Drum Nou, martie 1974 (Anul 31, nr. 9061-9087)
1974-03-28 / nr. 9084
Pag. 7 Oameni in bătălie cu timpul In această săptămină ne-a sosit o veste de la Întreprinderea pentru articole tehnice din cauciuc. Laconic ea suna astfel: colectivul unităţii a realizat planul fizic cu 5 zile înainte de sfîrşitul trimestrului, existind In acest fel condiţii favorabile ca în restul de zile rămase să se realizeze o producţie suplimentară de 108 tone articole din cauciuc. Ce inseamnă această cifră privită în alt context, ne spune Nicolae Negoiţă, locţiitorul secretarului comitetului de partid . — Datorită rezultatelor pe care am reuşit să le obţinem şi in acest trimestru, avansul pe care l-am clştigat In bătălia pentru îndeplinirea cincinalului înainte de termen a crescut la 4 luni ! Este firesc ca In faţa acestor cifre spectaculoase dorinţa reporterului de a cunoaşte pe cei mai reprezentativi autori ai acestui succes să crească. — Este adevărat că realizările pe care le-am obţinut se datoresc in primul rind hărniciei colectivelor din cele trei secţii, în special a celor din secţiile C şi A.Şi a celor din secţia B, am adăuga noi, pe care interlocutorul nostru, care este chiar şeful acestei secţii, a omis-o din modestie). Avem oameni minunaţi, care cunosc toate tainele utilajelor la care lucrează. Dar permiteţi-mi de data aceasta să nu citez pe nici unul dintre ei. Ca să fac loc echipei de Întreţinere, condusă de comunistul Viorel Ancan. Despre această echipă vreau să vorbesc, deşi oamenii ce o compun nu-i veţi vedea manevrînd nici malaxoarele, nici valţurile, nici presele într-un moment cînd fabrica lucrează. ... Pa ,aceşti oameni din echipa de întreţinere, care, modeşti, aproape nevăzuţi şi necunoscuţi, işi desfăşoară activitatea, ii uneşte un simţămlnt comun: dorinţa ca nici un utilaj, nici o instalaţie să nu se defecteze şi să afecteze negativ producţia. „ La Începutul acestei luni ne-am hotărit, nu povesteşteV. Ancăn, să executăm lucrările de verificare, întreţinerile, micile reparaţii la instalaţiile de aer comprimat, aburi, apă industrială şi potabilă — duminica, dimineaţă sau după masă, — cînd fabrica este oprită. Pentru ca să nu stinjenim in nici un fel producţia. Deşi toţi oamenii din echipă au familie, copii, n-a lipsit nici unul. Au venit şi Francisc Kubaşca, om aproape de pensie, care de 30 de ani lucrează in această întreprindere, şi Virgil Dragan, şi Gheorghe Munteanu, şi Iuliu Pocod, şi Alexandru Pali, şi Iuliu Nemere, toţi muncitori de înaltă calificare, cu vechime considerabilă în această Întreprindere. Dar nu ştiu de ce tovarăşul Negoiţă v-a vorbit despre noi, căci n-am făcut nici o faptă de eroism. Am venit duminica, pentru că aşa era bine. Nu ne-am făcut decit datoria, cum se spune. Mai ales că vom lua recuperare într-o altă zi ! ... Intr-adevăr, echipa lui Ancău, cunoscută dealtfel in întreprindere pentru dăruirea cu care răspunde unor sarcini unde se cere multă dragoste pentru muncă, n-a făcut o faptă de eroism. Dar a contribuit fără îndoială la realizarea înainte de vreme a planului trimestrial. A celor 108 tone articole de cauciuc In plus, care vor lua In aceste zile drumul beneficiarilor. Și cred că din acest motiv se poate spune că a făcut mult ! Şt. BANARU 2 Aspect din secţia piese de la întreprinderea de autocamioane, care în acest an va asimila producţia discurilor pentru roţile autocamioanelor ROMAN. TELEX TELBX TELBX TELEX TELBX • în programul de autodotare de la