Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)

1971-10-28 / nr. 8337

I unim nou ORGAN Al COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P*CR. 50 AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXVII Nr. 8337 Joi, 28 octombrie 1971 4 pagini 30 bani Proletari din toate tarife, uniţi-vi! PRODUCȚIA GLOBALA INDUSTRIALĂ IN CINCINALUL 1971 -1975 Cu angajamentul anual îndeplinit Reducerea consumurilor spe­cifice de metal şi gospodărirea cit mai judicioasă a acestei ma­terii prime constituie unul dintre obiectivele importante ale între­cerii socialiste la Întreprinderea de unelte şi scule din Braşov. Colectivele de muncitori, ingi­neri şi tehnicieni din secţii şi a­­teliere au întreprins în acest sens numeroase măsuri tehnice şi or­ganizatorice. Aplicarea lor cu deosebită eficienţă a determinat economisirea, în 9 luni din acest an, a peste 91 tone de metal. De remarcat este că în acest fel colectivul întreprinderii și-a îndeplinit cu mult înainte de ter­men angajamentul anual asumat în întrecerea socialistă la capi­tolul economii de metal. Pe şantierul fabricii „Temelia" Timpul trece, iar vino­vaţii caută argumente Pe şantierul fabricii „Temelia" se află în construcţie două obi­ective de investiţii : secţia pen­tru produse din bazalt topit şi instalaţia pentru fabricarea va­rului. Deşi iarna bate la uşă, construcţia acestor obiective a a­­juns doar la faza de execuţie a lucrărilor de fundaţie. De altfel, la încheierea a 9 luni din acest an, din planul anual de investiţii nu se realizase decât 40,1 la sută la total investiţii şi doar 28,3 la sută din volumul lucrărilor de construcţii şi montaje. Restanţele înregistrate la a­­ceste lucrări sunt deci evidente. Care este, însă, explicaţia lor ? Din investigaţiile întreprinse la beneficiar şi la constructor (T.C.J. Braşov), a reieşit că restanţele au fost determinate, în principal, de pregătirea defectuoasă a do­cumentaţiei pentru aceste inves­tiţii, de faptul că factorii res­ponsabili — conducerea fabricii „Temelia" şi direcţia de dezvol­tare din cadrul Centralei indus­triale de lianţi şi azbociment — au lăsat ca în cursul lucrărilor de pregătire a investiţiei să se stringă, lună de lună, un dosar voluminos de... deficienţe. Iată doar cîteva din cele care ni s-au părut mai grave. Deşi tema de proiectare a fost dată în lucru la finele anului 1989, beneficia­rul n-a predat constructorului nici la ora actuală documentaţia de execuţie a secţiei de bazalt to­pit. La acest obiectiv , ne-a re­latat ing. Mircea Cernatu, şeful lotului nr. 1 de la Şantierul de construcţii industriale al T.C.I. Braşov — se lucrează încă du­pă nişte planşe orientative. In anul trecut, cînd s-a consemnat, să-i zicem, începutul con­strucţiei secţiei de bazalt topit, beneficiarul a contractat utilaje peste valoarea aprobată în de­vize, ceea ce a făcut organele bancare să sisteze finanţarea in­vestiţiei. Execuţia lucrărilor a fost, fireşte, oprită, ajungîndu-se în acest an la reducerea la ju­mătate a volumului de investiţii planificat iniţial. Iată însă con­secinţele acestui fapt: refacerea întregii documentaţii tehnice, re­nunţarea la un volum însemnat de utilaje, întocmirea unui nou grafic de execuţie a lucrărilor. In acest fel s-a ajuns ca de-a­­bia în luna august a.c. să în­ceapă efectiv lucrările la acest obiectiv. Nici în ce priveşte instalaţia pentru fabricarea varului, lucru­rile n-au mers mai bine. Şi aici s-a renunţat la execuţia