Drum Nou, ianuarie 1974 (Anul 31, nr. 9013-9035)

1974-01-15 / nr. 9022

La I.C.I.M. — Un nou element spaţial Noul an a coincis la Secţia de utilaje-transport şi producţie industrială de la întreprinderea de construcţii industriale şi montaje Braşov cu începerea producţiei de serie a unui nou element spaţial pe care l-am putea caracteriza cel puţin ca „spectaculos“. Despre ce e vor­ba? Despre elementul spaţial denumit convenţional 20. Aceasta înseamnă o supra­faţă de 20 m.p. suprafaţă locui­bilă, pe care linia tehnologică le „încadrează“ concomitent cu 5 pereţi (cu excepţia faţadei), pe­reţi în care sunt înglobate atît instalaţiile electrice, sanitare şi de încălzire, cît şi tîmplăria gata vopsită. De asemenea, men­ţionăm că pereţii sînt complet finisaţi, nemainecesitînd nici un fel de tencuială. In cadrul secţiei, cu ocazia retuşurilor, este montat şi parchetul, astfel că în momentul asamblării pe­retelui de faţadă, „apartamen­tul“ poate fi predat „la cheie“. După cum ne-a adus la cunoş­tinţă ing. Aurel Bădiţoiu, direc­torul S.U.T.P.I., în prezent echi­pele conduse de László Micloş, Mihai Bogdan, Iosza Balaş şi altele, lucrează la prima co­mandă a anului, un bloc de 40 de garsoniere ce se va amplasa pe str. Vulturilor şi va fi desti­nat salariaţilor de la­ I.C.I.M. W - - —> 99*J ÍV U IVl (J (J JffiDJE'.-in. BRAŞOV ORGAN Al COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXXI Nr. 9022 4 pagini 30 bani anul calităţii. La întreprinderea „Răsăritul“ MĂSURILE SUNT BUNE, DAR INSUFICIENTE Intrarea în anul IV al cincinalu­lui ridică în faţa colectivelor de muncă din întreprinderi, ca o pro­blemă de primă importanţă, folo­sirea cît mai deplină, la parame­tri superiori, a capacităţilor de pro­ducţie. Dealtfel, aceasta constituie una din pîrghiile de bază, esenţia­le, de care depinde, cum sublinia secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşes­­cu, în cuvîntarea la Plenara co­mună a C.C. al P.C.R. şi Consiliu­lui Suprem al Dezvoltării Econo­mice şi Sociale a României, înfăp­tuirea cu succes a prevederilor de plan pe anul în curs, la toţi indi­catorii, în vederea realizării cin­cinalului înainte de termen. In prezent, specialiştii, colective­le de muncă din întreprinderile braşovene sunt „prinse“ cu aplica­rea unui întreg evantai de măsuri vizînd utilizarea mai eficientă a capacităţilor de producţie. O in­vestigaţie la întreprinderea „Răsă­ritul“, spre exemplu, a scos în e­­videnţă tocmai un atare „punct fierbinte“ al activităţii de zi cu zi. Astfel, chiar atunci ing. Victor Bolboceanu, directorul fabricii, şi, în acelaşi timp, director general adjunct al C.I.P.R. Braşov, împre­ună cu cîţiva specialişti, puneau la punct detaliile unui transfer la întreprinderea braşoveană al fabri­caţiei unor produse de la „Refrac­tara“ Alba-Iulia. Măsura vizează, pe de o parte, crearea unor posi­bilităţi la întreprinderea din Alba- Iulia pentru asimilarea în fabri­caţie a unor noi produse, iar pe de alta, utilizarea mai deplină a pre­sei de 1.000 tf. de la „Răsăritul“ Braşov. Sigur că preocupările pe linia folosirii mai eficiente a capacită­ţilor de producţie sunt mult mai numeroase aici , lucru reieşit, de­altfel, din relatările specialiştilor cu care am stat de vorbă. Astfel, programul de măsuri pe anul tre­cut la capitolul „capacităţi“ a fost în întregime realizat. Dintre mă­surile luate se detaşează crearea unei staţii de microproducţie, ca­re a început să producă în ulti­mele zile din anul trecut. — Acest obiectiv, spunea ing. V. Bolboceanu, ne era deosebit de necesar. După cum ştiţi, aici se verifică şi se valorifică cercetările de laborator privind asimilarea noi­lor produse în fabricaţie şi, în a­celaşi timp, se realizează o serie de produse în cantităţi mai mici, care sunt absolut necesare bene­ficiarilor noştri. Or, înainte, de multe ori cu fabricarea acestor produse nu făceam decât să deran­jăm fluxul de producţie al între­prinderii şi, totodată, să utilizăm cu un slab randament capacităţile. Actuala staţie evită tocmai aseme­nea neajunsuri, contribuind, deci, la creşterea gradului de folosire a utilajelor de pe fluxul de fabri­caţie. Şi nu numai acesta, dar multe alte lucruri bune s-au realizat în acest sens la „Răsăritul“. Activita­tea anului în curs este, de aseme­nea, „punctată“ cu termenele de aplicare a unor noi­­e măsuri, prevă­zute în planul M.T.O., pentru fo­losirea mai bună a capacităţilor de producţie. Am putea să enu­merăm cîteva din ele, care ni s-au părut mai eficiente. N-o facem în­să întrucît apreciem că, deşi aces­te măsuri sunt, fireşte, bune, ele nu sunt suficiente pentru atinge­rea unui randament optim al ca­pacităţilor de producţie de la „Ră­săritul“. De ce? O spun înseşi da­tele referitoare la valoarea pro­ducţiei globale care se obţine la mia de lei fonduri fixe. In anul trecut, această producţie se cifra la 802 lei, faţă de un plan de 731. Este, desigur, meritoriu faptul că sarcina de plan a fost mult depă­şită. In acelaşi timp nu se poate Gh. NOVAC (Continuare în pag. a 3-a) Moment hotărîtor în înfăptuirea marilor sarcini privind sporirea recoltelor Adunările ale ţăranilor generale cooperatori Alături de toţi oamenii muncii de pe cuprinsul judeţului, ţărăni­mea cooperatistă braşoveană a pă­şit in anul 1974 cu hotărîrea nestră­mutată de a cinsti măreţele eveni­mente din viaţa poporului şi par­tidului — a XXX-a aniversare a eliberării patriei de sub jugul fas­cist, Congresul al XI-lea al F.C.R. şi Împlinirea unui sfert de veac de la istorica Plenară a C.C. al P.C.R. din 3—5 martie 1949 care a adop­tat programul transformării socia­liste a agriculturii , cu realizări deosebite in sporirea producţiei a­­gri­cole. Insuşindu-şi în întregime sarcini­le ce-i revin in acest al 4-lea an al cincinalului, sarcini ce decurg din Planul naţional unic de dezvol­tare economico-socială a României socialiste, din Plenara Consiliului Uniunii Naţionale a C.A.P., lucră­torii din agricultura cooperatistă a judeţului au apreciat, cu ocazia Plenarei Uniunii judeţene a C.A.P., care a avut loc la finele anului tre­cut, că obiectivele cuprinse în plan au un caracter realist, corespund bazei tehnico-materiale şi condiţii­lor existente şi că ele pot fi rea­lizate şi depăşite. în­ acest climat de încredere şi optimism pe care îl dau posibilităţile mari ce există pentru sporirea substanţială a­re­ in dezbatere­­ a PLANUL DE PRODUC­ŢIE ŞI FINANCIAR PE 1974 28 MĂSURILE TEHNICE ŞI ORGANIZATORICE PENTRU REALIZAREA LOR . OBIECTIVELE ANGAJA­MENTELOR IN ÎNTRE­CERE poltelor, în perioada următoare vor avea loc adunările generale ale ţă­ranilor