Drum Nou, mai 1965 (Anul 22, nr. 6325-6349)

1965-05-05 / nr. 6327

Pag. 2 O BUNĂ GOSPODĂRIRE A ORAŞELOR ŞI SATELOR REGIUNII Prin specificul său, anotimpul pri­­măverii este afectat înfrumuseţării­­ şi bunei gospodăriri a locuinţelor indivi­duale a fiecărui cetăţean, a blocurilor, a întreprinderilor, a oraşelor şi satelor în general, în vederea bunei gospodăriri a loca­lităţilor, comitetul executiv al sfatului popular regional a îndrumat organele sale de resort să întocmească un plan de măsuri amănunţit, difuzat din vre­me la toate comitetele executive ale sfaturilor populare raionale şi orăşe­neşti, spre a-l pune în aplicare, comple­tat şi cu alte sarcini specifice fiecărei localităţi. Oraşele şi satele regiunii noastre sunt antrenate în întrecerea patriotică ce se desfăşoară în întreaga ţară. Aşa cum s-a văzut şi în anii precedenţi, acolo unde comitetele executive orăşeneşti şi comunale, sub îndrumarea organelor lo­cale de partid, au ştiut să mobilizeze masele largi de cetăţeni în acţiunea de înfrumuseţare şi bună gospodărire, re­zultatele au fost din cele mai bune. In primăvara aceasta acţiunea de în­frumuseţare prevede o serie de măsuri noi, printre care : amenajarea intrări­lor în oraşe şi sate, mai ales pe traseele şoselelor naţionale; amenajarea cores­punzătoare a zonelor verzi de alinia­ment ; plantaţii de specii adecvate, iar acolo unde se pretează trandafirul, să fie plantat de preferinţă şi îngrijit. Vor fi luate măsuri pentru ca rampele improvizate de diverse întreprinderi care transportă molozul pe marginea şo­selelor, cum este cazul la Braşov pe şoseaua Hărmanului, să fie desfiinţate, întreprinderile respective au şi ele sar­cina să sprijine acţiunea de înfrumuse­ţare a oraşelor şi ca atare au datoria să îndrume conducătorii auto ca să depoziteze molozul în locurile indicate. Aspectul oraşelor şi satelor este in­fluenţat în foarte mare măsură de felul cum se desfăşoară munca pe şantiere, unde, de cele mai multe ori nu se iau măsuri corespunzătoare şi autocamioa­nele, tractoarele, ies pe străzi pline de noroi, murdărind întregul traseu pînă la locul de depozitare a pămîntului sau molozului. Exemple de acest gen ne oferă la Braşov Trustul 5 construcţii, cu şantierul noului hotel „Carpaţi“ din Braşov şi şantierul de locuinţe din car­tierul Steagul Roşu, Grupul 3 construc­ţii, la şantierul de locuinţe din Zona gării noi, Trustul regional de construc­ţii la şantierele de locuinţe din Sibiu şi Mediaş şi încă mulţi alţii. Pentru, remedierea acestei stări de lucruri, se recomandă tuturor întreprinderilor să amenajeze drumurile din incinta şan­tierelor, iar la racordarea cu drumurile publice să amenajeze rampe de curăţire. Zugrăvirea şi repararea faţadelor clă­dirilor, repararea jgheaburilor şi bur­lanelor, repararea gardurilor şi porţilor, aduc o contribuţie deosebită la înfru­museţarea oraşelor şi comunelor. Me­rită evidenţiată acţiunea întreprinsă de I.L.L. Braşov, care a trecut în masă la zugrăvirea faţadelor tuturor imobi­lelor, pe străzi întregi. Această metodă are o mare eficienţă, întrucît se rezolvă unitar problema unei străzi, se ia avizul serviciului de arhitectură pentru culo­rile de aplicat, spre a se păstra şi pune în valoare monumentele de arhitectură, în care regiunea noastră este foarte bo­gată. Este recomandabil ca această me­todă să fie extinsă şi în alte oraşe. O contribuţie la aspectul oraşelor aduce şi modul cum este organizat transportul în comun. In primul rînd este necesar ca autobuzele şi troleibu­zele să fie proaspăt vopsite, bine între­ţinute şi spălate, înainte de a ieşi in cursă să fie curăţate la cap de linie, iar personalul de exploatare să contri­buie la formarea