instala­ţiei pentru hidratarea varului, da­torită unor minusuri în funda­mentarea tehnico-economică. Ul­tima hotărîre luată în consiliul de administraţie al C.I.L.A. este refacerea proiectului pentru a­­ceastă lucrare. Amplasamentul la cuptoarele de var a fost schim­bat de două ori, întrucît studiul geologic ,al amplasamentului a fost superficial întocmit. Din a­­ceastă cauză, ne spuneau con­structorii de pe șantier, s-au ex­cavat în plus circa 4.000 m.c. de rocă. In planul de investiţii pe anul în curs beneficiarul a in­trodus şi un alt obiectiv — insta­laţia de calcar şi dolomită — fără să aibă definitivată documenta­ţia de execuţie. Ulterior s-a vă­zut că această lucrare nu poate atinge parametrii tehnico-econo­­mici ai unor obiective similare care se execută în ţară. După cum se poate observa cu uşurinţă, dosarul deficienţelor care au determinat restanţele de pe şantierul fabricii „Temelia" cuprinde cu preponderenţă o serie de minusuri manifestate în proiectarea şi asigurarea docu­mentaţiei de execuţie a lucrări­lor. Cu toate acestea, niciodată în cursul investigaţiilor noastre n-am auzit tradiţionala formulă „proiectantul ne-a cauzat întîr­­zieri şi greutăţi". De ce? Expli­caţia este foarte simplă: proiec­tantul nu este altcineva decit centrul de cercetare şi proiecta­re al C.I.L.A., adică, tot centrala care tutelează în cele din urmă investiţiile de la „Temelia". De altfel, atitudinea factorilor de decizie de la beneficiar şi forul său tutelar faţă de restan­ţele înregistrate la obiectivele în discuţie este caracterizată de o inexplicabilă stare de automul­­ţumire. Directorul fabricii „Te­melia", ing. Grigore Onofrenco, nu-şi făcea prea multe proble­me, afirmînd că nerealizările se cifrează... doar la 2 milioane lei. Acestea fiindcă la „Temelia” se consideră nu planul de investiţii iniţial, ci unul restructurat, pro­pus ministerului de către benefi­ciar în urma serioaselor întîrzi­­eri şi deficienţe înregistrate în execuţia obiectivelor. întrebat care sunt cauzele restanţelor, ing. Emil Stănescu, şeful comparti­mentului de investiţii de la fa­brica „Temelia", ne răspunde cu dezinvoltă nonșalanță . — Realizările nu sunt mici. Noi Gh. NOVAC (Continuare în pag. a 3-a) Printre manifestările ar­tistice înscrise în ultimii ani pe agenda activităţii prodigioase a artei ama­toare, dialogurile pe ace­eaşi scenă au fost, se pare, cele mai populare. Deşi dialogurile îmbrăcau o formă de întrecere, ele s-au consumat în faţa a zeci de mii de specta­tori de la oraşe şi sate, ceea ce le-a conferit un pronunţat caracter de masă. Acţiunea în sine nu ur­mărea deci cîştigarea de către un grup restrâns de formaţii experimenta­te, a unor trofee sau dis­tincţii ci, înainte de toate, deservirea culturală a marelui public, educa­rea acestuia prin inter­mediul producţiilor artişti­lor amatori. Sîntem convinşi că toc­mai de acest caracter, cu evidente valenţe educa­ţionale, ţine cont Casa judeţeană a creaţiei popu­lare cînd, în acest prag de iarnă, a hotărît relua­rea dialogurilor între co­lectivele artistice ale ca­selor de cultură. Ţinînd seama de urgenţele din agricultură, deocamdată nu ne întrebăm de ce acţiunea se limitează doar la casele de cultură,­ de ce nu include şi mişca­rea artistică de la sate. O asemenea întrebare o vom adresa însă la mo­mentul potrivit Comitetu­lui judeţean pentru cul­tură şi educaţie socialis­tă. Dar să revenim la ca­sele de cultură a căror angrenare într-o activi­tate