cooperatori, care faţă de anii trecuţi vor căpăta o notă a­­parte, atît prin importantele hotă­­rîri pe care urmează să le ia, cî­t şi prin modul de desfăşurare. Astfel, adunările generale vor dezbate, separat, planul de produc­ţie pe 1974 şi separat darea de sea­mă asupra activităţii desfăşurate în anul trecut. Primele adunări, asu­pra cărora vom insista in rîndurile de faţă, au la ordinea de zi dezba­terea şi aprobarea planului de pro­ducţie şi financiar, măsurile teh­­nico-organizatorice pentru înfăp­tuirea lor, încheierea contractelor economice şi stabilirea obiectivelor întrecerii socialiste şi se vor ter­mina pînă la sfîrşitul acestei luni, urmînd ca cele pentru dare de sea­mă şi alegeri să se ţină în cursul lunii februarie. Măsura de a se organiza dezba­teri separate creează condiţii opti- Ing. C. DUMITRESCU, vicepreşedinte al Uniunii judeţene a C.A.P. (Continuare în pag. a 2-a) Ieri, în cadrul complexului comercial de pe strada De Mijloc Braşov­, s-a dat în folosinţă un nou magazin alimentar, din Din cuprins : 95 de ani de la naşte­rea lui Ştefan Gheor­­ghiu — un militant de frunte al mişcării mun­citoreşti din ţara noas­tră. Artă şi cultură. (pag. a 2-a) Sport. (pag. a 3-a) înfiinţarea Comisiei mixte permanente gu­vernamentale de coo­perare economică, şti­inţifică şi tehnică între România și India. (pag. a 4-a) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii So­cialiste România, s-a întîlnit, luni la­ amiază, în sala de marmură a Casei de­ cultură din Sinaia, cu participanţii la lucrările Semina­rului internaţional „Studenţii şi securitatea europeană“, care s-au desfăşurat la Bucureşti. . La întrevedere au participat to­varăşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., Traian Ştefănescu, prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, ministru pentru problemele tineretului, Nicu Ceauşescu, vicepreşedinte al Con­siliului Uniunii Asociaţiilor Stu­denţilor Comunişti din România. Erau, de asemenea, prezenţi Ion Catrinescu, prim-secretar al Co­mitetului judeţean Prahova al P.C.R., Constantin Neagu, prima­rul oraşului Sinaia. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost salutat cu vii şi îndelungi a­­plauze la sosirea în mijlocul re­prezentanţilor tineretului studios. Participanţii la seminarul inter­naţional, importantă reuniune uni­versitară, şi-au manifestat deplina satisfacţie de a se înum­i cu pre­şedintele Consiliului de Stat, ex­­primînd înalta lor stimă şi con­sideraţie faţă de politica promo­vată cu consecvenţă de România socialistă, personal de conducăto­rul ei, pentru edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte, o lume a păcii, înţelegerii şi conlucrării fructuoase în care fiecare naţiune să se poată dezvolta în conformi­tate cu năzuinţele sale legitime, pentru atenţia deosebită acordată tinerei generaţii şi rolului ei în soluţionarea marilor probleme ale omenirii contemporane. (Continuare in pag. a 4-a) Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu Dragi tovarăşi şi prieteni, Aş dori, in primul rînd, să adre­sez un salut călduros tuturor celor prezenţi aici, reprezentanţi ai uni­versităţilor din o serie de ţări eu­ropene, din Statele Unite şi Ca­nada, şi să exprim satisfacţia mea, a Consiliului de Stat, pentru a­­ceastă reuniune universitară con­­sacrată