Ecoul Moldovei, 1914-1915 (Anul 19, nr. 8-57)

1915-01-15 / nr. 15

Recunoaştem că în toate împreju­n­e bătrânul de Repta a fost la cţimea misiunei sale de bun şi jos mitropolit. A ajutat, fie cu­­ta fie cu influenţa sa ca ple­ntul romînesc din Bucovina să se cure de cât mai largi drepturi iturale, dar numai atât. Când a venit, însă, momentul cu care Român, fie din România li­ră, fie de peste hotare, să-şi a­­e in toată mărirea şi în toată lendoarea aspiraţiile sale, când­­ de Români sufăr martirul de Unguri şi Austriac, pentru că, clipa de faţă se plămădeşte red­­area idealului nostru naţional, noi vedem pe bătrânul preot Dr. Lucaci, unul din simbolurile cete­­i curate aie românismului, râ­­zând capul şi strigând din toate teri­le aşa ca glasul său să se i­­a în toată împărăţia habsburgi­­, că a sosit ceasul pentru între­­cea neamului românesc, când a­­st venerabil bătrân s'a pus în intea Ligei, spunând că înainte toate, înainte de a fi cetăţean gur, e român şi ca atare numai Car­tea îl poate despărţi de idea- 1 tuturor Românilor, când vedem România liberă că­ se fac pregă­­ire cele mai mari, în deplină in­tegere cu toţi factorii respunză­­ri din ţară, pentru aducerea la în­­■plinire a idealului naţional, p­ngura figură măreaţă până ieri,­­ peste hotare, se împotriveşte as­­taţiilor de veacuri ale Românilor, bătrânul mitropolit Vladimir de opta­cari odată cu intrarea ln­­or de a doua oară în Cernăuţi, plecat la Viena pentru a se în­tina împăratului şi a-i declara so­mn că România n'are dreptul­­şi revendice nici Transilvania, ci Bucovina. Cum e Lucaci, cum e Repta 1­0X0­ I. Dafin Recomandăm publicului ieşan şi oame­­lor de litere, I­nstitutul de Arte Grafce .. V. Ştefăniu & Comp. din str. Ştefan­ul Mare 38, ca cea mai mare şi modernă stalaţie tipografică din Moldova, pie­­rzut cu maşini de cules. Execută in timpul cel mai scurt po­pit, elegant şi cu preţ convenabil luc­ări atingătoare de arta tiparului. exo­ TRADUCERI Suspin (Sully Prudhomme). i­nfo priveşti în faţa şi nici sa nu cu­noşti, ici numele-i vreodată cu gura să-i ros­teşti, ai credincios de-a pururi se-i fii şi ’n totdeauna In taina s’o iubeşti. a braţele deschise tu s’o aştepţi să vie, » ţi-o Închipui înger sau ziuă din po­­veşti, a idial ce naşte dorinţi şi patimi sfinte, Şi’n taină s’o iubeşti. ai vai. a tale braţe să nu le poţi mişca, I te consumi în tine şi sa te istoveşti... I veci să-i fii tu robul şi ea stăpână ţie, Şi’n taină s’o iubeşti. 1 1­1 no priveşti in faţa in cale de’ţi apare, ici numele-i vreodată cu gura să-i ros­teşti, ir credincios de-apururi sad fii, şi’n totdeauna In taină s’o iubeşti. •----------exo---------­ ECOUL MOLIX­."Ei Bana credinţa a Bu­lgarilor în timpurile astea,de zapad­aia în care ştirile de azi se desmint mâne, cari au produs atâta enervare şi ne­încredere între popoare; tot ce ci­tim şi ixe se asigură la fapte precise, trebuesc luate sub beneficiu de in­ventar. Aşa de ex. „Giomale dTtalia m a- i irma mai­eri că are din Bulgaria declaraţiuni a câtor­va barbaţi po­litici de mâna întâia, din cari re­zultă ca la Sofia îşi dau sama de abea acuma că făceau, greşală şi că deocamdată au încetat a mai colabora cu Austria şi cu Turcia, datează chiar faptul că dl. Maii­­noff, fost ministru-preşedinte, ar fi spus că ar vroi să vadă constituin­­du-se o ligă a statelor neutre: I­­talia, Bulgaria, România şi Grecia, cari punându-şi în concordanţă programele lor de revendicări na­ţionale, să caute a şi le impune chiar cu forţa. Dl. Teodoroff, fost ministru de finanţe, socoate chiar că menţine­rea neutralităţii nu mai e cu pu­tinţă şi că trebue puse în acord I­­talia cu