continuă este bine­venită, şi iată de ce unele din aceste instituţii tră­iesc, în materie de acti­vitate artistică, din ceea ce au acumulat în con­cursul al X-lea. La altele se uită adevărul că după toate etapele post-con­­curs se cer întreprinse modalităţi active de in­tensificare a muncii artis­tice, de consolidare a formaţiilor existente, o largă acţiune de depis­tare a noi talente care să alcătuiască noi colec­tive artistice. Înainte de toate însă e necesar să determinăm înnoiri în re­pertoriul formaţiilor artis­tice, potrivit sarcinilor reieşite din vastul program de educaţie socialistă ini­ţiat de partidul nostru, la propunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. In le­gătură cu aceasta, colec­tivele noastre artistice au datoria să se orienteze spre lucrări de valoare ale creaţiei româneşti inspi­rate din trecutul de luptă al poporului, din uriaşul efort creator de edificare pe noi culmi de cultură şi civilizaţie a României socialiste. În sfirşit, se impune ca şi prin aceste dialoguri să stimulăm creşterea măiestriei interpretative, a nivelului calitativ al spec­tacolelor. Toate obiectivele amin­tite aici sunt înscrise şi în regulamentul elaborat de organizatori, şi difuzat la casele de cultură. In ceea ce priveşte ge­nurile care sunt prevăzute e îmbucurător că pe prim planul „dialoguri­lor" se află brigada ar­tistică de agitaţie. Pre­cizarea că brigada va a­­pare într-o formaţie de interpreţi de maximum 8 persoane, că programul prezentat nu poate de­păşi, ca durată, 15 minu­te, obligă casele de cul­tură să renunţe la forma­ţii cu „gabarit depăşit“, şi la spectacole lungi, anoste. Obligatorii sunt şi ge­nurile : grupul vocal (fe­minin sau bărbătesc), co­rul mixt sau pe voci ega­le, orchestra de muzică uşoară, colectivul de mon­taj literar sau de recita­tori, orchestra sau taraful de muzică populară, for­maţia de dansuri, solişti vocali de muzică popu­lară şi uşoară şi, potrivit tradiţiei, un număr la ale­gere (regulamentul arată pe larg din ce genuri se poate alege acest nu­măr). Regulamentul oferră, tot­odată, detail­ii cu privire la repertoriul formaţiilor, la sursele tematice din care să se inspire colectivele artistice şi soliştii, la mo­dalităţile de desfăşurare a dialogurilor. Se fac şi precizări în legătură cu neadmiterea în dialog, sub... firma caselor de cultură, a unor formaţii ale sindicatelor sau coo­peraţiei meşteşugăreşti. Casele de cultură trebuie să se prezinte cu formaţii proprii, care au fost pre­gătite şi care activează efectiv la casa de cultură. în urmă cu cîteva zile s-a procedat şi la trage­rea la sorţi pentru prima etapă a dialogurilor. Iată ce... sorţi îi aşteaptă pe participanţi . Palatul cul­turii din Braşov - Casa de cultură din Făgăraş, la 14. XI ; Rîşnov — Co­­dlea 21. XI ; Săcele - Zărneşti 28. XI ; Predeal - Rupea, 5. XII. Poate că unii directori de case de cultură, aflînd de aceste date, vor ră­sufla uşuraţi, zicînd că „vreme mai este, să nu intrăm în alertă !". Urma alege - replicăm noi. La dialoguri vom ve­dea dacă „vreme a fost" sau dacă „ar mai fi trebuit să fie". A. SOCACIU Reluarea dialogurilor pe aceeași scenă între colectivele artistice ale caselor de cultură f Adunare consacrată aniversării a 125 de ani de la crearea la Braşov a Asociaţiei de intrajutorare a lucrătorilor tipografi Ieri, la Casa de cultură a st­udenţilor din Braşov a avut loc o adunare jubiliară, organizată de Comitetul municipal Braşov al