Ecoul Moldovei, 1890-1893 (Anul 1, nr. 2-63)
1891-01-14 / nr. 18
mas cu onorurile lui; o parte din odoarele, demnităţile şi interesele Statului se divid acolo . La noi, laşului, i s’a luat tot, numai că nu i s'a putut lua şi titlul de Capitală de District, până acun ! Pănă acolo, au mers cu lăcomia, în cât n’au avut delicateţia a găsi un loc, din miile de poziţii frumoase in Moldova, a face palatul de vară a Regelui şi l’au făcut la Sinaia ; toate şi totul la d-lor ! aceste denotă dreaptă tovărăşie ? ori provocare a spiritelor, ca se zică halt ! Pănă aici »suficit ? Ne strîngeţi în braţe, să ne iasă el chiî — Vt* mulţemim de dragoste! Dacă rădicăm un colţ de cortină, şi lăsăm vizibilă scena faptelor frăţeşti şi de dreaptă tovărăşie, au cutezanţa a crede că, am amorţit înaintea * Finei de neprimire al d-lor? La judecătoria din Obor, iar nu înaintea Moldovei, cu asemine faribole ! ! ! 35 ani de ghelii şi îmbuibare, este de ajuns, şi dacă fraţii fac într’adins — servesc cause streine — Căci mută şi oarbă, de ar fi Moldova, totuşi, va bojbăi şi va geme contra nedreptăţilor ! — şi, gemătul se va auzi departe. Este timp de îndreptare -- Aeniţi-ve în fire ! Daţi Capitalei ce este aici, daţi Moldovei ce i se cuvine ei ! Nu aiuraţi — nu bolborăsiţi—separatismuri la care nici un Moldovan, nu poate visa . Noi, punem faptele la lumină, protestăm, cerem dreptate şi frăţască, romănească tovărăşie; avem o Patrie avem un nume, şi această Patrie este a tuturor Românilor!!! De ce ne sfătuiţi, că suntem bine că suntem prea fericiţi, trăind în sărăcie, (dici toată măduva din oasele Moldovei o suge Bucureştiul) ? Vă plângeţi că, aveţi greua sarcină asta pe foteliuri de catifea, iar moldovenii că au libertatea asta cât voesc la uşi în picioare ? Hudson Löwe sfătuia pe Napoleon I, că in interesul sănătăţii lui, era, ca să locuiască o cameră umedă, întunecoasă, cu pat de pac, lingură şi serviciu de lemn, pe când în fapt, acel călău avea în sentinarea astei şi grăbi sfârşitul prisonierul ! Moldova nu este prisonieră ! A- cesta este respunsul »la finele de neprimire.« Oamenii,adevăraţi români ai Valahiei, întotdeauna au desaprobat purtarea guvernelor, adeseori, din descendenţi de streini.— Şi întrucât Turcia va avea în diplomaţia ei oameni cu nume prefăcute turceşti, dar ei vor fi de alt neam, politica turcească va merge spre ruină complectă. Intru cât in România se vor strecura la guverne, miniştri carii sa nu fie băştinaşi români — trebile vor merge cum merg — și ou cât se vor forsa, a se da de Români, seînteia internă a sufletului lor, îl va atrage spre anticul »Vaterland«. Cetea.scft-.se erorile Ispaniei de la 1040 şi ale Olandei de la 1830, şi servească-le de esemplu. liniaţie Ianuir 1891. Miron Axenti şi moldoveni in proporţiuni egale şi toţi funcţionarii ministerelor de la Iaşi, se transferară in noua capitală a României. Nu trecură însă cinoi ani şi toţi aceşti funcţionari, sub diferite pretexte, fură depărtaţi şi înlocuiţi cu munteni, şi în acelaşi timp o adevărată emigraţiune de funcţionari munteni năvăliîn Moldova şi ocupă toate funcţiunile de oraşi care însemnătate. Totuşi în primirea miniştrilor aparenţele deocamdată fură respectate; portofoliile ministeriale continuării a fi deţinute de munteni şi de moldoveni, în proporţiuni variabile, sporindu-se gradat şi la fiecare schimbare ministerială, numărul titularilor munteni şi impuţinăndu-se numărul moldovenilor, până cănd în cele din urmă, sub ministerul actual ,al generalului Manu nu s'a mai păşit in Moldova nici o persoana vrednică de a prapa an portofoliu ministerial ! După absorbirea funţiunilor publice a ţărei întregi, de la ministru şi pănă la notar de satu, iubiţii noştri fraţi Munteni au întreprins campania de absorbire a tuturor resurselor economice a ţării în profitul Bucureştilor şi pieţelor comerciale din Muntenia. Primul proect de cale ferată în Moldova, prezentat de Societatea Salamanca se anulă, şi concesiunea se acordă societăţilor Lemberg-Cernăuţi-Paşcani, şi Strasberg, cu punctul de plecare Bucureşti. Astfel linia Moldovei, în loc să se facă prin mijlocul acestei provincii, de la graniţile Bucovinei la Iaşi-Vaslui, Bârlad- Galaţi, unind astfel prin o linie principală Iaşul cu unicul port al Moldovei, Galaţii, şi asigurând in