Ecoul Moldovei, 1906-1907 (Anul 16, nr. 1-25)
1907-01-28 / nr. 13
ABONAMENTUL Pe un an Lei noi 6 „ 6 luni ... „ „ 3, 50 Pentru străinatate se adaogă porta ORC«.40 SATIOXAI IST APARE IN FIECARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Strada DRĂGHICI No. 1, ANUNCIURILE Rîndul în pagina a III-a bani 50 » „ IV-a „ 25 Inserţii şi reclameleu linia Un număr vechi 50 Bani in ■ ii mii Ignat Rapaport a fost achit de Curtea de Apel ieşană, pentru iota imputată că s’a bătut joc de mulţime de fete din satul Căneşti. Această achitare e foarte mult orientată, după cum probabil ar fost şi condamnarea, căci calul petrecut e sevîrşit de un memru al Fischereştilor, al acelora ari astăzi de fapt sunt atot purnnci in Moldova de Sus şi de căror gest să vede că ţine scpteală şi guvernul. — Fischeristul e o forţă ce dovedeşte zi cui că apliacă voinţei şi intereseor lui tot ce-i să înpotriveşte. El nu se impune numai ca cel mai mare exploatator agricol din ară, dar şi ca reprezentantul as►iraţiunei jidovinei, ceia ce fără ndoială e mult, prea mult chiar, aceasta il sileşte să recurgă la pate mijloacele ca să întunice umina ce i-ar pune în evidenţă aptele murdare. Aceasta fiind de notorietate pudică nu e de mirat cum a isbuit să scoată pe un Rapaport basna curată; nu e de mirat cum a putut găsi dovezi, că el n’a întrebuinţat siluire asupra acelor fete nenorocite, dintre care una ori două minore ; nu e de mirat că ’au găsit atîtea unelte cari în faţa justiţiei să pălmuiască adevărul urat ca lumina zilei, susţinînd că o răzbunare josnică darea în udecată a lui Rapaport pe motivul de siluire ! ! . Dar fapta acestui jidov e juecată şi clasată, şi n’a mai rămas opiniei publice, adînc inpreionată, de cât doar învăţămintul fijrist, că hula, ruşinea şi obijduirea ei pe bietul ţaran cade ; el e acela în contra căruia să îndreaptă elegiuirea şi isbeşte cu putere, aci el neavând parte la cuvînt, egeaba îşi spune amarul, deeaba protestează în potriva despierei hrăpariţilor, a necinstei ausă fetelor şi nevestelor de cătră eneticii năpustiţi asupra satelor. Şi aşa cum merg lucrurile, de a o vreme încoace, e văzut că hanul nu-şi va găsi dreptatea e cât în braţul şi curajul lui . Iată nedejdea e în el şi de la ţara şi neamul aşteaptă isgoirea veneticilor ce-i sug munca şi cinstea şi tot de la el aşteaptă reîntocmirea lucrurilor stricate prin stricarea năravurilor. E tristă priveliştea ce ni să înfâţişază ochilor şi adîncă e mâhnirea ce ne cuprinde sufletul când vedem că străinul a ajuns atotputernic în ţară şi că până şi cumpăna dreptăţei o îndreaptă şi o potriveşte după cum îi vine lui la socoteală. Ni aducem aminte de cazul locotenentului Enăşescu, care a fost condamnat la închisoare, pentru că a îndrăznit să se prindă în dragoste cu fata lui Fischer şi să încerce a fugi cu ea, după o prealabilă inţălegere , comparând acest caz cu a lui Rapaport, cari s’a bătut joc de fetele unui sat întreg, ni se urcă singele în obraz de ruşine şi indignare, când ne gândim că s’au găsit destule elemente din cari să constitue o vinovăţie pentru Enăşescu, iar pentru Rapaport destule motive că să fie judecat de om galant şi deci să fie pus în libertate. E de mirat cum de nu i-a venit jidanului în minte ca el să deie pe fetele din Călineşti în judecată, că au pus în ispită prin nurii şi tinereţa lor ca să făptuiască siluirile de care lumea vorbeşte şi astfel au să-şi spele cinstea ce unii au căutat a i-o pata ! FACTORII DETERMINANŢI Ziarul „Agrarul“ în numărul seu de la 15 a. c. salutând pe membrii Societatei agrare, a marilor proprietari, cu ocazia întrunirea lor în adunare generală, între altele a spus : Treime să ne convingem cu toţii ca nici o înbunătăţire şi l se va putea obţine pentru agricultură, până ce noi nu ne vom mişca şi nu vom convinge pe factorii determinanţi ai acestei ţări că trebue să se dea agriculturei atenţiunea ce i se cuvine şi să înceapă o eră de reforme agrare care să impune de spiritul timpului. Suntem şi noi de perfect acord cu valorosul confrate, care luptă din răsputeri pentru ridicarea agriculturei la treapta ce o doreşte dealtmintrelea oricare bun român, convins fiind câ în ţara lui tot agricultura va fi cea mai puternică ramură de producţiune, de cât citatul ziar a spus, cu privire la înbunătăţirea ei,până ce nu ne vom mişca şi nu vom convinge pe factorii determinanţi ai acestei ţări. Insă cine pot fi aceşti factori, dacă nu marii proprietari , cine ar putea avea glasul cel mai autorizat în ţară dacă nu ei, şi ce n'ar putea face dînşii, dacă ar vroi să se mişte şi să lucreze cu tot zelul şi cu tot devotamentul pentru înălţarea agriculturei şi a industriei româneşti prin mâni româneşti. Marii proprietari sunt de fapt factorii determinanţi şi ei ar putea prin urmare fi alfa şi omega în ţară, ei ar putea fi cei mai numeroşi în camere dacă n'ar fi