P.C.R., cu prilejul aniversării a 125 de ani de la crearea Asociaţiei de întrajutorare reciprocă a lucrătorilor tipografi din Braşov — una dintre primele asociaţii care marchează începuturile organi­zării profesionale şi politice a clasei muncitoare din România, la care au fost prezenţi muncitori tipografi şi din alte întreprin­deri din Braşov. La adunare au mai luat parte activişti de partid şi de stat, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, membri ai partidului din ilegalitate, cadre didactice, oameni de artă şi cultură, ziarişti. In faţa participanţilor la adunare, dr. Ion Bacoş, şef de sector la Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R., a vorbit despre contextul social-politic în care a fost creată asociaţia tipografilor braşoveni, semnificaţia ei în pro­cesul de transformare a proletariatului din România din clasă în sine, în clasă pentru sine. Săptămină decisivă pentru încheierea însăn­ăriter Acţionaţi cu toată energia, nu precupeţiţi nici un efort pentru îndeplinirea imediată a planului de semănat! ! LA HOGHIZ: eforturi susţinute pentru recuperarea în­­tîrzierilor LA CUCIULATA: Forţele existente irosesc timpul, iar con­ducerea cooperativei mai cere ajutoare din alte unităţi Printre cooperativele agricole situate în zona Rupea­­ pe Valea Oltului , se află şi ceile din Ho­ghiz şi Cuciulata. Dar, în timp ce la prima unitate se depun eforturi susţinute pentru încheierea grabni­că a lucrări, iar rezultatele sânt vizibile, în cealaltă se iroseşte încă şi acum mult timp bun de lucru, ceea ce duce la tărăgănarea neper­­mis de mare a lucrărilor, cu toate că în ultima perioadă cooperativa a primit ajutoare substanţiale de la alte unităţi vecine care au ter­minat sau sunt avansate cu semă­natul. Dar să lăsăm să vorbească faptele. La începutul acestei săptămîni, la Hoghiz mai erau de însămînţat cu grîu 98 ha., iar terenul pre­gătit în avans, 22 ha., urmînd ca în această sâptămînă să se are şi să se discuiască şi restul suprafeţei de pe care s-a recoltat sfecla de zahăr şi apoi, cu cele două semă­nători să se termine însămînţarea griului. „Judecind după forţele de care dispunem, după viteza zilnică de lucru ce se asigură prin utiliza­rea acestora la maximum, spunea Cornel Roşea, preşedintele coopera­tivei, avem certitudinea că cel tir­­ziu pînă la sfîrşitul săptăminii în­cheiem complet lucrarea. Avind in vedere că, independent de voinţa noastră, am depăşit epoca optimă — a continuat interlocutorul — noi vom căuta să asigurăm cele mai bune condiţii de dezvoltare a plan­telor, pentru ca astfel să se recu­pereze timpul intîrziat. Aceste con­diţii constau in fertilizarea mai bună a solului, în asigurarea unei cali­tăţi desăvirşite a semănatului, in funcţie de specificul fiecărei par­cele". Intr-adevăr măsurile luate în uni­tate atestă faptul că aici se face totul pentru ca şi în anul viitor să se obţină o producţie bună de grîu, hotărîrea cooperatorilor fiind să de­păşească cele 3.240 kg. obţinute la hectar în anul acesta. La aceeaşi dată, C.A.P. din Cu­­ciulata mai avea de însămînţat peste, 170 ha. cu grîu. Pentru recu­perarea grabnică a rămânerii în urmă, aşa după cum , arătam, aici s-au primit ajutoare din alte uni­tăţi : două polidiscuri de la Ungra, un alt polidisc şi un agregat de arat de la fermele de stat din loca­litate şi, pentru perioade mai scurte, alte tractoare cu discuri de la secţia de mecanizare din Dopca, cooperativă vecină. Era deci de