Economia Naţională, 1885 (Anul 9, nr. 1-52)

1885-10-14 / nr. 42

494 ECONOMIA NAȚIONALĂ LUNI, 14 OCTOMBRE 1885, contractul este limpede, în el se stipuleaza plata în aur. Doar sunt culpabili în asemenea caz : au­toritatea comunală și arendatorul ori pro­prietarul moșiei. Primarul până a nu lega­lisa contractul trebue să deslușasca țărani­lor ce insemneaza învoiala în aur; atât nu­mai că nu sunt mulți primari care să’șî dea seama despre acesta, intru cât privesce pe a­­rendator, acesta scie ce face și pentru acest cuvânt este cel mai vinovat ; el scie forte bine că stipulând plata în aur nu face de cât să încarce învoiala, să o facă mai îm­­povărătore pentru ţărani. Mai stie că nici un fel de învoială din cele obicinuite în têrâ, mai cu sema pentru daraveri agricole, nu se face în aur. Ni s’a părut că felul acesta de contracte înfăţişază o gravitate care merită să atragă atenţiunea autorităţilor respective. Că acestea sunt caşuri isolate, şi noi suntem de aceasta părere, şi noi suntem încredinţaţi că sunt puţini cei care caută a esplota în grad atât de nedrept pe ţărani. Cu toate acestea ori­cum ar fi, trebue să se pună capăt unor aseme­nea procedări care numai armonie nu pot produce. Se va zice că transacţiunile sunt libere ; aşa este, însă aci nu este caşul, căci se vede cât de colo că cel cu contrac­tele în aur caută a se folosi de simplitatea şi de nesciinţa ţăranilor. Căci, încă odată, de unde vreţi ca ţăranul să ştie că i se poate tinde o asemenea cursă când el este deprins a trata în lei de argint şi când în totă viaţa lui n’a avut daraveri în aur. Un alt neajuns forte vătămător ţăranilor este un nou soiu de negoţ ce s’a lăţit prin satele nostre : băutura la cârciumă pe pro­ducte agricole. Când s’a discutat cestiunea cârciumilor în comunele rurale s’a arătat multe şi variate neajunsuri datorite înmulţire! şi nereglemen­­tărei acestor debite de spirtoase ; nu ne adu­­­cem însă aminte ca să se fi tratat şi despre perderile şi demoralisarea ce produce băutura pe producte. De atunci până astăzi răul s’a lăţit şi tinde a se generalisa în totă ţăra, înainte vreme ţăranul bea şi plătea bău­tura, sau dacă se întâmpla să nu aibă bani, el bea pe datorie şi plătea mai târziu. Insă pentru că banii se scot mai cu greu, cârciu­marii au găsit cu cale să ceară ţăranilor pro­ducte în loc de bani. Ţăranii cel stricat­ au î­n aflat lucrul forte comod ; el beu tot­ iarna în socoteala recoltei viitoare. Pe vară când se treieră cerealele şi pe tonmă când se culege porumbul, cele d'întâia bănuți din recolta nouă se cară în hambarele cârciumarilor. Unul din­tre aceștia îmi povestea cu naivitate că a strâns pe băutură şi mâncare peste 50 chile de ordi şi 20 chile de grâu , că ordul Fa plă­tit cu 25 lei chila iar grâul cu 45. Se feli­cita omul gândindu-se că are să câştige 50 la sută şi mai mult, înţelegem ca cultivatorul să dea producte pentru a priimi obiecte de care are trebuinţă, dar a-şi duce productele cu baniţa la cârciumă, acesta nu o putem înţelege. Mai mult de cât atât , în multe sate au început şi femeile să dea producte pe bău­tură; faptul ni s’a comunicat din mai multe comune. întrebăm când bărbatul şi femeia cară bucatele la cârciumă spre a’şi ruina să­nătatea şi a sărăci, poate autoritatea să stea indiferentă? Şi la acesta mi se va respunde : transacţiunile sunt libere, cum vroiesc­ ca autoritatea să împedice pe cârciumari de a primi producte în schimbul băuturei. Aşa este după cum stau lucrurile astăzi , însă suntem de părere că ar fi o crimă ca autoritatea să stea nepăsătore. Dacă cu legile în vigoare nu poate face nimic contra unor asemenea de­prinderi vătămătore, apoi facă alte legi, re­glementeze comerciul băuturilor, mărginăscă numărul cârciumarilor ; în fine caute măsuri pentru a pune o stavilă unui negoţ care nu numai sărăcesce pe ţăran, dar îl desmorali­­săză pe el şi familia lui. Sub cuvânt de co­­merciu liber nu poate fi permis o esplotare atât de miserabilă a populaţiunei rurale. Cerem, şi avem dreptul a cere, ca legiu­irile să fie făcute în aşa mod in­cât resul­tatul aplicării lor să fie domnirea armoniei între cultivatori şi proprietari ori arendatori. Toate legile şi toate armoniile nu ne vor servi la nimic când prin nepăsare se va lăsa a se sărăci şi a se demoralisa ţăranii. Ţăranii să­­­­­­­raci şi demoralisaţî sunt cea mai mare ne­norocire pentru o ţără, căci orî­ ce s’ar dice tot ţăranul este temelia Statului. Şi ca ce fel

Next