România pentru a da lo­vitura de moarte Austriei şi Tur­ciei. ..cari sunt cele două elemente turburătoare ale păcei Europei“. însuşi dl. Ghenadieff cunoscutul turcofil şi prin excelenţă austrofil, face cor cu connaţionalii sei, nu­mai că n'ar vroi să iasă Bulgaria din neutralitate, pentru cuvântul că n'ar putea colabora cu Serbia şi pentru Serbia. Fără îndoială că vor trebui mul­te dovezi practice ca să poată câş­tiga temeinicie cele ce spune ,,Gior­­nale d’Italia. Noi cunoaştem bine pe Bulgari, experienţa de toate zi­­-­lele ni-au­ dus la concluzia că nu­­ trebue să pună cineva bază pe vor­ I bele bulgarilor, cari'şi au felul lor­­ de a vedea lumea în mod cu totul­­ deosebit de al altor popoare. Bul­­lgarul când se va jura mai tare că ţi-e prieten, tocmai atunci îşi face­­planul cum să te lovească mai bine. Să-l creadă cine vrea, dar noi ro­­’ mânii nu-i mai putem acorda în­­­­credere. iVli-i drag (Henri Mur­ger) Mi-i drag ce’n lume străluceşte, Mi i drag şi cân­ecul s’ascult, Mi’s dragi şi-amorul, veselia, Mi’s v­ragi, mi’s dragi aşa de mult. Mi-i drag apoi tot ce ‘n viaţa I­ e poiezie-i strălucit. Căci îţi încântă şi auzul Şi ochiul, sufletul mâhnit. Mi-i dragă şi beţia, dragă, Căci numai ca şi ea mereu însufleţeşte ’n veci iubirea, Dorinţa sufletului meu,­in spazmul vesele-i beţie. Când uiţi de plâns şi de dureri, Surisul face să ’nflorească Pe buze roze de plăceri... Copilul murind ( Anderten ) O, nuntă, simt că viaţa’mi de-acum se va sfârşi, Pe omul teu, o clipă mă lasă-aţipi. A tale plângeri, maică, le voi ascun­­de eu.. Iarăşi propuneri Din când In când se strecoară prin pre­sa noastră ştiri a căror obârşie fără îndoială e străinătatea. Nu de mult era vorba că Franţa şi Anglia ar fi făcut demers împreună pe lângă guvernul nos­tru ca să-i pue în vedere de a lua o ho­­târâre să iasă din neutralitate precizând anume alături de cine va merge. îndată d­upă aceasta s’a pus în circula­ţie ştirea că Austro-Germanii, ar fi cer­­ut, prin miniştrii lor la Bucrpeşti, pro­nunţarea categorică şi promptă a guver­nului, pentru ieşirea din neutralitate, pro­­miţândiu-i ca compensaţii Basarabia şi al­tele mai mărunte. Acum în urmă de tot s’a pus în circulaţie telegrama ministru­lui de externe din Petograd către, minis­trul său rezident la Bucureşti prin care­­arată că o bună parte a Bucovinei o pot ocupa armatele române, împlinindu­­se astfel in dorinţa poporului român, care este şi a poporului rusesc, că invită pe guvernul român sa se uniască cu cel al imperiului rus pentru desăvârşirea ope­rei intrând fără întârziere în Transil­vania şi Bucovina. Toate zvonurile acestea pot fi şi a­­devărate, nu zicem ba, dar în împrejură­rile actuale orice monete pot trece de bune pentru aceia ce nu­ le cunosc va­loarea reală. E neîndoios că am ajuns la răspin­­tenca de unde trebue să ne hotărâm in­­cotro să apucăm şi cum hotărârea luată e gravata în inima fiecărui român direc­ţia o avem, dar când vom porni aceasta o ştiu numai cei ce au sferile de condu­cere şi cărora credem că de fapt nu li s’a­ cerut tocmai aşa de categoric. Spic ------------0X0------------­Un gest al d-lui G. G. Mârzascu Dl. G. G. Mârzescu primarul Ia­şului nu scapă nici o ocazie de a şi arata dragostea faţă de interesele vitale ale oraşului. Măsurile luate de D-sa cu privire la ieftenirea traiului, arată în­dea­­juns grija ce o depune în a apara populaţiunea de speculaţiunea la cari se dedau câţi­va hrăpăreţi. Dar dl. Mârzescu nu s’a oprit aici. D-sa a făcut un nou gest din cele mai frumoase. A propus membrilor din Consiliul Comunal ca să renunţe pentru lunile Februarie şi Martie la diurnile ce li s’ar