Drum Nou, iulie 1970 (Anul 27, nr. 7926-7951)
1970-07-15 / nr. 7937
Pag. 2 Există un raport direct proporţional intre rezultatele economice superioare ale unui colectiv de muncă şi valorile etice pe care le promovează. Nu poate fi vorba de o compartimentare rigidă între economic şi politic, între economic şi etic, elemente care se întrepătrund şi se condi- ,if ţionează. Nu mai trebuie demonstrat că cu cît nivelul etic al unui colectiv de muncă e mai ridicat, cu atît" rezultatele sale sînt mai bune în toate domeniile. La întreprinderea de transporturi Braşov unde comitetul de partid a pus pe primul plan educarea permanentă a comuniştilor şi a tuturor celorlalţi salariaţi în spiritul respectării normelor eticii socialiste, s-au obţinut rezultate economice din ce în ce mai bune în legătură cu obiectivul principal al acestui colectiv , optimizarea deservirii călătorilor. Aici, problemele de etică sunt aduse cu regularitate în dezbaterea adunărilor generale ale organizaţiilor de bază şi în grupele sindicale. Există o preocupare continuă de a transforma adunările în şcoli de educare comunistă a membrilor de partid, străduinţa de a oferi şi celorlalţi salariaţi exemplul trăsăturilor etice ale comuniştilor. De obicei, atunci cînd la un membru de partid încep să se manifeste trăsături negative, membrii biroului stau de vorbă cu el, îi atrag atenţia asupra abaterilor sale. Dacă îndreptarea nu intervine la timp şi cazul ajunge în discuţia adunării generale a organizaţiei de bază, comuniştii acţionează cu exigenţă şi combativitate. Metoda aceasta a dat întotdeauna rezultate pozitive. Dintre exemplele mai recente pot fi amintite cazurile lui Ion Rîşnoveanu, şofer la coloana Moeciu, Heinrich Tontsch, mecanic, Ion Bour, revizor tehnic, Luţă Dimancea, tinichi diu autobuze, şi alţii. Puşi în discuţia adunării generale, ajutaţi să înţeleagă unde au greşit şi să ia poziţie faţă de abaterile comise,, ei s-au îndreptat şi oferă azi exemplu de conduită la care-i obligă calitatea lor de membri de partid. Un loc important în munca de educare etică îl ocupă învăţămîntul de partid şi conferinţele care în mod sistematic abordează aceste teme. De asemenea, în promovarea principiilor eticii comuniste, comitetul de partid de la I.T.Bv. foloseşte cu bune rezultate şi mijloacele fmuncii politicoeducative de masă. Panoul „De luni pînă luni" ia poziţie operativă faţă de manifestările de indisciplină şi atitudine necorespunzătoare în raporturile cu pasagerii. în aceeaşi direcţie acţionează şi gazeta satirică, precum şi „fluturaşii" editaţi de comitetul sindicatului. Luînd atitudine combativă faţă de abaterile de la normele eticii socialiste, organizaţia de partid popularizează totodată pe cei care sunt exemple în respectarea lor. în acest sens, deosebit de eficiente se dovedesc afişele intitulate „Luaţi exemplu". Rodul acestor preocupări sistematice şi pe diferite planuri ale muncii politico-educative este că anul acesta numărul reclamaţiilor la adresa personalului de bord a scăzut simţitor, a sporit grija,faţă de avutul obştesc, s-a întărit disciplina în muncă, ceea ce a determinat ca în trimestrul doi, imobilizările de autovehicule să se reducă cu aproape 50 la sută, iar indicele de folosire a fondului de timp s-a ridicat de la 92 la 94 la sută. Şi la alte două unităţi din transporturi — Autobaza nr. 1 mărfuri şi Autobaza nr. 2 mixtă — săgeata rezultatelor în producţie are un mers ascendent. Dar la ambele unităţi rezultatele ar putea fi mai bune dacă ar exista mai multă preocupare faţă de munca educativă. în locul ei am găsit doar încercări de a justifica di- ferite aspecte ale încălcării nor- melor eticii socialiste. „Majoritatea angajaţilor noştri sunt