unei opinii de masă pentru păstrarea curăţeniei. Autovehi­culele să oprească numai în staţii, unde sunt amenajate platforme şi sunt fixate coşuri pentru hârtii, nu aşa cum se mai întîmplă uneori la Braşov, cînd se formează trenuri de troleibuze, cetă­ţenii coboară în afara staţiilor, calcă zona verde, aruncă biletul la intîmplare şi de aici toate consecinţele care decurg pentru aspectul oraşului. O problemă care va trebui să-şi afle cît mai prompt rezolvarea, priveşte coordonarea lucrărilor edilitare, măsură necesară în toate oraşele regionale. Ne-am obişnuit să vedem, atît la Bra­şov cît şi la Sibiu, Mediaş etc. că se termină modernizarea unei străzi, pen­tru ca apoi să fie spartă, spre a se executa o canalizare subterană sau altă lucrare. întreţinerea curăţeniei pe căile publi­ce este o problemă de care depinde în foarte mare măsură aspectul unui oraş. Dar în unele oraşe orele la care se face curăţenia nu sînt cele mai potrivite. Se mai întîmplă ca arterele cele mai cir­culate să fie măturate la ore cînd cetă­ţenii merg la serviciu. în oraşele Mediaş şi Sighişoara, la ora 6 dimineaţa cu­răţenia este terminată, nu aşa cum se întîmplă în alte oraşe, unde maturatul este în toi la orele 6,45—7. Coşurile de hârtii necesită de ase­menea să fie bine amplasate, iar mode­lele cît mai corespunzătoare, nu aşa cum se mai văd prin unele oraşe — Sf. Gheorghe, Predeal, Tg. Secuiesc, Făgăraş etc. — unde sunt amplasate pe locuri necorespunzătoare, avînd şi for­me şi aspecte cu totul nerecomandabile. Măsurile luate, elanul cu care cetă­ţenii regiunii noastre participă la toate acţiunile iniţiate pentru continua în­florire şi buna gospodărire a localităţi­lor, sînt o chezăşie a rezultatelor din ce în ce mai bune, care vor fi obţinute în acest domeniu. Ing. HORIA COMAN, şef adjunct al secţiunii de gospodărire comunală a Sfatului popular regional Braşov Laboranţii Ioana Vlad şi Ioan Benga de la laboratorul C.T.C. al fabricii „Colorom“-Codlea, execută determinări de constante fizice la produsele intermediare. Foto: N. CIRSTEA OPINII Pe unde trecem într-una din emisiunile locale ale Centrului de radioficare din Braşov am ascultat cu atenţie expunerea făcută de tovarăşul Iuliu Daniil, vicepreşedinte al comitetului execu­tiv al sfatului popular din localitate, despre perspectivele în dezvoltarea urbanistică şi înfrumuseţarea oraşu­lui. Ca locuitor al acestui oraş, atît eu cît şi întreaga familie, am înţeles că este de datoria noastră să-i spri­jinim pe edilii oraşului la lucrările gospodăreşti. Am făcut şi facem a­­cest lucru cu sentimentul unei în­datoriri cetăţeneşti împlinite. Din păcate există unii cetăţeni care ig­norează munca depusă pentru în­frumuseţarea oraşului. Pe aceştia îi întîlnim traversînd peste zonele verzi de aliniament de pe Bulevardul Lenin, străzile 13 Decembrie, Calea Bucureştiului, Lungă şi altele, pe locurile unde s-a însămînţat recent iarbă pentru gazon. Ii vedem uneori călcînd în picioare straturile şi ron­durile cu flori din parcuri şi zonele verzi amenajate în noile cartiere de locuinţe. Urmărind evoluţia acestui feno­men care aduce daune activităţii de bună gospodărire şi înfrumuseţare a oraşului, am ajuns la concluzia că drumurile de acces prin zonele verzi de aliniament de pe arterele princi­pale de circulaţie n-au fost stabilite în mod judicios. Nu s-a ţinut seama ca aceste drumuri de trecere să fie amplasate cu prioritate în dreptul unităţilor comerciale şi de alimen­taţie publică, cinematografelor, uni­tăţilor prestatoare de servicii către populaţie etc., unităţi care au în permanenţă un aflux de cetăţeni. Destul de mic, ca lărgime, este şi spaţiul destinat unor staţii de auto­buze