securităţii europene. (A­­plauze puternice). Reuniunea are loc în împrejurări deosebite nu numai pentru Eu­ropa, ci pentru întreaga lume. S-au obţinut anumite rezultate în afirma­rea unei politici noi, în direcţia li­chidării vechii politici de forţă şi dictat, în aşezarea relaţiilor din­tre state şi popoare pe baze noi, de egalitate, respect al independenţei şi suveranităţii, neamestec în tre­burile interne, pe o colaborare şi conlucrare fructuoasă în scopul dezvoltării economico-sociale a fie­cărei naţiuni. In imprimarea noului curs spre destindere, rolul hotărîtor l-au avut masele largi, popoarele de pretu­tindeni. Trebuie să menţionez că tineretul, tineretul universitar, a jucat şi joacă un rol activ în impri­marea acestui nou curs în viaţa in­ternaţională. Fără îndoială că înfăptuirea securităţii în Europa corespunde nă­zuinţelor spre colaborare ale tutu­ror popoarelor continentului, ale în­­tregii lumi. S-au obţinut în această privinţă o serie de rezultate : a început conferinţa general-euro­­peană, sunt în curs lucrările de la Geneva ce urmează să statueze principiile care să stea la baza re­laţiilor dintre statele continentului european, să pună bazele unor ra­porturi noi, de largă colaborare, între toate naţiunile. După cît am fost informat, în cadrul acestei reu­niuni s-au subliniat multe din a­­ceste progrese - dar trebuie să a­­vem în vedere că ceea ce s-a rea­lizat pînă acum pe calea destinde­rii constituie numai un început. Mai sînt încă destule obstacole de în­vins, mai există încă forţe reacţio­nare ce ar dori să oprească acest curs nou, care renunţă cu greu la vechea politică de forţă, de dictat şi amestec în treburile altor state. De aceea, accentuarea cursului des­tinderii, înfăptuirea securităţii eu-­­ropene irrspun mai mult ca oricînd unirea tuturor forţelor progresiste, antiimperialiste. Desigur, pot fi - şi sunt — di­verse păreri asupra căilor de în­făptuire a politicii noi. Dealtfel, nu numai în problemele internaţionale sau în problemele ştiinţelor sociale sunt păreri deosebite; în înseşi şti­inţele naturii şi tehnice asupra unor probleme apar păreri sau soluţii deosebite — şi aceasta nu e cu ni­mic anormal. Dimpotrivă, este un lucru cît se poate de natural să fie aşa ; numai atunci cînd asupra di­feritelor probleme care preocupă omenirea se confruntă în mod liber părerile, fără prejudecăţi, fără pre­tenţia că cineva deţine monopolul adevărului absolut, pornindu-se deci de la înţelegerea necesităţii unui schimb liber de păreri şi de idei, de căutări novatoare, se poate a­­junge la găsirea celor mai potrivite soluţii pentru organizarea mai bună a lumii, a conlucrării între popoare, a realizării păcii. Trebuie să vă declar deschis că pe noi nu ne jenează în nici un fel existenţa părerilor diferite. Pînă la urmă dacă am avea toţi acelaşi fel de a gîndi, poate nici n-ar mai fi nevoie să ne întîlnim. Ne-ar fi uşor­­ să ne punem de acord prin­­tr-o circulară sau mai ştiu eu cum, şi toată lumea să ridice mîinile că (Continuare In pag. a 4-a) Zărneşti ’74 In cadrul manifestărilor cu­prinse sub acest generic la clu­bul Combinatului de celuloză şi hîrtie din localitate, a avut loc o întîlnire cu muncitorii frun­taşi, cu autorii celor 76 de in­venţii şi inovaţii înregistrate in anul trecut. Acţiunea a fost