modul acesta exportul produselor Moldovei prin debuşeul natural Galaţi, traseul se făcu prin valea Siretului de-a lungul marginei occidentale a Moldovei, se lăsă Iaşii şi Galaţii afară din linia principală, se legă Iaşii prin un ambranşament lăturalnic, şi se depărtă debuşeul portului Galaţi prin curba absurdă de la Bărboşi. Astfel Moldova i deveni economiceşte tributară Munteniei ; linia ferată in Moldova nu s'a creat pentru Moldova, ci pentru Muntenia; toate produsele districtelor străbătute de linia ferată a Moldovei, să transportă la Brăila, iar acele a districtelor din sus de Iaşi, prin Basarabia, Rusia, la Odesa. Combinaţiunea aceasta părtinitoare a isolat Galaţii cu desăvârşire in privirea exportului; totuşi vitalitatea acestui port minunat se menţinea încă puternică, graţie comerciului de import sprijinit prin instituţiunea de portu-franc ; portul-franc însă a fost condemnat, şi într'o bună dimineaţă această instituţiune semi-seculară care vărsa torente de bogăţie in toată ţara, «ran* crease porturile şi oraşe splidite pe malul Dunărei, se suprimară, fără a se prepara prealabil instituţiunea darurilor, menită a o înlocui. Din acel moment sacrificiul intereselor Moldovei in profitul Munteniei se consumă; comereiul Galaţilor se transferă in Brăila, iar a ţărei întregi la Bucureşti. (Vn rrma) Un Galaţan Credem că înainte de orice este bine să hotărîm ce este în sine Moldovenismul. Nu este un Moldovan care sa nu se cutremure la ideia de separatism, ne trama chiar să tro gănile...cu ca ar putea fi iarăşi „Moldovan şi Muntean“. Si creada fraţii Munteni ca Moldovenii, daca au un pacat mare, acela este netăgăduit că sunt prea sinceri. Aceasta sinceritate a lor i-au adus în halul în care 10 găsesc astăzi la începutul anului 1891; ei au crezut de bun şi legat pentru eternitate actul Unirei, l-au crezut frăţesc şi în momentul în care Mihai Cogălniceanu a propus de capitala Bucureştiul, era nu numai entusiasmat, dar sincer ca tot Moldovanul ca nu mai poate fi în viitor vorba decît de Homfin ! Ceteasca fraţii Munteni „Steaua Dunărei , foaea cea mai însemnată moldovenească şi organul d-lui Cogălniceanul şi se vor încredinţa. Şi cum era stroaca prin mintea Moldovaiadul când se încredinţa Munteanului, ca după 20 de ani se va vedea adus şi privit ca un supus, iar deviza de centralizare un moto pentru ei şi o groapa pentru noi. Cînd de la Mamorniţa până la Galaţi şi de la Carpaţi la Prut vezi ţara din ce în ce îngenunchind, când oraşele înfloritoare de altă dată precum Piatra, Botoşanii, Bârladul, Galaţul şi altele, astăz sunt în o coiidectă decădere; când Peatra, oraşul cel mai vestit din Moldova prin bunătatea şi mulţimea lemnului, unde se hrăneau 20 pănă la 10 mii de plutaşi pe an, astăzi are aspectul unui oraş pustiu; când Botoşanii, centru de producţiune de pane, în care pe întrecutele se faceu mori şi fabrici de măcinat, industrii de conserve alimentare dintre elele mai renumite în ţară, astăzi are fabrici pustii sau in ruină, industria de conserve părăsită şi oraşul dormind în somnul grozav al letargiei , când Bârladul centrul producţiunei de păne din Moldova de jos, astăzi mai nici nu-l cunoşti, mizeria şi serăcia bătând la uşa negustorilor bogaţi de altă daţi ; când Dorohoiul lac de întâlnire al neguţitorului de vite, aproape din toată ţara şi chiar «la 11 străinătate, unde se făceau vinderi şi cumpărături de milioane, astăzi abea daca Vezi un rătăcit negustor că mai caută norocul în Dorohoi , când Galaţul, portul cel mai mare al Moldovei, care prin poziţiunea sa concentrează întreaga activitate economică a Moldovei, este redus astăzi la o inportanţă mai mult administrativă, dăndu-i-se acest rol vitrig pentru a uita perderile economice, când activitatea economică în acest oraş este redusă aproape la nimic. Cănd pe de altă parte vezi înflorirea oraşului Ploeşti, a Turnului Severin, care a devenit prin iarmarocul de vite un adevarat centru de activitate, ceea ce nu s’a învrednicit nici un oraş din Moldova, cănd Buzeul prin o înlănţuire nimerită a devenit un centru însemnat de reţea de drum de fer, cănd Brăila a ajuns sa înghită numai ea singură jumătate şi mai bine din transportul agricol al întregei ţari Romaneşti, cănd h’h căutat sa se dea acestui centru economic adevărata sa destinaţiune, cănd i nimi făcut toate înlesnirile trebuitoare pentru a înainta. Când in line compari laşul cu Bucureştii, cel intăi iu o moarte lenta, fam nici o inportanţă, căruia pe răiul i l*au luat toate avantajele din trecut şi pe de alta ca al doilea devenind un oraş europian in care transformări uriaşe au loc, unde se contratizază totul, unde se găseşte totul, nelipsind nimic; care oare să-ţi fie sentimentul ce ţi se deşteaptă?