şi troleibuze. Din această cau­ză, în perioadele de aglomeraţie că­lătorii neatenţi calcă în picioare zona verde, transformînd-o într-o arie bătătorită. Extinderea staţiilor pentru deservirea transportului în comun pe o lărgime corespunzătoare va duce şi ea, în mod sigur, la li­­chidarea acestui fenomen nedorit. Şoferii care lucrează pe autobuze, troleibuze şi taximetre pot contri­bui şi ei la buna gospodărire a ora­şului, dacă vor staţiona autovehicu­lele la o distanţă ceva mai mare de bordură, decît în prezent, în felul­­ acesta călătorii vor evita să treacă la urcare sau la coborîre prin zona verde. P. CHENDIMEANU, locatar în imobilul din B-dul Lenin, nr. 104 — Brașov DRUM NOU Spectacol pentru fruntaşi şi evidenţiaţi în întrecere Ieri după-amiază a avut loc la Tea­­trul de stat din Braşov un spectacol artistic organizat de consiliul local al sindicatelor, în cinstea fruntaşilor şi evidenţiaţilor în întrecerea socialistă. La reuşita spectacolului şi-a dat con­cursul un grup de formaţii artistice de amatori ale sindicatelor din Braşov, programul fiind răsplătit cu vii aplauze. Mecanizarea în unităţile forestiere Colectivul întreprinderii pentru me­canizarea transporturilor forestiere din Braşov se preocupă de confecţiona­­rea de noi utilaje şi instalaţii moderne. Pentru prima dată un colectiv de mun­citori, ingineri şi tehnicieni a reali­zat două instalaţii de apropiat mate­rial lemnos, care se montează pe tere­nuri unde nu se ajunge cu tractoarele. De asemenea, s-au realizat trei funicu­­lare uşoare pentru scosul crăcilor lega­te snop, ceea ce asigură creşterea pro­ductivităţii muncii şi elimină scosul cu tractoarele care este mai costisitor. Expoziţia de pictură la clubul uzinei In sala clubului uzinei „Tractorul“ din Braşov a fost d­eschisă expoziţia pictorului amator Nicolae Matei, teh­nician în secţia mecanic şef. Expozi­ţia însumează peste 120 de lucrări în acuarelă, ulei şi creion. EMIL POPESCU, coresp. Criterii care bat pasul pe loc (Urmare din pag. 1­ a) Intr-adevăr, nu reuşim să facem o aprovizionare ritmică. Dar... Am reţinut mai multe cauze, toate fiind atribuite furnizorilor. Curios ni s-a părut faptul că pentru lipsa de rit­micitate în aprovizionare sunt uneori „de vină“ chiar şi cumpărătorii (?!?) care obligă comerţul să schimbe pe parcurs nuanţele coloristice. Şi nu e bine aşa ? Fireşte, sunt şi greutăţi în aprovizio­nare. Am aflat, de pildă, faptul că fa­brica „Nicovala“ din Sighişoara a livrat piesele de schimb contractate pentru ultimele trimestre ale anului 1964, abia în primul trimestrul al acestui an. De asemenea, unii furnizori nu onorează la timp şi integral cantităţile de materie primă stabilite prin repartiţii. Dincolo de aceste cauze, serviciul de aprovizio­nare a dovedit însă că a scăpat din ve­dere unele nevoi ale producţiei. O scurtă discuţie cu maistrul Ioan Teconţea, din atelierul de pregătire a filaturii, şi cu inginerul Ion Bucuţea, a relevat unele greutăţi întîmpinate din lipsa unor materiale a căror aprovizio­nare n-a fost asigurată la timp şi în can­tităţile cerute, în strînsă legătură cu respectarea cri­teriilor calităţii se ridică şi problema asigurării unor reparaţii corespunzătoare a maşinilor şi utilajelor. Serviciul meca­­nic-şef — condus de inginerul Gheor­ghe Nemeşnic — nu a reuşit întotdeau­na să efectueze reparaţii exigente, de bună calitate. Paralel cu întreţinerea şi repararea maşinilor, în fabrică se desfăşoară şi o acţiune de ridicare a nivelului lor teh­nic. încă de anul trecut, în planul M.T.O. a figurat, de pildă, experimenta­rea şi extinderea veghetorilor de urzeală, măsură menită să ducă la înlăturarea firelor lipsă­ din țesături. Experimentă­rile