urmată de un interesant pro­gram artistic susţinut de bri­gada artistică şi de orchestra de­­muzică uşoară ale clubului. Programul zilei de mîine cu­prinde la ora 15:30, la clubul „6 Martie“, un spectacol prile­juit de trecerea în revistă a formaţiilor artistice din între­prindere. La ora 16, zărneşte­­nii se vor întîlni cu Ion Şer­­ban, vicepreşedintele consiliu­lui popular din localitate. In dezbatere, perspectivele eco­nomice şi edilitare ale oraşului. — Ai 19 ani, cum îţi vezi viitorul?, întreabă miliţianul. Fata tînără din faţa lui se foieşte puţin, pe scaun, infruntîndu-i privirile. Apoi ochii îi coboară, părul negru ii cade pe frunte şi, cu un gest în­cet, podul palmei i se a­­propie de obraz. Lacrimi. Urania C. a dormit a­­cum două nopţi la mili­ţie. De data aceasta, fără ca cineva s-o oblige. A venit seara, cu hainele­ în dezordine, şi, înfricoşată, a spus: „Nu mai pot sta acasă. Tata mă bate me­reu; a zis că mă omoară“. A doua zi, la sediul miliţiei, tatăl şi fiica sunt faţă în faţă. — Eu, tovarăşe mili­ţian, am dat copiilor tot ce au avut nevoie, haine ca să nu umble goi min­­care, uite, şi de sărbători am tăiat porcul... — Altceva? — Ce, altceva? Eu i-am speriat destul, să-i mai sperie şi miliţia, şi le­gile. In afară de Urania, Gheorghe C. mai are o fată despre care vorbeşte numai atunci cînd n-are Încotro. O cheamă Virgi­nia, are 16 ani, actual­mente se află la Şcoala de reeducare de la Ba­cău, vagabondaj, prosti­tuţie, ,,ce mai, exclamă ta­tăl ei, a fost dată şi la ziar“. Fiica cea mare, cea din faţa noastră, are o con­duită geamănă cu mezi­na. A fost internată la Casa de copii de la Dum­brăveni pentru vagabon­daj, a evadat, a învăţat, totuşi, o meserie: croito­ria. Acum ar fi din nou în „sinul familiei“, dacă familia ar primi-o. — Sînt copii răi, tova­răşe miliţian, se plînge Gheorghe­­. Eu unul nu ştiu ce să mă mai fac cu ei. Bărbatul acesta, de o virstă care se apropie de 50 de ani, priveşte des­cumpănit în jur, convins că a făcut totul pen­tru copiii lui, dîndu-le casă şi masă, „speriin­­du-i“ cu asprimea sa pă­rintească. Orice plimba­re, orice distracţie, erau, în familia aceasta „orga­nizată“, strict interzise, intre tată şi fiică nu e­­xista decit comunicarea prin forţă, prin rigidita­tea anilor în plus. Mi­rarea tatălui că fetele sa­le au putut evolua cum au evoluat, că acum îi este ruşine să iasă în lu­me şi că „îl doare inima“, este formală. „Sunt copii răi“. Cum au ajuns aşa? — Gheorghe ,„ de cite ori aţi fost cu fetiţele în oraş, la cinematograf, de pildă? Tatăl ridică din umeri. Poate gîndeşte că repor­terul recurge la o între­bare stupidă, fără sens. Nu, n-a ieşit niciodată cu feţele nici la cinemato­graf, nici în vreun res­taurant să le înveţe să­­se poarte. Dar nu uită să repete, în schimb, că le-a cumpărat haine, că de sărbători a tăiat porcul, că s-a opus ca Urania să fie internată la Dumbră­veni... — Ca să nu fie obligat să plătească pensia, inter­vine fata, iar tatăl, aici, nu are replică. Cînd fiica cea mare a început să întîrzie de a­­casă, cînd prieteniile și preocupările ei au înce­put să devină dubioase, tatăl a aflat-o prin şcoa­lă. Urania era in clasa a şasea. Pr­ea reacţie? îna­intea explicaţiilor, a vor­belor bune, a tentativei de a remedia lucrurile, Gheorghe C. a trecut la „spălarea“ petei de pe o­­brazul familiei prin , bă­taie, ceea ce, evident, n-a avut darul de a-şi apro­pia fiica. — Sînt sever, recunoaş­te, mă aprind uşor. Iar severitatea aceasta, modalitatea aceasta de a dialoga cu propriii copii prin intermediul curelei, al cuvintelor tari şi al a­­meninţărilor, dă roade. Pe cînd Urania era in­ternată la Dumbrăveni, a doua fiică, Virginia, a in­trat în cercetarea orga­nelor de miliţie. Simplă întîmplare? Sau, nu cum­va „stilul de muncă“ al lui Gheorghe C. era vi­ciat, necorespunzător? Gheorghe C. a încercat cu cele două fiice o dre­sură cum ai face cu cli­nii. E drept, cîini de lux, întreţinuţi şi hrăniţi bi­ne, dar, oricum, dresură. Şi, la prima ieşire în lu­me, amîndouă fetele au profitat de „libertatea“ pe care acasă n-au avut-o, căzînd exact în extrema opusă. Nimeni nu le-a ferit de influenţele rele pentru că nimeni nu s-a gîndit că vor ajunge în preajma acestor influen­ţe. Gheorghe C. voia nu doi oameni, ci două fiori de seră pe care la ter­menul firesc le-a aruncat Lt. major Nicolae VOICU, de la Inspectoratul judeţean de miliţie, Marius PETRAŞCU Anchetă socială dat­or­ia de par­inie n SE OPRESIE LA USA CASE­ Clubul chimiştilor făgărăşeni trebuie să-şi definească personalitatea in funcţie de realităţile locale Chimiclub = nimicclub... Să nu concurăm, ci să completăm Casa de cultură erau stinse peste tot şi uşile­ în­cuiate. Tineri, în grupuri mici, treceau pe aleile din jurul clubului, fu­gind spre staţia de autobuz din faţa panoului care anunţa progra­mul cinematografului Chimiclub. „Chimiclubul? Da, ăsta este, imi spune cineva în mare grabă. De obicei, seara, la ora aceasta se în­chide. Noi, în glumă, îi spunem nimic club. Jocul acesta de cuvinte mi l-am reamintit mai­ tîrziu, cu un alt pri­lej, discutînd cu Gheorghe Bogă­­ţeanu, preşedintele Comitetului sindicatului din I.U.C. Făgăraş . „Oraşul nostru a crescut în ulti­ma vreme foarte mult. A întinerit foarte mult. Să aibă acum vreo 10 mii de locuitori tineri care, toţi, trebuie cuprinşi într-o formă sau alta de educaţie. Or, în momentul de faţă, Făgăraşul are doar două instituţii în care se desfăşoară ac­tul cultural-educativ: Casa de cul­tură şi cinematograful. Acestea, oricît s-ar strădui, nu pot cuprin­de mai mult de 400 de persoane". Din nou Chimiclubul lipsea de la numărătoare, cu toate că un nu­măr dintre angajaţii tineri ai I.U.C.-ului locuiesc în colonia ca­re circumscrie impozanta clădire. Discuţia pe care am avut-o ulte­rior cu profesoara Ligia Andrees­­cu, directoarea clubului, a lămu­rit oarecum lucrurile: — Activităţile noastre se desfă­şoară în cea mai mare parte în secţii, în cadrul diferitelor adu­nări sau imediat după terminarea orelor de program. Clubul fiind oarecum izolat de oraş, este greu, dacă nu imposibil, să-i mai adu­cem pe oameni după ce au ajuns odată acasă. La capitolul activi­tăţilor artistice ne descurcăm cum putem, pentru că oamenii noştri, oricît i-am lămuri, pleacă să ac­tiveze la Casa de cultură orăşe­nească. Şi aceştia sînt întotdeauna cei mai buni. Mircea STANCIU (Continuare în pag. a 2-a) Poate să fi fost într-o seară cînd vara încă nu se hotărîse definitiv să plece, cînd am trecut pentru prima dată pe la Clubul Combina­tului chimic din Făgăraș. Poate nu era încă ora 20, dar luminile

Next