cuprinşi de apatie, dacă mulţi, foarte mulţi din ei n'ar fi ca şi înstrăinaţi de neam, lâsându-şi proprietăţile pe mânele jidanilor ca să-şi bată joc de sătenii de pe moşiile lor, să le distrugă acaretele şi să le săcătuiască pămîntul prin o cultură iraţională. Marii proprietari ar putea, concertându-se între ei, să schimbe în cel mai scurt timp starea de lucruri existentă, dacă s'ar înţălege rostul ce'l au şi s’ar pune serios pe lucru. Insă tot ce au găsit mai bun de făcut a fost ca să fugă unii în străinătate, prea puţini să stea doar în capitală şi alte oraşe, satisfăcuţi ca pe degeaba şi stând în trândăvie primesc arenzi mari de la jidani, cum nici nu li-au visat. Iară se le pese că aceşti venetici nu numai că storc pământul şi pe săteni, dar încă îşi pregătesc calea de a deveni ei factorii determinanţi. Dacă marii proprietari s’ar fi înţeles rostul, n'ar fi lăsat ca numărul covârşitor din Camere să fie al avocaţilor, cari să trateze toate chestiile şi să le dea soluţia ce convin intereselor lor, iar nu şi acelora al agriculturei şi industriei româneşti. Azi avocaţii sunt factorii determinanţi în această ţară, ei reprezintă parlamentul, după vederile lor să conduce guvernul, din cauza lor legile făurite fac posibil accesul jidanilor pretutindeni şi în toate ramurile de producţiune; avocaţii sunt acia cari pregătesc jidanilor calea de a deveni factorii determinanţi de mâne, pe pe când marii proprietari să răsfaţă cu cheltuelile câştiurilor mari, fără să’şi deie samă că acei bani storşi, sunt din sudoarea ţăranilor, lacrimile văduvilor şi ai orfanilor de pe moşiile lor, pe reprezentanţii naţiunei, fiindcă au interes să nu steie fabrica de cetăţeni, ci să meargă înainte cît mai bine şi mai cu spor. Celelalte lucrări stau în suspensie, şi probabil că vor mai sta încă de oarece dintr'un moment în altul desbaterile asupra lor ar putea da loc la discuţii aprinse şi deci.... reînceperea ostelitâţilor, cari ar putea duce la un dezastru sigur pentru regim. — Fiecare dintre miniştri să arată dealtmintrelea cu hărnicire, căci depun zilnic proecte peste proecte de legi pe birourile Camerilor, cu toate că ştiu foarte bine ce soartă le aşteaptă, iar întru cât privesc budgetele să caută a se tot amîna prezentarea lor în cameră, până ce nu se va stabili deplina convingere că n’au să aibă loc nici în discuția generală, nici în cea pe capitule chiar întimpinări de natură a sdruncina compromisul din guvern. O fi o tactică asta nu zicem ba, dar nu e o soluție care să facă pe guvernamentali să uite desensiunile adînci ce astâzi îi dispart în două tabere distincte, şi nici ai face să întârzie cu luarea măsurilor cuvenite de a se apara în cazul vreunui atac. Cadrele din ambele părţi ale guvernului actuali stau cu arma la picior, gata ca dintr’un moment într'altul să fie poziţie unele contra altora. Şi în aşa hal cum se găseşte partidul conservator, stă încă la cârma ţârei din cauză că nu-i cine sâ-i ia locul. Buletin Politic Cele două fracţiuni de la guvern s’au acordat un armistiţiu a cărui durată atîrnă de înprejurâri şi de starea de nervozitate a şefilor lor. Acest armistiţiu însă nu va avea în tot cazul ca urmare încetarea osterităţilor, ci din potrivă înăspreşte şi mai mult relaţiile prin întârtarea paternilor între corifei. Ca un simtom al acestei stări de lucruri e spectaculul ce ni-l prezintă Camerile ; ele mai că nu ţin şedinţă fiindcă mandatarii majorităţilor se feresc de a se întâlni prea mulţi între ei de frică să nu smintească echilibrul vremelnic pe care de abia l'au găsit şefii şi î l mânţin cu o precauţiune nespus de mare. Doar votarea de indigenate a lepidanilor de-i mai adună -----24 Ianuarie In sfârşit ziua de 24 Ianuar, ziua Unirei Principatelor Române, a inchegarei neamului nostru, a prins rădăcină, căci să serbează de poporul român mulţumită în primul rând d-lui Spiru Haret, care, ca ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice a dispus sărbătorirea acestei mari zile a neamului nostru de cătră şcoli şi după exemplul şcolilor ca să serbâtoreşte acuma de întreaga ţară şi de toate autorităţile am putea spune, dacă armata n'ar face încă escepţie. Ni-aducem aminte că de la 1867 această zi fu dată cu totul uitarei, şi încoace de tot numai, în urma unei vii campanii ce am intreprins-o noi, fu desmormîntată, ca să zicem aşa, şi pusă spre cinstire aşa precum să cuvine, ca sărbătoarea cea mai însămnatâ a neamului nostru fără de care—după cum spuneam şi atunci—n'ar fi existat 10 Mai, care întrupează atîtea acte mari ale poporului român. Serbarea aceasta n’are pecetea oficialităţei şi prin faptul acesta ea e populară şi ni se pare că şi mai înălţătoare, judecind după elanul tineretului, cuvîntările entuziaste şi pline de miez In Iaşi, cel puţin, 24 Ianuariu sârbătorit mai viu chiar ca anul trecut şi aceasta nu doar că se afla dl. Di