—respundă fraţii Munteni. Ilar calea culturala cum se găseşte? ■ Se facem o comparaţie: în Moldova, faţ cu numărul populaţiunei (aceasta o fi cem pentru a nu se putea scoate argumentul că populaţia este mai numeroas [tt fapt netăgăduit, în Muntenia de cat la Moldova) avem o şcoală pentru 200 locuitori la sat, pentru Moldova, şi şcoală rurală pentru 750 locuitori muntenia, avem 4 licee în Moldova 7 în Muntenia, o şcoală centrală de fete în Moldova, 2 în Muntenia, avem inşi o Universitate în Moldova şi alta în Muntenia, aşa-i că e frăţeşte împărţit. Se vedeţi fraţi şi nu vom spune aici divat un simplu lucru. Cănd s’a înfiinţat şcoala Normală superioară din Iaşi şi Bucureşi, atunci s’a dat secţiunea ştiinţifică în Iaşi, care era privită oare cuui ca mai bună şi cea literară în Bucureşti. Astăzi după zece ani, când avem câte o şcoală Normală şi în Iaşi şi Bucureşti pentru amândouă secţiile, cum au ajuns lucrurile? Secţiunea ştiinţificii din Iaşi are 75 mii lei pe an şi cea din Bucureşti are 400 mii, aşa-i că e frăţeşte? Alt exemplu: teatrul din Iaşi e subvenţionat cu 20 mii lei fiind ea nu are public numeros care să-l asculte şi cel din Bucureşti are, găciţî?, 105 mii lei pentru că are un public de peste 100 mii locuitori, nu o dreptate frăţască ? Alta, şcoală tehnică din Iaşi are 70 mii lei pe an, cea din Bucureşti 150 mii, mai frăţeşte ?! Ca să nu lungim mult cu acestea, căci sunt cât pâr pe cap, întrebam care este sprijinul cultural ce ni l-a dat fraţii Munteni cănd ne-au luat sprijinul economie? omv vinde cucerită şi rebelă? Aşa se tratează, o ţară care a făcut de buna sa voe Unirea, şi care ţine la această unire cu sufletul şi cu inima ? Dar pe cale administrativă cum stăm? aici s’ar părea că nu e chip de părtinire. Ei bine, nu e aşa, uitaţivă la prefecţii din Moldova, ei sunt nişte adevărate păpuşi, fără cunoştinţă, instrumente neraţionale, tot ce a fost reptilă şi în ijosire este astăzi în fruntea judeţelor Moldovei; căutaţi administraţia centrală, numai Munteni, dar ce să zicem de ceialţi funcţionari ca la poştă, telegraf, re- | gia tutunurilor, penitenciare din Moldova, majoritate Munteni. Înţelegem să I se pue Munteni în Moldova ca se dis- | pară cu totul supararea de Munteni şi | Moldoveni, dar de ce nu faceţi fraţilor I Munteni tot aşa şi cu funcţionarii din || Muntenia, ca în mare parte se fie Mol- I doveni ? De ce nu sunteţi fraţi drepţi, strigaţi contra Moldovenilor de separa II tism, dar oare cine sunt separatişti, voi care tăceţi şi faceţi, sau Moldovenii carii I in sinceritatea lor regretabilă, spun du- E rerea lor V Justiţia cura stă ea? lucrul acesta s’ili spus in Cameră; marea, marea majoritate a! magistraţilor este din fraţi Munteni, Cur- I tea de Casaţie este am putea zice şi ea munteană, nu e împărţire frăţască şi aici? . Voiţi drui urî, apoi n-aveţi de căt se priviţi şoselele proectate a se face din suma milioanelor votate şi vă veţi in-jl credinţa : o cincime e pentru Moldova şi I 4 cincimi pentru Muntenia. Drumurile de fer avem o triime pentru Moldova şi I 2 triimi pentru Muntenia, nu o frăţeşte? ! Mă opresc, cred că am arătat situa- I ţiunea şi acum ni.I întreb, câtd se arată I aceste dreptăţi strigătoare, cănd punem I In evidenţă durerile acestor părţi a Roimâniei şi căutăm mijloace de a capnta o înbunatâţire, facem separatism ? Cănd I arătăm că Moldova este urgisită de fra-I ţii Munteni, suntem separatişti ? Cănd I te doare şi strigi de durere, eşti tulbu- I r itor al ordine! publice? ... ------------ Șovinismul Muntenesc. (Urmare) Când se formă Unirea și sediul Guvernului se permută la Bucuresci, ministerul se compusă, din munteni ECOUL MOLDOVEI. te cu Moldovinism şi Separatism. De câte-va /.ile laşul eate într’o misio neobicinuită, ori la* cine întâlnești întreabă foarte îngrijit : ce mai este chestiunea moldovenească ? !