Ecoul Moldovei, 1898-1899 (Anul 8, nr. 1-102)
1899-01-14 / nr. 54
sul de jidan, pe care dacă caută să-l înlăture, îndată e conrupt prin bani. Nu rămâne, după ideea mea, decît să se facă apel la patriotismul individual, dar patriotismul nu potoleşte foamea, căci moldovanul e stors de aceste lipitori, deci pe lângă patriotism mai e nevoe de abnegaţie şi sacrificii din partea tuturor , o propagandă permanentăşi oficială, nu revoluţionară, înfiinţări de societăţi de consumaţiuni, case de economii. Administraţia, de la prefect, primar poliţai, gardist să fie la înălţimea misiunei ei. Dar aceste par a fi idealuri pentru o societate, care poartă velul negru pe ochii sei. Dar dl. prim Ministru în Senat a spus că evreii au năvălit şi în Muntenia, din nenorocire este foarte adevărat. Cunosc mijlocul lor de a se introduce şi in comunele rurale din Muntenia. Se găseşte cite un moişer român, mare proprietar, care trăind în sfere eterate, nu cunoaşte viaţa reală a populaţiunei muncitoare, poet cu viaţă, vede după teoria umanităţei, în evreu un om ca şi dînsul, şi de ce dar nu i-ar arenda moşia? El plăteşte cinstit, de altfel e om cum se cade, şi acei ce vorbesc reu de el, sunt calomniatori. Contractul de arendă se indice, proprietarul cere arenda pe trei ani înainte, evreul i-o dă. Iată-l pe cuconneţie instalat la moşie îşi aduce familia şi mai aduce încă o familie saracă care să spioneze aptitudinile şi apucăturile sătenilor, pe urmă mai vine o altă familie de jidani, şi iată o a două serie de locuitori. Sub-prefectul cearcă a nu tolera oploşirea atâtor jidani, proprietarul moşiei alegător în colegiul I de cameră şi senat schimbă părerea suprefectului mai ales cînd jidanul îî mai aduce şi un poclou. Trebue să avem dar în toţi funcţionarii administrativi oameni culţi şi incoruptibili, iar în proprietari oameni cari să nu trăească în regiuni eterate , şi mai presus de toate o voinţă fermă, şi s a adresat pentru a da sala şcoalei, în care jupanii vroiau să deie balul, D-lui Dirginte Costin al acestei şcoli care a refuzat pe motiv că nu are un astfel de drept. Evreii s'au adresat atunci D-lî Revisor To- IlieSCu din acel loc, care, a spus că învoeşte dirgintelul ori şi ce ar vrea să facă ; cu alte cuvinte într’un mod indirect spunea dirigintelui să deie sala şcolei româneşti pentru baiul jidanilor. Aşa că azi jidanii au obţinut sala pentru 10 Ianuarie unde vor veni în şcoala românească pentru a da un bal în folosul unei şcoli antiromâneşti. Noi ştim că studenţii naţionalişti din Iaşi nu au putut obţine a, graţie patriotismului d-lui Li Ic- primar la Botoşani, sala Marchian pentru o întrunire naţionalistă ; mai ştim şi faptul că D-l Xenopol acei refuzat o sală la Universitate studenţilor naţionalişti pentru a ţinea conferinţe naţionaliste cu elevii din şcoli, conferinţi care se vor ţinea, la societatea „Solidaritatea“. el ne cuprinde indignarea, ca se găseşte în ţara romanească un revizor roman care călcând dreptul ministrului care singur poate dispune de localul şcoalelor, şi nevoind a lua în samă că şcoala „ Cultura“ ie antiromănească şi că a fost înfiinţată pentru a lovi în şcoala română în urma lăudabilei măsuri a D-lui Haret prin care se oprea invazia jidanilor în şcoala romănească, şi că toate aceste revizorul nevoind a le lua în samă găseşte de cuviinţă să acorde