s-au soldat cu rezultate bune. Timp de mai multe luni două veghetori de urzeală și-au dovedit pe deplin efica­citatea. Extinderea lor se face însă cu încetineală. Anul trecut, de pildă, pre­vederile stabilite nu au fost realizate, iar în acest an, faţă de cele 100 răz­boaie, nu au fost dotate decît 20, ter­menele fiind mereu devansate. Semnul liniştit al dosarului cu veghetorile de urzeală este... vegheat în continuare de conducerea fabricii. Introducerea veghetorilor de urzeală constituie unul din cele 42 de obiective ale planului întocmit de comisia pentru descoperirea rezervelor interne. Șeful cabinetului tehnic, tov. Vasile Costea, ne-a asigurat că toate celelalte 41 de obiective stabilite în planul trimestrului I au fost realizate. Am vrut să vedem cum se îndeplinește planul stabilit pen­tru cel de-al doilea trimestru. Am aflat insă că al doilea trimestru... n-a început încă. Cei 13 membri ai comisiei de des­coperire a rezervelor interne continuă să discute... (probabil și despre o even­tuală modificare a calendarului). Faptele prezentate nu epuizează de­sigur problema pusă în discuţie. Ea necesită o analiză temeinică la care să participe efectiv toate organizaţiile de partid din fabrică, întregul colectiv de muncitori, ingineri şi tehnicieni. Colectivul fabricii „Partizanul Roşu“ este un colectiv cu o bogată experienţă, entuziast şi — ca urmare — se bucură de un binemeritat prestigiu în oraş şi în întreaga ţară. Realizările obţinute în creşterea producţiei şi productivităţii muncii, succesele obţinute în anii tre­cuţi, cînd fabrica „Partizanul Roşu“ s-a situat printre întreprinderile fruntaşe pe ţară, sunt o garanţie că cerinţele me­reu sporite ale cumpărătorilor vor fi pe deplin satisfăcute prin asigurarea unei calităţi mereu mai bune tuturor pro­duselor realizate. O faptă profund umanitară Acţiunea pentru donarea de sînge cîştigă pe zi ce trece noi aderenţi. Oamenii muncii de la oraşe şi sate îşi dau seama că acest produs biolo­gic care nu se poate fabrica, trebuie recoltat de la cei care pot să-l dăru­iască şi apreciază că fapta lor, dezin­teresată şi profund umanitară, con­tribuie la salvarea vieţii celor aflaţi în suferinţă. Importanţa acestei acţiuni a fost popularizată pe larg în rîndurile sa­lariaţilor de la Uzina nr. 2 din Braşov. în acest scop, cu prilejul unei consfătuiri de producţie, şeful dispensarului medical al uzinei, dr. Radu Albuleţ, a prezentat expunerea pe tema: „Sîngele — un medicament preţios“ scoţînd în relief rolul uma­nitar al donatorilor de sînge. Munca educativă a fost apoi,continuată prin convorbiri cu muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii la locurile lor de muncă. De multă popularitate s-au bucu­rat şi adunările cu, caracter de întîl­­nire între donatorii de sînge şi acei care au primit transfuzii cu acest preţios medicament în perioada de spitalizare. La o asemenea întîlnire, ing. Gheorghe Nazîru a spus printre sitele: — îmi amintesc de ziua aceea cînd, din cauza unei hemoragii di­gestive, am fost transportat în stare gravă la spital. Şi tot atît de bine îmi aduc aminte despre acei zece tovarăşi de muncă din uzină, care au donat pentru mine sînge — acel medicament preţios care mi-a salvat viaţa. Le mulţumesc şi azi, din toată inima ! Activitatea educativă desfăşurată în rîndurile salariaţilor de la Uzina nr. 2 s-a soldat cu rezultate deose­bite. Cu prilejul unei recente acţiuni pentru recoltarea de sînge au fost în­registraţi peste 70 de donatori de sînge onorifici. Printre aceştia se numără Traian Găitan, Lazăr Con­stantin, Dumitru Stoica, Dorin Fe­­leziu, Alexandru Novak, Constantin Sofian, Gheorghe Necula, Mariana Dimitriu şi