I.U.S. Braşov sunt prevăzute pentru acest an lucrări în valoare de 4,5 milioane lei. Pînă in prezent nu s-a realizat Insă nimic. De ce ! Nu s-a deschis finanţarea decit la jumătatea lunii martie. Acum e nevoie, poate, să aşteptăm să se „deschidă“ şi apetitul celor care răspund de aceste lucrări, pentru a le executa cit mai degrabă. • „Nu avem atelier propriu de autoutilare”, „nu avem termene de realizare pentru trimestrul I“, „nu s-a putut pregăti fabricaţia“. Iată citeva din „argumentele“ invocate la „Răsăritul“ pentru a scuza inexistenţa realizărilor la capitolul autodotări. Oare aici se acţionează după „principiul“: mai bine să te auto... utilezi cu explicaţii decit cu utilaje şi instalaţii ? TRIMESTRUL I - perioada de vârf pe şantiere Trei întrebări adresate factorilor de răspundere din investiţii 1. Cu ce realizări aţi încheiat activitatea de investiţii în primele două luni ale anului şi căror factori se datoresc rezultatele obţinute ? Cit la sută din planul anual v-aţi propus să realizaţi în primul trimestru al anului şi ce măsuri aţi luat pentru îndeplinirea sau depăşirea acestor sarcini ? 3. Ce sprijin aşteptaţi din partea celorlalţi factori ce concură împreună cu întreprinderea dv. la realizarea programului de investiţii ? Azi, în obiectiv, întreprinderea chimică Rîșnov ESTE TIMPUL SA FIE INTENSIFICAT RITMUL DE CONSTRUCŢII-MONTAJ . Rezultatele cu care am încheiat activitatea de investiţii pe primele două luni ale anului nu sunt în măsură să ne mulţumească integral, cu toate că planul a fost depăşit atit la totalul activităţii de investiţii, cît şi la construcţii-montaj. Nemulţumirea noastră porneşte de la faptul că n-am realizat decit 5,6 la sută din planul anual de investiţii, şi mai ales pentru că majoritatea obiectivelor din etapa I de dezvoltare a capacităţii de auxiliari textili şi de pielărie — inclusiv cele direct productive, instalaţiile de monomeri şi polimeri — ce trebuiau puse în funcţiune la 31 decembrie 1973, nu au condiţii de finalizare nici în acest trimestru. Motivele ? Pe de o parte, nu ne-au sosit utilajele tehnologice pe care contam, pe de alta timpul friguros a împiedicat într-o oarecare măsură desfăşurarea lucrărilor de construcţii-montaj. Concretizînd primul aspect, amintim că unele utilaje tehnologice (filtre şi vase de dizolvare), necesare instalaţiei de tratare a apei etapa I, contractate cu întreprinderea „Vulcan“ pentru 30 iunie 1973, n-au sosit nici acum, iar despre instalaţia de azot şi aer instrumental ce trebuia să ne fie transferată, am aflat în ultimul timp că beneficiarul ei actual, Combinatul petrochimic Piteşti, refuză să îndeplinească ordinul ministerului. In ceea ce priveşte activitatea constructorilor, în special a antreprenorului general, T.C.I., deşi şi-a îndeplinit planul pe primele două luni, considerăm că putea face mai mult, avînd în vedere că a avut la dispoziţie un front de lucru larg, în special la etapa a II-a de dezvoltare a capacităţii de auxiliari textili şi de pielărie. După părerea noastră, aveau şi o obligaţie morală, ţinînd cont de restanţele înregistrate anul trecut. 