Ecoul Moldovei, 1905-1906 (Anul 15, nr. 21-51)
1906-01-15 / nr. 30
ANUL XV No. 30. ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 6 „ 6 luni ... „ „ 3, 50 Pentru streinatate se adaogă porta IAŞI DUMINICA 15 IANUARIE 1906 ORGAN NATIONALIST APARE IN FIECARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Strada DRAGHICI No. 1, % .v- AA ANUNCIURILE Rîndul în pagina a IlI-a bani 50 TV a OR n a IV-a „ 25 Inserţii şi reclame 1 leu linia Un număr vechi 50 Bani Aiulinii Când caută cineva să’şi deie sama bine de ce putere să bucură jidovismul, printre popoarele civilizate ale pământului, ajunge la concluzia că el a atins culmea şi că chiar dacă mai are norocul să rămâe staţionar câtăva vreme în această situaţie fericită, fatalminte trebue după asta sa înceapă a da înapoi, căci aşa sunt legile firei şi de la mersul lor nimeni şi nimic nu să poate sustrage.—De altmintrelea parcă ar avea dreptate poporul jidovesc să se credă că e alesul dintre popoare, de oarece este singurul dintre toate care pănă astăzi a avut, sub diverse forme şi înrîuriri, mai multe epoce de înălţare.—El e singurul care, mulţumită organizărei socialo-religioase, străbătând printre veacuri şi prefacerele ce s’au produs in omenire, s’a pastrat caracterul individualităţei lui ; e singurul care prin tenacitate ce’l caracterizază a isbutit să se strecoare în sinul naţiunilor, să trăiască în paguba lor, speculându-le nevoile, şi mai ales viciile, ca să se facă macar în aparenţă trebuitor, traficând necontenit cu consciinţa conduse de maxima adoptată „dividi et impera“ şi ajutat la îndeplinirea acestui scop şi de mijlocul infailibil pentru conrupere «banul» a isbutit în diverse rînduri să pue genunchii pe grumazii popoarelor, cari leau deschis cetăţile şi braţele spre ai adăposti şi hrăni. Cum însă în tot ce trăeşte pe lume, de la naştere chiar porneşte şi să desvoltă meteahna ce, mai curând sau mai tîrziu are se-l doboare, tot aseminea şi pentru jidovi, meteahna de ale cărei urmări au avut déjà a suferi în mai multe rînduri, este lăcomia. Vermele acesta roade în sufletul jidovilor mai mult ca în al oricărui alt popor ; el îi duce pănă la orbire, aşa că în cele mai multe cazuri, pomenite de istorie, că jidovii au fost supuşi prigonirilor şi uneori chiar şi masacrelor, e dovedit că li datoresc toate numai acestei patimi neinfrânate, manifestată sub un complex de apucături, care de care mai lovitoare, mai jignitoare, mai revoltătoare pentru naţiunile la sinul cărora s’au oploşit. In toate ţerile din lume nu s’a făcut mişcare în contra jidanilor fără să nu fi fost el însuşi provocatorii, şi acesta să poate constata din timpurile cele mai vechi şi până azi, iar mobilul n’a fost decât tot lăcomia lor, care a subminat pretutindeni averea, morala, traiul bun şi liniştit, ordinea în stat, ca să devie stăpânii averelor, şi prin ele a masei popoarelui cum şi conducătorii statelor lor. — Năzuinţa aceasta, una din feţele multiple ale lăcomiei, i-a derutat pe jidani şi li-a creat întotde auna, când au fost prinşi în flagrant delict, situaţii cu drept cuvînt deplorabile. Astăzi, trebue să recunoaştem, că jidovimea să află iarăş în o epocă de înălţare, ba încă dacă ne dăm socoteală, pe de o parte, de buna voinţă cu care vedem că e încurajată de americani, de toleranţa de care se bucură în Germania, Austro-Ungaria, Italia, Anglia etc. de stăpânirea ce a pus-o pe opinia publică franceză, mai ales de când cu chestia Dreyfus, iar pe de alta, de îndrăzneala cu care a urzit, mişcarea din Rusia, şi pe care o exploatează în folosul ei, de silinţele mari ce’şi pune de a smulge drepturile politice şi de la noi, putem afirma fără teamă de a greşi, că ea să găseşte în apogeu.—Presa jidovească nu neagă aceasta, ea numera succesele zilnice pe care le are prin înalţarea tot mai mult a elementelor jidoveşti din diferite ţări ; mari demnitari ca : miniştri, deputaţi, senatori, reprezentanţi ai comunelor de mâna întâia, chiar ostaşi cu vază, sunt mulţi citaţi de pe întreaga suprafaţă a globului. Nu numai atâta, jidovimea azi e şi sufletul tuturor mişcărilor cu tendinţi de emanicipare, pentru populaţia muncitoare mai ales, fiindcă din acestea ea are de câştigat mult, foarte mult, aşa cel puţin crede ea în lăcomia-i nesăbuită, vermele neadormit, ce o îmboldeşte, o roade necontenit şi o face să aprindă nerăbdarea şi indignarea popoarelor, de pe umerile cărora stând inalţată, comandă pacea sau răsboiul între naţiuni, după cum interesele ei cer, sau înarmează braţele asasinilor, sau în sfârşit trîmbiţă libertate, egalitatea şi fraternitatea, acolo unde ea este pusă la index, ori nesocotită de a se bucura de drepturile pământenilor. Pentru nimeni azi nu mai e un secret, că cele ce să petrec în Rusia sunt opera jidovimei ; ea a aprins resboiul civil, bani şi arme ea le-a procurat, ura contra claselor diriginte şi a agrarienilor ea a asmuţat’o şi când poporul s’a dat samă