Drum Nou, iunie 1971 (Anul 28, nr. 8209-8234)

1971-06-11 / nr. 8218

Pag. 2 Sin constructor înalţă o Ii clădire intr-un timp record, cu sentimentul că este firesc să fie aşa ; medicul salvează vieţi ome­neşti avînd certitudinea că-şi îndeplineşte astfel, aşa cum trebuie, datoria; un mecanic de tren evită o catastrofă, dar nu pretinde că este­­ au­torul unui act de eroism. Sunt fireşti aceste gesturi pentru oricare dintre noi, in munca pe care o îndeplinim. Din a­­cest punct de vedere am pu­tea spune că in ceea ce fa­cem îndeobşte nu-i nimic spectaculos. Există doar ero­ism, cotidian - acele fapte exemplare dar obişnuite. Zil­nice. Repetabile. Sunt pretu­tindeni in jurul nostru. Re­porterului ii revine sarcina de a ie consemna, iar citito­rului de a le descifra semni­ficaţiile profunde... P­entru un mecanic de­­ locomotivă, duminica este o zi ca oricare al­ta, de muncă şi atenţie în­cordată. Părea a fi o zi obiş­nuită şi acea duminică, cind mecanicul Ion Filipescu şi el­autonul său Mihai Beşcucă s-au urcat la bordul locomo­tivei Diesel care avea să remorcheze trenul de marfă 31353, pînă la Hunedoara. Ora 8 şi 15 minute. Garnitu­ra se pune în mişcare, din staţia Braşov, grupa de tran­zit, urmînd să circule fără oprire — conform livretului de mers — pină la halta de miş­care Caţa. Ieşind din staţia Rupea, la o o curbă, mecanicul Ion Fiti- CITADINE Este firesc... pescu­işi inspectează, dintr-o singură privire, trenul. Obser­vă fum. Pericol. Avînd şi confirmarea mecanicului a­­jutor, Filipescu frînează. Două sute de metri şi trenul rămine nemişcat. Personalul de locomotivă constată că al treilea vagon după locomoti­vă are un fus de osie rupt, datorită încălzirii sale exce­sive. Încă puţin, şi trenul ar fi deraiat, avind ca urmare grave pagube materiale . După ce au asigurat men­ţinerea pe loc a trenului cu frinele de mină, cei doi s-au deplasat cu locomotiva izo­lată pină la prima staţie, pentru anunţarea celor in­­timplate. In ziua aceea — pină la eliberarea liniei — nu au mai putut circula mai multe trenuri de persoane şi de marfă. Dar asta nu era chiar atit de important, nici faptul că personalul locomo­tivei, pentru vigilenţa de ca­re a dat dovadă şi pentru promptitudinea cu care a ştiut să ia măsuri, a fost premiat cu 6.250 de lei. Im­portant este că avem astfel de oameni, calmi şi lucizi, care ştiu întotdeauna să-şi îndeplinească - firesc şi cu modestie - datoria.­­ A fost „noroc", sau vi­gilenţă ? l-am întrebat pe mecanicul Ion Filipescu. — Nu, nu poate fi vorba de „noroc". Vedeţi, mulţi cred că noi, mecanicii de locomotivă, nu avem altceva de făcut decit să oprim tre­nul in staţii; nu este adevă­rat. Mecanicul este dator să fie atent la tot ce se intim­­plă pe linie, atit in faţa cit şi in spatele trenului. De a­­ceea zic eu că nu a fost vorba de noroc; poate că şi „vigilenţă" este mult spus. De fapt, este vorba de sar­cina ce mi s-a încredinţat şi pe care am dus-o la îndepli­nire. Nu am făcut altceva decit să-mi îndeplinesc da­toria. Este firesc. ■. E­ste firesc, desigur. Şi to­tuşi — ce minunat lucru este să consideri o ast­fel de faptă, firească I M. CORNELII) DRUM NOU CA SĂ ŢII FRUNTEA SUS, TREBUIE SA MUNCEŞTI! La Braşov s-a constituit un TRIBUNAL al opiniei publice şi ne place să consemnăm cu ma­juscule această iniţiativă. Este o instanţă în toată regula, ca pre­şedinte, judecător, procuror, dar