2. Nici realizările pe trimestrul I — 7 la sută la total investiţii şi 17 la sută la construcţii-montaj —, conform preliminărilor, nu le putem considera, desigur, satisfăcătoare. Totuşi, prin măsurile pe care le-am luat, vom urmări să depăşim aceste cifre, pe care le considerăm minime. Astfel, vom continua să ajutăm cu o echipă proprie dotarea cu A.M.C. a „creierului" instalaţiei de monomeri. Pe de altă parte vom urgenta, prin trimiterea de delegaţi, livrarea utilajelor pentru staţia de tratare a apei, deoarece aceasta condiţionează punerea in funcţiune a celui de-al doilea cazan C.R. 16, aburul fiind necesar in prima urgenţă pentru probele tehnologice la monomeri, pe care intenţionăm să le începem în primele zile ale lunii aprilie. Şi în ceea ce priveşte celelalte utilaje sau instalaţii tehnologice care n-au fost livrate la termen, vom depune eforturi deosebite pentru a le aduce şi preda pentru montaj. 3. Şi pe această cale facem un apel către T.I.M. pentru a termina, pînă la sfîrşitul acestei luni, lucrările la tabloul de comandă al instalaţiei de monomeri, pentru a rămine timp suficient (minim 3 luni) pentru efectuarea probelor tehnologice, avînd în vedere că 30 iunie 1974 este ultimul termen de punere in funcţiune a dezvoltării capacităţii de auxiliari textili şi de pielărie etapa I. Concomitent, T.C.I. trebuie să depună eforturi pentru recuperarea restanţelor ce s-au cumulat la lucrările de construcţii, atît la obiectivele din etapa I (de pildă la turnul de răcire), cît şi la cele din etapa a II-a şi la fabrica de poliacetali şi alcool polivinilic,unde stadiul fizic este departe de grafic. Aceasta N.R. Apreciind aşa cum se cuvine spiritul critic şi autocritic al răspunsurilor date de factorii de răspundere de la întreprinderea chimică Rişnov, nu putem trece cu vederea faptul că aportul colectivului acestei unităţi — specialişti şi muncitori — la montarea unor instalaţii şi utilaje tehnologice ar fi putut fi mai mare în acest inceput de an. Amintim că anul trecut au fost perioade cind lucrau pe şantier 20 sau chiar mai mulţi salariaţi, ori in prezent numărul lor a scăzut la jumătate, în ciuda faptului că volumul de lucrări nu s-a diminuat, dimpotrivă, iar termenul de punere in funcţiune a expirat. Or, nu se poate spune că unitatea rîşnoveană nu este interesată in finalizarea lucrărilor din etapa I. Inadmisibilă ni se pare şi atitudinea unor furnizori de utilaje sau antreprenori de specialitate, precum întreprinderea şi grupul de şantiere „Vulcan“, şantierele „Frigotehnicii" şi „Electromontajului", pentru care termenele înscrise în contract sunt, printr-o ciudată optică, „literă moartă", în activitatea pentru a da posibilitate T.I.M. să monteze utilajele tehnologice pentru aceste obiective, care au şi început să sosească. Sarcini deosebite revin şi Grupului de şantiere Braşov al întreprinderii „Vulcan“ pentru montarea celui de-al doilea cazan în centrala termică, a cărui importanţă a mai fost subliniată, şi să urgenteze lucrările la centrala termică, etapa a II-a. Existînd front de lucru, solicităm o dinamizare a activităţii şi din partea şantierului din Braşov al întreprinderii „Frigotehnica“ şi al „Electromontajului“ din Cîmpina, care au determinat unele lucrări ce condiţionează începerea probelor tehnologice. In ce priveşte utilajele tehnologice necesare în următoarele luni, am dori să fim mai bine înţeleşi in intenţiile noastre de I.U.C. Făgăraş, în legătură cu termenele de livrare a unor reactoare emailate, deoarece ne sunt necesare în trimestrul II 1974. Iulian CRĂCIUN, inginer şef ing. Eugen FLOREA, şef de secţie la întreprinderea chimică Rişnov lor bunul plac constituind o coordonată permanentă. Aşa după cum s-a văzut, cu eforturi deosebite, lucrările din etapa I vor fi puse în funcţiune cu o intîrziere de 6 luni. Nu