Drum Nou, septembrie 1971 (Anul 28, nr. 8288-8313)
1971-09-26 / nr. 8310
X Pag. 2 SiHIHI MI Hlülfii HIH'i HI Hiüll DRUM NOU Organizaţiile sindicale - important factor educaţional Amplul program elaborat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi adoptat de conducerea partidului privind îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii a pus şi în faţa organelor şi organizaţiilor sindicale sarcini de mare răspundere, sporindu-le rolul şi atribuţiile în programul de ridicare a conştiinţei socialiste a maselor. Acest important obiectiv pus în faţasindicatelor a constituit subiectul unei largi dezbateri în cadrul recentei plenare a Consiliului judeţean Braşov al U.G.S.R. în referatul prezentat cu acest prilej de către tovarăşul Ioan Măriuş, preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor, au fost trecute, succint, în revistă rezultatele bune obţinute, ca urmare a sporirii preocupărilor organelor şi organizaţiilor sindicale pentru educaţia oamenilor muncii, a aportului mai susţinut al acestora la vasta muncă politică şicultural-educativă desfăşurată de partid pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste a poporului. Consiliul judeţean al sindicatelor, consiliile municipal, orăşeneşti şi comitetele sindicatelor, sub îndrumarea organelor şi organizaţiilor de partid, au corelat mai eficient munca politică şi cultural-educativă pentru creşterea conştiinţei socialiste cu îndeplinirea sarcinilor economice, fapt ce se reflectă în rezultatele obţinute. Dar, dincolo de aceste rezultate meritorii — sublinia referatul — munca politică şi cultural-educativă desfăşurată de sindicate nu s-a ridicat totuşi la nivelul cerinţelor şi exigenţelor, nu se vădeşte încă grija pentru a da conţinutului acestei munci un caracter militant, combativ, care să contribuie efectiv la educarea partinică, revoluţionară, a maselor de salariaţi. Astfel, la întreprinderi cum ar fi: Uzina nr. 2, Fabrica de tricotaje, Uzina de tractoare, Fabrica de radiatoare şi cabluri, Fabrica de scule Rîşnov, întreprinderea de Construcţii locale Braşov, întreprinderea de gospodărire comunală Făgăraş sunt încă frecvente cazurile cînd prezentarea documentelor de partid îmbracă mai mult un caracter informaţional, de afişare, în locul unor dezbateri organizate. De asemenea, unele comitete ale sindicatelor, ca cele de la uzina „Hidromecanica", Combinatul chimic Făgăraş, uzina „Electroprecizie" Săcele, uzina „Colorom" Codlea şi altele au dovedit o slabă combativitate faţă de manifestările de parazitism şi tendinţele de căpătuială ale unor salariaţi. Totodată, informarea a arătat, în spirit autocritic, că neajunsurile semnalate se datoreze în bună măsură stilului şi metodelor de muncă deficitare, inconsecvente, ale biroului executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor, în luările de cuvînt participanţii la plenară au dezbătut, în spiritul unei înalte combativităţi revoluţionare, în spirit comunist, militant, activitatea educativă desfăşurată de sindicate, arătînd deschis lipsurile şi deficienţele şi făcînd valoroase propuneri pentru remedierea acestora. Inginerul Vladimir Barzacovschi, responsabilul comisiei inginerilor şi tehnicienilor din cadrul comitetului sindicatului de la Uzina de tractoare, a arătat că „un produs de calitate se face numai cu oameni de calitate", cu oameni cu o înaltă conştiinţă socialistă. Continuînd ideea, tov. Ştefan Ciochinaru, preşedintele comitetului sindicatului de la uzina „6 Martie" Zărneşti, nominalizînd realizările obţinute de membrii de sindicat, a