spre deosebire de obişnuitul complet de judecată, nu o sen­tinţă hotăra această veritabilă „instanţă" a onoarei­ şi demnită­ţii, ci dimpotrivă , o mină since­ră întinsă la timp celor aliaţi în pragul faptelor antisociale. Pen­tru că tinerii invitaţi în faţa co­misiei formată din Dumitru Mo­sora, secretarul Consiliului popu­lar municipal, Mihai Albu, pre­şedintele Judecătoriei Braşov, Va­sile Ţentea, procuror şef al pro­curaturii locale, lt. colonel Nicolae Vîrjan, şeful miliţiei municipale, Mihai Şerban, şeful Oficiului for­ţelor de muncă, şi Dumitru Ca­­lancea, prim-secretar al Comite­tului municipal U.T.C., erau che­maţi pentru o culpă cel puţin la fel de gravă : fuga de muncă în­­tr-o societate unde viaţa parazi­tară şi eludarea normelor de conduită, a principiilor ei juri­dice şi etice, nu poate fi accep­tată. Evident, e vorba de excep­ţii, de cazuri limită, dar opinia publică, societatea nu-i pot lăsa în afara preocupărilor lor. Pri­mul audiat este Ioan Petru Bar­bu, din Braşov, B-dul Lenin nr. 11. A terminat o şcoală profesio­nală, are 31 de ani şi de mai bine de un an nu are serviciu. — Din ce trăieşti tinere ? — Păi... ştiţi, mă ţine mama, am mai fost şi pe la sora la Sibiu... Stăm şi-l priveam pe „tînărul" din faţa mea. Bine hrănit, bine îmbrăcat, recunoaşte cu senină­tate că „îl ajută mămica", femeie în vîrstă de 55 de ani, muncitoa­re la Uzina de tractoare. De fapt ar mai avea el un motiv să nu muncească : o pensie alimentară de care ar vrea astfel să se es­chiveze. Dar nu pentru a-şi face autobiografia de trîndav fusese chemat aci. — In societatea noastră, mora­la socialistă obligă şi pretinde fiecărui om să-şi aducei contri­buţia la efortul colectiv spre mai mult, spre mai bine. Nu există cinste fără muncă, rosteşte pre­şedintele comisiei. Trebuie să munceşti! Activitatea comisiei nu se ma­terializează doar în „sfaturi şi discuţii de principiu", ci îşi do­vedeşte direct, imediat, eficien­ţa. împreună cu cel invitat, se studiază dorinţele sale, califica­rea profesională şi posibilităţile de încadrare, se găsesc soluţiile cele mai potrivite şi a doua zi se şi întocmesc actele legale de re­partizare în muncă. Aparent lu­crurile par simple. Numai că cei „invitaţi să muncească" înţeleg mult mai greu aceste înalte o­­bligaţii morale şi etice. Este ne­voie de răbdare, de înţelegere, de maleabilitate. Cel învăţat cu trîndăvia „pricepe" greu că via­ţa parazitară, lenea, fuga de muncă nu sunt compatibile cu cinstea şi demnitatea, cu respec­tul faţă de propria persoană. Eremia Szöcz n-a împlinit 21 de ani. Are o calificare, este strungar, în mai puţin de 3 ani s-a plimbat deja prin 8 întreprin­deri, de fiecare dată fiindu-i des­făcut contractul de muncă din cauza absenţelor nemotivate. U­­na peste alta, a fost mai mult „pe afară" decît în serviciu. . . Este căsătorit, are 2 copii (!) şi soţia sa nu doreşte decît un sin­gur lucru : „Să-l ia în armată, poate-i vine mintea la cap"... — Cine te îmbracă, cine-ţi dă bani să mănînci ? — Tata. .. — Dai copiilor dumitale ? îşi coboară „jenat" fruntea în pămînt. Şi are toate motivele. Ca să ţii fruntea sus, trebuie să munceşti, să-ţi achiţi cu cinste obligaţiile faţă de societate, faţă de oameni şi în cazul tău, Ere­mia Szöcz, obligaţiile elementare de părinte. Trîndăvind pe spi­narea părinţilor, a soţiei, trîndă­­veşti de fapt pe spinarea pro­priilor copii. Şi