trebuie însă uitat că obiectivele etapei a II-a de dezvoltare a capacităţii de auxiliari textili şi de pielărie au termen de punere în funcţiune la sfîrşitul trimestrului III 1974, iar instalaţia de poliacetali şi alcool polivinilic la sfîrşitul trimestrului IV 1974. Or, în ambele cazuri lucrările sînt mult întîrziate, termenele fiind în prezent periclitate, ceea ce dovedeşte că atît beneficiarul, cit şi constructorii (îndeobşte aceiaşi) nu au învăţat prea multe din existenţa lipsurilor înregistrate în construcţia obiectivelor din etapa I. Iată motivele pentru care timpul prielnic existent trebuie folosit la maximum de toţi factorii ce contribuie intr-un fel sau altul la înfăptuirea programului de investiţii al întreprinderii din Rişnov. DRUM NOU AGENDA ZILEI SALA TEATRULUI DRAMATIC va găzdui astă-seară, la ora 19, programele susţinute de către o seamă de formaţii artistice de amatori, pregătite in vederea participării lor la alcătuirea unui spectacol de varietăţi, realizat de Grigore Pop şi Titus Munteanu. Vor putea fi vizionate deci formaţii artistice de prestigiu, cat grupul vocalinstrumental de la Casa de cultură din Codlea, orchestra de muzică uşoară de la fabrica de mobilă „Măgura Codlei“, ansamblul „Poieniţa“ al Palatului culturii din Braşov, formaţia de dansuri maghiare de la liceul „Unirea“ şi un număr de solişti de muzică populară şi de romanţe. ASTAZI, la ora 17, in sala clubului Combinatului chimic Victoria, are loc constituirea cercului orăşenesc A.C.R. Din acest cerc vor putea face parte nu numai automobiliştii de pe raza oraşului Victoria, ci şi cei din comunele limitrofe. Membrii cercului vor fi beneficiari ai unor prestaţii pe care le efectuează Filiala judeţeană A.C.R. efectuarea reviziilor curente şi celei anuale gratuite, acordarea asistenţei tehnice, precum şi serviciile turistice complexe. IN SCOPUL ÎMBUNĂTĂŢIRII SERVICIILOR telefonice publice, în luna martie, pe raza Braşovului au fost instalate încă 4 posturi de telefoane publice. ANTRENIND UN MARE NUMĂR DE TINERI, Consiliul popular al municipiului Braşov a demarat ieri lucrările de plantări pentru consolidarea malurilor Timişului Sec, în zona gării Dîrste. IERI, In comuna Apaţa s-a deschis o nouă cofetărie, într-un spaţiu complet reamenajat. Intr-o perspectivă imediată, tot aici va fi dat în folosinţă şi un magazin metalo-chimic cu autoservire. ZILELE TRECUTE, I.C.R.A.L. Braşov a terminat complet lucrările la reţeaua de canalizare a străzii Hărmanului, obiectiv care a şi fost pus în funcţiune. Nr. 9084 Ca specialist, agriculturii trebuie să te dedici cu totul, zi şi noapte! Se poate afirma că un om care în vremea adolescenţei a avut posibilitatea de a opta pentru o anumită profesie, care, apoi, şi-a împlinit năzuinţa prin muncă şi învăţătură devenind specialist, şi-a ales drumul în viaţă conştient, conform aspiraţiilor sale, cîntărind, bineînţeles, toate aspectele acestei profesii. Dacă specialitatea aleasă a fost din domeniul agriculturii, atunci se prezumă şi făptui că acel om a vrut să devină un militant activ pentru progresul acestui sector de maximă importanţă pentru economia naţională. Şi este firesc să fie aşa, pentru că, de aproape trei decenii încoace, fiecărui cetăţean al ţării, cînd e pus în situaţia de a-şi croi un drum în viaţă, i se oferă posibilitatea de a alege. Aşa a fost şi cu cei pe care la ora actuală îi numim „specialiştii din agricultură“. Se ştie, însă, că activitatea din agricultură