Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)

1971-10-27 / nr. 8336

L Nr. 8336 DRUM NOU nare a acestora; analizează în­cărcarea principalelor capacităţi de producţie, suprafeţe produc­tive, maşini şi utilaje şi asigură prin plan folosirea deplină a a­cestora; b) înscrie în plan noile obiec­tive de investiţii sau dezvoltarea celor existente, ţinînd seama de posibilităţile de creştere a pro­ducţiei pe capacităţile şi în spa­ţiile existente, de eliminare a locurilor înguste. Art. 44. — în domeniul asigu­rării bazei tehnico-materiale a planului, Comitetul de Stat al Planificării are următoarele atri­buţii principale: a) să echilibreze balanţele ma­teriale care se aprobă de Con­siliul de Miniştri şi balanţa ener­giei primare, precum şi stabilirea soluţiilor de realizare a acestor balanţe; să colaboreze la elabo­rarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc ce se a­­probă prin planul de stat; b) să efectueze controale asu­pra modului de elaborare a ba­lanţelor materiale de către coor­donatori şi să stabilească, îm­preună cu Ministerul Aprovizio­nării Tehnico-Materiale şi Con­trolului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte orga­ne centrale şi locale ale admi­nistraţiei de stat, soluţii de echi­librare a balanţelor deficitare; c) să elaboreze, în colaborare cu Ministerul Aprovizionării Teh­­­nico-Materiale şi Controlului Gos­podăririi Fondurilor Fixe, minis­terele şi celelalte organe centra­le şi locale ale administraţiei de stat, studii şi propuneri privind dezvoltarea bazei interne de ma­terii prime şi materiale, îmbună­tăţirea permanen­tă a calităţii produselor, valorificarea supe­rioară a resurselor naturale şi a rezervelor existente în economie, în concordanţă cu cerinţele pie­ţei interne şi tendinţele conjunc­­turale ale pieţei externe; d) să analizeze pe parcursul executării planului, aspectele şi fenomenele care privesc asigu­rarea materiilor prime, materiale-­­­lor, utilajelor, pieselor de schimb, luînd sau propunînd măsuri pen­tru menţinerea echilibrului pla­nului de stat şi desfășurarea rit­mică şi eficientă a activităţii e­­conomice. B. Atribuțiile Ministerului 7 Aprovizionării Tehnico- Materiale și Controlului­­ Gospodăririi Fondurilor Fixe Art. 45. — Ministerul Aprovizio­nării Tehnico-Materiale și Con­trolului Gospodăririi Fondurilor Fixe răspunde împreună cu mi­nisterele, celelalte organe cen­trale şi locale ale administraţiei de stat de realizarea aprovizio­nării tehnico-materiale, conform balanţelor aprobate prin plan, aprovizionează prin reţeaua pro­prie de baze şi depozite mate­riale de uz general în cantităţi nevagonabile şi exercită în în­treaga economie îndrumarea şi controlul gospodăririi şi valorifi­cării judicioase a resurselor ma­teriale şi a modului de utilizare a fondurilor fixe. In acest scop: a) organizează procesul de a­­provizionare tehnico-materială şi intervine operativ în vederea preîntîmpinării întreruperilor ce pot apărea în fluxul aprovizionă­rii, evitării imobilizărilor şi redis­tribuirea resurselor materiale, precum şi a stocurilor disponi­bile din economie; b) aprovizionează prin reţeaua proprie de întreprinderi, baze, depozite, materiale de uz gene­ral în cantităţi nevagonabile, prospectînd nevoile beneficiari­lor pentru astfel de produse; con­stituie în aceste unităţi stocuri de intervenţie pentru produse şi sortimente specifice consumatori­lor din fiecare zonă; c) stabileşte normele şi norma­tivele de consum şi de stoc din planul de stat, colaborînd în a­­cest scop cu Comitetul de Stat al Planificării, ministerele şi ce­lelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat; apro­bă normele de consum din com­petenţa sa şi efectuează controa­le asupra elaborării normelor de consum şi de stoc din compe­tenţa ministerelor, celorlalte or­gane centrale şi locale ale ad­ministraţiei de stat, centralelor şi întreprinderilor; contr­olează aplicarea normelor de consum şi de stoc, luînd măsuri eficiente pentru respectarea acestora; d) participă, împreună cu Co­mitetul de Stat al Planificării, mi­nisterele, celelalte organe cen­trale şi locale ale administraţiei de stat, la elaborarea planului de aprovizionare