aş­teptat ca, având în vedere întârzie­rea semăn­atu­lui, conducerea uni­tăţii să se îngrijească de folosirea la maximum a forţelor existente în unitate. Ce se constată însă ? în timp ce mai sunt încă de arat şi de pregătit suprafeţe destul de mari de teren, o parte din trac­toare nici acum nu folosesc integral orele prielnice, începând lucrul tîr­­ziu şi lăsîndu-l cu mult prea de­vreme. în ziua vizitei noaistre, de exemplu, Bogo Ioan şi László Fran­­cisc, trimişi de la brigada din Dopca să ajute la discuit, au făcut naveta Dopca-Hoghiz şi retur, din care cauză n-au efectuat decît jumătate din ceea ce puteau să lucreze în­tr-o zi. Cu mult înainte de căderea înserării a părăsit locul de muncă­­şi tractoristul Ion Fekete, venit de la o întreprindere să ajute în cam­panie, ca şi , alţi mecanizatori. Şi toate acestea s-au petrecut sub pri­virea indiferentă a preşedintelui cooperativei, Ion Rohan, care se plângea că nu are oameni bine pre­gătiţi pe tractoare, şi ne dădea asi­gurări că „dacă se va mai primi ceva... ajutoare din alte unităţi", cooperativa de aici va putea termina însăm­înţatu­l şi celelalte lucrări mai devreme. Oare consiliul de conducere al a­­cestei cooperative, preşedintele ei n-au învăţat nimic din experienţa acestui an, când, cu toate condiţiile bune, unitatea n-a realizat decit 1.800 kg. grâu la ha., ceea ce este cu mult sub posibilităţile reale e­­xistente aici ? Faptele dovedesc că atît organul investit de cooperatori cu încrederea de a conduce unita­­tea, cît şi comitetul comunal de partid şi comitetul executiv al con­siliului popular comunal, nu s-au prea „omorît cu firea” să facă totul pentru bunul mers al campaniei, neîndeplinindu-şi, aşa cum se cere, îndatoririle. Atît în cadrul C.A.P. Cuciulata cît şi în celelalte unităţi agricole coo­peratiste din comuna Hoghiz, mai este de efectuat un mare volum de lucrări în această campanie. Este vorba de recoltatul sfeclei de zahăr şi mai ales al porumbului de pe suprafeţe însemnate, de trans­portarea unei mari­­cantităţi de pro­duse de pe cîmp. Succesul deplin al acestor acţiuni este condiţionat, însă, în cea mai mare parte, de modul cum cei chemaţi să organi­zeze activitatea se achită de sarci­nile ce le revin. De aceea, ei tre­buie să facă totul pentru ca toate forţele existente să se utilizeze la întreaga capacitate. I. TOCANIE Pentru grăbirea recoltării sfeclei de zahăr, la C.A.P. din Ghimbav se folosesc maşini moderne, de mare randament. Foto: GH. BĂNUȚ* CONVOCARE Comitetul executiv al Con­siliului popular judeţeat­ Bra­şov aduce la cunoştinţa tova­­raşilor deputaţi judeţeni că sunt convocaţi în cea de-a XIX-a sesiune a Consiliului popular judeţean Braşov, care va avea loc în ziua de 1 no­iembrie 1971, orele 9, la sediul Comitetului executiv al Consi­liului popular judeţean Bra­şov. COMITETUL EXECUTIV AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN BRAŞOV Timpul liber, unghiul complementar de preocupări al profesiunii în discuţiile cu prietenii, cu colaboratorii, cu o proaspătă cunoştinţă se mai întîmplă să auzi părerea unora că timpul liber ar întrerupe fluxul de preocupări al profesiu­nii. Că odată ieşit pe poarta uzinei, a labo­ratorului sau a şcolii, omul îşi schimbă radi­cal gîndurile, interesîndu-se de cu totul alt­ceva. Este oare posibilă o asemenea „smulgere" dintr-o ambianţă ? Categoric nu. Doar ştim cu toţii că orice meserie presupune pasiune, devotament. Şi-atunci, cum să admitem po­sibilitatea