conchis că acestea nu reprezintă totuşi posibilităţile politice şi organizatorice ale organului sindical din uzină. „Aş propune — a spus vorbitorul — ca membrii Consiliului judeţean al sindicatelor să participe efectiv la perfecţionarea activului sindical din întreprinderi şi instituţii, să-i înarmeze cu metode multiple şi eficiente de educare comunistă a oamenilor muncii, specifice sindicatelor, în condiţiile intensificării activităţilor menite să sporească rolul şi eficacitatea muncii politicoideologice şi cultural-educative în rîndul maselor, un rol de seamă îl are clubul muncitoresc. „Aici... sublinia Ion Borbel, directorul clubului sindicatului uzinei de autocamioane , salariaţii îşi desfăşoară o bună parte din timpul liber. Ne-am mulţumit să organizăm uneori expuneri fade, neantrenante. S-a făcut prea puţin simţită funcţia educativă a clubului în viaţa uzinei. Uzina de autocamioane se mîndreşte cu numeroşi muncitori cu o vastă experienţă. Pe aceştia, în viitor, îi vom atrage la activităţile clubului pentru a împărtăşi din experienţă lor de muncă şi viaţă cadrelor tinere aflate la începutul deprinderii tainelor meseriei. De asemenea, vom întări colaborarea cu Comitetul judeţean pentru cultură şi artă, cu filialele uniunilor de creaţie, în vederea organizării unor discuţii cu oamenii muncii despre rolul artei şi literaturii în dezvoltarea conştiinţei socialiste". Nu în acelaşi fel a abordat problema muncii cultural-educative bibliotecara Estera Molnár, de la Combinatul chimic Făgăraş. Tovarăşa a relevat unele acţiuni întreprinse de bibliotecă cum ar fi : recenzii, „Recunoaşteţi scriitorul" etc., activităţi necesare, e adevărat, dar care sunt departe de a acoperi întregul cîmp al educaţiei politico-ideologice. Preşedinta comitetului sindicatului de la Fabrica de stofe, Florica Nicolau, a arătat că dacă fabrica este cotată astăzi ca întreprindere codaşă, aceasta se datoreşte în parte şi stilului de muncă deficitar al organizaţiei sindicale. „De aceea ne-am propus să revedem în spirit autocritic întreaga muncă depusă pînă acum, să ancorăm întregul plan de acţiune în specificul şi realităţile fabricii noastre. Totodată, vom intensifica munca de la om la om pentru întărirea responsabilităţii fiecărui salariat în organizarea producţiei şi a muncii, în legătură cu planul de măsuri al Consiliului judeţean al sindicatelor, cred că el trebuie să prevadă mai concret sprijinul pe care" membrii consiliului îl vor acorda organelor sindicale din întreprinderi şi instituţii". Numeroşi vorbitori, printre care: Gheorghe Clinciu, preşedintele Comitetului sindicatului de la O.C.L. Alimentara, Ion Axente, preşedintele Consiliului orăşenesc al sindicatelor Codlea, prof. dr. ing. Gherman Drăghici, vicepreşedinte al Consiliului judeţean Braşov al sindicatelor, Nichita Petreneac, membru al biroului executiv al Consiliului municipal Braşov al sindicatelor, şi alţii au subliniat necesitatea găsirii de către organele şi organizaţiile sindicale a celor mai eficiente forme şi metode de educare comunistă a salariaţilor, a tuturor membrilor de sindicat în scopul realizării în condiţii optime a sarcinilor economice. Stadiul muncii administrative, funcţionăreşti, impregnată de formalism, trebuie repede depăşit — spuneau vorbitorii — şi înlocuit cu acţiuni vii, conectate direct la problemele uzinei şi ale oamenilor. In acest sens, combativitatea adunărilor sindicale trebuie orientată spre situaţii concrete, nominale. Şedinţele sindicale — planificate sau convocate ad-hoc ■— trebuie să fie simţite de salariaţi