tehnico-mate­rială, conform competenţelor ce-i revin; e) coordonează activitatea de producţie şi circulaţie a amba­lajelor în economie, iniţiază mă­suri şi programe pentru realiza­rea unor ambalaje corespunză­toare exigenţelor pieţei, ridica­rea calitativă a modului de pre­zentare şi desfacere a produse­lor; elaborează, cu consultarea ministerelor şi altor organe cen­trale şi locale ale administraţiei de stat, normative referitoare la circulaţia, recuperarea şi utiliza­rea ambalajelor; f) îndrumă şi controlează dez­voltarea producţiei de înlocui­tori şi extinderea introducerii a­­cestora în consum, în vederea economisirii materiilor prime şi materialelor deficitare şi a redu­cerii importurilor; g) coordonează activitatea de optimizare a transporturilor ma­terialelor de masă, colaborînd în acest scop cu Ministerul Trans­porturilor şi Telecomunicaţiilor şi cu ministerele şi celelalte orga­ne centrale şi locale ale admi­nistraţiei de stat, furnizoare şi beneficiare, stabilind zonele de aprovizionare a consumatorilor de la sursele cele mai apropia­te; stabileşte sau propune mă­suri cu privire la extinderea con­­tainerizării şi paletizării mărfu­rilor în transporturi, precum şi în depozitare şi manipulare; h) iniţiază măsuri pentru orga­nizarea bazelor de producţie a materialelor de masă, astfel am­,­plasate încît să asigure o cir­culaţie optimă a acestor produse între producători şi consumatori ; i) rezolvă neînţelegerile pre­­contractuale în concordanţă cu obiectivele şi sarcinile rezulta­te din planul de stat, în cazurile în care ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, furnizoare şi beneficiare, nu cad de acord între ele cu privire la proble­mele legate de definitivarea pro­gramelor şi desfășurătoarelor de livrări, pentru probleme la care ministerele interesate, celelalte organe centrale şi locale ale ad­ministraţiei de stat, nu sunt de acord cu decizia Ministerului Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fon­durilor Fixe, acestea se pot adre­sa Consiliului de Miniştri; j) exercită controlul asupra în­deplinirii de către întreprinderi, centrale, alte unităţi economice, ministere şi alte org­ane centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi de către coordo­natorii de balanţe a sarcinilor ce le revin cu privire la elabo­rarea şi echilibrarea balanţelor, încheierea şi executarea con­tractelor economice, desfăşura­rea întregului proces de aprovi­zionare tehnico-materială; k) exercită controlul în întreaga economie asupra folosirii în condiţii de siguranţă a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi celor­lalte fonduri fixe, exploatării, în­treţinerii şi reparării corespun­zătoare a acestora şi înzestrării cu piese de schimb ; propune măsuri pentru încărcarea raţio­nală a utilajelor şi redistribuirea celor nefolosite sau slab încăr­cate la alte unităţi economice; l)­­controlează modul în care centralele, întreprinderile şi ce­lelalte unităţi economice îndepli­nesc obligaţiile ce le revin cu privire la dotarea, menţinerea în stare de funcţionare, întreţinerea şi repararea aparaturii de mă­sură, control şi automatizare ; m) verifică în unităţile econo­mice modul de organizare a pregătirii şi perfecţionării ca­­drelor calificate necesare pentru exploatarea, întreţinerea şi repa­rarea corespunzătoare a utilaje­lor, instalaţiilor şi celorlalte fon­duri fixe ; n) dă acordul de omologare, din punct de vedere al asigu­rării funcţionării în condiţii de siguranţă a cazanelor de aburi şi similare, recipientelor sub pre­siune, instalaţiilor de ridicat, precum şi a aparatelor consu­matoare de combustibil şi exe­cută controlul tehnic al acestor instalaţii în vederea autorizării funcţionării lor sau a interzicerii funcţionării în cazul în care nu prezintă siguranţă ; acordă auto­rizaţii întreprinderilor care con­struiesc, montează, repară, con­trolează şi folosesc astfel de instalaţii, precum şi pentru per­sonalul care efectuează lucrări de sudare sau asigură funcţio­narea instalaţiilor ; o) elaborează şi prezintă pro­puneri privind perfecţionarea continuă a sistemului şi cadru­lui organizatoric al aprovizionă­rii tehnico-materiale în economie, emite, potrivit