cere în permanenţă prezenţa specialiştilor pe ogoare, în fermele zootehnice etc., de dimineaţa pînă seara. Ba, uneori, chiar şi în timpul nopţii. „Trebuie să înţeleagă toţi cei care îmbrăţişează această frumoasă meserie de agronom, de zootehnist sau veterinar că trebuie să i se dedice cu totul, zi şi noapte. Numai aşa vor fi buni specialişti, dacă nu — vor fi scribi de hîrtie. Şi de aceştia nu avem nevoie în agricultură!" — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta Consfătuire pe ţară a cadrelor de conducere din agricultură. Din toate acestea reiese pregnant că domiciliul unui asemenea specialist nu poate fi altul decit localitatea în care munceşte! Totodată, aceasta este şi o condiţie primordială pentru ca munca specialistului din agricultură să fie de calitate, eficientă. Mult timp această problemă a fost neglijată. Aşa se explică apariţia acelei categorii de „specialişti navetişti* — oameni cu munca la ţară şi domiciliul la oraş, care între două autobuze, cu teama permanentă de a nu le „scăpa“, îşi fac „meseria* în agricultură. Deocamdată, nu ne-am propus să analizăm toate neajunsurile navetismului, ci să consemnăm opiniile unor specialişti, să relatăr cîte ceva din ceea ce se face pentru permanentizarea acestor oameni în localitatea unde muncesc. Revelatoare mi s-a părut în acest sens discuţia cu medicul veterinar Florea Panait de la circumscripţia Prejmer ! . De 29 de ani muncesc şi trăiesc în Prejmer şi consider că numai astfel îmi pot face pe deplin datoria. Destul de frecvent sunt trezit din somn noaptea pe la ora 2, 3 şi sunt chemat la vreun „caz“. Mă întreb ce s-ar întîmpla, în aceste situaţii, dacă nu aş locui aici ? — Aveţi casa dv. proprie 7 — încă nu. Abia acum doi ani i-am turnat fundaţia. Sper ca anul acesta să o termin în „roşu". Tot în Prejmer am discutat despre aceasta şi cu secretarul comitetului comunal de partid, Petre Sevestreanu, de la care am aflat că încă mai sunt unii specialişti care nu s-au legat de comună. Dar, pentru că specificul muncii din agricultură o cere, li s-a asigurat celor 4 navetişti posibilitatea de a locui peste săptămînă în comună. Deocamdată, nu în cele mai bune condiţii. Dar în viitor condiţiile de locuit oferite specialiştilor se vor îmbunătăţi, deoarece C.A.P.-ul are prevăzut în plan şi construirea unui bloc cu 4 apartamente. Am putea spune, pe baza celor constatate, că, în curînd, la Prejmer, toţi specialiştii vor fi „legaţi" mai strîns de această comună. Convingerea ni s-a format şi din discuţia cu inginerul agronom Mihai Hangu de la ferma vegetală din Lunca Clinicului, un om cu o generaţie mai tînăr decit medicul veterinar Florea Panait, dar cu aceeaşi convingere, integrat pe deplin în viaţa satului. Inginerul M. Hangu a venit să lucreze la C.A.P. Prejmer în anul trecut. — După terminarea studiilor ? l-am întrebat. — Nu. Am deja 5 ani vechime în muncă. Am lucrat la judeţul Galaţi, dar pentru că sunt localnic m-am străduit să revin la Lunca Cîlnicului. Aici m-am şi căsătorit. Soţia este profesoară în sat. — Care este opinia dv. despre permanentizarea specialiştilor din agricultură In localităţile unde muncesc ? — Nu aş vrea să fac consideraţii teoretice, ci mă voi referi la situaţia mea. Sînt fiu al satului şi m-am străduit să rămîn şi la propriu. De aceea am revenit aici. Dar această calitate presupune şi obligaţia faţă de sat. Fiindcă mi-am ales profesia de agronom din pasiune, mă străduiesc, alături de săteni, ca