Ecoul Moldovei, 1917 (Anul 21, nr. 22-36)

1917-07-10 / nr. 23

ABONAMENTUL Pe un an....................Lei 10 „ 0 luni....................„5 Pentru străinătate se adauge portul ORGAN NATIONALIST SEPTAMANAL —--------•--------------------------------------------------------------------------------------------—;--------DIRECTOR-PROPRIETAR EM. MANOLIU Red. şi Administraţia: Institutul de Arte Grafice N. V.Ştefăniu & Co. IAŞI — STRADA ŞTEFAN CEL MARE No. 38 ANUNCIURILE Rândul în pag. 11-a 1 leu ,, ,, ,. lll-a 50 h*5in inserţii şi reclame 1 leu linia Un număr vechiu 50 bani ionsideraţiuni generale asupra războiului ! Firma Willgelm-Bedljman-Holweg este în pragul falimentului frauulos. După condamnarea definitivă a storiei, va urma lichidarea, înfiinţată acum trei ani, prin sociaţia acestor doi criminali. ceasta firmă şi-a asociat la îneput pe unul şi mai în urmă încă doi tovarăşi. Scopul asociaţiei : Stăpânirea urnii, prin distrugerea ei. Germania, reprezentată prin Impăratul roşu şi cancelarul sinistru, adus ca miză socială, capitalul de maşini distrugătoare, furnizate tmp de 40 ani în arsenalele ei. Austro-Ungaria a adus, putrezitunea unui imperiu-cadavru în rescompunere, Bulgaria a adus ingratitudinea şi laşitatea , iar Turcia, ultima licărire de viaţă ce-i mai rămăsese în peticul de pământ din Europa. Şi-au început activitatea acum ,oi ani, când Germania s’a auncat cu furie de sălbăticie asiaică asupra vecinului mai apreciat, nobila şi eroica Franţă. Cetarul roşu, făurise visul măreţ de a o zdrobi şi umili în câteva zile , apoi să-şi întoarcă legiunile ■ictorioase, contra altor popoare, ori ar fi cutezat să-i înfrunte rufia lui nebună ! A trebuit însă, să se trezească repede din acest vis, care s’a spulberat, mai iute decât se închegase. Până a ajunge la primul lui țel, rebuia să treacă peste trupul Belgiei. A fost silit să se oprească pentru multă vreme, căci un ponor mic, cu un suflet însă atât de mare, a fost prima piedică în drumul crimei pe care pornise Nebunul ! A multă vreme, Belgia a ţinut piept cu tăria ce o dă dreptatea, nu hoiului ce se năpustise asupra ei ; multe leşuri teutone şi multe maşini de războiu, s’au oprit pentru totdeauna în pământul bogat şi fertil al eroicei Belgii. Şi doar, această ţară, îşi trăia viaţa ei de cultură înaltă, de muncă spornică, de respect pentru drepturile tuturor şi aceasta sub garanţia marilor puteri, între care şi Germania. Franţa a avut timpul să se pregătească de apărare şi a făcut în câteva luni, minuni cari au uimit lumea, şi apoi a desăvârşit în doi ani, atât cât Germania nu făcuse în patruzeci de ani. Poporul francez s’a ridicat cu atâta tărie de suflet şi de credinţă, în contra pericolului care-l ameninţa, încât a ţintuit la Marna puhoiul inamic, iar astăzi trece din victorie în victorie, dând din nou viaţă, teritoriilor din trupul său, cari au fost pângărit doi ani şi mai bine, de cruzimea inamicului. In drumul năvălitorilor barbarii s’a pus apoi stavilă, voinţa poporului britanic. La început, Cezarul Ciung, lua în batjocură, forţa nouă ce se ridica în contra lui, în numele dreptăţii şi libertăţii popoarelor. Se fălea că va trimite un regiment prusac, ca să aresteze armata Angliei. După câteva luni numai, o nouă decepţie pentru dânsul, care a adus după ea blestemul teuton : „Dumnezeu să pedepsească Anglia“. Astăzi, după trei ani, armata Angliei alături de cea franceză, a ridicat germanilor orice nădejde de a mai putea învinge pe frontul occidental, în timp ce Germania pornise atacurile mişeleşti contra Franţei prin Belgia şi a Angliei mai in urmă, primul ei aliat Austro-Ungaria, pornia expediţia de pedepsire a Serbiei. Eroicul popor sărb, atât de dureros lovit astăzi, a avut în cursul războiului gloria de a sfarma în atâtea rînduri hoardele inamicului, năpustit asupra ei. Diviziile lui Potiorek, au fost strivite la Valjevo şi Serbia curăţită de năvălitori. Dar, un popor mic, cu o armată în proporţie cu populaţia lui, a trebuit să cadă sub brutalitatea loviturilor zecimilor de divizii teutonce venite în ajutorul Austriei şi mai cu seamă, datorită laşităţii bulgăreşti, cari l-au atacat mişeleşte, după ce în 1913 voia să-i dispere tâlhăreşte, de ceia ce Serbia câştigase prin sîngele vărsat. Armele cinstite de lupta, nu puteau ajuta îndeajuns Germania şi pe aliaţii ei, în planurile infernale ce urmărea. A început şi a continuat, o întreagă campanie de intrigi şi spionaj sistematic, prin mijloacele cele mai desgustătoare, prin conrupţiunea unora şi prin terorizarea altora, prin înjosire şi prin falsuri, prin tot convoiul de crime, care dezonorează o naţiune, punând precerea veşnicei infamii asupra poporului care le-a utilizat ! Mihu Iuşi mulţumită iernei acoperită de zăpadă, viile au ieşit în primăvară în condiţii bune ; lipsa de braţe pe de o parte şi stricăciunile pricinuite de armatele ce staţionează ori sunt în continuă mişcare, deoarece regiunea întreagă se găseşte în