tineri , ne spunea ing. Ion Pascu, adjunctul şefului Autobazei nr. 1. Selecţionarea insuficientă a tinerilor care optează pentru meseria de şofer face ca mulţi din ei să vină spre noi fără nici o chemare, îndemnaţi doar de speculaţii mărunte, între care şi tendinţa spre ciupeală". Totuşi, aşa cum preciza Vasile Suciu, secretarul organizaţiei de bază, „printre tinerii primiţi după şcolarizarea în profesie sunt multe elemente bune, care impresionează prin disciplină şi cunoştinţe, prin ataşament faţă de meserie; autobaza are, de asemenea, mulţi şoferi care constituie exemple de buni meseriaşi, de la care tinerii au ce învăţa". Puse una lîngă alta, cele două opinii ar putea deschide biroului organizaţiei de bază perspectiva unui întreg program de acţiune. Căci nu se poate concepe consolidarea structurii etice, în acest colectiv, doar prin instruirile la şcoala personalului — formă de îndrumare pe cale administrativă — sau la foaia volantă a I.T.A. în decursul unui an de zile, biroul organizaţiei de bază a stat de vorbă cu un singur membru de partid, amendat pentru o cursă clandestină. Problemele de etică, disciplină, apar foarte rar în discuţia comuniştilor. Atunci cînd unor membri de partid, cum au fost cazurile lui Tudor Ştefan, Marcel Cojocaru, Dumitru Ioan, li s-au aplicat sancţiuni pe linie administrativă pentru abateri grave, biroul organizaţiei de bază n-a considerat că e necesar să discute cu ei sau să-i pună în discuţia adunării generale. La Autobaza nr. 2 există ceva mai multă preocupare din partea biroului organizaţiei de bază pentru promovarea principiilor eticii socialiste, dar aceasta are un caracter sporadic şi, ca atare, dă rezultate slabe. Ca şi la Autobaza nr. 1 absentele, abaterile se menţin aici la un procent ridicat. în loc însă ca biroul organizaţiei de *» ........... troneze prin toate mijloacele şi pe un front larg împotriva unor asemenea manifestări, se complace în a le consemna cu seninătate, în a adopta o atitudine împăciuitoristă, lipsită de combativitate partinică. Așa se face că atunci cînd unor membri de partid (Traian Bălan, Samoilă Tartler și altul li s-a desfăcut contractul de muncă din cauza absențelor repetate de la serviciu, sau cînd altora, ca Jenică Cepoi, Alexandru Crăciun, Dumitru Jitaru li s-au aplicat sancţiuni administrative pentru repetate abateri grave, cazurile n-au făcut obiectul unor dezbateri în plenul organizaţiei de bază, care avea obligaţia să ia atitudine faţă de asemenea încălcări şi să recurgă la măsurile statutare ce se impuneau. Fără îmbunătăţirea continuă a muncii educative, şi fără Rezerva un loc mai mare cultivării trăsăturilor etice înaintate, organizaţia de bază nu poate instaura spiritul de înaltă răspundere şi conduită morală pe care partidul îl cere de la membrii săi în primul rînd şi de la toţi oamenii muncii. Sandu PLUGARU VIAJA DE PARTID Cît loc acordaţi promovării principiilor eticii comuniste? Constructorul plăteşte (Urmare din pagina 1) — Actualul sistem de lucru — ne-a spus ing- ARCADIE GREGOREAN, directorul tehnic al Trustului 5 — a dus la slăbirea exigenţei proiectantului faţă de modul cum se întocmeşte partea economică a documentaţiei. El ştie că o să descoperim noi greşelile lui. Dacă nu le descoperim, rămînem buni de plată, iar proiectantul nu păţeşte nimic. Un itinerar pe şantierele I.C.L., Trustului nr. 5 din Braşov etc., a scos la iveală multe alte aspecte neavenite, ce se plasează la punctul de contact dintre proiectant şi constructor şi care relevă că, constructorul este, plastic vorbind, pus să scoată castanele din toc pentru proiectant — La ora actuală, tot ce e construcţie tip, adică bloc, şcoală, castel de apă, staţie de decantare etc. — observa