ca nişte autentice tribune prin care opinia de masă sancţionează abaterile şi trage la răspundere pe fiecare salariat ce nu înţelege să se achite exemplar de sarcinile sale de producţie şi obşteşti. Luînd cuvîntul în cadrul plenarei, tovarăşul Ioan Bordaş, secretar al Comitetului judeţean de partid, subliniind marea semnificaţie teoretică şi practică a documentelor elaborate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a arătat că acestea pun în faţa organelor şi organizaţiilor sindicale sarcina de excepţională însemnătate a desfăşurării unei intense activităţi de perfecţionare a cunoştinţelor, de formare şi dezvoltare a profilului moral-ideologic caracteristic constructorilor societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Vorbitorul a subliniat în continuare că munca de educare a oamenilor a fost uneori subapreciată, că nu au fost mobilizate toate forţele de natură educaţională de care dispun sindicatele, ceea ce a determinat apariţia unor fenomene de parazitism social, a condus la perpetuarea nepermisă a fluctuaţiei. Vorbitorul a recomandat, apoi, Consiliului judeţean al sindicatelor să-şi concentreze activitatea în direcţia perfecţionării mijloacelor de informare politică a salariaţilor, a măririi eficacităţii mijloacelor activităţii politice de masă, a sporirii interesului angajaţilor pentru ridicarea nivelului pregătirii profesionale, acordînd tot sprijinul necesar organelor şi organizaţiilor sindicale din judeţ pentru realizarea acestor obiective, în încheierea dezbaterilor plenare, a luat cuvîntul tovarăşul Pavel Ştefan, membru al C.C. al P.C.R., secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, care a apreciat că plenara a dezbătut cu simţ de răspundere importantele sarcini ce revin sindicatelor privind îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii, în lumina programului de educare comunistă a poporului adoptat de conducerea partidului. Vorbitorul a arătat în continuare că este necesar să se înceapă de la grupa sindicală, care trebuie transformată într-o înaltă şcoală de educare a membrilor de sindicat, în spiritul combativităţii şi vigilenţei revoluţionare, astfel, ca la nivelul ei, să se constituie o puternică opinie de masă împotriva acelora ce nu se încadrează în normele şi regulile moralei socialiste. De asemenea, cluburile, formaţiile artistice de amatori, bibliotecile sunt datoare să pregătească activităţi mai concludente, cu un puternic caracter educativ. Munca politico-educativă dusă de organizaţiile sindicale în rîndul salariaţilor să fie subordonată îndeplinirii în cele mai bune condiţii a sarcinilor de producţie. Printr-o muncă desfăşurată sub semnul unei înalte exigenţe, a spus în încheiere tovarăşul Pavel Ştefan, rezultatele vor fi mai rodnice, neajunsurile tot mai puţine. Spiritul militant, combativ, conştient trebuie să caracterizeze întreaga activitate a organelor şi organizaţiilor sindicale, a fiecărui membru de sindicat. Este spiritul documentelor pe,care le dezbatem în această plenară, spirit de pregnantă conştiinţă revoluţionară, propriu partidului nostru comunist. într-o atmosferă de puternică însufleţire, plenara a aprobat textul unei telegrame adresate COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, în care se arată printre altele: „Strîns uniţi în jurul Partidului Comunist Român, al Comitetului său Central, în frunte cu dumneavoastră, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, exprimăm hotărîrea nestrămutată a tuturor membrilor de sindicat din judeţul Braşov de a infăptui neabătut politica