Ecoul Moldovei, 1902-1903 (Anul 12, nr. 1-50)
1902-09-26 / nr. 12
ROMÂNIA A ROMÂNILOR ORCAI AIPARTIDULUI NATIONALIST AFA.... IN FIECARE JOI A BONA MENTI II . Pe un an . . . Lei noi 10. 6 luni . . . „ » 5 Pentru străinătate se adaugă portul i)iiTTti>i-iV«>j)pietar KM. AL. iMA.NOKil SUB CONDUCEREA UNUI COMITET RITUL« A Ş| ADMINSTRAȚIA STRADA ALBINEȚ. No. 19 Cine-a indianul creinii, Mânca-i-ar inima scânii. Mânea-i-ar casa pustia, Si neamul nemernicia. M EMIRESC a mincinat Rândul în pagina a IlI-a . . ban! 50 n K n l -a . . „ 25 Inserţii şi Reclame 1 leu linia Un immer vechiu 50 bani a jidanilor, ni am ocupat iarăşi de nota americana, căutînd să demonstrăm adevarata cauză care a produs'o. Aşa dar să luăm aminte ! Kuntim pe toţi d-in abonat , ramaşi în urmii cu plata, să binevoiascA a ne achita dle urgenţii abonamentul datorit, căci cheltuelile tiparului nu ne îngadue de a le acorda credit pe un timp mai îndelungat. ~“r——— Ki Aims Am vorbit in numărul trecut de această faimoasă notă' a guvernului american cătră puterile semnatare ale tractatului din berlin și am aratat că această notă în nici un caz n‘a putut porni dintr’un spirit de umanitate ce ar încălzi pe guvernul american care practică pe o scară întinsă cea mai grozavă barbarie şi cruzime cu supuşii sei la dinsul în ţară. Dacă este aşa, şi nici o îndoială nu poate fi de aceasta, naşte întrebarea care să fie adevăratul şi necontestatul motiv care a determinat pe preşedintele Statelor Unite să se amestece în afacerile interne ale unui stat european şi într’o chestie la a cărei rezolvire n’a avut nici un amestec. S’au emis mai multe păreri care de care, mai aproape de adevăr. Cea mai acreditată însă pare a fi acea in care se susţine că influenţa jidanilor milionari din New-York a silit pe preşedintele Roosevelt să adreseze nota cunoscută. Jidanii milionari din America, pe de o parte jenaţi de numărul prea mare de coreligionari cari le vin zilnic şi le cerşesc ajutorul, iar pe de alta îndemnaţi de guvernul ocult al Alianţei israelite universale de a constrînge pe guvernul american să atragă atenţia puterilor europene semnatare ale tractatului din Berlin în chestia jidanilor din România, au ajuns a obţine nota în chestie. Şi preşedintele Roosevelt a a grăbit să execute ordinile milionarilor jidani, fiindcă de la voturile acestora atîrnă în mare parte realegerea sa la scaunul preşidenţial, alegere ce bate la uşă Aşadar, jidanii din fruntea alianţei israelite universale, văzînd că pe calea financiară sunt departe de a putea sili pe România să le îndeplinească dorinţa lor, fiindcă graţie unui guvern luminat de adevăratele interese ale ţarei, România a ajuns deja în foarte scurt timp aşi vedea finanţele sale ameliorate foarte mult, iar pe calea directă a diplomaţilor europeni nici atîta nu pot ajunge la un rezultat, fiind că guvernele statelor puternice ale Europei sunt convinse de cea ce sunt jidanii în România, şi cea ce pot face ei din această mică ţărişoară în ziua când vor ajunge să o guverneze, nici nu vor să-şi plece urechea la insistenţile lor. Iată de ce au crezut că ar fi nimerit să forţeze guvernul american ca pe cale diplomatică să silească puterile europene să întervie în chestia jidanilor din România. Socoteala însă le-a fost greşită, căci nota guvernului american n’a avut şi nici nu putea să aibă vr’un rezultat satisfăcător pentru jidani. Şi preşedintele Roosevelt, deşi ştia mai de înainte că intervenţia sa va rămîne fără folos, fiindcă nu putea să aibă nici un rost, e cel puţin sigur că va avea sprijinul jidanilor în viitoarele alegeri. Iată pănă unde merg jidanii în realizarea scopurilor lor ! Işi poate face oricine idee, de cea ce s’ar întîmpla când numărul alegătorilor jidani din România ar ajunge să fie luat in consideraţie. Prin urmare cauzele care au determinat pe guvernul american să se amestece în interesele interne ale unui stat european cu care nu are nici în clin nici în mînecă, ca să ne servim de o expresie curat românească, fiind îndeajuns cunoscute, ar trebui să serve de exemplu pentru guvernanţii noştri ca să nu se mai grăbească a împămînteni în fiecare an un număr considerabil de jidani, fiindcă cu timpul vom ajunge când jidanii nu vor mai avea nevoe de America ca să ne silească să le satisfacem cererile lor, deoarece fiind puternici in alegeri ne vor sili să jucăm cum ne vor cînta ei. Pentru ca să