ing. ION LUPEŞ, de la I.C.L. — are preţ ferm. Să presupunem că proiectantul ne trimite documentaţia unei noi lucrări. Cînd verificăm calculaţia de preţ, constatăm abateri, omisiuni, greşeli. Luăm legătura cu proiectantul să explicăm că a greşit. El e de acord, îşi însuşeşte obiecţia noastră. Dar vine şi se justifică: „Depăşeam preţul ferm, nu puteam face altfel", în cele din urmă se recurge la ajustarea cotei de neprevăzute de care beneficiem noi prin lege pentru a acoperi ceea ce proiectantul n-a prevăzut, a uitat, a scăpat. Am găsit la întreprinderea de construcţii locale documentaţii din care rezultă că proiectanţii şi-au făcut un obicei din a lăsa în ele intenţionat calcule greşite, atunci cînd ei nu se încadrează în preţul ferm, în speranţă că constructorul n-o să observe. Dar chiar şi în cazul cînd acesta a observat, tot el a plătit, pentru că i-au fost ajustate alte drepturi băneşti care i se cuveneau. Se pune întrebarea: Ce face în acest caz beneficiarul, cea de-a treia verigă care participă la executarea investiţiei ? — Deviza lui este „investiţia trebuie executată" — ne spune tov. C. ZOTA, inginer şef la şantierul de locuinţe Steagul roşu. El nu prea se amestecă în amănunte, deoarece ştie că din moment ce avem lucrarea în plan, o vom executa, că doar n-o să riscăm să nu realizăm sarcina de plan. — Foarte rar se grăbesc beneficiarii să-şi exercite prerogativele asupra proiectantului — sublinia tov. I. VASILIU. Aceasta pentru că unităţile de proiectare funcţionează pe lingă forurile tutelare, sunt subordonate acestora, iar beneficiarii nu intervin ca să nu se pună rău cu ministerele. Nu ne-am propus, fireşte, să surprindem absolut pînă în detaliu consecinţele unui fenomen neavenit în cadrul trialogului proiectantbeneficiar-constructor. Este însă cert că acest fenomen aduce serioase prejudicii constructorilor, iar prin ei economiei naţionale. Tocmai de aceea se impune ca actele normative dindomeniul execuţiei investiţiilor să stabilească cu mai multă rigurozitate dimensiunea răspunderilor în sfera proiectării şi a execuţiei. Este în afara spiritului de echitate al orînduirii noastre ca unul să greşească, să nu muncească bine, iar altcineva să suporte pierderile. Psihosociologie conducerii întreprinderilor (Urmare din pagina 1) pe directorul întreprinderii de preocupările ce privesc direct producţia, pentru a se putea ocupa de organizarea şi stimularea colectivelor de muncă. Există în lume multe întreprinderi industriale importante ai căror directori generali sunt economişti, jurişti, psihologi sau sociologi. E vorba, evident, de tradiţie şi mentalitate dar şi acestea sunt modificabile, în clipa în care la nivelul ramurilor şi al întreprinderilor se va ajunge la înţelegerea că oamenii sunt factorii decisivi ai producţiei, se va crea în mod necesar un raport mai judicios al cunoştinţelor şi activităţilor social-umane faţă de cele tehnico-economice, dar nu în detrimentul acestora din urmă, ci în avantajul lor. Cu cît oamenii din întreprinderi vor fi mai bine organizaţi, mai bine calificaţi, mai bine trataţi şi deci mai satisfăcuţi în munca lor, cu atît rezultatele lor vor fi mai ridicate. Nu este vorba de a înlocui o formulă unilaterală prin alta tot atît de unilaterală, ci de a găsi formule de organizare complexe, care să satisfacă toate cerinţele, atît tehnico-economice cît și socialumane. — Care ar fi, după opinia dumneavoastră, calea spre un echilibru deplin între factorii tehnicoeconomici și cei de natură socialumană ? — Din cercetările mele am aflat că există pretutindeni preocupări pentru problemele umane, dar ele nu dispun de apanajul ştiinţific necesar. Experienţa de la Combinatul chimic Făgăraş ne-a convins