internă şi externă a partidului şi ne angajăm în faţa conducerii partidului, a dumneavoastră personal, să nu precupeţim nici un efort, să muncim cu abnegaţie şi dăruire pentru realizarea şi transpunerea în viaţă a grandiosului program elaborat de cel de-al X-lea Congres al P.C.R., pentru înflorirea scumpei noastre patrii. Republica Socialistă România". Ermil RADULESCU însemnări de la plenara Consiliului judeţean Braşov al U.G.S.R. Iniţiatorii acţiunii „Micronlgramul-secunda în slujba eficienţei“ raportează primele succese (Urmare din pag. I) motivate se trec prea uşor cu vederea, iar învoirile se acordă cu prea multă uşurinţă. împotriva acestor acte de indisciplină prietenii secundei vor trebui să ia o atitudine fermă. Utilizarea mai deplină a timpului de lucru, repararea şi întreţinerea mai atentă a zestrei tehnice din dotare, au facilitat creşterea indicelui de utilizare a maşinilor de la 92,2 la sută la 92,8 la sută. La acest indicator uzina „Rulmentul" s-a situat peste nivelul mediu atins de industria judeţului. Cel atins nu reprezintă însă o limită. Prin mai buna organizare a muncii, prin exigenţă şi această cotă atinsă se poate îmbunătăţi. Nici în acest domeniu constructorii de rulmenţi nu şi-au spus ultimul cuvînt. Ei se străduiesc în prezent să reducă volumul încă ridicat al întreruperilor în funcţionarea maşinilor. De altfel, în ultimele două luni prin buna folosire a timpului de lucru şi a maşinilor s-a obţinut aici un spor de producţie de 6.500.000 lei. Succese de seamă au obţinut prietenii micronului şi gramului. Sancţionarea morală şi materială promptă a celor ce lucrau neatent, superficial, a celor ce produceau rebuturi, a făcut posibil ca volumul ecoiflomiilor de metal să depăşească dublul angajamentului anual. Astfel, uzina, care ani de-a rîndul a fost criticată pentru depăşirea consumului de metal, îşi înscrie în prezent numele printre unităţile fruntaşe în gospodărirea metalului, cu o economie de 52,3 tone. Desigur, şi la acest capitol mai este teren de afirmare. Procentul rebuturilor— 2,81 la sută — este însă pasibil de micşorare. Preocupările concrete, sistematice, pentru îmbunătăţirea indicatorilor calitativi parţiali, au un corespondent fidel şi la nivelul indicatorilor calitativi de sinteză. Utilizarea mai deplină a fondului de timp, creşterea indicelui de utilizare a maşinilor s-au reflectat pozitiv în sporirea indicelui de schimburi de la 2,75 la 2,76, în depăşirea sarcinilor de creştere a productivităţii muncii, pe opt luni, cu 3,2 la sută, faţă de 2,1 la sută cît reprezintă angajamentul anual reînnoit. La fel, economiile de metal şi îmbunătăţirea calităţii produselor au facilitat obţinerea, în opt luni, a unor beneficii suplimentare în valoare de 28.215.000 lei, depăşindu-se şi la acest indicator nivelul angajamentului anual reînnoit. Primele rezultate ale acţiunii sunt deci meritorii pe toate fronturile activităţii economice din uzină. Ele obligă fireşte la intensificarea activităţii politico-educative — care este cheia succeselor — la toate locurile de muncă, în acest scop vor trebui revăzute şi obiectivele întrecerii socialiste. De altfel, în luna trecută au fost reînnoite angajamentele anuale. Unele s-au realizat însă. Deci trebuie revăzute din nou, spre a le transforma în obiective mobilizatoare, pentru a căror atingere să se concentreze întreaga muncă politico-educativă. Considerăm că rezultatele obţinute de colectivul uzinei „Rulmentul” vor îndemna şi celelelate întreprinderi din judeţ pentru preluarea creatoare a iniţiativei „Micronul-gramul-secunda