punem în evidenţă acest trist viitor ce ne aşteaptă dacă vom continua cu împămîntenirea frecventă Promisiuni de opoziţie Ramura cantacuzinistă, epuizînd, se vede, toate motivele de ordine politică, cu care căuta să ponegrească actualul guvern, a găsit un nou subiect de exploatat in chestia evree. In întrunirile intime ţinute de ciracii d-lui Tache Ionescu, cel cu „zidurile chinezeşti“, se agită abia, din capul unei eventuale veniri la cîrma(!) de a se uşura poziţia evreilor din ţară, de a căror soartă se îngrijesc atît de mult toate elementele politicei noastre conservatoare şi pe care-i asupresc aşa de mult legile liberale. Dar cum să se facă o soluţie mai equitabilă chestiunei evree ? suprimînd ori modificând art. 7 ? au răspuns «nu», toţi cantacuziniştii, ştiind că de art. 7 nu se mai dat lege, faţă cu vădita intenţiune ce ţara manifestă, de a-l păstra şi menţine nemodificat. Pentru că, însă, art. 7 nu se poate modifica, cantacuziniştiî cred că prin rezolvirea a 3 puncte prevăzute in programul lor viitor, ar putea să obţie rezultate care ar equivala cu eludarea art. 7. Iată acele puncte : a) modificarea taxelor şcolare; b) modificarea legei expulzărilor; c) uşurarea condiţiilor de împământenire. Primul punct constă in suprimarea taxei şcolare, pe care evreii o plătesc in şcoalele noastre. Sa nu se mai fiică, adică, nici o distincţie, cer dînşii, între şcolarul evreu şi român. Pretenţia e absurdă, deoarece, chiar in ţările in care evreii au o condiţie civică mai favorabilă ca la noi, şi încă evreii ca şi orice străini, in genere, plătesc taxele şcolare, chiar dacă însă ar fi aşa, pentru respectul datorit unei stări de lucruri recunoscute de toţi, punctul acesta n-ar mai trebui decutat, căci prin mijlocul scutire! de taxe, cei mai mulţi dintre evrei nu plătesc azi nimic şcoalelor noastre. S’a abuzat, şi se abuzează in aşa chip de scutirea de taxe, in cât sunt la noi instituţii şcolare, in care cei care plătesc mai mult taxa, sunt românii, nu evreii. O singură privire aruncată asupra facultaţei de medicină locală, ar putea convinge pe oricine, că la aceasta facultate mulţi evrei sunt scutiţi de taxe, pe când românii le plătesc ; şi totuşi aceasta n-ar fi drept, căci românii sunt aci in ţara lor. Al doilea punct luat in discuţie de conservatori nu poate avea nici pretenţii de seriozitate măcar. Este ştiut că la noi, nu s’a expulzat şi nu se expulzează decât pe străinii a căror acte, periclitează siguranţa externă şi liniştea lăuntrică a statului. Oare pe baza principiilor de umanitarism, care ni s’au aruncat totdeauna in faţă, ne am vedea siliţi acum să facem legi pentru protejarea vagabonzilor ? Al treilea punct al uşurare! condiţiilor de naturalizare, dacă conservatorii vor stărui in realizarea lui se prea poate aduce la îndeplinire. Cu o Cameră şi un Senat conservator, nn care să ai elemente cu asemenea principii, poţi să vezi multe minuni întâmplate. E cu putinţă însă ca cetăţenii români, să deschidă ochii asupra unor asemenea puncte din program şi nu refuze votul lor unui regim, ce ar tinde la distrugerea intereselor lui de căpetenie? — - - swrK*«.*- * - « — JIDANII Sub acest titlu iată ce scrie d Paul de Castagnac in X Autorité : Am simţit încă o deziluzie. Deşi nu-i pentru prima şi ultima dată, mă»turbesc însă că mi-i totdeauna desplăcută. Această deziluzie mi a venit din partea jidanilor. Dacă, din instinct nu iubesc de loc pe jidani, totuşi nu nutresc contra lor ura pe care o nutreşte vechiul meu amic Drumont In materie confesională şi religioasă sunt foarte liberal. Deşi mă simţesc mîndru că sunt un catolic sincer, convins şi neschimbat, totuşi sunt gata a respecta şi stima la vecinul meu aceiaş sinceritate şi aceiaş convingere. Nu mă ridic contra lui cu mînie decât dacă îl simţesc că vrea să-mi atingă libertatea mea de gindire şi credinţă. Şi aceasta, fiindcă jidanii un foarte mare număr, s au unit cu cei mai răi sectari, cari ne urmăresc cu ura lor neîmpăcată, in cât îi confund într’o egală reprobare şi antipatie. Reproşez de aseminea jidanilor că ocupă in Franţa, in administraţia ţareî, o situaţie preponderantă ce este desproporţională cu numărul lor. Străbătînd nu mai toate funcţiile, graţie complicităţeî sectarilor republicani, ei au rupt echilibru care trebue să domnească într’un stat: prea infima lor minoritate domină şi guvernează o enormă majoritate de catolici