Ecoul Moldovei, 1917 (Anul 21, nr. 22-36)

1917-07-24 / nr. 25

ANUL XXI No. 25. IO BANI ABONAMENTUL Pe un an....................Lei 10­­ 6 luni...........................,5 Pentru străinătate se adaoge portul ORGAN NAȚIONALIST SEPTAMANAL DIRECTOR-PROPRIETAR EM. MANOLIU Red. şi Administraţia: Institutul de Arte Grafice N. V.Ştefănia &Co. IAŞI — STRADA ŞTEFAN CEL MARE No. 38 ANUNCIURILE Rândul în pag. II­a 1 leu „ „ „ 11 l­a 50 bani Inserţii şi reclame 1 leu linia Un m­initr vechiu 60 bani Spioni şi propagandişti Zilele din urmă ale săptămânei precedente, populaţia Iaşului a tre­cut prin o mare zguduire morală, din pricina unei panici răspândită nu se ştie de cine şi venită nu se ştie din ce parte. Panica aceasta avea la bază ştiri pesimiste de pe frontul rus din Galiţia, dar o retragere de interes strategic sau de siguranţă până la primirea de noui întăriri, ori refa­ceri de trupe în interesul susţinerei însăşi a cauzei pentru care Rusia a intrat în războiu şi a făcut atâtea sacrificii, fără îndoială că nu se poate socoti ca o dezistare. Cine însă a putut da o atare ştire, dacă nu tocmai acei interesaţi de a sdruncina mai ales moralul popu­laţiei noastre civile, care a ajuns din pricina atâtor nevoi şi a atâtor loviri ca să fie de o sensibilitate şi o credulitate extremă. Şi sunt foarte mulţi interesaţi de a face un astfel de joc trist din sensibilitatea populaţiei pentru a o demoraliza cât mai mult posibil cu convingerea ca prin aceasta ar zdruncina şi moralul trupelor. Panica din 15 şi 16 iulie a putut prinde teren momentan în populaţia ţărei, dar nu şi-au ajuns scopul uneltitorii în ce priveşte propagarea ei printre trupe. Aceasta însă n’a împiedicat ordonanţa regală, pub­licată în ,,Monitorul Oficial“ dela 18 a. c., căci prin ea se stăvileşte orice încercare de minare a spiri­tului militar, aşa că toate năzuinţele colportorilor şi a uneltitorilor de ştiri alarmate şi deprimătoare ră­mân zădărnicite. Cu aceasta însă nu s’a curmat cu totul răul ce produc panicile. Măsurile riguroase trebuesc luate şi pentru acei din afară de sferile militare, căci colportorii de ştiri pesimiste, dovedite în cele mai multe cazuri ca răspândite inten­ţionat, mişună în populaţia civilă ; pe ea o lucrează şi o alimentează zilnic cu tot felul de conjecturi deduse după ştirile ce anume le au pregătite, intervertind pe cele date cu bună credinţă de oficialitate. Asemenea ştiri sapă adânc, în vre­murile grele prin care trecem, inima omului şi-l face să creadă mai uşor răul decât binele; aceasta o ştiu speculatorii şi de ea­ se ţin zilnic, achitându-se astfel de sar­cina ce şi-au luat, cu conştiinţă ori nu, faţă de cei ce i-au angajat pentru un astfel de serviciu mi­zerabil. Panica e mare lucru; aceasta s-a văzut zugrăvită zilele trecute pe fetele tuturora şi să ferească Dumnezeu de o reeditare a ei. Pentru asta însă administraţia în primul rând e datoare să-şi aibă privirile fixe asupra spionilor şi propagatorilor nemţofili de care ţara nu-e plină. Spionii au fost şi inzistâm a crede că sunt încă în plină activitate la noi, iar alăturea de ei pregătitorii opiniei publice pentru politica nemţească. Ei merg mână in mână cu un curaj cinic şi nu dezermează ştiind bine că ro­mânul e îngăduitor. Ei bine, a venit vremea când trebue să fim destul de precauţi ca să nu mai riscăm de a îndura cele întâmplate ; a venit vremea ca