prin recolte bogate să întărim puterea economică a cooperativei. Concomitent însă şi învăţ multe din experienţa cooperatorilor mai vîrstnici. In hotărîrile pe care le iau consult oamenii, iar ei îşi spun deschis părerea, şi asta, consider eu, pentru că le sînt apropiat. Apoi, unele lucrări îţi cer un timp mai mare decit cel pe care ţi-1 oferă. .. autobuzul, aşa că, în concepţia mea, un specialist în agricultură nu poate fi decit localnic. — Sunt specialiști, ne spunea zilele trecute tovarăşul Manole, primarul comunei Târlungeni, pe care localnicii sau cooperatorii din alte sectoare decit cei in care lucrează efectiv nici nu-i cunosc. Cel mai bine îi ştiu pe aceştia ... şoferii de pe autobuze. De aceea, după cum vedeţi, ne străduim să le asigurăm condiţii pentru a locui aici. Şi, intr-adevăr, pe primarul din Tărlungeni l-am găsit stabilind amplasarea în teren a celor două blocuri de locuinţe ce se vor construi, şi care vor fi destinate în exclusivitate specialiştilor. Am consemnat mai sus cîteva opinii, cîteva situaţii, fără a avea pretenţia că legarea specialiştilor de localităţile în care muncesc este foarte simplă, că nu ridică probleme. Sunt şi situaţii oarecum mai deosebite, cum sunt şi altele în care realizarea acestui deziderat este îngreuiată de faptul că unii specialişti localnici sunt repartizaţi să lucreze în alte localităţi decît cele natale. Din aceste motive nu avem pretenţia că am epuizat subiectul, aşa că vom reveni. A. DRUGA O lăudabilă Iniţiativă la Şinca Nouă Cel puţin cîte doi pomi plantaţi de fiecare pionier şi şcolar Iniţiativa pionierilor din satul Şinca Nouă, ca în primăvara acestui an fiecare şcolar să planteze cel puţin cîte doi pomi, merită toată lauda. Ca urmare, se apreciază că in acest an grădinile din Şinca Nouă se vor îmbogăţi cu încă 600—800 de meri, peri, pruni şi alţi pomi fructiferi. Mulţi dintre tineri au şi plantat nu numai cîte doi meri sau peri, ci chiar cîte 4-5. Paralel cu acţiunea de plantare a pomilor fructiferi, pionierii şi şcolarii de aici acordă un sprijin substanţial părinţilor lor la curăţatul păşunii. Duminica trecută, de exemplu, peste 170 pionieri şi şcolari au ieşit pe păşune, curăţind o suprafaţă de 6 hectare. Pentru perioada vacanţei de primăvară, elevii din Şinca Nouă s-au angajat să participe la acţiunea de împădurire, unde vor planta peste 10.000 puieţi de molid. Concursuri pe teme de zootehnie Una dintre problemele care se află in centrul atenţiei comitetului comunal de partid din Jibert este asigurarea forţei de muncă in sectorul zootehnic. In acest scop, de curînd au fost iniţiate concursuri pe diferite teme privind zootehnia, care au popularizat In rîndul tinerilor din comună diferite aspecte ale muncii in acest sector şi avantajele ei. Numărul destul de mare al participanţilor înscrişi in concurs demonstrează interesul tinerilor pentru meseria de crescător de animale. Nicolae LEPADATU, coresp. Destinaţia paletului vocabular pe care o am în mînă e să fie folosit pe băncile şcolii. Este imbrăcat in obişnuita hirtie albastră, poartă chiar eticheta cu numele proprietarei, „Maria A., clasa a VIII-a“. Primele pagini sunt scrise cu migala cuvenită şi cu literele tremurate, datorită necunoaşterii limbii. Cuvinte şi expresii In limba franceză. Urmează o notaţie, pe care o transcriem, „să se analizeze sintactic şi morfologic substantivul carte" şi apoi, trădînd o elevă nu prea silitoare, dar o viitoare bună gospodină, cîteva sfaturi