legii, indicații de specialitate în domeniul său de activitate. Art. 46. — Ministerul Aprovizi­onării Tehnico-Materiale și Con­trolului Gospodăririi Fondurilor Fixe ia, potrivit legii, cu consul­tarea ministerelor, celorlalte or­gane centrale și locale ale ad­ministrației de stat, decizii obli­gatorii cu privire la : sistemul de normare a consumurilor şi stocurilor ; sistemul de organi­zare a aprovizionării tehnico­­materiale şi a reţelelor de baze ; utilizarea rezervelor la dispozi­ţia sa din balanţele materiale ; stabilirea priorităţilor în contrac­tare, în fixarea termenelor de livrare, în redistribuirea de stocuri ; adaptarea corespunză­toare a unor contracte încheiate, în cazul în care lipsa de resurse materiale periclitează îndeplini­rea unor sarcini de importanţă deosebită pentru economia naţi­onală, situaţii în care părţile vor pune de acord contractul cu de­cizia comunicată, interzicerea aprovizionării şi livrărilor pre­cum şi reducerea importurilor în cazurile în care constată posibili­tatea folosirii de înlocuitori, stocuri nejustificate, utilizări ne­raţionale, risipă şi pierderi. Art. 47. — Ministerul Aprovizi­onării Tehnico-Materiale şi Con­trolului Gospodăririi Fondurilor Fixe aplică, prin împuterniciţii săi, potrivit legii, sancţiuni con­travenţionale în cazurile de a­­bateri­­ de la disciplina de plan de aprovizionare şi contractuală, folosire neraţională a utilajelor și instalațiilor, exploatare, întreţi­nere sau reparare necorespunză­toare a acestora, la termenele prescrise prin normative, precum și pentru alte abateri de la pre­vederile prezentei legi. C. Atribuțiile ministerelor, celorlalte organe centrale si locale ale administrației­­ de stat Art. 48. — In domeniul gospo­dăririi judicioase a fondurilor fixe, ministerele, celelalte orga­ne centrale și locale ale ad­ministrației de stat răspund de asigurarea cadrului organiza­toric şi a condiţiilor materiale necesare pentru ca proiectarea, executarea şi punerea în funcţi­une, precum şi exploatarea, între­ţinerea şi repararea fondurilor fixe să se realizeze în condiţii de eficienţă economică maximă, şi în deplină siguranţă de func­ţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, în acest scop : a) stabilesc sarcini de plan pe centrale industriale, alte uni­tăţi cu statut de centrală şi ce­lelalte organizaţii economice di­rect subordonate, astfel încît să se asigure încărcarea optimă a capacităţilor de producţie în condiţiile folosirii raţionale şi în deplină siguranţă de exploatare a fondurilor fixe, a respectării normativelor tehnice privind în­treţinerea şi repararea acestora, pregătirea şi perfecţionarea ca­drelor necesare; b) elaborează şi îmbunătăţesc sistematic normativele tehnice cu caracter republican şi de­partamental, obligatorii pentru toate unităţile din economie cu profilul de activitate respectiv, privitoare la întreţinerea şi repa­rarea principalelor categorii de fonduri fixe specifice ramurii a cărei activitate o coordonează, în scopul asigurării funcţionării acestora la parametrii proiectaţi pe întreaga durată de serviciu şi exercită îndrumarea şi contro­lul permanent asupra aplicării acestor normative. Art. 49. — In domeniul aprovi­zionării tehnico-materiale, minis­terele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat au următoarele atribuţii principale : a) asigură resursele necesare economiei la produsele pentru care unităţile în subordine sunt coordonatori de balanţe şi la celelalte produse ce se fabrică de unităţile proprii, precum şi baza tehnico-materială a sarcini­lor de plan ce le revin ; b) elaborează şi aprobă, potri­vit competenţelor legale, norme şi normative de consum şi de stoc cu fundamentare tehnico­­economică ; c) organizează şi îndrumă acţiunea de încheiere a con­tractelor economice de către unităţile în subordine şi rezolvă, potrivit legii, neînţelegerile pre­­contractuale ; d) urmăresc, iau măsuri şi ra­portează asupra realizării apro­vizionării tehnico-materiale, ba­lanţelor şi normelor de consum şi de stoc, încheierii şi execută­rii contractelor economice, reali­zării programelor de asimilare a produselor noi şi de reproiecta­­re a produselor depăşite ca ni­vel tehnic ; e) iau măsuri pentru preîntîm­­pinarea imobilizărilor nejustifi­­cate în stocuri şi pentru redistri­buirea operativă a stocurilor disponibile, aprobă, în cazuri temeinic justificate, consumarea stocurilor de siguranţă pentru centralele şi întreprinderile direct subordonate, în limitele compe­tenţelor legale ; f) organizează şi controlează activitatea unităţilor în subor­dine în domeniul producţiei şi circulaţiei ambalajelor, pream­­balării, paletizării şi containeri­­zării produselor. Art. 50 .— Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, îm­preună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, exercită controlul sistematic asupra mo­dului în care se respectă proce­sele tehnologice stabilite la in­stalaţii complexe şi produse de importanță deosebită. Art. 51. - Ministerul Finanțe­lor şi băncile finanțatoare co­laborează cu Ministerul Aprovi­zionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondu­rilor Fixe, cu ministerele şi cele­lalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, inte­resate, la elaborarea şi îmbu­nătăţirea periodică a normati­velor de determinare a stocuri­lor; de asemenea controlează şi propun măsuri privind modul în care se aplică şi se respectă normele şi normativele de stoc, se gospodăresc mijloacele ma­teriale de către unităţile econo­mice, se asigură preîntîmpinarea formării stocurilor supranormati­­ve şi readucerea în circuitul economic a stocurilor disponi­bile. Băncile finanţatoare verifică, în cadrul lucrărilor de planifi­care financiară a întreprinderi­lor, modul în care , la stabili­rea necesarului de fonduri — au fost respectate dispozițiile legale privitoare la calcularea normelor de stoc și normative­lor mijloacelor circulante. D. Atribuțiile centralelor 7 Art. 52. — în domeniul gospo­dăririi fondurilor fixe, centralele industriale şi celelalte unităţi asimilate acestora au următoa­rele atribuţii principale : a) asigură proiectarea, reali­zarea şi exploatarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, a celor­lalte fonduri fixe în condiţii de eficienţă economică şi deplină siguranţă în procesul de pro­ducţie, stabilind sarcinile de producţie pe unităţile compo­nente, astfel încît să realizeze încărcarea optimă a capacităţi­lor de producţie, precum şi în­treţinerea şi repararea cores­punzătoare a acestora ; b) asigură îndrumarea şi con­trolul unităţilor componente în ceea ce priveşte respectarea strictă a tehnologiilor stabilite şi aprobă, conform competenţe­lor legale, perfecţionările tehno­logice la instalaţii de impor­tanţă deosebită ; c) elaborează şi îmbunătăţesc normativele tehnice de exploa­tare, întreţinere şi reparaţii a fondurilor fixe pentru care nu sunt­ elaborate normative cu ca­racter republican sau departa­mental , controlează sistematic modul de aplicare a normative­lor de reparaţii, precum şi mo­dul în care se efectuează ex­ploatarea şi repararea principa-*, lelor instalaţii din dotarea uni­tăţilor componente, fiind răs­punzătoare de funcţionarea lor în condiţii de deplină siguran­ţă. Art. 53. — în domeniul apro­vizionării tehnico-materiale şi desfacerii produselor, centralele industriale şi celelalte unităţi a­similate acestora au următoare­le atribuţii principale : a) asigură pe baza activităţii de prospectare, prin contractele pe care le încheie, aproviziona­rea ritmică cu materii prime, ma­teriale, combustibil, energie, u­­tilaje, piese de schimb şi amba­laje necesare îndeplinirii sarci­nilor de plan ce le revin, pre­cum şi portofoliul de comenzi şi desfacerea continuă a produc­ţiei ; b) echilibrează balanţele ma­teriale la care sunt coordonatori şi asigură realizarea acestora, prevăzînd rezerve de plan co­respunzătoare ; c) elaborează şi, după caz, aprobă norme de consum şi de stoc din competenţa lor; iau măsuri pentru respectarea con­sumurilor normate, asigurînd fo­losirea judicioasă a materiilor prime și materialelor, extinderea utilizării materialelor indigene înlocuitoare, valorificarea deșeu­rilor, recuperarea ambalajelor refolosibile ; d) dimensionează judicios stocurile, luînd măsuri pentru preîntîmpinarea formării de stocuri supranormative şi pentru lichidarea celor deja formate ; e) asigură dezvoltarea activi­tăţilor de cercetare, creaţie, proiectare şi producere a amba­lajelor şi materialelor pentru ambalare, din­­ cadrul unităţilor componente ; f) rezolvă, potrivit legii, neîn­ţelegerile precontractuale. Centralele de desfacere înde­plinesc atribuţiile prevăzute în prezentul articol pentru centra­lele industriale, corespunzător sarcinilor şi răspunderilor ce le revin în calitate de coordonatori de balanţe. E. Atribuţiile­­ întreprinderilor şi celorlalte unităţi 7­o economice Art. 54. — în domeniul gospo­dăririi fondurilor fixe, întreprin­derile şi celelalte unităţi eco­nomice au următoarele atribuţii principale : a) asigură funcţionarea conti­nuă, încărcarea completă, între­ţinerea şi repararea fondurilor fixe, potrivit prescripţiilor tehni­ce ; asigură utilităţile necesare (energie electrică, apă industria­lă, aer comprimat, abur etc.) la parametrii stabiliţi; răspund de ţinerea corectă a evidenţei ca­pacităţilor de producţie ; b) dotează maşinile, utilajele şi instalaţiile cu aparatură de măsură, control, reglare şi auto­matizare prevăzută în documen­taţii şi ia măsurile necesare pentru menţinerea acesteia în stare de funcţionare la precizia prescrisă. Se interzice darea în exploa­tare a instalaţiilor şi liniilor teh­nologice care nu sunt dotate cu aparatură de măsură, control şi automatizare prevăzută în proiecte ; c) pregătesc din timp persona­lul necesar pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea fondu­rilor fixe şi asigură îndrumarea tehnică corespunzătoare a pro­ceselor de producţie de către şefii de secţii, şefii de instala­ţii şi maiştri, dotarea locurilor de muncă cu instrucţiuni tehni­ce specifice în scopul desfăşu­rării ritmice a producţiei, pre­venirii avariilor şi accidentelor ; d) uzinele constructoare şi furnizoare de utilaje, instalaţii şi aparatură de măsură şi con­trol au obligaţia de a amenaja, pentru produsele de serie, stan­duri în vederea verificării rea­lizării parametrilor proiectaţi, pentru utilajele unicate şi insta­laţiile complexe şi vor efectua probele prevăzute în documen­taţiile tehnice ; e) organele de conducere co­­lectivă au obligaţia de a lua măsuri pentru respectarea regi­mului de lucru prevăzut de teh­nologia de fabricaţie, a­­ pre­scripţiilor tehnice în legătură cu utilizarea şi întreţinerea maşini­lor, utilajelor şi instalaţiilor şi pentru executarea la timp şi de calitate a lucrărilor de revizii şi reparaţii în conformitate cu nor­mativele tehnice în vigoare. Art. 55. — In domeniul apro­vizionării tehnico-materiale şi desfacerii produselor, întreprin­derile şi celelalte unităţi econo­mice au următoarele îndatoriri principale : a) răspund de dimensionarea judicioasă a necesarului de ma­terii prime, materiale, utilaje şi alte produse, pe baza sarcinilor de producţie, a normelor de con­sum şi de stoc şi urmăresc sis­tematic realizarea aprovizionării, luînd măsurile necesare pentru desfăşurarea ritmică a acestei activităţi ; b) asigură încheierea contrac­telor economice de aprovizio­nare şi desfacere în cadrul com­petenţelor aprobate de centrală, răspund de realizarea şi livra­rea ritmică a producţiei, în can­tităţile, sortimentele şi la ter­menele stabilite prin contracte­le încheiate direct sau de către centrală ; c) aplică normele şi normati­vele de consum şi de stoc stabi­lite, luînd măsuri pentru redu­cerea continuă a consumurilor specifice, prin perfecţionarea produselor, a tehnologiilor de fabricaţie, asimilarea de noi produse cu parametri ridicaţi, fără afectarea calităţii produ­selor, răspund de imobilizările în stocuri supranormative şi de valorificarea imediată a stocuri­lor disponibile ; d) răspund de gospodărirea judicioasă a materiilor prime, materialelor şi ambalajelor de care dispun, introducerea de în­locuitori pentru materialele de­ficitare şi prelucrarea deşeurilor, luînd măsuri pentru eliminarea pierderilor şi risipei, organizea­ză activitatea de depozitare a produselor, în scopul asigurării unei conservări corespunzătoare a acestora şi a evitării pierde­rilor • e­ organizează, în colaborare cu centralele respective, activi­tatea de „service" pentru produ­sele fabricate; participă la