Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)
1971-10-27 / nr. 8336
L Nr. 8336 DRUM NOU nare a acestora; analizează încărcarea principalelor capacităţi de producţie, suprafeţe productive, maşini şi utilaje şi asigură prin plan folosirea deplină a acestora; b) înscrie în plan noile obiective de investiţii sau dezvoltarea celor existente, ţinînd seama de posibilităţile de creştere a producţiei pe capacităţile şi în spaţiile existente, de eliminare a locurilor înguste. Art. 44. — în domeniul asigurării bazei tehnico-materiale a planului, Comitetul de Stat al Planificării are următoarele atribuţii principale: a) să echilibreze balanţele materiale care se aprobă de Consiliul de Miniştri şi balanţa energiei primare, precum şi stabilirea soluţiilor de realizare a acestor balanţe; să colaboreze la elaborarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc ce se aprobă prin planul de stat; b) să efectueze controale asupra modului de elaborare a balanţelor materiale de către coordonatori şi să stabilească, împreună cu Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, soluţii de echilibrare a balanţelor deficitare; c) să elaboreze, în colaborare cu Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, studii şi propuneri privind dezvoltarea bazei interne de materii prime şi materiale, îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor, valorificarea superioară a resurselor naturale şi a rezervelor existente în economie, în concordanţă cu cerinţele pieţei interne şi tendinţele conjuncturale ale pieţei externe; d) să analizeze pe parcursul executării planului, aspectele şi fenomenele care privesc asigurarea materiilor prime, materiale-lor, utilajelor, pieselor de schimb, luînd sau propunînd măsuri pentru menţinerea echilibrului planului de stat şi desfășurarea ritmică şi eficientă a activităţii economice. B. Atribuțiile Ministerului 7 Aprovizionării Tehnico- Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe Art. 45. — Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe răspunde împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat de realizarea aprovizionării tehnico-materiale, conform balanţelor aprobate prin plan, aprovizionează prin reţeaua proprie de baze şi depozite materiale de uz general în cantităţi nevagonabile şi exercită în întreaga economie îndrumarea şi controlul gospodăririi şi valorificării judicioase a resurselor materiale şi a modului de utilizare a fondurilor fixe. In acest scop: a) organizează procesul de aprovizionare tehnico-materială şi intervine operativ în vederea preîntîmpinării întreruperilor ce pot apărea în fluxul aprovizionării, evitării imobilizărilor şi redistribuirea resurselor materiale, precum şi a stocurilor disponibile din economie; b) aprovizionează prin reţeaua proprie de întreprinderi, baze, depozite, materiale de uz general în cantităţi nevagonabile, prospectînd nevoile beneficiarilor pentru astfel de produse; constituie în aceste unităţi stocuri de intervenţie pentru produse şi sortimente specifice consumatorilor din fiecare zonă; c) stabileşte normele şi normativele de consum şi de stoc din planul de stat, colaborînd în acest scop cu Comitetul de Stat al Planificării, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat; aprobă normele de consum din competenţa sa şi efectuează controale asupra elaborării normelor de consum şi de stoc din competenţa ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralelor şi întreprinderilor; controlează aplicarea normelor de consum şi de stoc, luînd măsuri eficiente pentru respectarea acestora; d) participă, împreună cu Comitetul de Stat al Planificării, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, la elaborarea planului de aprovizionare tehnico-materială, conform competenţelor ce-i revin; e) coordonează activitatea de producţie şi circulaţie a ambalajelor în economie, iniţiază măsuri şi programe pentru realizarea unor ambalaje corespunzătoare exigenţelor pieţei, ridicarea calitativă a modului de prezentare şi desfacere a