în slujba eficienţei". Acţiunea nu va trebui lăsată însă să se desfăşoare de la sine, în acest scop organele locale de partid şi ale sindicatelor au datoria să acorde un sprijin efectiv. Nr. 8310 Probleme actuale, stringente, la început de an şcolar ATELIERELE-ŞCOALĂ, ÎNTRE CERINŢE ŞI REALIZĂRI în educarea şi pregătirea tinerei generaţii pentru sarcinile ce-i revin în anii edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate, un loc însemnat ocupă educaţia prin şi pentru muncă a elevilor. Din acest punct de vedere, anul şcolar 1971—1972 dobîndeşte o notă dominantă deosebit de semnificativă pentru acţiunea de perfecţionare a şcolii româneşti: munca productivă, devenită disciplină de învăţămînt, va completa substanţial pregătirea tinerilor cu priceperi, deprinderi şi cunoştinţe, necesare pentru economia societăţii moderne în care vor lucra. In judeţul nostru existau, pînă la 1 septembrie a.c., 73 de ateliere-şcoală, numărul lor fiind mărit, pînă la începerea noului an şcolar, la 94. Sub îndrumarea nemijlocită a Comitetului judeţean de partid, s-au întocmit, pentru fiecare dintre cele trei zone — Braşov, Făgăraş, Rupea — planuri detaliate cu măsurile ce trebuie luate în direcţia construirii, amenajării şi dotării atelierelor-şcoală. Dacă conducerile unor şcoli ca cele din Ghimbav, Homorod, Prejmer, Mîndra, sau Şcoala generală nr. 4 şi liceul din Săcele au manifestat o preocupare continuă pentru punerea în funcţiune cît mai rapid a atelierelor-şcoală, în altele practica productivă a elevilor n-a început şi nici nu s-au creat condiţiile pentru a putea începe în zilele ce urmează. Printre acestea din urmă, se află: şcolile generale din Fundata, Apaţa, Dopca, Buneşti, Dumbrăviţa, liceele nr. 1 şi 2 din Făgăraş, liceul din Zărneşti ş.a. Dacă s-ar face „statistica" acestor şcoli, s-ar constata că numărul lor depăşeşte cifra de 25. Şi este locul aici să facem un apel la două mari întreprinderi: Combinatul chimic din Făgăraş şi uzina „6 Martie" din Zărneşti, care se numără încă printre întreprinderile ce nu sprijină suficient şcolile pe care le patronează. Viind să constatăm care este situaţia în municipiul Braşov, ne-am deplasat, împreună cu ing. Nicolae Moraru, inspector şcolar, la mai multe şcoli braşovene, Şcoala generală nr. 18. Directoarea şcolii, prof. Olivia Orman, ne-a relatat: „Şcoala noastră este patronată de „Hidromecanica", aşa încît elevii noştri din clasele a IX-a şi a X-a fac practică în atelierele de strungărie ale uzinei, iar fetele vor lucra, fie la ţesătoria Fabricii de stofe, fie în atelierul de croitorie al şcolii". S-a stabilit o strînsă relaţie între şcoală şi uzină, iar ceea ce este esenţial şi trebuie subliniat în mod deosebit este înţelegerea — şi aplicarea în consecinţă, atît de către conducerea şcolii, cît şi de cea a întreprinderii — a acestor măsuri necesare dezvoltării caracterului aplicativ al învăţămîntului. Şcoala generală nr. 3. Cînd am intrat în biroul directoarei Eugenia Bălcescu, am găsit la masa de lucru conducerea şcolii şi o echipă de specialişti din partea Uzinei nr. 2 — care, începînd din acest an, va patrona şcoala — perfectînd condiţiile de desfăşurare a practicii elevilor în uzină şi în atelierele-şcoală. Aici, întreprinderea îşi oferea sprijinul şi în privinţa dotării, nu numai a atelierelor ci şi a laboratoarelor de fizică şi chimie. Ce trebuie reţinut din modul în care au fost tratate problemele în cadrul acestei şcoli? în afara înţelegerii exacte de către conducerea şcolii a sarcinii privind educarea prin muncă şi pentru muncă