definitiv de utilitatea unor laboratoare speciale de ştiinţe social-umanistice, cum sunt cele de psihologie, sociologie şi pedagogie. Ele au fost concepute de noi şi experimentate ca instrumente ştiinţifice puse la dispoziţia conducerilor unităţilor industriale pentru a le ajuta să depăşească faza empirică a muncii cu oamenii. De pildă, e cu totul altul rezultatul selecţiei întreprinse pe baza unui examen psihologic decit pe baza unui dosar de personal, oricit de complet ar fi acesta. însăşi munca de conducere se desfăşoară cu altă eficienţă atunci cînd e bazată pe principii ştiinţifice decît pe o simplă experienţă personală sau pe reguli moştenite de la predecesori. —■ Ştiind că dv. aţi făcut studii în legătură cu procesul de conducere în Combinatul chimic din Făgăraş, v-am ruga să relataţi cîteva concluzii la care aţi ajuns. — Există în primul rînd preocupări susţinute de a îmbunătăţi continuu stilul de conducere. Desigur, se mai pot întîlni încă unele deficienţe, dar procesul de optimizare a conducerii combinatului se accelerează pe zi ce trece. Comitetul de direcţie al combinatului a iniţiat redactarea unui îndreptar pentru perfecţionarea muncii de conducere la toate nivelele. Acest îndreptar se află deja în curs de experimentare. E vorba mai ales de modificări de accente. Factorii de răspundere din cadrul acestui combinat consideră că s-a pus mai mult accentul pe instalaţii decît pe om. Actualmente se urmăreşte — citez o expresie care circulă pretutindeni, —■ „scoaterea omului din umbra instalaţiei". Selecţia * şi promovarea cadrelor sunt făcute după criterii ştiinţifice. Specialiştii serviciului cercetări de psihologia muncii şi ergonomie sunt consultaţi chiar şi la realizarea investiţiilor. în general, se poate spune că acest serviciu cîştigă pe zi ce trece experienţă şi prestigiu, iar rezultatele obţinute din conlucrarea sa cu conducerea combinatului sunt pozitive. — Şi acum, o ultimă întrebare : Ce raport există între conducerea unei întreprinderi şi eficienţa ei ! — După părerea mea, conducerea are două tipuri de eficienţă. O eficienţă economică recunoscută ca sarcină primordială şi perfect calculabilă prin rentabilitate şi beneficiu. Desigur că fără acest gen de eficienţă conducerea unei unităţi industriale nu şi-ar atinge finalitatea. Există şi o altă categorie de eficienţă tot atît de importantă : eficienţa umană. Ele se determină şi se intercondiţionează reciproc, nici una neputînd fi completă fără cealaltă. Profesiunea ocupând o mare parte a vieţii fiecărui muncitor, o întreprindere de tip socialist nu poate sacrifica oamenii pentru producţie, dar nici nu poate renunţa la o producţie ridicată de care depinde socialismul însuşi. Cele două aspecte ale acestei chestiuni nu se află într-o contradicţie ireductibilă. Esenţialul constă în găsirea unor forme organizatorice de sinteză care să asigure un maximum de eficienţă economică, dar şi maximum de eficienţă social-umană. Este ceea ce am numit umanismul industrial, un umanism concret, extins și aplicat în viața cotidiană, transpus din teorie în practica de toate zilele. VI ■ I ■ IH ■ IWHfl Wl HI Bi IJH miMIHIBIBIIHiniIHiniHIHiBililI Bî jj TIMIŞUL DE SUS - LOCUL UNEI MARI COMPETIŢII ! In fermecătorul decor al taberei de pionieri şi şcolari de la Timişul de Sus au poposit şi anul acesta cintecul şi veselia. O dată cu primele zile de iulie, aici a început finala celei de-a treia ediţii a palpitantului concurs „Radio-expediţia pionierească“. Cele cinci echipaje finaliste sînt reprezentativele judeţelor Ilfov, Maramureş, Tulcea, Hunedoara şi a sectorului 3 - Bucureşti. Organizat sub egida Radioteleviziunii, concursul a început ca de obicei cu emoţii şi frămîntări. Rînd