produselor; elaborează, cu consultarea ministerelor şi altor organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, normative referitoare la circulaţia, recuperarea şi utilizarea ambalajelor; f) îndrumă şi controlează dezvoltarea producţiei de înlocuitori şi extinderea introducerii acestora în consum, în vederea economisirii materiilor prime şi materialelor deficitare şi a reducerii importurilor; g) coordonează activitatea de optimizare a transporturilor materialelor de masă, colaborînd în acest scop cu Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor şi cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, furnizoare şi beneficiare, stabilind zonele de aprovizionare a consumatorilor de la sursele cele mai apropiate; stabileşte sau propune măsuri cu privire la extinderea containerizării şi paletizării mărfurilor în transporturi, precum şi în depozitare şi manipulare; h) iniţiază măsuri pentru organizarea bazelor de producţie a materialelor de masă, astfel am,plasate încît să asigure o circulaţie optimă a acestor produse între producători şi consumatori ; i) rezolvă neînţelegerile precontractuale în concordanţă cu obiectivele şi sarcinile rezultate din planul de stat, în cazurile în care ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, furnizoare şi beneficiare, nu cad de acord între ele cu privire la problemele legate de definitivarea programelor şi desfășurătoarelor de livrări, pentru probleme la care ministerele interesate, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, nu sunt de acord cu decizia Ministerului Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, acestea se pot adresa Consiliului de Miniştri; j) exercită controlul asupra îndeplinirii de către întreprinderi, centrale, alte unităţi economice, ministere şi alte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi de către coordonatorii de balanţe a sarcinilor ce le revin cu privire la elaborarea şi echilibrarea balanţelor, încheierea şi executarea contractelor economice, desfăşurarea întregului proces de aprovizionare tehnico-materială; k) exercită controlul în întreaga economie asupra folosirii în condiţii de siguranţă a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi celorlalte fonduri fixe, exploatării, întreţinerii şi reparării corespunzătoare a acestora şi înzestrării cu piese de schimb ; propune măsuri pentru încărcarea raţională a utilajelor şi redistribuirea celor nefolosite sau slab încărcate la alte unităţi economice; l)controlează modul în care centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice îndeplinesc obligaţiile ce le revin cu privire la dotarea, menţinerea în stare de funcţionare, întreţinerea şi repararea aparaturii de măsură, control şi automatizare ; m) verifică în unităţile economice modul de organizare a pregătirii şi perfecţionării cadrelor calificate necesare pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea corespunzătoare a utilajelor, instalaţiilor şi celorlalte fonduri fixe ; n) dă acordul de omologare, din punct de vedere al asigurării funcţionării în condiţii de siguranţă a cazanelor de aburi şi similare, recipientelor sub presiune, instalaţiilor de ridicat, precum şi a aparatelor consumatoare de combustibil şi execută controlul tehnic al acestor instalaţii în vederea autorizării funcţionării lor sau a interzicerii funcţionării în cazul în care nu prezintă siguranţă ; acordă autorizaţii întreprinderilor care construiesc, montează, repară, controlează şi folosesc astfel de instalaţii, precum şi pentru personalul care efectuează lucrări de sudare sau asigură funcţionarea instalaţiilor ; o) elaborează şi prezintă propuneri privind perfecţionarea continuă a sistemului şi cadrului organizatoric al aprovizionării tehnico-materiale în economie, emite, potrivit legii, indicații de specialitate în domeniul său de activitate. Art. 46. — Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe ia, potrivit legii, cu consultarea ministerelor, celorlalte organe centrale și locale ale administrației de stat, decizii obligatorii