acest lucru este ruşinos, necinstit, deosebit de grav. Am asistat la îndelungi dialo­guri între membrii comisiei şi cei invitaţi. Ca un leit-motiv, aproa­pe în gura fiecăruia, un singur răspuns : „Mă ţine mama, mă ţi­ne tata". Deci, iată-i pe cei care încurajează primii trîndăvia „o­­draslelor" de 20—30 de ani : pă­rinţii. Iată de ce aceşti „tineri" ANCHETA SOCIALĂ — uneori nu tocmai tineri­i ca­lifică drept şicane eforturile co­misiei de a le găsi o slujbă po­trivită, dorindu-le binele mai mult decît şi-l doresc ei înşişi ! Iată-l pe Cornel Bîzu, un flă­cău de 19 ani, plesnind de să­nătate. De la terminarea şcolii generale a lucrat vreo 2 luni la U.M.M.R., vreo 10 zile la Indus­tria locală şi cam atît, a făcut el în „cîmpia muncii", cum îi place să spună. Ca să se pre­zinte în faţa comisiei, a fost ne­voie de o „invitaţie personală" a unui lucrător de miliţie. —■ Era aproape de prînz şi l-am găsit dormind, ne explică ofiţerul. Cînd s-a sculat, mama i-a pregătit cafeaua cu lapte, i-a dat o cămaşă curată. .. E nor­mal să nu-i ardă de muncă, cînd acasă are de toate. Să te mai miri atunci de ce priveşte chiorîş acest tînăr cînd i se cere socoteală pentru anii de tinereţe pe care şi-i iroseşte prin cafenele sau în diverse „excursii" prin oraşele ţării ? La orele dimineţii, cînd alţi tineri de vîrsta lui se grăbesc spre por­ţile uzinei, spre băncile şcolilor sau la facultate, măsurîndu-şi satisfacţiile în realizările obţinu­te cu mintea şi cu braţul, el sfo­răie fără griji în culcuşul cald de trîntor. Şi, probabil, mămica păşeşte în vîrful picioarelor prin odaie, să nu tulbure visele „o­­dorului". — Dar nu fac nici un rău, va ridica dumnealui din sprîncene a mirare. Nu fur, nu încalc legea, sînt un tînăr cinstit. Fals, tinere Bîzu ! Fals pentru că falsă este viața de parazit sub aripa ocrotitoare a părinţi­lor, pentru că trîndăvind cînd milioane ca tine muncesc, în­seamnă că îi înşeli, sfidîndu-i, pentru că lipsa unui scop al e­­xistenţei te împinge la periferia societăţii. Dar Bîzu are şi prieteni. „Ba­ronul" vinde bilete cu suprapreţ în faţa cinematografelor, „Guri­ţă" se ocupă pe „cont propriu" cu achiziţionarea de sticle şi borcane goale, „Fane Babanu", are un „aranjament" cu nişte ceasuri : vinde şi cumpără. Dacă nu curge, pică. .. Invîrteli şi afa­ceri, găinării mărunte sau chiar infracţiuni, iată „preocupările" unei ridicole minorităţi a tine­retului braşovean, care ar fa­ce orice numai să nu munceas­că. N-au idealuri, n-au pasiuni, n-au ţeluri, totul rezumîndu-se la o existenţă parazitară, searbădă, care va sfîrşi mai de­vreme sau mai tîrziu în boxa acuzaţilor. Dar atunci nu-i va „judeca" in­stanţa de care am­­re­uu­a­t­­­acum, ci una adevărată care, în numele legii, condamnă infrac­ţiunea cu ani de închisoare ! Iată de ce ne-am bucurat a­­flînd că săptămînal, în fiecare marţi, tineri sau mai puţin tineri, neînvăţaţi cu munca, vor fi invi­taţi în faţa comisiei, şi împreu­nă vor găsi pentru fiecare local potrivit în marele front al mun­cii. Li­ se vor întocmi fişe de evi­denţă, vor fi supravegheaţi aco­lo unde sunt repartizaţi, de ei se vor ocupa organizaţiile obşteşti, vor fi daţi în grija celor mai har­nici ca să înveţe ce este hărni­cia­. Şi poate cu timpul comisia nici nu va mai funcţiona. Pentru că, probabil, nu va mai fi ne­voie. Dar pînă atunci, îi urăm o caldă încurajare pentru nobila