pe rînd s-au întrecut între ei literaţii, chimiştii, fizicienii, istoricii, matematicieni, micii artişti... Pînă acum fanionul „Radio-expediţiei pioniereşti" se află în posesia echipajului „Cocorul" din Giurgiu, care a cîştigat anul trecut cupa concursului şi marele premiu. Anul acesta, el este urmat îndeaproape de echipajele din Hunedoara şi Tulcea, ultimele locuri fiind ocupate de echipajele din Baia Mare şi Bucureşti. Pe lîngă echipajele concurente, în tabără se mai află membri ai „Clubului isteţilor" din Bucureşti, corespondenţi speciali ai revistei „Cutezătorii" şi alţi elevi care s-au distins prin rezultate excepţionale la învăţătură şi activitate pionierească. In mijlocul lor se găsesc, de asemenea, scriitorii Mircea Sîntimbreanu şi Iuliu Raţiu, membri ai juriului. Bineînţeles, nu lipseşte nenea Rădulescu, care ţine şi anul acesta să fie cel mai... dulce director de tabără, oferind cîştigătorilor trei torturi speciale. Focul de tabără organizat în cinstea pionierilor mongoli care au stat în tabără timp de o săptămînâ, farsele puse la cale de isteţi, concursul „ledul de aur", devenit tradiţional, programul desfăşurat la clubul taberei şi, bineînţeles, soarele şi întreaga natură care ne face cu ochiul tuturor, au dat întregii activităţi din tabără un surplus de vitalitate şi veselie demnă de... cutezătorii prezenţi. Tiţă ŞTEFAN, Mircea PLÎNGAU corespondenţi ai revistei „Cutezătorii* !!«!■!■! ■IMII DRUM NOU DIN VIATA CULTURALA 14-19 IULIE săptămîna artistică săceleană Strâbătînd străzile oraşului Săcele, localnicul, ca şi noul venit, este invitat prin afişe scrise în limbile română şi maghiară să ia parte la o multitudine de manifestări cultural-artistice care vor avea loc in perioada 14-19 iulie. In legătură cu această tradiţională manifestare, Kovács Ladislau, directorul Casei de cultură, ne-a furnizat informaţii interesante . Anul acesta se organizează la noi pentru prima oară „Săptămina artistică săceleană". Timp de o săptămînâ, seară de seară, formaţiile casei de cultură vor prezenta programe atractive pentru publicul săcelean. Săptămîna artistică va culmina cu „Tîrgul feciorilor", sărbătoare cu veche tradiţie pe aceste locuri, care se va desfăşura duminică în ,,Poiana Angelescu" şi care sperăm că se va bucura şi anul acesta de o participare numeroasă. - Ce cuprinde programul ? - In alcătuirea lui am ţinut seama atît de preferinţele, cit şi de vîrsta spectatorilor care ii vor viziona. Astfel, pentru copii prezentăm feeria muzicală „Floricica purpurie", în interpretarea unui colectiv artistic propriu , pentru tineret, spectacolul de estradă „Muzică şi veselie", iar pentru spectatorii adulţi piesa „Năpasta" de I. L. Caragiale. Locuitorilor maghiari echipa de teatru le-a pregătit piesa ,,A fanitonă" („Învăţătoarea") de Brody Sándor. Iubitorii de folclor vor putea viziona spectacolul „Ţara Birsei in joc şi cintec". Ne pare rău că datorită timpului limitat al acestei manifestări a trebuit să renunţăm la prezenţa pe scenă a unor formaţii. Toate colectivele artistice care se prezintă la sărbătoare au o experienţă îndelungată, ele prezentînd în ultimele săptămîni cel puţin 15— 20 spectacole, fiecare. — Din cine sînt alcătuite aceste formaţii ? — Formaţiile noastre reunesc numai artişti amatori, oameni ai muncii români şi maghiari care locuiesc şi muncesc în oraşul Săceie. Ele sînt conduse de instructori de talent, cu experienţă şi pregătire corespunzătoare, dintre care amintesc pe Dimitrie D. Chirvăsuţă, Victor Frunză, Lajos Péterffy, Debu Gheorghe. Veţi avea totuşi şi invitaţi. Da. Invitaţiile au fost difuzate prin Comitetul judeţean pentru cultură şi artă. De asemenea, la „Tîrgul feciorilor" şi-au anunţat participarea