cu privire la : sistemul de normare a consumurilor şi stocurilor ; sistemul de organizare a aprovizionării tehnicomateriale şi a reţelelor de baze ; utilizarea rezervelor la dispoziţia sa din balanţele materiale ; stabilirea priorităţilor în contractare, în fixarea termenelor de livrare, în redistribuirea de stocuri ; adaptarea corespunzătoare a unor contracte încheiate, în cazul în care lipsa de resurse materiale periclitează îndeplinirea unor sarcini de importanţă deosebită pentru economia naţională, situaţii în care părţile vor pune de acord contractul cu decizia comunicată, interzicerea aprovizionării şi livrărilor precum şi reducerea importurilor în cazurile în care constată posibilitatea folosirii de înlocuitori, stocuri nejustificate, utilizări neraţionale, risipă şi pierderi. Art. 47. — Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe aplică, prin împuterniciţii săi, potrivit legii, sancţiuni contravenţionale în cazurile de abateri de la disciplina de plan de aprovizionare şi contractuală, folosire neraţională a utilajelor și instalațiilor, exploatare, întreţinere sau reparare necorespunzătoare a acestora, la termenele prescrise prin normative, precum și pentru alte abateri de la prevederile prezentei legi. C. Atribuțiile ministerelor, celorlalte organe centrale si locale ale administrației de stat Art. 48. — In domeniul gospodăririi judicioase a fondurilor fixe, ministerele, celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat răspund de asigurarea cadrului organizatoric şi a condiţiilor materiale necesare pentru ca proiectarea, executarea şi punerea în funcţiune, precum şi exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe să se realizeze în condiţii de eficienţă economică maximă, şi în deplină siguranţă de funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, în acest scop : a) stabilesc sarcini de plan pe centrale industriale, alte unităţi cu statut de centrală şi celelalte organizaţii economice direct subordonate, astfel încît să se asigure încărcarea optimă a capacităţilor de producţie în condiţiile folosirii raţionale şi în deplină siguranţă de exploatare a fondurilor fixe, a respectării normativelor tehnice privind întreţinerea şi repararea acestora, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor necesare; b) elaborează şi îmbunătăţesc sistematic normativele tehnice cu caracter republican şi departamental, obligatorii pentru toate unităţile din economie cu profilul de activitate respectiv, privitoare la întreţinerea şi repararea principalelor categorii de fonduri fixe specifice ramurii a cărei activitate o coordonează, în scopul asigurării funcţionării acestora la parametrii proiectaţi pe întreaga durată de serviciu şi exercită îndrumarea şi controlul permanent asupra aplicării acestor normative. Art. 49. — In domeniul aprovizionării tehnico-materiale, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat au următoarele atribuţii principale : a) asigură resursele necesare economiei la produsele pentru care unităţile în subordine sunt coordonatori de balanţe şi la celelalte produse ce se fabrică de unităţile proprii, precum şi baza tehnico-materială a sarcinilor de plan ce le revin ; b) elaborează şi aprobă, potrivit competenţelor legale, norme şi normative de consum şi de stoc cu fundamentare tehnicoeconomică ; c) organizează şi îndrumă acţiunea de încheiere a contractelor economice de către unităţile în subordine şi rezolvă, potrivit legii, neînţelegerile precontractuale ; d) urmăresc, iau măsuri şi raportează asupra realizării aprovizionării tehnico-materiale, balanţelor şi normelor de consum şi de stoc, încheierii şi executării contractelor economice, realizării programelor de asimilare a produselor noi şi de reproiectare a produselor depăşite ca nivel tehnic ; e) iau măsuri pentru preîntîmpinarea imobilizărilor nejustificate în stocuri şi pentru redistribuirea operativă a stocurilor disponibile, aprobă, în cazuri temeinic justificate, consumarea stocurilor de siguranţă pentru centralele şi întreprinderile direct subordonate, în limitele competenţelor legale ; f) organizează şi controlează activitatea unităţilor în subordine în domeniul producţiei şi circulaţiei ambalajelor, preambalării, paletizării şi containerizării produselor. Art. 50 .— Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, exercită controlul sistematic asupra modului în care se respectă procesele tehnologice stabilite la instalaţii complexe şi produse de importanță deosebită. Art. 51. - Ministerul Finanțelor şi băncile finanțatoare colaborează cu Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, interesate, la elaborarea şi îmbunătăţirea periodică a normativelor de determinare a stocurilor; de asemenea controlează şi propun măsuri privind modul în care se aplică şi se respectă normele şi normativele de stoc, se gospodăresc mijloacele materiale de către unităţile economice, se asigură preîntîmpinarea formării stocurilor supranormative şi readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile. Băncile finanţatoare verifică, în cadrul lucrărilor de planificare financiară a întreprinderilor, modul în care , la stabilirea necesarului de fonduri — au fost respectate dispozițiile legale privitoare la calcularea normelor de stoc și normativelor mijloacelor circulante. D. Atribuțiile centralelor 7 Art. 52. — în domeniul gospodăririi fondurilor fixe, centralele industriale şi celelalte unităţi asimilate acestora au următoarele atribuţii principale : a) asigură proiectarea, realizarea şi exploatarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, a celorlalte fonduri fixe în condiţii de eficienţă economică şi deplină siguranţă în procesul de producţie, stabilind sarcinile de producţie pe unităţile componente, astfel încît să realizeze încărcarea optimă a capacităţilor de producţie, precum şi întreţinerea şi repararea corespunzătoare a acestora ; b) asigură îndrumarea şi controlul unităţilor componente în ceea ce priveşte respectarea strictă a tehnologiilor stabilite şi aprobă, conform competenţelor legale, perfecţionările tehnologice la instalaţii de importanţă deosebită ; c) elaborează şi îmbunătăţesc normativele tehnice de exploatare, întreţinere şi reparaţii a fondurilor fixe pentru care nu sunt elaborate normative cu caracter republican sau departamental , controlează sistematic modul de aplicare a normativelor de reparaţii, precum şi modul în care se efectuează exploatarea şi repararea principa-*, lelor instalaţii din dotarea unităţilor componente, fiind răspunzătoare de funcţionarea lor în condiţii de deplină siguranţă. Art. 53. — în domeniul aprovizionării tehnico-materiale şi desfacerii produselor, centralele industriale şi celelalte unităţi asimilate acestora au următoarele atribuţii principale : a) asigură pe baza activităţii de prospectare, prin contractele pe care le încheie, aprovizionarea ritmică cu materii prime, materiale, combustibil, energie, utilaje, piese de schimb şi ambalaje necesare îndeplinirii sarcinilor de plan ce le revin, precum şi portofoliul de comenzi şi desfacerea continuă a producţiei ; b) echilibrează balanţele materiale la care sunt coordonatori şi asigură realizarea acestora, prevăzînd rezerve de plan corespunzătoare ; c) elaborează şi, după caz, aprobă norme de consum şi de stoc din competenţa lor; iau măsuri pentru respectarea consumurilor normate, asigurînd folosirea judicioasă a materiilor prime și materialelor, extinderea utilizării materialelor indigene înlocuitoare, valorificarea deșeurilor, recuperarea ambalajelor refolosibile ; d) dimensionează judicios stocurile, luînd măsuri pentru preîntîmpinarea formării de stocuri supranormative şi pentru lichidarea celor deja formate ; e) asigură dezvoltarea activităţilor de cercetare, creaţie, proiectare şi producere a ambalajelor şi materialelor pentru ambalare, din cadrul unităţilor componente ; f) rezolvă, potrivit legii, neînţelegerile precontractuale. Centralele de desfacere îndeplinesc atribuţiile prevăzute în prezentul articol pentru centralele industriale, corespunzător