încadrării pasiunii în numai limi­tele exacte ale timpului reglementar de mun­că? între orele 7 şi 15, de pildă? Dragostea, interesul şi preocuparea pentru profesiunea aleasă trebuie, şi trece dincolo de optul de muncă, manifestîndu-se şi în timpul liber. Pentru că dintotdeauna viaţa omului s-a confundat „cu uneltele sale". Altfel, individul s-ar găsi într-un continuu proces de reinte­grare, ar oscila mereu între două cîmpuri specifice, chipurile, opuse : cel al profesiunii, şi cel al „întâmplărilor" din timpul liber. O asemenea existenţă ar fi, iară îndoială, frus­trată de satisfacţii şi împliniri. Discutam despre toate acestea cu­ maistrul Alexandru Brînzea, de la uzina „Rulmentul". „Eu nu sunt obişnuit să teoretizez, îmi răs-­­­punde interlocutorul. De aceea vă voi da un exemplu concret. In secţia noastră — secţia reparaţii mecanice — lucrează muncitorul Traian Pană. In­ munte dimineţi mă întîmpină cu următoarea replică : „Ştii la ce m-am gîndit astă noapte ?", şi începe să-mi expli­ce, în cîteva cuvinte, soluţiile tehnice care îl preocupă. Am făcut cîteva inovaţii împre­ună. Omul ăsta n-are astîmpăr. Cînd își pu­ne cite ceva în cap, realizează precis. Nu se lasă pînă nu duce treaba la bun sfîrșit". Peste cîteva clipe l-am cunoscut pe muncitorul de înaltă calificare Traian Pană. In dialogul pe care l-am avut, acesta ne declara, printre altele : — In primul rînd, meseria trebuie să-ţi placă. Să o practici cu tragere de inimă, să-ţi stâpînească sufletul, ca orice dragoste. Altfel, e un chin şi faci totul de mîntuiaîă. Pentru mine, cele opt ore de lucru trec ca una singură. Uneori, cînd nu-mi iese cite ce­va, mă întristez, dar revin cu şi mai multă ambiţie. Ajung acasă şi nu o dată tot la ale mele mă gîndesc. Ziceaţi că sunt oameni care îşi iubesc meseria numai cît ţine programul de lucru. Eu aşa ceva nu cred. Păi ce fel de dragoste mai e şi asta ? Sigur, în timpul liber face fiecare ce vrea. Dar chiar aşa, să nu te mai gândeşti de loc la viaţa ta, a­­dică la meserie, nu se poate. Am auzit şi eu, e adevărat, pe unii care spun „las'să treacă şi ziua asta, că timpul­ trece oricum". Eu u­­nor asemenea oameni le răspund că timpul nu trebuie lăsat să treacă oricum!" Mi-am privit interlocutorul în ochi. Am re­marcat şi eu sclipirea aceea, deosebită, de­spre care îmi vorbea cu cîteva clipe înainte maistrul său, Alexandru Brinzea. Frezorul Traian Pană venise în dimineaţa acelei zile cu un ceas mai devreme, nerăbdător să ve­rifice ultima sa invenţie... Despre modul în care „lanțul" preocupări­lor se continuă firesc dincolo de catedră, de orele de clasă, profesoara de fizică-chi­­mie Monica Ionescu, de la Şcoala generală nr. 6 din Braşov, mi-a spus multe lucruri in­teresante. Şi ea consideră că o pasiune nu poate fi redusă la un interval de timp pre­stabilit.­­7- Cerinţele învâţămîntului modern presu­pun cadre didactice multilateral pregătite. Să nu uităm că mai toţi profesorii sunt şi dirigenţi. Deci, in afara specialităţii, se im­pun cunoştinţe foarte diverse. Să vă dau un exemplu. Elevii mei (clasa a VII-a B, la care sunt dirigintă) mi-au propus ca în unele ore de dirigenţie să abordăm probleme de... ar­heologie. Fireşte nu voi purta escesie discu­ţii în orele de dirigenţie, scopul lot fiind cu totul altul, dar oricum, va trebui să le satis­fac curiozitatea aşa că acum citesc şi stu­diez tratate de arheologie. In acelaşi timp, Ermel RĂDULESCU (Continuare în pag­i 3na) I t

Next