cuveni din dife­ritele însărcinări cu cari sunt sau vor mai fi delegaţi. Această renunţare s’a făcut faţă de evenimentele ce urmează a se petrece cu ocazia eventualei intrări în acţiune a României. Ce trist suspini când ochii îndrepţi spre­­ r tehi­neu. Mi-i frig... priveşte ’n juru’im, un doliu mi se pare. De-oiu adormi acuma ce fer­cire mare ! In faţa mea un înger străluci­or va sta. Şi razele-i de aur prin vis m’or legăna. N’auzi cum cântă-acuma a­şa melodios, Un cântec ca ’n surdină, încet, armonios? Şi îngerul de minei aproape şi mă chiamă, Cu glasul blând şi dulce, şi îmi suride, mamă ! In juru’mi risipite’s atâtea mii culori . ■ E îngerul din ceruri ce îmi aruncă flori... In lumea asta, oare, aripi voi dobândi? Să văd aceste toate, sa mor va trebui? De ce mă strângi la sim­­ţi atât de strâns acum ? Suspinele aceste nu le 'nţeleg nici cum . De ce mai plângi atâta? De ce eşti în­tristată? De-apururea tu’mi fi-vei, tu, mamă ado­rată. O ! ştergeţi ochii, şterge-ţi, o, mamă, nu mai plânge, Durerea ta şi plânsu-ţi viaţa mea o stinge... Mi-i frig şi o greutate mi-apasă pe pleoape Adio, dulce mamă !... De îngeri sunt a­proape ... E de prisos să mai reamintim că membrii consiliului comunal în una­nimitate au primit cu cea mai mare mulţumire propunerea primarului Ia­şului. Gestul acesta arată în­deajuns sen­timentele de care sunt animaţi Pri­marul şi consilierii comunali. Var.­­oxo-----­ la şi planurile Au­stro-Germane Azi este deplin stabilit faptul că­­ Austro-Ungaria s-au luat toate mă­surile de aşi spala pata înfrângeri­­i lor suferite de la Serbi şi în ace­­laş timp de a încerca prin aceas­tă cale să se pue în contact cu Bul­garia şi I­urcia pentru aproviziona­­m­en­tele de care au nevoe şi unii şi alţii. Acest îndoit scop a făcut pe gu­vernele din Viena şi Pesta să roa­ge pe împăratul Wilhelm sale dea trupe suficiente pentru pornirea u­­­­nei ofensive puternice în contra Şerbilor, ca să termine cu dânşii cât mai repede, ca în sfârşit să-şi deschidă calea Prahova-Niş-Salo­­nic. Wilhelm al II-lea apreciind în­­să srănătatea deschiderei drumului a­­cestuia pentru­­ajutorarea i cu muniţii­i trebuitoare Bulgarilor şi Turcilor, cum şi lovitura ce s'ar da prin a­ ceasta statelor balcanice, printre ca­re socoteşte şi pe România, de a te constrânge să rămâe în especta­­tivă, a trimis o armata puternică, care împreună cu cea Austro-Un­­gară să năvălească în Serbia și s'o sdrobească. Lovitura ce e pe cale de a o în­cerca armatele austro­-germane de data aceasta, ide va reuşi, pentru moi românii va fi de fapt un zdrun-­­ cin din cele mai mari, căci ni-ar tăia singura legătură ce mai avem­ cu Apusul prin calea Prahova-Niş- Salonic pe unde primim şi apro­vizionările de care mai avem ne­voe pentru complectarea armamen­tului nostru. Isbânda planului Austro-Germani ar fi şi o lovitură politică ce am primi noi şi Grecii, ca şi Serbii, căci Macedonia ar fi concedata de aliaţi Bulgarilor pentru atâtea ser­vicii ce li-au făcut, între care şi cel mai principal că ni-au stat nouă V­ecina (După Goethe) Perdeaua la geam se ridică. La geamul vecinei, încet, îmi pare că dânsa cu frică o dă la o parte discret. Ş’apoi la o parte se’nclină Fereastra, şi-at­uncia cred eu Că blânda, inimoasa vecină De pândă-i acolo, mereu. Să vadă de nu o zăreşte Vre unul din cei trecători... Dar ochiu’mi în taină-o pândeşte, Şi seara, şi noaptea, şi’n zori... Şi astăzi aflata­ m pricina: Perdeaua în lături s’a dat, Nu doară că’n pândă vecina Stătuse, ci vântul turbat Deschise fereastra... Dar cine * Ve’ți crede că este stăpân Pe sinul frumoasei vecine? O brută, un prost... un bătrân!.. 0X0—-----

Next