sarcinilor şi răspunderilor ce le revin în calitate de coordonatori de balanţe. E. Atribuţiile întreprinderilor şi celorlalte unităţi 7o economice Art. 54. — în domeniul gospodăririi fondurilor fixe, întreprinderile şi celelalte unităţi economice au următoarele atribuţii principale : a) asigură funcţionarea continuă, încărcarea completă, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe, potrivit prescripţiilor tehnice ; asigură utilităţile necesare (energie electrică, apă industrială, aer comprimat, abur etc.) la parametrii stabiliţi; răspund de ţinerea corectă a evidenţei capacităţilor de producţie ; b) dotează maşinile, utilajele şi instalaţiile cu aparatură de măsură, control, reglare şi automatizare prevăzută în documentaţii şi ia măsurile necesare pentru menţinerea acesteia în stare de funcţionare la precizia prescrisă. Se interzice darea în exploatare a instalaţiilor şi liniilor tehnologice care nu sunt dotate cu aparatură de măsură, control şi automatizare prevăzută în proiecte ; c) pregătesc din timp personalul necesar pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe şi asigură îndrumarea tehnică corespunzătoare a proceselor de producţie de către şefii de secţii, şefii de instalaţii şi maiştri, dotarea locurilor de muncă cu instrucţiuni tehnice specifice în scopul desfăşurării ritmice a producţiei, prevenirii avariilor şi accidentelor ; d) uzinele constructoare şi furnizoare de utilaje, instalaţii şi aparatură de măsură şi control au obligaţia de a amenaja, pentru produsele de serie, standuri în vederea verificării realizării parametrilor proiectaţi, pentru utilajele unicate şi instalaţiile complexe şi vor efectua probele prevăzute în documentaţiile tehnice ; e) organele de conducere colectivă au obligaţia de a lua măsuri pentru respectarea regimului de lucru prevăzut de tehnologia de fabricaţie, a prescripţiilor tehnice în legătură cu utilizarea şi întreţinerea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi pentru executarea la timp şi de calitate a lucrărilor de revizii şi reparaţii în conformitate cu normativele tehnice în vigoare. Art. 55. — In domeniul aprovizionării tehnico-materiale şi desfacerii produselor, întreprinderile şi celelalte unităţi economice au următoarele îndatoriri principale : a) răspund de dimensionarea judicioasă a necesarului de materii prime, materiale, utilaje şi alte produse, pe baza sarcinilor de producţie, a normelor de consum şi de stoc şi urmăresc sistematic realizarea aprovizionării, luînd măsurile necesare pentru desfăşurarea ritmică a acestei activităţi ; b) asigură încheierea contractelor economice de aprovizionare şi desfacere în cadrul competenţelor aprobate de centrală, răspund de realizarea şi livrarea ritmică a producţiei, în cantităţile, sortimentele şi la termenele stabilite prin contractele încheiate direct sau de către centrală ; c) aplică normele şi normativele de consum şi de stoc stabilite, luînd măsuri pentru reducerea continuă a consumurilor specifice, prin perfecţionarea produselor, a tehnologiilor de fabricaţie, asimilarea de noi produse cu parametri ridicaţi, fără afectarea calităţii produselor, răspund de imobilizările în stocuri supranormative şi de valorificarea imediată a stocurilor disponibile ; d) răspund de gospodărirea judicioasă a materiilor prime, materialelor şi ambalajelor de care dispun, introducerea de înlocuitori pentru materialele deficitare şi prelucrarea deşeurilor, luînd măsuri pentru eliminarea pierderilor şi risipei, organizează activitatea de depozitare a produselor, în scopul asigurării unei conservări corespunzătoare a acestora şi a evitării pierderilor • e organizează, în colaborare cu centralele respective, activitatea de „service" pentru produsele fabricate; participă la expoziţii, tîrguri şi la organizarea reclamei produselor din profilul de activitate. F. Alte atribuţii Art. 56. — Organizaţiile şi întreprinderile de proiectare a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, liniilor tehnologice, uzinelor şi combinatelor