misiune ce şi-a propus-o, de a demonstra şi a convinge că cinste fără muncă nu există! Ca să ţii fruntea sus, trebuie să munceşti ! Dumitru RUJAN LA SEMNALELE OPINIEI PUBLICE, FACTORII DE DECIZIE RĂSPUND In ziarul nostru din 24 aprilie, la rubrica „Scri­sori deschise", Ion Puiu din Braşov, Calea Bucu­reştilor nr. 87, semnala aprovizionarea deficita­ră a Hanului turistic din Bran, atitudinea nepoli­ticoasă a personalului, precum şi unele defici­enţe organizatorice. Fa­ţă de cele relatate, am primit următorul răspuns semnat de tov. Alexan­dru Spiridon, preşedin­tele U.J.C.C. „Articolul dv. a con­stituit un sprijin efectiv fr.­­.--relict, fiind analizat pe larg cu fac­torii răspunzători. Pen­tru îndreptarea situaţiei s-au luat următoarele măsuri : înlocuirea res­ponsabilului Ion Sitaru cu un cadru bine pre­gătit profesional, de a­­semenea, a bucătarului şi a 3 ospătari. S-a pre­lucrat cu întregul per­sonal regulamentul de ordine interioară şi s-a expus la foc vizibil con­dica de sugestii şi re­clamaţii. Am dispus lăr­girea sortimentelor de băutură direct de la podgorii, cumpărarea de pe piaţa neorganizată a produselor deficitare şi onorarea cu prioritate de către depozit a ori­câtor comenzi. Şeful ser­viciului de alimentaţie publică are dispoziţie de a controla cel puţin de două ori pe săptămî­­nă această unitate". Din partea I.R.E. Bra­şov primim următorul răspuns : „Referitor la nota apărută în ziarul „Drum nou" din 14 mai 1971, intitulată „Inter­venţia discretă", vă co­municăm următoarele : In ziua de 10 mai 1971 maşina 31-Bv.­2177, a­­parţinînd I.R.E., a exe­cutat o cursă pe Valea Răcădăului după orele de program şi fără a­­probare din partea în­treprinderii. Pentru acest fapt, şoferul Ştefan Fe­­rencz a fost sancţionat disciplinar, cazul fiind prelucrat cu toţi anga­jaţii subunităţii respec­tive. Vă mulţumim pen­tru ajutorul dat". Sem­nează ing. Ştefan Wolf, director al I.R.E. Din partea Direcţiei de poştă şi telecomuni­caţii Braşov, referitor la două note critice apăru­te în ziarul nostru din 22 mai 1971, am primit următorul răspuns : „Vă facem cunoscut că pen­tru deficienţele semna­late se face vinovat fac­torul poştal Gheorghe Strîmbu, care deserveş­te sectorul Stupini. A­­vînd în vedere că a mai fost sancţionat pentru acelaşi gen de aba­teri, i s-a întocmit dosar pentru desfacerea con­tractului de muncă. In legătură cu sesizarea critică privind deservi­rea publicului la oficiul P.T.T.R. nr. 2, am cerce­tat cele semnalate de dv. si am constatat ca ele sunt juste. Pentru proasta organizare a serviciului, dirigintele o­­ficiului, Viorica Bogdan, a fost sancţionată cu mustrare, iar oficianta de serviciu, Florica Ma­­crea, cu avertisment. Pentru viitor s-au luat măsuri ca în caz de a­­glomeraţie, între orele 17—20 să fie dublat ser­viciul la ghişeu". Sem­nează directorul Direc­ţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii, ing. Mi­hai Ilie. Tot la rubrica „Scri­sori deschise", am pu­blicat sesizarea tov. A­­lexandrina Anania, din satul Vlădeni, comuna Dumbrăviţa, care recla­ma modul defectuos de deservire la magazinul alimentar cu autoservi­re din Vlădeni. Din par­tea Cooperativei de con­sum din Dumbrăviţa co­municăm următorul răs­puns semnat de preşe­dintele Helmuth Zerwes. „Analizînd cele semna­late s-au constatat une­le deficienţe privind res­pectarea orarului de funcţionare, curăţenia în