ex­poziţii, tîrguri şi la organizarea reclamei produselor din profi­lul de activitate. F. Alte atribuţii Art. 56. — Organizaţiile şi în­treprinderile de proiectare a ma­şinilor, utilajelor, instalaţiilor, li­niilor tehnologice, uzinelor şi combinatelor au îndatorirea să adopte soluţii constructive, opti­me din punct de vedere tehnico­­economic, care să permită func­ţionarea acestora în condiţii de siguranţă; să prevadă în do­cumentaţiile tehnice, verificările şi încercările ce trebuie efectua­te în uzine şi pe şantiere pentru controlul parametrilor de sigu­ranţă în funcţionare şi piese de rezervă importante şi să acorde, la cererea beneficiarilor, asis­tenţa tehnică necesară, să ela­boreze instrucţiuni tehnice pen­tru exploatarea, întreţinerea, re­vizia periodică şi repararea ma­şinilor, utilajelor şi instalaţiilor, precum şi pentru calificarea ne­cesară a personalului de ex­ploatare. Art. 57. — Furnizorul general şi întreprinderile constructoare de maşini, utilaje şi instalaţii au obligaţia să asigure respec­tarea documentaţiilor de proiec­tare, tehnologice şi de control tehnic; să acorde la cererea beneficiarilor asistenţa tehnică necesară; să urmărească în mod sistematic comportarea în ex­ploatare a produselor livrate, or­­ganizînd activitatea de „servi­ce", răspund pentru pagubele generate de avariile produse din vina lor. întreprinderile prestatoare de servicii care nu realizează obli­gaţiile ce­ le revin în conformi­tate cu contractele încheiate sau normele stabilite răspund potrivit legii. Art. 58. — întreprinderile și celelalte unități economice fur­nizoare de energie electrică, ter­mică, de apă, gaze și alte utili­tăți, din culpa cărora se produc întreruperi accidentale în ali­mentarea consumatorilor sau în­­ nerespectarea parametrilor de calitate stabiliţi în normati­vele în vigoare, potrivit gra­dului de siguranţă prevăzut în proiect pentru categoria respec­tivă de consumatori, suportă pagubele produse beneficiarilor din această cauză. Art. 59. — Comisiile de recep­ţie a obiectivelor de investiţii, constituite în conformitate cu prevederile legale, au îndatori­rea să verifice modul în care au fost respectate prevederile din documentaţiile tehnice la execu­ţia lucrărilor de construcţii-mon­­taj şi să nu avizeze punerea în funcţiune a capacităţilor de pro­ducţie, dacă acestea nu cores­pund proiectelor. Pentru neefectuarea recepţiei în termen şi de bună calitate, comisiile de recepţie răspund potrivit legii. CAPITOLUL VIII DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII 7 Art. 60. — Consiliul de Mi­niştri stabileşte obiectivele şi priorităţile privind punerea în valoare a resurselor de materii prime şi materiale ale ţării, ela­borează orientări în ceea ce priveşte consumul de combusti­bili, adoptă hotărîri şi dispozi­ţii concrete pentru gospodărirea raţională a materiilor prime şi utilizarea deplină a fondurilor fixe și, pe baza legii planului de stat, stabilește sarcinile de plan privind aprovizionarea teh­nico-materială pe ministere, ce­lelalte organe centrale și locale ale administrației de stat. Art. 61. - încălcarea obliga­țiilor prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, administrativă sau penală. Consiliul de Miniştri va stabili faptele care constituie contra­venții la prevederile prezentei legi şi sancțiunile corespunză­toare. Art. 62. — Se recomandă uni­tăților cooperatiste și celorlalte organizaţii obşteşti ca ţinînd seama de prevederile prezentei legi, prin adaptarea la forma lor organizatorică şi specificul activităţii, să stabilească regle­mentări corespunzătoare. Art. 63. — Pentru instalaţiile care la data publicării prezen­tei legi se află în stare de func­ţiune dar nu îndeplinesc condi­ţiile prevăzute în prezenta lege, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale admi­nistraţiei de stat vor prezenta Consiliului de Miniştri, în ter­men de 90 zile de la publicarea ei, propuneri de măsuri şi ter­mene pentru remedierea defi­cienţelor şi asigurarea funcţio­nării lor normale. Art. 64. — Dispoziţiile legii de faţă intră în vigoare la 90 zile după publicarea ei. Pe aceeaşi dată se abrogă Decretul nr. 260/ 1952 privind organizarea şi func­ţionarea aprovizionării tehnico­­materiale şi a desfacerii produse­lor industriale, precum şi orice alte dispoziții contrare. 