au îndatorirea să adopte soluţii constructive, optime din punct de vedere tehnicoeconomic, care să permită funcţionarea acestora în condiţii de siguranţă; să prevadă în documentaţiile tehnice, verificările şi încercările ce trebuie efectuate în uzine şi pe şantiere pentru controlul parametrilor de siguranţă în funcţionare şi piese de rezervă importante şi să acorde, la cererea beneficiarilor, asistenţa tehnică necesară, să elaboreze instrucţiuni tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodică şi repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, precum şi pentru calificarea necesară a personalului de exploatare. Art. 57. — Furnizorul general şi întreprinderile constructoare de maşini, utilaje şi instalaţii au obligaţia să asigure respectarea documentaţiilor de proiectare, tehnologice şi de control tehnic; să acorde la cererea beneficiarilor asistenţa tehnică necesară; să urmărească în mod sistematic comportarea în exploatare a produselor livrate, organizînd activitatea de „service", răspund pentru pagubele generate de avariile produse din vina lor. întreprinderile prestatoare de servicii care nu realizează obligaţiile ce le revin în conformitate cu contractele încheiate sau normele stabilite răspund potrivit legii. Art. 58. — întreprinderile și celelalte unități economice furnizoare de energie electrică, termică, de apă, gaze și alte utilități, din culpa cărora se produc întreruperi accidentale în alimentarea consumatorilor sau în nerespectarea parametrilor de calitate stabiliţi în normativele în vigoare, potrivit gradului de siguranţă prevăzut în proiect pentru categoria respectivă de consumatori, suportă pagubele produse beneficiarilor din această cauză. Art. 59. — Comisiile de recepţie a obiectivelor de investiţii, constituite în conformitate cu prevederile legale, au îndatorirea să verifice modul în care au fost respectate prevederile din documentaţiile tehnice la execuţia lucrărilor de construcţii-montaj şi să nu avizeze punerea în funcţiune a capacităţilor de producţie, dacă acestea nu corespund proiectelor. Pentru neefectuarea recepţiei în termen şi de bună calitate, comisiile de recepţie răspund potrivit legii. CAPITOLUL VIII DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII 7 Art. 60. — Consiliul de Miniştri stabileşte obiectivele şi priorităţile privind punerea în valoare a resurselor de materii prime şi materiale ale ţării, elaborează orientări în ceea ce priveşte consumul de combustibili, adoptă hotărîri şi dispoziţii concrete pentru gospodărirea raţională a materiilor prime şi utilizarea deplină a fondurilor fixe și, pe baza legii planului de stat, stabilește sarcinile de plan privind aprovizionarea tehnico-materială pe ministere, celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat. Art. 61. - încălcarea obligațiilor prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, administrativă sau penală. Consiliul de Miniştri va stabili faptele care constituie contravenții la prevederile prezentei legi şi sancțiunile corespunzătoare. Art. 62. — Se recomandă unităților cooperatiste și celorlalte organizaţii obşteşti ca ţinînd seama de prevederile prezentei legi, prin adaptarea la forma lor organizatorică şi specificul activităţii, să stabilească reglementări corespunzătoare. Art. 63. — Pentru instalaţiile care la data publicării prezentei legi se află în stare de funcţiune dar nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezenta lege, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat vor prezenta Consiliului de Miniştri, în termen de 90 zile de la publicarea ei, propuneri de măsuri şi termene pentru remedierea deficienţelor şi asigurarea funcţionării lor normale. Art. 64. — Dispoziţiile legii de faţă intră în vigoare la 90 zile după publicarea ei. Pe aceeaşi dată se abrogă Decretul nr. 260/ 1952 privind organizarea şi funcţionarea aprovizionării tehnicomateriale şi a desfacerii produselor industriale, precum şi orice alte dispoziții contrare. 