practice. Dar, pentru atîta lucru, fata aceasta de 16 ani, născută intr-un sat din Moldova pe care nu-1 vom numi, aşezată acum pe un scaun în faţa mea şi ştergîndu-şi, din cînd în cînd, o lacrimă cu dosul palmei, nu ar fi avut motive să devină eroina unui articol. Răsfoim mai departe Pagini întregi cu „adrese", ore de întilnire, glume „la modă" care să te facă plăcut în societate. Iar pe hîrtia unui şerveţel o declaraţie de dragoste, pătată într-un colţ cu băutură: „Mary, te iubesc, eu n-am să te uit niciodată“ şi semnătura unui bărbat. A acelui bărbat care, cu două vorbe, cu o plimbare in maşina sa mai mult sau mai puţin strălucitoare şi cu promisiunea unui mariaj într-o oarecare ţară străină (unde... neapărat, clinii aleargă cu covrigi în coadă, iar pe gîrlă, curge numai lapte şi miere), a făcut-o pe Măria A., de 16 ani, elevă in clasa a VIII-a, să-şi abandoneze şcoala şi să se decidă pentru o altă viaţă, mai „plină", mai „trepidantă", mai „altfel". Aşa a devenit Maria A. domnişoara Mary, aşa a schimbat stiloul pe ţigareta „Superking" şi aşa, caieţelul vocabular In loc „să analizeze substantivul carte* s-a umplut cu versurile desuete ale unei mentalităţi bolnave, subteranei „Viaţa-i pentru trai, / Fură dacă vrei să ai“... — Tipul mi-a promis că ne vom căsători. A trecut cu maşina prin comuna noastră şi m-a luat cu el. Mama mi-a dat 300 de lei pe care i-am terminat în cîteva zile. Apoi ne-am certat. El a plecat în ţara lui, eu am rămas aici, fără aici un ban. Aşa m-am „împrietenit“ cu alţi băieţi... E simplul şi de data aceasta Făt-Frumos a fost un escroc sentimental, iar Ileana Cosînzeana o naivă, amatoare de romane de dragoste, pe care nu le trăieşte nimeni în realitate. La ora cînd vor apare aceste rînduri, „Mary" a redevenit Maria. A fost, să sperăm, o paranteză care s-a închis. La 16 ani însă, la vîrsta cînd tinerii se întrec la învăţătură, cînd încep să deprindă tainele muncii şi să lege primele prietenii adevărate, o asemenea paranteză este cel puţin dureroasă. Cît timp a fost „Mary", a cunoscut decepţiile unui început ratat, spulberarea iluziei unei iubiri mari, „Internaţionale"... împărtăşită prin restaurante de lux. O iubire, mă rog, dar artificială, falsă. Şi tocmai această falsitate la început de viaţă, în prag de maturitate, poate provoca o rană. „Mama mi-a dat 300 de lei“. Elisabeta A., femeie care a muncit o viaţă, care ştie (sau trebuie să ştie), cît de lipsite de substanţă, de cinste şi de durată sunt aceste visuri de o zi, aceste amăgitoare promisiuni ale unor „feţi-frumoşi" puşi pe aventuri pasagere, i-a dat Măriei 300 de lei, zestrea cu care să-şi înceapă călătoria de logodnă la Braşov. Acum, Maria s-a întors acasă, condusă de un lucrător de miliţie şi de un procesverbal (care evită o condamnare penală, dar care, peste doi ani, n-ar mai fi putut-o evita). Mama Măriei A. are aici partea sa de vină, aşa cum îşi are partea sa de vină şi pentru lacrimile care tulbură ochii fiicei sale, şi pentru rana, mărturisită sau nu, care nu s-a închis încă în sufletul ei. Din fericire, Maria mai are şanse. Ea poate să-şi termine şcoala, poate să-şi înceapă viaţa de muncă, de bună gospodină, şi poate să uite, chiar dacă-i va fi greu. La 16 ani, însă, nu trebuie să porneşti în viaţă cu asemenea paranteze în urmă, cu deziluziile şi minciunile care trebuie uitate. Şi acest lucru nu trebuie să-l uite niciodată părinţii. . M. PETRAŞCU Confruntări etice Mary a... redevenit Maria