alţii. S. HUDEA NOTE DE LECTOR Al. Philippide „P o e Z i i“ Avînd un „cuvînt înainte“ sem­nat de Al. Piru, volumul „Poezii“ al lui Al. Philippide înmănunchează — după criteriul personal de selec­tare al poetului — lucrări din în­treaga sa activitate creatoare. Pot fi regăsite poezii din „Aur sterp“ (1922), „Stînci fulgerate“ (1930), „Visuri din vuietul vremii“ (1939), precum şi lucrări publicate după Eliberare sau, cîteva, încă inedite. Dominanta romantică, avînd o no­tă reflexivă, cît şi expresia artistică, proprie lui Al. Philippide, se menţin de la „Aur sterp“ pînă la ultimele sale creaţii. Latura protestatară — în sfera aceluiaşi romantism — e vi­guros prezentă în poezia sa de pînă la cel de-al doilea război mondial. In acest sens se înscrie „Izgonirea lui Prometeu“, protest puternic îm­potriva unei lumi meschine, inca­pabile de a aprecia valorile reale. De la primele acorduri se simte că avem de a face cu un poet cultivat, sensi­bil la poezia marilor romantici ai literaturii universale. Protestul devine şi mai eficient în poeziile scrise între 1942—1943, poe­zii cu aluzive trimiteri la cotropitorii fascişti şi emulii lor din ţară. Ima­ginile artistice din „Tainicul ţel“ amintesc parţial — după cum arată şi Al. Piru — de aspectele „Infer­nului“ lui Dante Alighieri, dar ob­servăm că vehemenţa protestului romantic e înrudită şi cu accentele de revoltă din partea a doua a Scri­sorii III de Mihai Eminescu. Poetul e cutremurat de atrocităţile fascis­mului, de imaginea victimelor nazis­mului : „Cine-ar fi spus, prieteni, că veţi pieri în drum, Prin cîmpuri teutone, în munci ucigătoare, Zvîrliţi de vii prin ruguri şi cuptoare ? Nu doarme-n nici o urnă sărmanul vostru scrum Şi vîntul e mormîntul vostru­ acum“ („Pomenire“) Poezia lui Al. Philippide are de multe ori referiri la cultura antică, reluînd teme cunoscute şi filtrîndu­­le prin structura sensibilităţii roman­tice a poetului. Uneori e folosit mi­tul ca în „Izgonirea lui Prometeu“, alteori este utilizată prin asocieri onomastica antichităţii, în intenţia poetului fiind să aducă o suplimen­tară încărcătură de nuanţe în expri­marea ideilor („Mărturisire“, „Pe papirus“, „Un stol de păsări negre“ etc.). în poezia lui Al. Philippide con­cepţia romantică nu mai apare însă în modul de reflectare a naturii. Poetul nu vede natura ca pe un re­fugiu, sau indiferentă frămîntărilor şi dezamăgirilor sale. Pe de altă par­te, nu avem de-a face cu o poezie în care natura să fie obiectul izolat al observaţiei poetice. Fiind „captiv al oraşului“, poetul atunci cînd de­păşeşte dincolo de citadin, e­­atras mai ales de munte. Dar, şi în această postură, natura e filtrată prin re­flexie şi mai totdeauna e asociată lumii ideilor şi mai puţin a senti­mentelor. Un alt aspect surprinzător în poezia lui Al. Philippide e absenţa eroticei, luată ca temă. N-am putea afirma că Philippide a rămas sau ră­­mîne străin de această temă majoră romantismului, însă ea nu constituie o dominantă în creaţia sa. Contemporan cu Arghezi şi cu Blaga, căutători neobosiţi ai înnoirii expresiei artistice şi descoperirii unor valenţe noi în direcţia limbii litera­re, Al. Philippide aduce o stilistică integral corespunzătoare dominantei reflexive a poeziei sale, însă fără mari inovaţii de ordin artistic. Utilizarea pe alocuri a neologismu­lui nu particularizează scrisul său, iar onomastica de iz intelectualist, utilizată dozat, se difuzează discret în ansamblu. Iregularităţile prozodi­ce, care iarăşi nu pot constitui o par­ticularitate, sunt determinate, firesc, de conţinut. Datorită sensurilor comunicate la o înaltă ţinută artistică, poezia lui Al. Philippide se încadrează alături de creațiile cu un