a elevilor, am reţinut deosebitul interes manifestat de întreprindere pentru această problemă. Cum s-a concretizat? La 4 septembrie a.c. directorul Uzinei nr. 2, ing. Olimpiu Munteanu, a dispus formarea unei comisii în componenţa căreia au fost cuprinşi: şefii serviciilor mecanic-şef, energetic-şef, administrativ, control financiar şi şeful biroului învăţămînt şi personal, pentru a putea acţiona imediat în scopul sprijinirii şcolilor patronate de întreprindere. Pînă acum a fost rezolvată cu competenţă şi răspundere organizarea practicii elevilor şcolilor generale nr. 3 şi nr. 11. Şi iată cum. De comun acord cu conducerea Şcolii nr. 11, s-a hotărît organizarea şi dotarea atelierelor pentru fete şi băieţi, pînă la cel mai mic amănunt cu aparatele şi utilajele necesare, efectuarea lucrărilor de instalaţie sanitară şi electrică, fixîndu-se fiecăreia un termen de execuţie şi dare în folosinţă. Nu numai atît. S-au stabilit, de asemenea, responsabilităţi pe oameni, pentru îndeplinirea fiecărui punct din acest program comun de acţiune. Pînă la sfîrşitul acestui an, şcoala urmează să fie dotată cu polizor dublu, maşină de găurit G 10, aparate de sudură electrică, bancuri duble cu menghine, panou electric, seturi de pile, filiere, tarozi manuali, strunguri, freze universale etc. Accentuăm asupra procedurii, în cazul de faţă, pentru a reliefa receptivitatea deosebită şi angajarea promptă a uzinei, nu numai în realizarea şi depăşirea indicatorilor planului de producţie, ci şi în procesul social mai larg de educare comunistă a tineretului, de formare a viitoarelor generaţii de muncitori cu înaltă calificare şi specialişti, necesari producţiei Şcolile generale nr. 7, 10, 22. Şi în acest an şcolar, vor fi patronate de către Uzina de autocamioane. In virtutea acestui fapt, conducerile şcolilor încheie cu reprezentanţi din conducerea uzinei o minută, care se recomandă însă, la o analiză minuţioasă, ca un simplu act birocratic, formal, inutil, ce nu obligă uzina să ofere sprijin. Fără a se studia la faţa locului posibilităţile şi condiţiile concrete, specifice fiecărei şcoli, de amplasare, amenajare şi dotare a atelierelor-şcoală, fără a se stabili, diferenţiat, în funcţie de numărul de elevi, de aptitudinile lor, specificul necesar şi util fiecărui atelier, s-a încheiat o „convenţie" ale cărei prevederi curg, exclusiv pe acest ton vag, general. „Practica în uzină a elevilor va fi astfel organizată incit să se obţină maximum de eficienţă în privinţa formării deprinderilor de muncă şi însuşirii unei meserii, astfel ca munca elevilor să constituie un aport constructiv în realizarea sarcini, lor de plan. Disciplina, ţinuta şi punctualitatea vor fi riguros controlate şi respectate etc. etc." O formulare vagă, ce nu obligă, nu antrenează simţul de răspundere. Pentru început, am relevat doar cîteva dintre aspectele „demarării" în ampla acţiune de organizare a practicii productive a elevilor, care va contribui la dezvoltarea şi aprofundarea caracterului aplicativ al şcolii noastre. Desigur, nu este vorba despre o acţiune de moment, ci de o acţiune de lungă durată, ale cărei efecte pe plan formativ-educativ vor putea fi observate şi apreciate în timp. Dar pentru aceasta, debutul trebuie să aibă loc în cele mai bune condiţii, dovedindu-se astfel că au fost înţelese, în realele lor dimensiuni, comandamentele superioare ale desfăşurării procesului de învăţămînt, de educare a tinerei generaţii în limbajul muncii, sub imperiul cărora a avut loc începutul acestui an şcolar. Victoria STEGARU Debut în tainele