localul şcoalei române pentru bal jidovesc. Noi cerem ca să se oprească comiterea acestei infamii pănă la sfărşit, luîndu-se dreptul jidanilor de a benchetui şi ălui în localul şcoalei romaneşti pe care trebueşte să-l respecte toţi Aşteptăm sfîrşitul Tătărăşan PENTRU I. 3 MINISTRU al Instrucţiunieî Publice si Cultelor » « Atragem atenţia D-lui Hurct, ministrul instrucţiunei asupra următorului fapt care s' a comis, de sigur fără ştiinţa D-sale, în comuna Iveşti Judeţul Tecuci. Şcoala evreiasca .Cultura“ din Iaşi a hotărît darea unui bal în crima Iveşti J. Tecuci pentru sala de 16 Ianuarie c.ginară ■ ) i con. MOLDQVEI Comerţ Evreiesc Din Viena ne vine ştirea, că (filele acestea s'au lansat unsprezece mandate de aducere contra 11 comersanţi evrei, constituiţi în bandă organisată pentru tîhării şi operând ia modul următor: Şese din aceşti Jidovi şi anume Samuel Smilovicî, Adolf Rosenzweig, Iacob Weiss, Sigmund Kohn, Moritz Rosenberg, Alex. Klein închiriarse fiecare câte un magazin, se instalară în el şi la sau a li se trimite mărfuri plătibile la 30 (file, 3 luni şi 6 luni. Alţi patru şi anume : Filip Stegar, Fritz Perl, Leon Bittreich, Louis Rosenber- FOIŢA „ECOULUI MOLDOVEI* L VIAL I. TH. OIŢĂ. 3) Prin Subvenţii 19 Cu oi se poate detrona Emnl rep ? artea înTĂI CAPITOLUL XII Francia Politică (Urmare) Evreii au sedus mulţi proşti prin anunţul financiar sau comercial, dar nu i-a sedus pe toţi ! Ei vroesc să-i seducă pentru a-i fura pe toţi ! Cum să facă aceasta ?... Foarte simplu. Caută directorul unui jurnal. —Domnule director îmi trebue o laudă simţită,, pe prima pagină, despre întrepinderea mea financiară sau comercială ! Foarte bine, respunde directorul, care are nu foame, dar sete !... sete care se stinge cu aur, dar citirul daţi ? Zece mii, o sută de mii, un milion ! (întrebaţi la ziarul Temps, dacă această din urmă cifra, pentru a fi fantastică, este imală mina ! veţi avea o laudă simţită, cum vroiţi. A doua zi, jurnalul vorbeşte de această întreprindere «un adevarat Pactole, care va face să curgă bani în buzunarele subscriitorilor!“ un început fericit! Subscriitorii se rostogolesc!... în folosul evreului. Iată istoria tuturor panamalelor trecute presente şi viitoare, coalise sau de comis pentru jidănimea stăpînă pe presă ! Evreii, după cum îşi vind laudele, tot aşa îşi vînd şi tăcerea. Citim în raportul financiar al societăţii Monaco pentru 1895, că beneficiul curat a acestui an a fost mai mult de 13 milioane dar vedem totodată la rubrica « subvenţie presei“ o distribuţie de 1.16O.OOO franci presei francese. Dar pentru ce această distribuţie? Pentru a face să facă suieşii frequenţi, cu ajutorul cărora se realizează aceste cîştiguri scandaloase !■ . Croix publica, cu cîtva timp in urmă faptul următor care spune multe asupra conspiraţiei evreeşti pentru tăcere. Al doilea volum anunţat, al d-lui Edouard Demachy asupra trothschildzilor apăruse. El tratează despre istoria începută, dar nesfirșită încă despre ramura evreească în Francia. Fără a vroi să o apreciem deocamdată, dăm citeva pasaje asupra presei.. . ... \ill.L . ger jucau rolul de agenți comerciali şi voiagiați pentru ceî sease complici, făcând comande in comptul lor. Pe urmă un altul, numit Samuel Weiss, făcea pe trenul de bandă, care împărţia rolurile fiecăruia şi dădea informaţiuni asupra