de situaţia în care s’a pus, că nu are nimic de câştigat, ci totul de perdut, şi s’a întors privirile şi mâna asupra aţîţărilor, cine strigă, cine să vaită, cine sgudue lumea toată cu lamentările? E jidovul, vecinic lacom de a pescui în apă turbure, e jidovul, care, pentru a ajunge să domineze cu orice preţ, nu dă înapoi dela nici o infamie, dela nici o fărădelege, nu cruţă vieţi, nu vrea să ştie de nimic şi de nimeni cînd este vorba de a’şi face loc, ca să ajungă la ţinta ce urmăreşte din cele mai îndepărtate timpuri şi până azi : stăpânirea lumei ! Dar unde-i apogeul de acolo începe şi declinul, şi tare ne temem că atâta sgomot ce să face acuma în jurul neamului lui Israel, să nu fie tocmai semnalul de deşteptare a popoarelor, care să vadă în sfârşit povârnişul spre care i-a aruncat umanitarismul lor faţă de jîdovi ; tare ne temem că vaitele astea, ce asurzesc pe nejîdani, să nu-i facă pe aceştia să râdice vălul şi să vadă că sunt înscenări odioase, curse întinse cu multă abilitate, iar odată cu dejucarea lor, să nu aibă jidovii a boci în pumni, că s’au lasat a fi duşi prea departe de lăcomia ce-i stăpâneşte. ----------------------------A fost de 2 ori ministru al învăţământului, şi ca atare a înfiinţat casa şcoalelor, pregătind totodată reforma învăţământului. A ţinut mai multe discursuri în lunga-i carieră parlamentară, fiind unul dintre cei mai ascultaţi oratori. In 1900 e numit comisar al Expoziţiei din Paris. — A fost şi preşedinte al Academiei. In ştiinţă dl. Poni a adus foarte multe foloase, prin descoperirele şi numeroasele sale analize, cu privire mai ales asupra petroleului. Ca preşedinte al societăţei de ştiinţi din Iaşi, a strâns în jurul său pe toţi profesorii de ştiinţă. E autor a numeroase studii chimice, din care menţionăm pe acelea asupra apelor minerale din jud. Neamţ, asupra lacurilor sărate şi a eflorescenţelor saline din ţară. A făcut un amănunţit studiu asupra Masivului cristalin de la Broşteni care l-a condus la descoperirea unui mineral nou, numit după localitate, Broşteniţa. A publicat în analele Academiei Române şi în Analele Societăţii Ştiinţifice din Iaşi, studiul seu asupra Petroleului din România. Ca autor didactic a publicat un curs de Chimie şi altul de Fizică, două opere care au fost introduse în toate şcoalele secundare din ţară, de mai bine de 20 ani. Serbarea jubiliară şcolară va începe la ora 2 p.m. în aula Universităţei, iar seara la orele 7 şi, precis, va avea loc banchetul jubilar de 40 de ani de profesorat şi de 65 ani de vrîstă. La banchet vor lua parte mulţi din foştii elevi, în viaţă, precum şi colegii de universitate şi numeroşi prietini şi admiratori. Sulikul d-lui Poni Mâine, Duminică 15 ianuarie a.c. are loc serbarea jubilară a destinsului nostru concetăţean, profesorul universitar, dl. P.Poni. Dl. Petru Poni s-a născut la 1841 în comuna Săcăreşti jud. Iaşi. După ce a sfârşit cursul primar, trece la Academia Mihaileană pe care o absolvi cu succes. Se înscrie la Facultatea de Drept, pe care o părăseşte curând, plecând la Paris pentru a studia ştiinţele Fizico-Chimice, ca bursier. In 1865 luă licenţa în ştiinţe Fizico-Chimice şi întorcându-se în ţară e numit profesor la Academie, unde funcţionă până la 1878 ; în acest timp funcţionă şi ca profesor la Şcoala Militară şi Institutul Academic. Dl. P. Poni a înfiinţat în Iaşi Institutul de chimie pe care l’a condus pănă la 1890. Buletin Politic Alegerile parţiale, ce avură loc în zilele din urmă, nu’s fără însâmnătate, ba încă daca, ne dăm socoteală de preţul ce a pus pe isbândâ, atât opoziţia căt şi guvernul, cată să mărturisim că ele sunt prognosticul unui început de încordare a luptei parlamentare, care trebue să îngrijască pe cei de la guvern şi pe toţi susţiitorii lui. Alegerea d-lui P. P. Carp la Buzeu e foarte semnificativă, căci nu mai e vorba de o simplă reuşită a unui adversar, ca cea de la Vlaşca, nici de scăparea aparenţilor, ca la R.Sarat, ori de declararea de balotaj esplicând în mod pezis spiritul legei electorale, cum s’a întâmplat la Roman. Alegerea d-lui Carp însamnă ca o bună parte a opiniei publice conservatoare, începe a se desmetici, a se reculege de sub impresia entuziasmului ce i-a produs chemarea la guvern a d-lui Uh. Cantacuzino, şi a judeca, că partidul conservator fără dl. Carp şi amicii sei politici nu numai că e ştirbit, dar e lipsit chiar de energia necesară ca să se susţie în faţa ţarei. Adevăraţii conservatori încep a înţelege că dualismul cu foştii radicali şi cu câteva elemente rătăcite, ce evoluiază de la un partid la altul, nu pot avea temeinicie şi că prin urmare e în interesul lor de a se concentra şi solidariza, cât mai e timp, ca nu cumva să se găsască în un moment dat anihilaţi cu totul de intruşi.—Desigur că alegerea d-lui Carp a pricinuit mult rău acestora din urmă şi că intrarea ce-și va face-o în cameră, va fi semnalul isbucnirei entuziasmului elementelor