1 Pag. 3 LEGEA pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I ÎNFIINŢAREA ŞI ATRIBUŢIILE CONSILIULUI LEGISLATIV Art. 1. — Se înfiinţează Consiliul Legislativ, organ consultativ de specialitate pe lingă Consiliul de Stat, avînd sarcina de a sprijini organele de stat în activitatea de pregătire, coordonare și sistematizare a legislației, în scopul înfăptuirii politicii legislative a partidului și statului. Art. 2. — Consiliul Legislativ are următoarele atribuţii principale : a) întocmeşte studii asupra concordanţei reglementărilor juridice existente cu cerinţele dezvoltării vieţii economice şi sociale; examinează proiectele de reglementări juridice propuse de organele iniţiatoare, sub aspectul necesităţii şi fundamentării lor, precum şi sub aspectul tehnicii legislative; întocmeşte studii şi face propuneri organelor competente cu privire la continua perfecţionare a legislaţiei, în vederea creării cadrului juridic corespunzător întăririi ordinii de drept socialiste; b) întocmeşte şi supune spre aprobare Consiliului de Stat metodologia generală de tehnică legislativă privind pregătirea şi sistematizarea tuturor proiectelor de acte normative , legi, decrete, hotărîri ale Consiliului de Miniştri, instrucţiuni, alte asemenea acte ale organelor centrale ale administraţiei de stat, hotărîri şi decizii ale organelor locale de stat ; c) avizează proiectele de legi, de decrete cuprinzînd norme cu putere de lege şi de hotărîri ale Consiliului de Miniştri cu caracter normativ ; d) organizează evidenţa oficială a legislaţiei, semnalând organelor competente eventualele neconcordanţe în actele normative ce-i sunt comunicate spre evidenţă ; e) publică colecţii şi repertorii legislative, precum şi buletine de informare legislativă. Art. 3. — Proiectele de acte normative prevăzute la articolul 2 litera c se trimit obligatoriu Consiliului legislativ, spre consultare prealabilă. Avizul Consiliului Legislativ are caracter consultativ. Celelalte acte normative, adoptate sau emise de organele centrale de stat, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, se comunică din oficiu Consiliului Legislativ, spre evidenţă. Art. 4. — Consiliul Legislativ îşi îndeplineşte atribuţiile ce-i revin, atît prin personalul propriu de specialitate, cît şi cu consultarea largă, după caz, a altor specialişti din diferitele ramuri ale economiei, ale cercetării ştiinţifice, ale tehnicii ori din domeniul social-cultural. Art. 9. — Şefii de secţie, consilierii permanenţi, experţii, precum şi consultanţii de specialitate sînt numiţi, pe baza hotărîrii colegiului, de preşedintele Consiliului Legislativ. Desemnarea consilierilor temporari se face în condiţiile alineatului precedent, cu acordul conducătorului instituţiei sau organizaţiei în care aceştia sunt încadraţi. Personalul tehnic-administrativ este numit de preşedintele Consiliului Legislativ. Art. 10. — Structura organizatorică a Consiliului Legislativ este următoarea : a) Secţia I, pentru dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul penal şi procesual penal, precum şi pentru dreptul internaţional public ; b) Secţia a II-a, pentru dreptul civil, legislaţia economică, dreptul procesual civil, dreptul familiei, precum şi pentru dreptul internaţional privat ; c) Secţia a III-a, pentru dreptul financiar, dreptul muncii, dreptul cooperatist şi legislaţia funciară; d) Direcţia de documentare şi informare legislativă ; e) Direcţia secretariat-administrativă, în funcţie de necesităţi, la propunerea şefilor de secţie, preşedintele Consiliului Legislativ poate constitui grupe de lucru, pe specialităţi sau pe probleme, formate din personalul de specialitate al Consiliului, precum şi din specialişti din alte domenii de activitate. Art. 11. — Colegiul ştiinţific al Consiliului Legislativ asigură îndeplinirea tuturor atribuţiilor prevăzute în prezenta lege şi adoptă lucrările efectuate în exercitarea acestora. El lucrează în prezenţa a cel puţini două treimi din numărul total de membri şi hotărăşte cu majoritatea membrilor ce-l compun. La şedinţele colegiului