mă­car acum în pragul zilelor grele ce trăim, să prindem minte şi să curmăm odată cu îngăduirea spio­nilor şi a propovăduitorilor de idei şi credinţi submersive intereselor noastre cele mai vitale de neam şi ţară. Manoliu. O măsură necesară Mai bine târziu decât nici­odată, e o zicătoare franceză şi care cuprinde mult adevăr. Hotărârea luată de guvern de a face un recensământ al populaţiei află­­toare în Moldova, putea fi aplicată în­că de astă iarnă şi ar fi adus de a­­tunci încă un serviciu real diferitelor sale ramificaţii in ce priveşte ajuto­rarea populaţiei, fie pentru hrană, îm­brăcăminte şi atâtea alte accesorii trebuitoare traiului. Dar în sfârşit tot ar fi bine-venită aplicarea acestei hotărâri şi acuma. O comisiune este instituită la ministe­­rul de interne şi care a şi început a lucra, dar ar fi de dorit ca ea să se pue cît mai curând în legătură cu a­­utorităţile din Moldova, dependente nu numai de ministerul de interne ci şi de alte ministere cari pot avea ori când posibilitatea de a înlesni lucră­rile acestei comisiuni şi încă cât mai grabnic posibil fiindcă timpul e îna­intat. Binele cel mare ce Var aduce a­­ceastă lucrare e mai in­tăi că s’ar cu­noaşte câtă populaţie are astă­zi Moldova şi al doilea, că după numă­rul acestei populaţii s ’ar putea soco­ti ce cantitate de alimente i-ar trebui din producţia nouă, ce s'ar putea a­­duce de aiurea pentru inbrăcăminte şi ce cantităţi de lemne s'ar putea pro-' cura, cu deosebire la oraşe şi târguri unde populaţia n'are mijloace de a se aproviziona prin ea însăşi. Măsura aceasta e foarte bună şi denotă că e o solicitudine din partea autorităţilor de sus pentru populaţia ţărei aceştia aşa de încercată şi aşa de răbdătoare. Mersul Războiului De mai multe zile se ştie că pe frontul occidental să desfăşoară o acţiune aşa de puternică, încât după relaţiile ce ne vin a întrecut cu mult cele mai grozave încăe­­rări. După o preparaţie de artile­rie asemănătoare unei pânze de foc ce să ţesă din mii de guri de tunuri, s’a ajuns la atacul pe care l’a întreprins trupele franco-engle­­ze pe o întindere de 40 k­m., în­tre canalul Yser şi Lys, reuşind să scoată pe duşman din tranşee, să-l gonească pricinuindu-i perderi mari de oameni, muniţiuni şi mai ales poziţiuni puternic întărite. Noul fapt de arme înregistrat de trupele franco-engleze a avut o putere de repercursiune şi pe celelalte fronturi apusene, unde duşmanul s’a perdut ori­ce orien­tare, lăsând în mâinele aliaţilor prizonieri şi multe localităţi din care îşi făcuse puncte solide de rezistenţă. Pe frontul oriental, datorită mă­surilor energice luate de guver­nul din Petrograd şi proclamaţi­­unei ce au lansat’o, ordinea şi disciplina s’au mai întărit, aşa că trupele din partea despre Galiţia şi Bucovina a început a-şi da samă de situaţia lor şi a ţărei în­cât s’a pus pe lucru întărindu-se în faţa duşmanului ce li urma de aproape retragerea. In scurtă vre­me aceste trupe sporite cu altele noui,ce revin în ajutor, vor porni şi ele să ţie recordul aliaţilor din Apus şi al celora de la Sud, a căror acţiune se semnalează atât despre Italia cât şi din peninsula balcanică. Salutul Francezilor Armata franceză aflând de succesul trupelor noastre în re­vanşa pornită contra duşmanilor din regiunea Trotuşului şi a Putnei trimite prin ministrul de război, dl Painlevé, următoarea telegra­mă ministrului nostru