profund mesaj umanist din lirica noastră. CONST. CUZA Nr. 6327 ÎN EDITURA POLITICĂ a aparut : DIN ISTORIA LUPTELOR GREVISTE ALE PROLETA­RIATULUI DIN ROMANIA VOL. III Volumul cuprinde o serie de studii monografice, elaborate sub îngrijirea Institutului de istorie al partidului, în care sunt înfăţişate acţiuni greviste desfăşurate de clasa muncitoare la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele patru decenii ale secolului al XX-lea. Studiile dezvăluie bogatele tradiţii revoluţionare ale proletariatului din România, arată activitatea desfăşurată de către Partidul Comunist din Ro­mânia în mijlocul sindicatelor, în fabrici şi uzine în vederea mobilizării oamenilor muncii şi organizării luptei pentru apărarea intereselor lor eco­nomice, politice, sociale etc., pentru pace şi libertăţi democratice, pentru înfăptuirea Frontului unic muncito­resc, împotriva exploatării capitaliste şi a politicii de fascizare a ţării. AUGUST BEBEL — O VIAŢA DE MILITANT Lucrarea constituie o biografie a lui August Bebel, conducător de sea­mă al mişcării muncitoreşti germane şi militant de seamă al proletariatu­lui internaţional de la a cărui naştere se împlinesc 125 de ani. Biografia se ocupă de principalele probleme ale mişcării muncitoreşti germane pînă în preajma primului război mondial în ale cărei rînduri a luptat Bebel timp de o jumătate de secol. întreaga activitate a lui Bebel ca parlamentar, ca agitator şi mai ales ca organizator a fost minuţios studiată pe baza unui vast material documentar, din care o parte era puţin cunoscută şi nefolosită pînă în prezent. V. Bîrlădeanu : OPINIA PUBLICĂ IŞI SPUNE CUVINTUL Autorul prezintă creşterea rolului opiniei publice în ţara noastră, în le­gătură indisolubilă cu adîncirea de­mocratismului orînduirii noastre de stat. Relevînd formele multiple care asigură participarea largă, activă şi entuziastă a maselor la construcţia noii orînduiri, la conducerea statului democrat-popular, în broşură sînt re­latate o serie de exemple care de­monstrează că opinia publică consti­tuie una din uriaşele forţe moral politice ale societăţii noastre. A treia promo­ţie de studenţi a In­stitutului pedagogic de 3 ani din Bra­­şov şi-a încheiat zi­lele acestea cursu­rile, pregătindu-se pentru examenele de absolvire şi de stat. Momentul acesta solemn a fost pre­cedat de organizarea unui simpozion la care cîte un reprezentant de frunte din învăţămîntul de cultură generală a împărtăşit absolvenţilor cîteva din satisfacţiile la catedră ale fiecărei spe­cialităţi pregătite în institutul braşo­vean şi le-a dat sfaturi şi îndemnuri de viitor. Profesorul emerit Ioan Stoia, de la Şcoala medie nr. 1 din Braşov, a des­făşurat cu multă căldură şi convingere firul celor 30 ani de muncă didactică, începuţi în condiţii precare. „Cînd mi-am început eu munca nu se punea problema că mergem la ţară, ci dacă ni se dă undeva de lucru“, a subliniat vorbitorul. Succesul unui profesor îl consideră în funcţie de trei elemente principale : dragoste faţă de copii, tact pedagogic şi neîncetată preocupare fa­ţă de propria pregătire ideologică şi profesională. In cele mai grele clipe ale vieţii, în anii războiului, chipurile senine ale copiilor din bănci i-au adus bucurii neegalate de nici o altă satis­facţie. Adresîndu-se cu precădere vii­torilor colegi de specialitatea sa, ştiin­ţele naturale, le-a împărtăşit variate aspecte din munca pasionantă de al­cătuire a unui muzeu şcolar, din poe­zia excursiilor cu elevii, pentru cunoaş­terea naturii, „în propriile-i ateliere“. Vorbitorul a recomandat ca lecţiile să fie predate cu pasiune şi atractiv, fiind presărate cu experienţe cît mai varia­te. Orele de dirigenţie le