unitate şi aproviziona­rea. Pentru aceste defi­cienţe, conducerea coo­perativei a hotărît retro­gradarea în funcţie pe timp de trei luni a ges­tionarului Traian Meiu”. Un grup de locatari de pe strada Constantin Lacea din Braşov re­clamau în ziarul nostru din 4 iunie 1971 mersul greoi al lucrărilor de a­­menajare şi moderniza­re a aleii Filimon Sîrbu, prevăzută a se termina în luna. . . septembrie. Faţă de cele relatate, conducerea I.R.C. Bra­şov, prin răspunsul sem­nat de ing. Constantin Huţanu, directorul între­prinderii, ne comunică : „S-au luat măsuri pen­tru finalizarea în cel mai scurt timp a lucrărilor începute, astfel că pînă la sfîrşitul lunii iunie a.c. aleea va fi complet terminată". Rubrică realizată de D. IOANID Cariera de gazetar m-a obli­gat să lecturez o puzderie de referate, unele antrenante, altele anoste, unele lăbărţate, altele concise, dar toate semnate de cel ce şi-a stors creierii ca să lase arhivei un document, cit de cît serios. Şi pot afirma că, fără să fii grafolog, din studiul unui referat eşti în măsură să contu­rezi în linii generale, trăsăturile de caracter ale autorului, perso­nalitatea acestuia (în cazul cînd dispune de aşa ceva). Aşa, bunăoară, din lecturarea referatului din 21 / 1971, al sec­ţiunii de gospodărie comunală şi locativă a Consiliului popular municipal Braşov, al cărui autor a „uitat" să semneze documen­tul, ajungi la concluzia certă că anonimul referent este un tip ini­mos, evlavios, filantrop, săritor la rugăminţile petiţionarilor. Reproducerea referatelor am evitat-o cît am putut. Dar dacă restabilirea adevărului cere să mă dezic de vechile-mi deprin­deri, o voi face. Am slujbă şi casă, cu chiria sunt la zi, nu mă tem deci că voi fi luat la ochi de vreun referent cărpănos. Deci, referatul : „Pe strada Nicolae Iorga nr. 20 locuieşte (a se citi ,,a locuit") familia Ion Brătuc, compusă din soţ, soţie şi două fete, ocupind trei camere. Intre timp, fami­lia Brătuc a divorţat, iar prin sentinţa civilă nr. 466, din 21­anuarie 1971 s-au atribuit­­ so­ţiei două camere şi soţului una ameră.. Aici întrerupem lectura refe­­atului, ca să introducem pe ci­­titor în preafericita comunitate a unchiului Petrescu şi a nepo­tului Ionescu. Aşadar, trecem din nou la citirea referatului : „Menţionăm (observaţi că un referent care vrea să rămînă în anonimat, utilizează plurgiul) că familia Ion Petrescu, de pe str. Eminescu nr. 12, se uneşte cu familia Ion lonescu (nepotul lui Petrescu) şi solicită (a se citi că li „s-a dat") spaţiul de pe str. N. Iorga nr. 20, compus din trei camere, o bucătărie, o baie, o magazie, o cămară de ali­mente, acces la pod şi pivniţă". La acest punct, abandonăm din nou referatul, pentru între­bări limpezitoare : — Noi nu cunoaştem nici o lege prin care două familii pot fi unite într-un singur spaţiu al cărui titular este unchiul Petres­cu. Din cîte ştim titulari ar tre­bui să fie ambele familii. Lămu­­riţi-ne deci onoraţi distribuitori de spaţii de la I.G.L. — Nu te lega de fleacuri, sti­mate gazetar, vine răspunsul, cam în răspăr. Citeşte referatul şi vei avea răspunsul. Să-l citim deci împreună : „Pe repartiţia ce se va emite (a se citi „s-a emis") pe numele Ion Petrescu, nu se va trece nepotul Ionescu, care de mult s-a mutat la Bucureşti. . După lecturarea acestei fraze, cititorii sunt invitaţi ca împreu­nă cu mine să exclame un „ahaa !!" prelung