsleanu, e directorul Şcolii generale de 8 ani din comuna Dumbrăviţa, raionul Făgăraş. Cum era şi firesc, el s-a adresat tuturor absolvenţilor în general şi apoi matematicienilor în special. A relevat locul de cinste al profesorului în viaţa comunei şi a sugerat cîteva vrei relative la relaţiile viitorilor colegi cu părinţii, organele locale, colectivul profesori şi colectivul de elevi. A vorbit în continuare despre sobrietatea ţinutei profesorului, despre faptul că „oamenii vă privesc, după cum îi priviţi“ şi a cerut dăruire în munca de la catedră, astfel încît matematica, care este „cimentul tuturor ştiinţelor“ să fie înţeleasă şi îndrăgită de elevi. Ceea ce a caracterizat pe toţi trei invitaţii la acest simpozion a fost forţa de convingere izvorîtă din pasiunea în muncă, din satisfacţiile deosebite pe care le-a repurtat fiecare la specialitatea lui, ca diriginte, instructor superior de pionieri, director sau student la fără frecvenţă. N-au ocolit nici greutăţile trecătoare, dar au dezvăluit calea învingerilor lor. De la începători în ale învăţămîntului, pînă la profesorul emerit, toţi vorbitorii au manifestat simţ de înaltă răspundere şi dragoste nemărginită faţă de profesia didactică, bucurîndu-se de condiţiile minunate puse azi la dis,poziţia profesorilor de către partid şi guvern. Predarea aceasta a ştafetei, împărtăşirea generoasă a experienţei către seriile următoare de slujitori ai învăţămîntului, vechii pedagogi au botezat-o „traditio -lampadis“, adică transmiterea făcliei. Am avut bucuria să asistăm la această sărbătoare tradiţională în învăţămînt, la care schimbul de azi s-a întîlnit cu schimbul de mîine, pe linia realizării unei perfecte continuităţi şi a deplinei colaborări. SILVESTRU PATIŢA Traditio lampadis“ La cinematograful „Bîrsa“ „CRONICA UNUI BUFON" Conţinutul filmului comic „Cronica unui bufon“ este cît se poate de... serios. Utilizînd mijloace prin excelenţă cinematografice (imaginile lui Vaclav Hunka sînt de o factură cu totul inedită), regizorul ceh KarelZeman discută pe un ton vesel (grav în subtext) despre probleme majore, precum cele ale războiului, ale adevăraţilor şi falşilor eroi, ale idealurilor înalte în viaţă şi ale pseudo-idealurilor, în sfîrşit, despre pace ca binele suprem al tuturor oamenilor simpli de oriunde ar fi ei. Modalitatea dezbaterilor este neaşteptată. Secvenţă după secvenţă umorul se revarsă în sală ca dintr-un veritabil corn al abundenţei. La filmul acesta se rîde de la prima pînă la ultima imagine fără însă ca spectatorul săi uite că, de fapt, ceea ce i se oferă spre luare-aminte vizează cîteva mari probleme ale lumii contemporane. E o performanţă artistică rară şi marele premiu „Golden Gate Awards“ pentru „Cel mai bun film“ şi „cea mai bună regie“ la Festivalul internaţional al filmului de la San Francisco (S.U.A.) 1964 nu face decît să consacre meritele regizorului Zeman. „Cronica unui bufon este un amestec insolit de basm străvechi cu eroi tineri care după o serie de grozavi peripeţii sfirşesc cum nu se poate mai bine, de istorie cu galante aventuri palpitante, cu cavalcade dezlănţuite, bine ritmate în coloana sonoră, ca în filmele de cow-boy, cu replici și gesturi pline de tîlc. Suntem în anul 1621 pe timpul războiului de 30 de ani dintre Ferdinand al 11-lea, împăratul Austriei, și Christian al IV-lea, regele Danemarcei. Trupele austriece ale lui Wallenstein și cele daneze ale lui Mansfeld se macină reciproc. Pe cerul sumbru al acelor ani, în locul soarelui, s-a înfipt capul hidos al zeului războiului. După ce suflă el peste lume, oraşele şi satele sunt prefăcute în scrum, ogoarele părăsite, tinerii duşi să moară în lupte nedrepte. Mulţi inşi au făcut din artă de a se bate o meserie ca oricare alta. Mercenarii trec dintr-o tabără in cealaltă şi se războiesc după împrejurări, adică după cum posibilităţile de a se căpătui sunt mai sigure sau mai incerte. Mátyás (Miroslav Holub) este unul din ei. El face recrutări cu arcanul, ia parte la bătălii, dar nu uită să-şi garnisească bine buzunarele şi căruţa cu tot ce poate aduna „legal" de la morţi sau din corturile nobiliare părăsite. Mátyás l-a adus în oaste şi pe tinărul Petr (Petr Kostka). Acesta însă, ciudat, dispreţuieşte aurul, gloria militară şi viaţa aventuroasă. Îndrăgostit de Lenka, o fată frumoasă pe care o intîlneşte in peregrinările lui, Petr face tot ce poate ca să scape de umilinţele şi onorurile pe care situaţia de războinic i le oferea alternativ. Cînd Petr izbuteşte, asta datorită şi lui Mátyás pe care-l cîştigă de partea sa, păcătosul de zeu cocoţat pe boltă se face praf şi pulbere şi în locul lui răsare soarele. îndrăgostiţilor nu le rămîne decît să-şi vadă de casă, de pămînt şi de iubirea lor. Dragostea este mai puternică decît toate îngrădirile care-i stau in faţă. Mai puternică decît toate războaiele. Regizorul izbuteşte să facă din „eroul“ avid de carnagiu prăzi şi inutile solemnităţi cazone o caricatură inspiratoare de haz. Hazul este însă puţin cam crispat. Căpitanul Varga (Karel Effa), principalul prigonitor al lui Petr şi credinciosul slujitor al lui Marte, are un loc în galeria cu „miles gloriosus“ al lui Plautus, cu „eroii“ brute perverse sau animale tîmpe pe care i-a înfăţişat Shakespeare în „Troilus şi Cresida", cu Moş Teacă şi alte brute cazone de care-şi bateau joc Bacalbaşa, Courteline, Brătescu şi Hasek. Bestia din Varga poate dezlănţui oricînd nenorocirile cele mai mari. Prostia plină de putere, pronia violentă, ne atrage atenţia Zeman, este de o mie de ori mai periculoasă dorit simpla prostie. Filmul parabolă „Crorţîţa unui bufon" este, în afară de prea simpatica înlănţuire a unor aventuri ce satisfac din plin dorinţa de acţiune şi spectaculos a sufletelor juvenile, un avertisment lucid, un îndemn la vigilenţă. MIHAI DIACONESCU Cadru din filmul „Cronica unui bufon"