zona militară, viile toate putem spune că au rămas nelucrate şi totuşi rod au destul de bogat. Cu toate acestea pe producţiunea lor nu se poate conta, fiindcă ceiace ar mai putea rămînea încă nedistrus fatal de mişcările trupelor, bombardamente şi de întreg cortegiu de nenorociri ale războiului, va fi prada devastărilor bandelor de hoţi, cari urmează armatelor întocmai cum urmează cârdurile de corbi pentru a se arunca asupra cadavrelor. Podgoriile din Moldova de Sus, măcar că au putut fi lucrate în parte, cu toată scumpetea breţelor, credinţa generală însă e că podgorenii nu se vor bucura de recolta frumoasă ce se prezintă, fiindcă deşi nu se găsesc în zona luptelor, dar se află în calea distrugătorilor, acum cînd strugurii mut de abia formaţi, iar la toamnă îi vor întâmpina rechiziţionarea, nu cea dreaptă şi legală, a acea samovolnicească, care va căra şi strugurii şi vinul unde vor pofti cei cari au operat, operează şi vor opera în numele ei. Fără îndoială că ordonanţele de pînă acum au avut în vedere lovirea samavolniciilor, dar ele şi-au urmat cursul lor apucat de mai înainte, şi nu e teama că şi-l vor urma multă vreme, dacă nu se va da citeva exemple drastice de către autorităţile în drept. De altfel toţi podgorenii aşteaptă aceasta ca singurul mijloc de a putea să aibe siguranţa că nu va fi o nouă bătae de joc de averea şi munca lor. Situaţia in Germania Muntele a gemut.... şi-a născut un şoarece Căderea d-lui Bethman-Holweg de la demnitatea de cancelar al imperiului se datoreşte numai înreunirei cercurilor politice, cu totul nemulţumite de politica ce el a dus-o, mai ales de la un timp încoace, dar şi curentului popular ce s’a format în contra lui de la schimbarea regimului din Rusia. Schimbarea aceasta să ştie că a avut o lăture care preconiza pacea cu formula “fără anexiuni şi fără despăgubiri,, şi că această lăture a opiniei publice o forma mai ales lucrătorii şi o parte a agrarienilor subminaţi de înstigaţiunile emisarilor germani. Opinia acestora a fost însă întrecută cu mult de zdrobitorul curent războinic care însufleţeşte astăzi întreaga Rusie şi care a adus rezultatele de arme aşa de frumoase şi aşa de înălţătoare pentru armatele generalului Brusiloff şi puterea de suggestie a patriotului ministru de războiu kerenschi. Formula de pace „fără anexiuni şi fără despăgubiri“ s’a reîntors în Germania şi preocupă in urmă cercurile guvernamenteie, ba sa zice că în consiliul de coroana, ce avuse loc mai dăunăzi la Berlin, această formulă ar fi fost discutată şi acceptata în principiu şi reaseminea şi de majoritatea Reichstagului, alcătuită cum să ştie din : partidul centrului, al progresiştilor, al social-democraţilor, al dachi- lorenilor şi alte căteva individualităţi, înţelegerea stabilindu-se şi cu avizul fostului cancelar, a rămas ca să se prezinte în discuţia generală a Reichstagului pentru a rămânea ca o hotărîre definitivă. Străbătând în public însă aceasta, ca un deziderat al păcei din partea guvernului, fu primită ca un duş de apă rece, ceia ce a provocat reacţia care a alimentat multiplile cauze ale căderei D-lui Bethman Hohvey. Nemulţumirile în contra acestui aşternut pentru primirea discuţiei pacei frământă acuma şi pe socialiştii germani şi ei nu se opresc de a spune celor cari au pornit războiul că muntele a gemut şi a născut un şoarece ! „Pentru atâta lucru numai s’a făcut risipa de vieţi şi averi—spun ei—pentru atâta lucru ne-am înduşmănit cine ştie pentru câte decenii cu lumea întreagă şi am suferit atâtea nevoi cumplite“ ? Dar de la socialişti nemulţumirea s’a întins în poporul cel încercat mai mult decât celelalte straturi sociale şi acesta să maniifestează nu un chip foarte îngrijitor pentru guvern şi încă şi mai mult pentru coroanele din care este alcătuit imperiul Kaizerului. Recolta viilor Din convorbirile ce avurăm cu mai mulţi podgoreni, rezultă în mod destul de vădit că recolta viilor ar fi*-după cum se prezintă pînă acuma - destul de bună, dacă împrejurările prin care trecem n'ar fi vitrege. Deși podgoriile din jos n'au avut lucrările pregătitoare din toamnă, ta Mâncare ! - Lemne ! Iată două cuvinte foarte comune şi primitive,—în cari se rezumă astăzi cerinţele cele mai neînlăturabile ale existenţei noastre, locuitori ai Iaşului. Cine s’ar fi gândit cu un an înainte, că cei ce vieţuesc pe acest darnic pământ în toate bogăţiile naturei, vor îi reduşi, aşa de curând să sufere durerea maţelor ghiorăinde, a frigului de iarnă şi a lipsei focului la care să-şi poată cineva fierbe mămăliga, fasolele uscate şi cartofele încolţite, de cari mai poate dispune acum vulgul, — adică marea majoritate a populaţiei ce nu-şi poate permite liberalitatea de a plăti 3 lei litrul de lapte, 6 lei kile de brânză cu zer, şi nici chiar cu preţuri încincite nu-şi poate procura carne, peşte sau legume proaspete, şi alte asemenea delicateţuri, rezervate acum numai ca ambrozie pentru Jupiter, Venus şi sateliţii lor.