concepe ca o revărsare generoasă a personalităţii profesorului ,n receptacolul atît sensibil al sufletului de elev, de Şefa promoţiei institutului din anul precedent, profesoara de fizico-chimie, Dan Veronica, s-a adresat colegilor săi viitori cu modestia care o caracteri­zează şi forţa de convingere a tinere­ţii studioase. A pregătit sufleteşte în­cadrarea seriei noi în învăţămînt, vor­bind despre importanţa „primei impre­sii“ şi forţa colectivului şcolii. „Su­premul examen îl veţi da în faţa ochi­lor critici ai elevilor, care vă judecă aspru pentru fiecare experienţă de la­borator neizbutită sau ocolită“. A amintit cîteva dintre obligaţiile profe­sorului de fizico-chimie : amenajarea laboratoarelor, munca în cercul tine­rilor fizicieni şi chimişti, cercetarea noutăţilor din domeniul specialităţii, care se dezvoltă atît de impetuos etc. Apoi a vorbit cu entuziasm despre munca sa de instructoare superioară de pionieri, arătînd că satisfacţiile pe această linie le egalează pe cele ale dirigintelui şi chiar le depăşesc. în în­cheiere a ţinut să stimuleze dorinţa de continuă perfecţionare a profesorului de tip nou, arătînd că după absolvirea institutului n-a pus capăt pregătirii sale, ci s-a înscris la Universitatea din Iaşi, la secţia fără frecvenţă. Acolo, absolvenţii institutului braşovean sunt în număr mare şi clasificaţi printre cei mai buni. Un alt absolvent fruntaş al institu­tului, din prima promoţie de mate­maticieni, Virgil Lăsleanu, e direc­torul Şcolii generale de 8 ani din co­muna Dumbrăviţa, raionul Făgăraş. Cum era şi firesc, el s-a adresat tutu­ror absolvenţilor în general şi apoi matematicienilor în special. A relevat locul de cinste al profesorului în via­ţa comunei şi a sugerat cîteva vrei relative la relaţiile viitorilor col­egi cu părinţii, organele locale, colectivul­­ profesori şi colectivul de elevi. A vorbit în continuare despre sobrietatea ţinutei profesorului, despre faptul că „oamenii vă privesc, după cum îi priviţi“ şi a cerut dăruire în munca de la catedră, astfel încît matematica, care este „ci­mentul tuturor ştiinţelor“ să fie în­ţeleasă şi îndrăgită de elevi. Ceea ce a caracterizat pe toţi trei invitaţii la acest simpozion a fost for­ţa de convingere izvorîtă din pasiunea în muncă, din satisfacţiile deosebite pe care le-a repurtat fiecare la spe­cialitatea lui, ca diriginte, instructor superior de pionieri, director sau stu­dent la fără frecvenţă. N-au ocolit nici greutăţile trecătoare, dar au dezvă­luit calea învingerilor lor. De la începători în ale învăţămîntu­­lui, pînă la profesorul emerit, toţi vorbitorii au manifestat simţ de înaltă răspundere şi dragoste nemărginită fa­ţă de profesia didactică, bucurîndu-se de condiţiile minunate puse azi la dis­,­poziţia profesorilor de către partid şi guvern. Predarea aceasta a ştafetei, împăr­tăşirea generoasă a experienţei către seriile următoare de slujitori ai în­­văţămîntului, vechii pedagogi au bo­tezat-o „traditio -lampadis“, adică transmiterea făcliei. Am avut bucuria să asistăm la această sărbătoare tradi­ţională în învăţămînt, la care schimbul de azi s-a întîlnit cu schimbul de mîi­­ne, pe linia realizării unei perfecte continuităţi şi a deplinei colaborări. SILVESTRU PATIŢA Traditio lampadis“ La cinematograful „Bîrsa“ „CRONICA UNUI BUFON" Conţinutul filmului comic „Cronica unui bufon“ este cît se poate de... se­rios. Utilizînd mijloace prin excelenţă cinematografice (imaginile lui Vaclav Hunka sînt de o factură cu totul ine­dită), regizorul ceh Karel­­Zeman dis­cută pe un ton vesel (grav în subtext) despre probleme majore, precum cele ale războiului, ale adevăraţilor şi fal­şilor eroi, ale idealurilor înalte în