şi de înaltă frecvenţă, ca exclamarea să se audă la I.G.L. şi chiar mai sus, la vicepreşedinţia consiliului popular municipal. — Nu pot pricepe de ce ono­raţii manipulatori de spaţii „u­­nesc" pe un unchi cu un nepot care e „plecat demult la Bucu­reşti" ? — Şi totuşi, e aşa de uşor de priceput. De îndată ce nepotul Ionescu primeşte spaţiu în Ca­pitală (poate că l-a şi primit), unchiul Petrescu din Braşov ră­mine cu elegantul şi rîvnitul a­­partament de pe N. Iorga nr. 20. Poziţie centrală, parc în fa­ţă, repartiţie în regulă. Un ultim capitol din referat : „Pe repartiţia de pe strada Sa­turn (fostul domiciliu al nepo­tului Ionescu) ca titular se va trece Ion Brătuc". — Altă nelămurire, onoraţi distribuitori de spaţii. Prin sen­tinţa civilă nr. 466, Judecătoria Braşov a atribuit lui Ion Brătuc una cameră. Apartamentul din str. Saturn dispune de două ca­mere, bucătărie, baie, hol şi de­pendinţe. Oricum, pentru o sin­gură persoană. . . — Calmează-te. Şi-a adus şi un frate. Că dacă unchii se a­­jută frăţeşte cu nepoţii, ce să zicem de fraţi ? Aici ajungem la finalul cele­brului referat care „uneşte" în acelaşi apartament pe unchiul din Braşov cu nepotul din Bucu­reşti şi pe doi fraţi iubitori. îi felicităm pe toţi patru pentru modul în care au cîntat pe la uşa I.G.L. şi pe la alte uşi mai mărişoare. îi felicităm şi pe cei ce s-au lăsat cîntaţi. Să fie într-un ceas bun, sti­maţi tovarăşi, dar mă tem să nu iasă rău. A. SOCACIU IŞE® Unchiul Petra şi nepotul lira se unesc conform repartiţiei Nr. 8218 POŞTA PAGINII începem rubrica noas­tră de astăzi cu două corespondenţe din Pre­deal. Un vechi şi inimos corespondent al ziarului nostru, D. CONSTANT­I­DE, ne scrie: ,,Există în Predeal o gară nouă şi modernă — o adevărată poartă a ospitalităţii­­ prin care trec zilnic sute de turişti români şi străini. Gara este dotată cu mai toate serviciile reclamate de un asemenea edificiu, li lipseşte însă un serviciu de hamali, organizat şi controlat. Carenţa este suplinită - lamentabil în­să — de o adevărată ceată de indivizi care nu inspiră garanţie, care te asaltează cu ,, amabilitate" imediat ce ai pus piciorul pe pe­ron. După cîte ştim, în alte gări din ţară, există cîţiva hamali îmbrăcaţi în unifor­mă îngrijită, cu număr vi­zibil pe mină, care pres­tează aceste servicii către turişti. De ce nu ar fi şi la Predeal aşa?" Am avansat sugestia Re­gionalei de căi ferate Braşov, care a primit-o cu mult interes (,,Cum de nu ne-a venit ideea pînă acum ? !. . Am primit asigurări că, încă în cursul acestei luni, activi­tatea de hamali din staţia Predeal va fi asigurată de 3 - 5 oameni, care v­or fi instruiţi de şeful staţiei şi de miliţia T. F. Ei vor fi obligaţi să poarte, în timpul serviciului, halate îngrijite, cu număr de or­dine pe mînă, şi vor fi prezenţi în staţie atît la trenurile de zi cît şi la cele de noapte. Suprave­gherea hamalilor se va fa­ce de către salariaţii C.F.R. numiţi de şeful staţiei. Aşteptăm ,,cu ceasurile la mînă" realizarea acestui deziderat. Sperăm ca pro­misiunea să nu fi apucat pe. . .linia moartă. O altă scrisoare din Pre­deal am primit-o de la ARMAND CRISTEA, str. Panduri, nr. 20. Acesta se plîngea de felul cum a fost servit - mai precis, nu a fost servit - la res­taurantul ,,Carmen" din localitate, ,,In seara de 15 mai a.c., am intrat în local împreună cu trei per­soane. Ne-a întîmpinat un ospătar