televiziunea şi cinematografia. La programul artistic de duminică vor participa şi cîteva formaţii artistice de frunte din Braşov. Am lăsat pe directorul Casei de cultură din Săcele în plină activitate de definitivare a ultimelor amănunte legate de spectacolul care urma să înceapă peste cîteva ore. Săcelenii, în tradiţionalele costume mocăneşti şi ceangăieşti, îi vor primi cu flori pe braşovenii care vor veni duminică la Săcele şi îi vor invita să se prindă în imensa horă a prieteniei care se va încinge pe aceste frumoase meleaguri. Eduard HAIDAN JAZZUL -o cenuşăreasa a muzicii ? înainte de „Festivalul muzicii de cameră", unii formulau serioase îndoieli cu privire la reuşita acestei manifestări de mare amploare : „Cine crezi dumneata c-o să-ţi vină la... muzică de cameră ? Poate, cel mult, trei snobi şi patru fete care vor fi fericite că au găsit încă un prilej, nesperat, de a-şi etala ultimele noutăţi vestimentare". Dar, cum s-a văzut, chiar şi cei mai sceptici au avut... deziluzii. Publicul a umplut, seară de seară, pînă la refuz sălile de concert. Muzica de cameră are, aşadar, la Braşov nu doar un cerc restrîns de iubitori, ci unul foarte larg, foarte constant. Astfel, Festivalul a demonstrat, fără drept de apel, ce riscante şi nefondate sînt aprecierile în legătură cu o aşa-zisă formaţie... tehnicistă a publicului braşovean, care, după tendenţioasa afirmaţie a unora, ar agrea îndeosebi muzica uşoară, superproducţiile şi comediile uşoare. Iată de ce mi se pare potrivit să discutăm acum şi„ o altă prejudecată. Este vorba de credinţa unora cum că, cel puţin la Braşov, jazzul n-ar găsi şi nu găseşte suficientă audienţă, că este, din nou, un gen puţin accesibil etc. Cum stau, în realitate lucrurile ? O orchestră profilată pe acest gen nu există la Braşov, concertele de jazz ale unor formaţii din ţară şi de peste hotare sunt rare, discuri nu se prea găsesc. Deci, singura sursă posibilă de iniţiere sunt radioul şi televiziunea. Şi aici, însă, emisiunile cu muzică de jazz sînt simptomatice, nefiind întovărăşite de discuţii mai ample care să constituie tot atîtea puncte de plecare în abordarea, în înţelegerea jazzului. De aceea, anumite confuzii sunt inerente. — De cele mai multe ori se confundă jazzul cu muzica uşoară, ne spune prof. IOAN CHIRILA, directorul Liceului de muzică şi arte plastice din localitate. De fapt e o diferenţă între ele : prin muzica uşoară înţelegem cîntecele prin excelenţă vocale (instrumentele electronice nu fac decît să susţină ritmul, mai mult decît melodia), în timp ce jazzul e o muzică mai mult instrumentală, infinit mai preţioasă din punct de vedere al tehnicii, al ritmului. Jazzul modern, aşa-numit de avangardă, conţine şi multe elemente care îl apropie de muzica simfonică. Iată deci că înţelegerea şi cunoaşterea jazzului ar constitui o punte de trecere spre asimilarea muzicii simfonice, cum tot atît de adevărat este faptul că, toţi cei care cunosc muzica simfonică sînt, virtual, şi cunoscători ai jazzului. Ca atare, putem spune că la Braşov n-am duce lipsă de un public larg amator de jazz... GEMMA ZIMVELIU DONEA, lector la Facultatea de muzică a Institutului pedagogic Braşov: Evoluţia extrem de rapidă a jazzului a dezorientat, e adevărat, publicul, care nu îndrăzneşte să facă efortul necesar de a pătrunde acest limbaj pasionant. Iar dacă bluesurile şi poemele din perioada de început a jazzului s-au bucurat şi se bucură de o largă accesibilitate, nu acelaşi lucru se poate spune despre jazzul simfonic, în care creatorii, fără să abandoneze specificul limbajului lor muzical, se aventurează pînă la frontierele muzicii de avangardă, cu tendinţe atonale. Jelly Roll Morton, unul din creatorii jazzului, privind