1 Pag. 3 LEGEA pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I ÎNFIINŢAREA ŞI ATRIBU­ŢIILE CONSILIULUI LEGISLATIV Art. 1. — Se înfiinţează Con­siliul Legislativ, organ consulta­tiv de specialitate pe lingă Con­siliul de Stat, avînd sarcina de a sprijini organele de stat în ac­tivitatea de pregătire, coordona­re și sistematizare a legislației, în scopul înfăptuirii politicii le­gislative a partidului și statului. Art. 2. — Consiliul Legislativ are următoarele atribuţii princi­pale : a) întocmeşte studii asupra concordanţei reglementărilor ju­ridice existente cu cerinţele dez­voltării vieţii economice şi so­ciale; examinează proiectele de reglementări juridice propuse de organele iniţiatoare, sub as­pectul necesităţii şi fundamentă­rii lor, precum şi sub aspectul tehnicii legislative; întocmeşte studii şi face propuneri organe­lor competente cu privire la con­tinua perfecţionare a legislaţiei, în vederea creării cadrului juri­dic corespunzător întăririi ordinii de drept socialiste; b) întocmeşte şi supune spre aprobare Consiliului de Stat me­todologia generală de tehnică le­gislativă privind pregătirea şi sistematizarea tuturor proiecte­lor de acte normative , legi, de­crete, hotărîri ale Consiliului de Miniştri, instrucţiuni, alte aseme­nea acte ale organelor centrale ale administraţiei de stat, hotă­rîri şi decizii ale organelor lo­cale de stat ; c) avizează proiectele de legi, de decrete cuprinzînd norme cu putere de lege şi de hotărîri ale Consiliului de Miniştri cu carac­ter normativ ; d) organizează evidenţa oficia­lă a legislaţiei, semnalând orga­nelor competente eventualele ne­­concordanţe în actele normative ce-i sunt comunicate spre evi­denţă ; e) publică colecţii şi repertorii legislative, precum şi buletine de informare legislativă. Art. 3. — Proiectele de acte normative prevăzute la articolul 2 litera c se trimit obligatoriu Consiliului legislativ, spre con­sultare prealabilă. Avizul Consiliului Legislativ are caracter consultativ. Celelalte acte normative, adop­tate sau emise de organele cen­trale de stat, în exercitarea atri­buțiilor ce le revin, se comunică din oficiu Consiliului Legislativ, spre evidenţă. Art. 4. — Consiliul Legislativ îşi îndeplineşte atribuţiile ce-i revin, atît prin personalul pro­priu de specialitate, cît şi cu consultarea largă, după caz, a altor specialişti din diferitele ra­muri ale economiei, ale cercetă­rii ştiinţifice, ale tehnicii ori din domeniul social-cultural. Art. 9. — Şefii de secţie, con­silierii permanenţi, experţii, pre­cum şi consultanţii de speciali­tate sînt numiţi, pe baza hotă­­rîrii colegiului, de preşedintele Consiliului Legislativ. Desemnarea consilierilor tem­porari se face în condiţiile ali­neatului precedent, cu acordul conducătorului instituţiei sau or­ganizaţiei în care aceştia sunt încadraţi. Personalul tehnic-administrativ este numit de preşedintele Con­siliului Legislativ. Art. 10. — Structura organiza­torică a Consiliului Legislativ es­te următoarea : a) Secţia I, pentru dreptul con­stituţional, dreptul administrativ, dreptul penal şi procesual penal, precum şi pentru dreptul inter­naţional public ; b) Secţia a II-a, pentru drep­tul civil, legislaţia economică, dreptul procesual civil, dreptul familiei, precum şi pentru drep­tul internaţional privat ; c) Secţia a III-a, pentru dreptul financiar, dreptul muncii, dreptul cooperatist şi legislaţia funciară; d) Direcţia de documentare şi informare legislativă ; e) Direcţia secretariat-adminis­­trativă, în funcţie de necesităţi, la pro­punerea şefilor de secţie, preşe­dintele Consiliului Legislativ poa­te constitui grupe de lucru, pe specialităţi sau pe probleme, for­mate din personalul de speciali­­tate al Consiliului, precum şi din specialişti din alte domenii de activitate. Art. 11. — Colegiul ştiinţific al Consiliului Legislativ asigură în­deplinirea tuturor atribuţiilor pre­văzute în prezenta lege şi adop­tă lucrările efectuate în exerci­tarea acestora. El lucrează în prezenţa a cel puţini două treimi din numărul total de membri şi hotărăşte