de război: ,, Arma­ta franceză a aflat cu bucurie de frumoasele succese ale armatei române refăcută de curând şi nerăbdătoare în dorinţa­­­a ei de a curăţi pământul patriei cotropit ca şi al nostru de duş­manii dreptului şi al civilizaţiei. Rog transmiteţi felicitările cele mai călduroase şi urările cele mai vii din partea soldaţilor fran­cezi către fraţii lor de arme. Luni, 24 iulie 191 Strigătul basarabienilor Comitetul îndeplinător al moldovenilor basarabeni de pe frontul român au pla­cardat pe zidurile oraşului nostru, un apel la ajutorare, un strigătul de dispe­rare în potriva trădătorilor, spionilor şi iscaric­ilor cari strecurându-se prin rân­durile armatei ca nişte năpârci veninoase, cum numesc ei pe cei ce uneltesc în contra Revoluţiei, îndeamnă pe soldaţi la neascultare şi anarhie. Apelul arată că fraţii noştri basara­beni sunt numeroşi pe frontul român. Nu e regiment, companie ori pluton— declară ei—în care să nu fie moldoveni, în sângele cărora e sădită dragostea de ascultare şi disciplină. ,,Cu rândurile strânse—spun scumpii noştri fraţi—să stăm împrejurul nacialnicilor noştri şi să-i ajutăm la scaparea Rusiei şi a iubitei noastre Basarabiei* ‘. Noi sângerăm de durere la strigătul lor : „că furtuna se apropie, că Basara­bia e în primejdie, că fiara setoasă de sânge omenesc e la hotarele ei, căci fiara asta se află în ţară la noi şi de este să intre şi pe la hotarul din sus, de cum­ va străbate în scumpe noastră Basarabie, atunci ar fi tot ce poate fi mai rău pentru neamul nostru. Dar steaua acestui neam nu-i merită să se stângă, ea va luci încă îndelun­gate timpuri. Trece românul prin cum­plite încercări, dar tot va ieşi biruitor împotriva tuturor duşmanilor lui, tot va trece înainte la lumină şi libertate pă­şind pe grumazii viperilor, a iuzilor şi a tuturor uneltitorilor ticăloşiilor în care ar vrea să ne arunce. La noi este ascultare şi disciplină multă, să sperăm că şi la ali­aţii noştri ruşi se va restabili cât mai repede po­sibil, ca fraţii basarabieni să scape de teama groaznică ce-i ameninţă. EPIDEMIA Chiar dacă serviciul sanitar ar încerca să ne desmintă, spunând că epidemia de dezinterie e în descreştere, noi sus­ţinem adevărul ce îl constată împreună cu noi o lume întreagă, că dezinteria bân­­tue şi încă pe o scară întinsă întreagă populaţie nu numai a Iaşului ci şi din alte judeţe. Cauza? Fără îndoială că nu e numai una, ci e un şir de cauze ce o moti­vează, dar în primul loc şi care o eli­­mentează este hrana rea. Întreaga populaţie a ţărei, afară de cei a căror situaţie li e aşa felin încât pro­fită de ea şi o duc bine—întreaga po­pulaţia ţărei zicem a ieşit slăbită din iarna escesiv de aspră şi din peripeţiile groaznice de care o parte a putut scă­pa cu viaţă, scumpelea traiului, lipsa de căldură, ba pentru unii chiar şi de lo­cuinţă, au contribuit şi mai mult la slă­birea organismului, aşa că intrând în vară şi alimentarea neîmbunătăţindu-se, epidemia cum s’a ivit a şi găsit terenul prielnic încuibărei ei. Fără îndoială că serviciul sanitar are un merit mare, acela al măsurilor rigu­roase ce le-a luat pentru vaccinarea și inocularea contra holeriei căci fără de asta, în locul dezinteriei supărătoare și istovitoare adesea, ce o avem acum, era să fie holera în toată plinitudinea ei. A fost o măsură prevăzătoare care a oprit ravajiile acestui flagel, dar alătu-

Next