ştiinţific în care se dezbat avizele la proiectele de acte normative vor fi invitaţi şi reprezentanţi ai organelor iniţiatoare. La şedinţele de colegiu în care se dezbat proiectele de coduri, precum şi studiile şi propunerile de interes general privind sistematizarea şi perfecţionarea legislaţiei, vor putea fi invitaţi ministrul justiţiei, preşedintele Tribunalului Suprem şi Procurorul general al Republicii Socialiste România. Art. 12. — Lucrările pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 2, lit. a-c se efectuează şi se dezbat în secţii sau în grupele de lucru constituite în conformitate cu art. 10, alineat final. Lucrările interesînd activitatea mai multor secţii sau grupe de lucru se dezbat în şedinţă comună. Pe baza concluziilor rezultate din dezbateri se întocmeşte raportul definitiv al secţiei sau, după caz, al grupei de lucru, care se supune, spre aprobare, colegiului ştiinţific al Consiliului Legislativ. In procesul-verbal al şedinţei colegiului, secţiei sau grupei de lucru se va face menţiune despre opiniile separate care au fost exprimate. CAPITOLUL II ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE 77 Art. 5. — Consiliul Legislativ este condus de un colegiu ştiinţific, organ deliberativ, alcătuit din preşedintele Consiliului, şefii de secţie, precum şi din cîte un consilier permanent din partea fiecărei secţii. Preşedintele Consiliului Legislativ este preşedinte al colegiului ştiinţific. Numirea în colegiu a consilierilor permanenţi se face de Consiliul de Stat, la propunerea preşedintelui Consiliului Legislativ. Colegiul ştiinţific răspunde în faţa Consiliului de Stat, căruia îi prezintă dări de seamă cu privire la activitatea Consiliului Legislativ; fiecare membru al colegiului răspunde în faţa colegiului şi a preşedintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sunt încredinţate. Art. 6. — Preşedintele Consiliului Legislativ este numit de Consiliul de Stat. Art. 7. — Preşedintele, împreună cu şefi de secţie, rezolvă problemele curente ale activităţii Consiliului Legislativ şi stabileşte măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărîrilor colegiului. Preşedintele reprezintă Consiliul Legislativ în raporturile cu celelalte organe şi organizaţii; în lipsa preşedintelui, atribuţiile sale se îndeplinesc de unul dintre şefii de secţie, desemnat de preşedinte. Art. 8. — Consiliul Legislativ este organizat pe secţii de specialitate, alcătuite fiecare din consilieri permanenţi, consilieri temporari, experţi, precum şi din consultanţi de specialitate. Secţiile de specialitate sunt conduse de câte un şef de secţie, desemnat dintre consilierii permanenţi. CAPITOLUL III AVIZAREA DE CĂTRE CONSILIUL LEGISLATIV A PROIECTELOR DE ACTE NORMATIVE Art. 13. — Avizul Consiliului Legislativ la proiectele de acte normative se va cere după ce aceste proiecte au fost avizate de toate organele interesate și au fost definitivate pe baza acestor avize. Pentru proiectele de legi sau decrete cuprinzînd norme cu putere de lege, propuse a fi inițiate de Consiliul de Stat sau de Consiliul de Miniştri, avizul Consiliului Legislativ va fi cerut prin secretarul Consiliului de Stat sau, după caz, prin secretarul general al Consiliului de Miniştri, înainte ca aceste proiecte să fie supuse aprobării organelor iniţiatoare, în cazul în care iniţiativa legislativă se exercită de o comisie permanentă a Marii Adunări Naţionale ori de un grup de deputaţi ai acesteia, întrunind numărul prevăzut de regulamentul ei de funcţionare, avizul va fi cerut prin Biroul Marii Adunări Naţionale. Pentru proiectele de hotărîri ale Consiliului de Miniștri cu caracter normativ, avizul Consiliului Legislativ va fi cerut prin secretarul general al Consiliului de Miniștri. Art. 14. — Proiectul de act normativ trimis spre avizare va fi însoțit de expunerea de motive, cuprinzînd justificarea reglementării propuse, de studiile sau lucrările documentare care au stat la baza acestuia, precum și de avizele tuturor organelor interesate. (Continuare in pag. a 4-a) i1