scrisului. i B|i 1 HMIM IIB im ■! ■IB!9 I HI Bi ai VIH!fl!Hll 3f l'BMB'l'B IBM® MB'M 1 ■ I HI Bi I Bl 1 ■ I ■ I ■!! ■ i ■ 11’ I® * ■ I ® I ■ I ■ I ■ I ■ I ■ I ■ I ■ I ■ I NIMMHIH I (Urmare din pag. 1) Pe unul dintre ei îl cheamă Aurel Sulică și locuiește la nr. 359. Avea anul trecut 4 copii de vîrstă școlară, care n-au frecventat cursurile. Cauzele? Elena din clasa a IX-a s-a retras, fiindcă s-a decis să semărite. Vasile, dintr-a VIII-a a lipsit tot tri-,mestrul întîi, fiind tocmit cioban la un om cu oi multe. Aurel, din clasa a Vl-a a rămas repetent din pricina lipsurilor nemotivate. Iubitorul său tată s-a gîndit să-l „ajute" într-un fel foarte original: i-a scos certificat medical de inapt pentru școală. L-a găsit însă pe deplin apt pentru slugărit (la şcoală mi s-a povestit că băiatul a fugit de la oi, fiindcă nu-i convenea nici slujba, nici simbria). Ion dintr-a Vl-a a venit acum la şcoală (e tot slugă), dar întîrzie de la cursuri. Aurel Sulică a dat foarte mult de furcă şcolii sau — cum îmi spunea directorul Şcolii generale din Poiana Mărului, tovarăşul Gheorghe Roman — a scos per albi profesorilor. Vizitele la domiciliul lui s-au ţinut lanţ, dar nea Aurel o ţinea pe-a lui : — Trebuie să le fac copiilor un rost în viaţă... — Ce fel de „rost"? — îl întrebăm noi. Ce fel de parte, fără carte ? Adevărul mi l-au dezvăluit oamenii din Poiana Mărului. Lui Aurel Sulică nu-i cam place munca, îşi trimite copiii la slugărit, ca să-i aducă bani. Dar cu ce preţ ? Cu preţul distrugerii viitorului lor? Peste ani, cînd copiii vor creşte şi vor privi lumea şi rosturile vieţii cu ochi maturi, or să-şi judece părinţii cu toată asprimea, în anul şcolar trecut şi Nicolae Popa şi-a retras fata, pe Steliana, de la cursurile clasei a IX-a. Fata era singură la părinţi, învăţa bine, avea o minte ageră. Păcat că s-a împotmolit în clasa a IX-a. Ce-i drept, tatăl ei s-a dovedit printre cei mai conştiincioşi platnici de... amenzi. De îndată ce Steliana lipsea opt zile de la cursuri, părintele se înfăţişa la şcoală, să depună cei 25 de lei, cunoscînd că dacă depăşeşte termenul, are de plată 150 de lei. Eleva Eugenia Gogonea a întrerupt clasa a VIII-a din motiv că „nu mai vrea şi pace", în timp ce Maria Lăzăroiu s-a retras din clasa a X-a, ca să se mărite. La şcoală mi s-a spus că soţul ei nu i-a pretins mai multe clase, fiindcă el nu are nici atitea. Un caz aparte a fost copilul lui Gîrniţă Busuioc de la nr. 958 — Petru — rămas repetent în clasa a VI-a, din pricina absenţelor nemotivate. Anul trecut a lipsit pe tot parcursul trimestrului I, fiind dus cu oile vecinilor cînd la „întomnat", cînd la „împrimăvărat". Ce cîştiga Petru la oi, nu ajungea părinţilor la amenzi. Ca să fie salvat de repetenţie, directorul şcolii s-a dus după el tocmai în muntele Găozea (culmea ironiei a făcut ca în această acţiune de lămurire a elevului fugar directorul să fie ajutat de A. Gogonea, a cărei fată a întrerupt şcoala în clasa a VIII-a). Anul trecut feciorul lui Ioan Bălău de la 978 — Ionel (clasa a VI-a) — nu s-a ţinut de şcoală, preferind să pască oile unor brăneni. In treacăt fie spus, brănenii sunt foarte stăruitori în şcolarizarea propriilor copii — de aceea ei îşi tocmesc ciobani din alte localităţi. Ionel Bălău a rămas repetent pentru a doua oară, iar cînd a fost adus la corigenţa din toamnă a avut o atitudine impertinentă faţă de profesorii examinatori. Alaltăieri, cînd am fost la Poiana Mărului, Ionel încă nu coborîse din munte, ceea ce mă face să cred că şi în acest an şcolar el va da de furcă şcolii. Nu pot pricepe