solvabilităţii celor şease comercianţi şi asupra solidităţei caselor lor. Graţie acestei organizaţiuni au reuşit cei unspre-orice punga şi a extorca de la diferite case aproape un milion de coroane în câteva săptămâni. Până acum s’au evaluat escrocheriile comise: la 100.000 cor, pentru Koku 120.000 cor. pentru Klein etc. Numai şease din aceşti culpabili nu putut fi arestaţi, între aceştia este şi Sam. Weiss, şeful bandei, ceialalţi aui spălat putina şi probabil se vor fi oploşit în mult ospitaliera Rommie, pe care de şijianul perciunat, „Neue Er. Pressea în numărul seu de la 14 Ianuarie o numeşte pămîntul classic al persecuţiunilor evreeşti.— Jidovii cu toate acestea nu fug de ea, ci din contra şi-au strămutat centrul gravitaţiunei în spre aceasta nenorocită, tolerantă şi sinucigaşă ţară. Se mai aşteaptă şi alte arestări, Bre, bre,—va să sejbea în Viena, unde Jidanii au toate drepturile şi totuşi nu vor să se indeletniciască cu munca cinstită. Dar am avea multe de scris şi despre unii jidani de la noi, amestecaţi într-o afacere murdară de escrocherie, care i-a îmbogăţit pe unii în scurt timp aşa, că din mijlocitori de amor au ajuns proprietari de acarate cu etagiu.... Aflăm, că afacerea este la parchet, de la care opinia publică, aşteaptă o dreaptă retorsiune ! Asupra dliscursuluiloi Chambiarlain Cetlm in T Elaire , Dl. Camberlain a pus foarte bine in discursul seu de la Wolverhampton ceva din acea eroganţă brutală, afectînd de a nu ţine nici o socoteală de datoriile curtoasiei celei mai elementare şi care de altfel îl caracterizază , trebue să recunoaştem totuşi că acest din urmă discurs este mai puţin resboinic decit cele precedente. Calul seu de batae din Colonial office nu mai vorbeşte de drepturile Franţei Terre- Neuve, ca de o cantitate curat neglijabilă, el acuma admite că dacă Anglia vrea să şi le aproprieze, ni-ar datori in schimb o dreaptă compensaţie. E drept că el adaugă imediat că noi ne facem din aceste drepturi o idee prea exagerată, căci din chipul cum noi interpretăm aceasta in profitul nostru, noi am depăşit prea mult stipulaţiunile tractatului de la Uihmht pe cari ni le a dat, dar aceste sunt aprecieri cari n’ar putea ave pentru moment o mare valoare. Sunt texte cari ar face lege, dacă s’ar fi produs, şi atunci ar aparţine negociatorilor numiţi de ambele părţi a le examina. Pănă atunci nu e de cît dorinţa comună de a constata și a ajunge la o înțelegere. Numai după un studiu aprofundat a tuturor elementelor acestei chestiuni, s’ar putea vide apoi, pe ce base s’ar putea realisa. Cea ce de asemenea este interesant, in atitudinea relativ concilianta a D-lui Chamberlain, e apobarea, cam generală, a vitregei presă engleză. Noi ştim aproape sigur cu ce soi de opiniuni avem de a face. Englejii voesc să plătească cele ce doresc să fee de la noi, dar vor să plătească cît mai puţin posibil. Incepînd cu tertipurile familiare şi cu traficurile de profesie, şi sfîrşind cu tentativele de intimidare, la care aleargă un popor înarmat, puternic pe apă şi care se simte mai bogat in vase decit in scrupule. -------~mfm ■»»iBiTr». Viitoarea lovitura de stat în Franţa Sub acest titlu iată ce cetim in Antijuif : Actualminte mai mult ca oricând se vorbeşte de o lovitură de stat, care pare inevitabilă. E indiferent dacă se va schimba forma de guvernământ ori