mai in vîrstă. L-am rugat să ne aducă, pen­tru început, două coniacuri mici și două lichioruri. Pe un ton impertinent, ospă­tarul ne-a spus: — Aici e regim de can­tină. Mai întîi mîncaţi, apoi beţi ! - Acestam­ doar aperi­tivul. Pe urmă am dori patru fripturi, apoi nişte vin şi bere. - Nu se poate! Dacă vreţi coniac, vi-l aduc după friptură, dacă nu, poftiţi la braserie. Acolo mai întîi se bea şi apoi se mâ­­nîncă. Aici este invers. După mai multe încer­cări zadarnice de a-l găsi pe responsabilul unităţii, sau de a-i afla numele ospătarului nepoliticos, am fost pur şi simplu nevoiţi să părăsim localul. Consi­der ca asemenea oameni nu aduc decît deservicii unităţilor şi întreprinderilor în care lucrează şi, în con­secinţă, . . . .în consecinţă, am ve­rificat cele semnalate şi ele se adeveresc întru totul. Ospătarul abuziv, care a făcut un secret din nu­mele său, se numeşte Mir­­cea Pădureanu. Pentru în­ceput, el a fost penalizat cu 15 la sută din salariul pe luna mai şi avertizat că la prima abatere — atenţie, deci! — va fi sanc­ţionat cu desfacerea con­tractului de muncă. Tova­răşe corespondent, stimaţi consumatori, poftiţi la res­taurantul ,,Carmen" din Predeal, în sectorul deser­vit încă de ospătarul Mir­­cea Pădureanu, pentru a-i da omului prilejul să se reabiliteze. Sau - cine ştie? - să lase locul al­tuia, care dovedeşte multă solicitudine faţă de con­sumatori. O scrisoare semnată in­descifrabil are aproxima­tiv următorul conţinut: sem­natara s-a prezentat la unitatea de coafură nr. 29, de pe Calea Bucureştiului, să-şi vopsească părul. Per­sonalul de acolo a refuzat să o servească cu mate­rialul ei, deci percepîn­­du-i taxă numai pentru manoperă, in final, autoa­rea scrisorii ne întreabă: ,,de ce cooperativa ,,Igie­na" nu fixează tarife şi pentru cazurile de coafare cu materialul clientului?" Cum asemenea discuţii între cliente şi coafeze nu sunt tocmai sporadice, spre lămurirea chestiunii, i-am solicitat preşedintelui coo­perativei ,,Igiena",­­ Ră­­dulescu, să explice raţiu­nea unei atare măsuri. ,,Pe scurt, cînd s-a luat măsura de a nu fi nici o clientă servită cu materia­lul său, s-au avut in vedere trei considerente: 1) în depozitele noastre există suficiente materiale și în­­tr-o gamă largă; 2) ma­terialele noastre sunt ga­rantate, așa incit nu pot pune în pericol sănătatea publica (cine poate garan­ta de materialul clientului, procurat adeseori ,,la ne­gru"?); 3) în momentul în care am admite un al doilea tarif - numai pentru manoperă - am deschide singuri portiţa speculei pentru unii dintre angajaţii noştri. Deci să poftească în unitaţiile noastre orice clientă - cît ar fi de pre­tenţioasă - şi noi îi oferim serviciile in întregime şi garantat". In principiu suntem de acord. Dar ,vezi că adesea clientele trebuie să-și adu­că materialul, deoarece cooperativa nu dispune de el. Concret, este vorba de vopsea neagră pentru păr. în acest caz de ce este totuși obligată clienta să achite vopseaua? EMIL BALACEANU, anga­jat al uzinei ,,Metrom", secţia 212. Pentru soluţio­narea diferendului pe care susţineţi că l-aţi fi avut la începutul lunii mai, cu maistrul Ion Jinga, adre­­saţi-vă comisiei de jude­cată de pe lîngă comi­tetul sindicatului din între­prindere. Fiţi sigur că o să vă facă o dreaptă ju­decată, mai ales că, aşa cum spuneţi, aveţi suficienţi martori. Rubrică realizată de I. Al. BARBU

Next