însă cum de părinţii lui nu dau semne de îngrijorare ? Spuneam că aceste cazuri de abandonare a şcolii sunt puţine, raportate la situaţia generală bună a şcolii din Poiana Mărului. Dar, judecîndu-le în contextul marilor exigenţe ale societăţii noastre, nu le putem trece cu vederea. Ce s-ar întîmpla, bunăoară, dacă în fiecare sat al judeţului nostru 5—6 copii ar abandona cursurile şcolii generale, atunci cînd vor ei ? Pentru acei părinţi din Poiana Mărului care au îngăduit ca fiii sau fiicele lor să se sustragă de la învăţătură, voi povesti cîteva intîmplări, din care ei să cearnă învăţăminte. Cetăţeanul C. G. din comună (nu-i dau numele fiindcă-i destul de necăjit el şi aşa) a întrerupt odinioară cursurile şcolii generale. S-a mulţumit atunci cu 5 clase. Acum, la o vîrstă mai înaintată, a venit la şcoală şi s-a tînguit : — Am găsit un post bun la uzina „6 Martie" din Zărneşti. îmi cere însă 8 clase. N-am decit 5. Nu puteţi să-mi daţi un certificat de... 8 clase? Dau orice pe el. Orice. . . Nimeni nu-i dispus să comită falsul în acte, aşa că C.G. n-a putut fi „servit". întîmplarea lui însă a rămas un act pilduitor. Se pot trage învăţăminte apoi din atitudinea exemplară a celor mai mulţi părinţi din comună. Comunistul Ioan Cofei de la 1027 are 10 copii — cinci de vîrstă şcolară, care potrivit spuselor profesorilor, frecventează cursurile normal. Tatăl acestora se zbate pentru şcolarizarea lor. Munceşte foarte mult, creşte vite, iarna lucrează la stînjeni. Pe omăt mare, merge în fruntea copiilor către şcoală, tăindu-le pîrtie în zăpadă. Seara vine după ei. Şi locuieşte la... 12 km. de şcoală. Ion Drăgoi de la 1056 are, de asemenea, mulţi copii, cinci dintre ei şcolari silitori. Anul trecut nea Drăgoi şi-a trimis copiii în excursie (230 lei de copil). Copiii au văzut Clujul, Oradea, Timişoara, Porţile de Fier... Asemenea părinţi de admirat sunt foarte mulţi în Poiana Mărului: Bujor Guiman, Gheorghe Ţintea, Gheorghe Lihaci, Gheorghe Ţogoi, cel cu 11 copii. Ei sunt conştienţi că un părinte e obligat prin firea lucrurilor să facă sacrificii pentru propriii copii, să se îngrijească cu toată răspunderea de viitorul lor, să le facă, cu adevărat, un rost în lume — şi fără carne nu există un viitor demn. Cred că şcoala din Poiana Mărului, organele locale de partid şi de stat nu au făcut încă totul pentru chemarea la ordine a celor cîţiva părinţi care sunt în conflict cu şcoala şi, într-un sens direct, cu propriii copii. Amenzile sunt necesare şi ele trebuie aplicate, dar e bine să se organizeze întrlniri cu părinţii, dezbateri, în cadrul cărora să li se explice implicaţiile negative ale întreruperii de către copii a şcolii; mă gîndesc apoi ca la aceste întilniri să li se dea cuvîntul părinţilor merituoşi, fiindcă atitudinile şi deprinderile bune le putem învăţa numai de la oameni buni. Cel ce scrie aceste rînduri e perfect conştient că cetăţenii din Poiana Mărului au realmente nevoie de sprijinul copiilor, în muncile gospodăreşti. Ar fi absurd să milităm pentru scutirea copiilor de muncă Instruirea şi educaţia în şcoala noastră presupun, dimpotrivă, munca. Ea este ridicată la rangul de chestiune de onoare, de inuuviuie a copilului. E vorba însă de o muncă pe potriva puterilor şi a vîrstei lui, şi nici într-un caz de o muncă umilit°are’ de slugă, care zdruncină moralul copilului. E vorba, în sfîrşit, de o muncă ale cărei rigori să nu îndepărteze pe elev de carte, de învăţătură. Fiindcă, nimic nu va putea înlocui în viaţa omului lumina cărţii. Oblinativitatea învăţătmulii obligă pe loji y I