viaţă şi ale pseudo-idealurilor, în sfîrşit, des­pre pace ca binele suprem al tuturor oamenilor simpli de oriunde ar fi ei. Modalitatea dezbaterilor este neaştep­tată. Secvenţă după secvenţă umorul se revarsă în sală ca dintr-un veritabil corn al abundenţei. La filmul acesta se rîde de la prima pînă la ultima imagine fără însă ca spectatorul săi uite că, de fapt, ceea ce i se oferă spre luare-aminte vizează cîteva mari pro­bleme ale lumii contemporane. E o per­formanţă artistică rară şi marele pre­miu „Golden Gate Awards“ pentru „Cel mai bun film“ şi „cea mai bună regie“ la Festivalul internaţional al fil­mului de la San Francisco (S.U.A.) 1964 nu face decît să consacre meritele re­gizorului Zeman. „Cronica unui bufon­ este un ames­tec insolit de basm străvechi cu eroi tineri care după o serie de grozavi pe­ripeţii sfirşesc cum nu se poate mai bine, de istorie cu galante aventuri palpitante, cu cavalcade dezlănţuite, bine ritmate în coloana sonoră, ca în filmele de cow-boy, cu replici și gesturi pline de tîlc. Suntem­ în anul 1621 pe timpul răz­boiului de 30 de ani dintre Ferdinand al 11-lea, împăratul Austriei, și Chris­tian al IV-lea, regele Danemarcei. Tru­pele austriece ale lui Wallenstein și cele daneze ale lui Mansfeld se macină reciproc. Pe cerul sumbru al acelor ani, în locul soarelui, s-a înfipt capul hidos al zeului războiului. După ce suflă el peste lume, oraşele şi satele sunt pre­făcute în scrum, ogoarele părăsite, ti­nerii duşi să moară în lupte nedrepte. Mulţi inşi au făcut din artă de a se bate o meserie ca oricare alta. Mercenarii trec dintr-o tabără in cealaltă şi se războiesc după împrejurări, adică după cum posibilităţile de a se căpătui sunt mai sigure sau mai incerte. Mátyás (Miroslav Holub) este unul din ei. El face recrutări cu arcanul, ia parte la bătălii, dar nu uită să-şi garnisească bine buzunarele şi căruţa cu tot ce poate aduna „legal" de la morţi sau din corturile nobiliare părăsite. Mátyás l-a adus în oaste şi pe tinărul Petr (Petr Kostka). Acesta însă, ciudat, dispreţuieşte aurul, gloria militară şi viaţa aventuroasă. Îndrăgostit de Lenka, o fată frumoasă pe care o intîlneşte in peregrinările lui, Petr face tot ce poate ca să scape de umilinţele şi onorurile pe care situaţia de războinic i le oferea alternativ. Cînd Petr izbuteşte, asta datorită şi lui Mátyás pe care-l cîştigă de partea sa, păcătosul de zeu cocoţat pe boltă se face praf şi pulbere şi în locul lui răsare soarele. îndrăgostiţilor nu le rămîne decît să-şi vadă de casă, de pămînt şi de iubirea lor. Dragostea este mai puternică decît toate îngră­dirile care-i stau in faţă. Mai puternică decît toate războaiele. Regizorul izbuteşte să facă din „e­­roul“ avid de carnagiu­ prăzi şi inutile solemnităţi cazone o caricatură inspi­ratoare de haz. Hazul este însă puţin cam crispat. Căpitanul Varga (Karel Effa), principalul prigonitor al lui Petr şi credinciosul slujitor al lui Marte, are un loc în galeria cu „miles gloriosus“ al lui Plautus, cu „eroii“ brute perver­se sau animale tîmpe pe care i-a înfă­ţişat Shakespeare în „Troilus şi Cresida", cu Moş Teacă şi alte brute cazone de care-şi bateau joc Bacalbaşa, Courteline, Brătescu şi Hasek. Bestia din Varga poate dez­­lănţui oricînd nenorocirile cele mai mari. Prostia plină de putere, pronia violentă, ne atrage atenţia Zeman, este de o mie de ori mai periculoasă dorit simpla prostie. Filmul parabolă „Crorţîţa unui bu­fon" este, în afară de prea simpatica înlănţuire a unor aventuri ce satisfac din plin dorinţa de acţiune şi specta­culos a sufletelor juvenile, un avertis­ment lucid, un îndemn la vigilenţă. MIHAI DIACONESCU Cadru din filmul „Cronica unui bufon"

Next