se va continua tot cea actuală. Cea ce se ştie destul de clar, e că această situaţie nu se mai poate prelungi. Iată sinteza spiritului public francez in acest moment. Republicanii sunt desgustaţi de infamia şi de laşitatea acelora cari s’au succedat la putere de la începutul agitaţiunei chestiei Dreyfus. Toţi Francezii cari îşi iubesc ţara, pe care insolenţa jidanilor o exasperează, pe care ameninţările străinătăţii o neliniştesce, vroesc să ştie cea ce li se prepară in viitor. Se vorbeşte din ce in ce mai mult de un conflict cu Anglia. Dacă acest conflict ar isbucni, fiecare se întreabă ce încredere ar putea să aibă ţara in guvernanţi, cari n’au ştiut să facă respectată ordinea publică, tulburată de o mină de jidani speculatori, cari, de atîţia ani au despoiat muncitorii f francezi la adăpostul legilor, protejaţi de politiciani şi magistraţi vînduţi. Soarta Franţei n’ar mai putea fi încredinţată unor oameni atît de ne demni, cari, din cauza actelor lor, pot fi consideraţi ca nişte valeţi ai jidoviei internaţionale. Avem Republica de mai bine de 29 ani, de 20 ani aproape republicanii la putere sunt stăpânii incontestabili ai ţerei, şi cu toate aceste nie odată crisa economică n’a fost atit de incordată. Sarcinile budgetare se măresc in fiecare zi, viaţa economică a Francezilor a devenit foarte sdruncinată şi ar fi copilăresc de a discuta onestitatea oamenilor publici. Rothschild şi Presa. «Presa, spune autorul, este numai sub dependenţa directorilor jurnalelor. Cît priveşte pe aceşti din urmă, în cea mai mare parte sunt sub dependenţa Rothschildzilor, a stabilimentelor financiare şi a Franc-Masoneriei. Cel ce este tot una. .. Presa în general nu este venală, dar sunt venali absolut, cea mai mare parte din directorii jurnalelor....» Rothschid şi nintrasigeant“ «La Londra am făcut cunoştinţă cu Rochefort.... Credeam deci că am toate triumfurile în jocul meu.... In ajunul zilei în care hotărtsem să-i duc cartea mea asupra Băncii Franciei, am întilnit mesinul de la Savine pe un personaj important al acestei case. După ce am primit o serie de mustrări, pe care i le permitea vrîsta de a mi le face, el adăugă: « De altfel cartea dv nu va avea nici un succes, veţi vinde cîteva sute de exemplare, şi presa nu va sufla nici un cuvînt. — Ştiți, am respuns eu, că biletele stabilimentului dv sunt plăcute ochiului, şi dulci la gust, dar mai sunt încă citeva părţi, care resistă argumentelor dv. — Ei ! şi care sunt ? — Și chiar dacă n’ar fi de cît Intrasigeant. — Prindem ramaşag, că nici n’o să-ţi acartea ? — Pe cît ? — Pe cinci ludovici ? — Termenul ? — Treizeci de zile. — Ne-am înțeles.» Sosind ziua a treizecea, a trebuit să recunosc că am perdut ramaşagul ! După cum se pare, d. Rochefort dăduse ordin, dar n’a fost ascultat. L-am rugat atunci de a anunţa pe Rothschildul. El mi-a promis ! Aştept de mai mult de 20 de zile ! N’s apărut nimic.» Rothschild şi diferite jurnale. I. Vervoort, directorul ziarului Jour (ş ginerele lui Rochefort), socialist, are spus că el nu vroeşte să publice absolut nimit despre Rothschildul Acela? resultat de la Fetite République şi de la Figaro, cea ce probează că socialiştii sunt devotaţi jidănimel. Rothschild şi jurnele catolice. Nu ramineau deci decît cîteva jurnale, catolice curate şi citeva jurnale, foarte puține, indepente. (Va urma).