cu majoritatea mem­brilor ce-l compun. La şedinţele colegiului ştiinţi­fic în care se dezbat avizele la proiectele de acte normative vor fi invitaţi şi reprezentanţi ai or­ganelor iniţiatoare. La şedinţele de colegiu în ca­re se dezbat proiectele de co­duri, precum şi studiile şi propu­nerile de interes general privind sistematizarea şi perfecţionarea legislaţiei, vor putea fi invitaţi ministrul justiţiei, preşedintele Tribunalului Suprem şi Procuro­rul general al Republicii Socia­liste România. Art. 12. — Lucrările pentru în­deplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 2, lit. a-c se efectuează şi se dezbat în secţii sau în gru­pele de lucru constituite în con­formitate cu art. 10, alineat final. Lucrările interesînd activitatea mai multor secţii sau grupe de lucru se dezbat în şedinţă co­mună. Pe baza concluziilor rezultate din dezbateri se întocmeşte ra­portul definitiv al secţiei sau, du­pă caz, al grupei de lucru, care se supune, spre aprobare, cole­giului ştiinţific al Consiliului Le­gislativ. In procesul-verbal al şedinţei colegiului, secţiei sau grupei de lucru se va face menţiune des­pre opiniile separate care au fost exprimate. CAPITOLUL II ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE 7­7 Art. 5. — Consiliul­­ Legislativ este condus de un colegiu ştiin­ţific, organ deliberativ, alcătuit din preşedintele Consiliului, şefii de secţie, precum şi din cîte un consilier permanent din partea fiecărei secţii. Preşedintele Consiliului Legis­lativ este preşedinte al colegiu­lui ştiinţific. Numirea în colegiu a consilie­rilor permanenţi se face de Con­siliul de Stat, la propunerea pre­şedintelui Consiliului Legislativ. Colegiul ştiinţific răspunde în faţa Consiliului de Stat, căruia îi prezintă dări de seamă cu pri­vire la activitatea Consiliului Le­gislativ; fiecare membru al co­legiului răspunde în faţa cole­giului şi a preşedintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sunt încredinţate. Art. 6. — Preşedintele Consiliu­lui Legislativ este numit de Con­siliul de Stat. Art. 7. — Preşedintele, împreu­nă cu şefi de secţie, rezolvă problemele curente ale activită­ţii Consiliului Legislativ şi stabi­leşte măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotă­­rîrilor colegiului. Preşedintele reprezintă Consi­liul Legislativ în raporturile cu celelalte organe şi organizaţii; în lipsa preşedintelui, atribu­ţiile sale se îndeplinesc de unul dintre şefii de secţie, desemnat de preşedinte. Art. 8. — Consiliul Legislativ este organizat pe secţii de spe­cialitate, alcătuite fiecare din consilieri permanenţi, consilieri temporari, experţi, precum şi din consultanţi de specialitate. Secţiile de specialitate sunt conduse de câte un şef de sec­ţie, desemnat dintre consilierii permanenţi. CAPITOLUL III AVIZAREA DE CĂTRE CONSILIUL LEGISLATIV A PROIECTELOR DE ACTE NORMATIVE Art. 13. — Avizul Consiliului Legislativ la proiectele de acte normative se va cere după ce aceste proiecte au fost avizate de toate organele interesate și au fost definitivate pe baza aces­tor avize. Pentru proiectele de legi sau decrete cuprinzînd norme cu pu­tere de lege, propuse a fi ini­țiate de Consiliul de Stat sau de Consiliul de Miniştri, avizul Con­siliului Legislativ va fi cerut prin secretarul Consiliului de Stat sau, după caz, prin secretarul gene­ral al Consiliului de Miniştri, înainte ca aceste proiecte să fie supuse aprobării organelor ini­ţiatoare, în cazul în care iniţiativa le­gislativă se exercită de o comi­­­sie permanentă a Marii Adunări Naţionale ori de un grup de de­putaţi ai acesteia, întrunind nu­mărul prevăzut de regulamentul ei de funcţionare, avizul va fi cerut prin Biroul Marii Adunări Naţionale. Pentru proiectele de hotărîri ale Consiliului de Miniștri cu ca­racter normativ, avizul Consiliu­lui Legislativ va fi cerut prin se­cretarul general al Consiliului de Miniștri. Art. 14. — Proiectul de act nor­mativ trimis spre avizare va fi însoțit de expunerea de motive, cuprinzînd justificarea reglemen­tării propuse, de studiile sau lu­crările documentare care au stat la baza acestuia, precum și de avizele tuturor organelor inte­resate. (Continuare in pag. a 4-a) i1

Next