jazzul ca un stil de execuţie, considera că orice muzică poate fi interpretată în manieră de jazz. Improvizaţia are o Valoare imensă, dar pentru crearea acelei impresii, unice, de perfecţiune, este nevoie de virtuoşi, de instrumentişti care să-şi cunoască şi să-şi stăpînească magistral instrumentul şi să aibă, în acelaşi timp, şi o inepuizabilă fantezie creatoare. Deci, nu atît ce se cîntă contează, ci maniera în care se cîntă. Aceasta explică numărul destul de redus al creaţiilor de valoare pe acest tărîm, în raport cu marele număr de execuţii exemplare ce au fost înregistrate. Pentru cei ce posedă astfel de înregistrări, jazzul poate deveni destul de uşor accesibil. Pentru marea majoritate a publicului, însă, care nu le posedă, audiţia pe viu poate să-şi aducă o importantă contribuţie şi, sperăm că Braşovul nu va omite, măcar ,pe viitor, acest lucru. Un sondaj în rîndul a 14 tineri ne-a arătat că, într-adevăr, se face destul de frecvent confuzie între muzica uşoară şi jazz, între muzica simfonică şi jazz (6 dintre tinerii anchetaţi au răspuns că jazzul este... un fel de muzică uşoară", 4 că este „un gen al muzicii simfonice", iar 3 că „jazzul... e jazz"). Cîţiva dintre ei au venit şi cu propuneri ce ar trebui, cred, avute în vedere. DIETER KOLF, linotipist , îmi place mult jazzul. De ce ? N-aş putea spune precis, îmi place muzica în general şi mi s-a părut firesc să mă apropiu şi de jazz, întrucît are virtuţi şi frumuseţi, după mine, superioare muzicii uşoare. Un coleg cu care am ascultat într-o seară o emisiune în cadrul căreia se transmitea şi muzică de jazz se plîngea că nu înţelege nimic, că e foarte obositor şi monoton. Aşa poate pare unora neiniţiaţi. Personal am studiat cîteva cărţi în legătură cu jazzul, am mai citit foarte sporadicele articole apărute ici şi colo, şi, mai ales, n-am scăpat nici un prilej de a asculta benzi sau emisiunile muzicale radiofonice. Mă gîndesc că n-ar fi rău ca la cluburile uzinale, care dispun de condiţii corespunzătoare, să-şi găsească locul şi audiţii muzicale, din care să nu lipsească jazzul. Aş mai îndrăzni să sugerez şi organizarea aici, la Braşov, fireşte dacă este posibil, a unei orchestre de jazz pe lîngă filarmonica locală. TIBERIU MANIU, student : Acum e vacanţă şi la Casa de cultură a studenţilor se mai organizează cite ceva. Dar rar... într-un timp, actorul Stan Bucur luase iniţiativa înfiinţării aici a unui cerc de jazz, ce a fost foarte apreciat de studenţi. In marele amfiteatru al Institutului politehnic au mai avut loc nişte expuneri ţinute de prof. univ. George Bălan, una din ele intitulîndu-se chiar „Bach şi jazzul". In vacanţă, dimpotrivă, se merge pe ideea că tinerii suprasaturaţi de învăţătură vor să se relaxeze, să se distreze, pur şi simplu şi, chipurile, ar refuza asimilarea de noi cunoştinţe de cultură generală. Am redat doar cîteva opinii. Sondajul făcut a dezvăluit că mulţi alţi iubitori ai muzicii de jazz sau dornici să o cunoască, aşteaptă ca şi în acest domeniu forurile culturale locale să manifeste aceeaşi iniţiativă. Pe cînd la Braşov o formaţie de jazz ? Carmen KEHIAIAN PUNCTE DE VEDERE Care va răspunde mai bine întrebărilor ce ne frământă ? Foto : GH. BANUTA I Nr. 7937 Seară de melodii maghiare Palatul culturii din Braşov a găzduit un concert de muzică maghiară, intitulat sugestiv „Rámos csizmát visel a babám" (denumirea unui cintec popular maghiar de mare circulaţie). Concertul a fost susţinut de orchestra populară a Filarmonicii de stat „G. Dima" din Braşov, sub conducerea muzicală a lui Béla Lovász şi Titi Prejmereanu. Spectacolul, care s-a bucurat de succes, a programat arii din operetele „Danko Pista", „János Vitéz“ şi „Silvia". ) 1 A II ( I 1 i