Educaţie Fizică şi Sport, 1973 (Anul 26, nr. 1-12)

1973-01-01 / nr. 1

EDUCAŢIE FIZICA ŞI SPORT b) fiziologic, in principal în domeniul locomoţiei, dar şi in dez­voltarea aparatelor respirator şi cardiovascular, precum şi în activarea digestiei, nutriţiei şi excreţiei ; c) psihic, concurând la stabilirea echilibrului afectiv, la dezvol­tarea intelectului şi a voinţei şi, îndeosebi, la formarea caracterului. Dar, în epoca noastră, exerciţiul ghmnic nu serveşte numai pe omul sănătos, ci ajută şi la corectarea unor deficienţe fizice şi psihice, fiind, cu alte cuvinte, nu numai un element de educare, ci şi de reedu­care psih­om­o­torie. în Europa, practicarea educaţiei fizice în vederea lichidării unor disjuncţii, rigidităţi şi imaturizări fizice îşi are începutul în unele cazuri care au pus probleme de acest fel ca : incapacitatea folosirii braţului drept de către Ling (Suedia) în urma rănirii sale din 1801, debilitatea fizică a lui Demeny (Franţa) etc. Un impuls în folosirea educaţiei fizice în serviciul sănătăţii a fost dat şi de către constatările unor călători (d’Hébert, Franţa) privitoare la modul de a-şi petrece timpul liber unele triburi primitive. Primele încercări avînd un succes deplin, experienţele s-au în­mulţit,­­s-au transformat în sisteme şi în prezent în clinici şi spitale se uzează frecvent de exerciţiul gimnic pentru corectarea unor deficienţe fizice şi prin transfer şi psihice. Există numeroase moduri de utilizare a exerciţiului ghmnic. Dintre toate acestea, un capitol important îl constituie gimnastica propriu-zisă.. I­­ I. METODE GIMNASTICE A. Metodele analitice în domeniul gimnasticii se evidenţiază două direcţii principale :­­cea bazată pe cunoaşterea anatomiei şi fiziologiei omului, practicîndu-se un exerciţiu analitic (metoda suedeză, metoda germană Forsteter Gym­­nastik) şi aşa-numita metodă naturală (Demeny, d'Hébert). a) Principal în execuţie, în metoda suedeză, este imobilizarea într-o atitudine fixă a unuia sau mai multor segmente ale corpului, pentru ca acestea să servească drept punct de sprijin segmentelor puse în mişcare. Mişcarea se execută în contracţii, fiind discontinuă, unghiulară, cu timpi de oprire între poziţii. Exerciţiile respiratorii se practică după efort. Metoda suedeză stă la baza gimnasticii corective şi este indicată mai ales pentru copii şi adolescenţi. b) Faţă de metoda suedeză, în „Forsteter Gymnastik“ intervine în plus practica relaxării, fondată pe minuţioase cunoştinţe de psihologie. Metoda are în vedere lichidarea unor rigidităţi fizice şi psihice şi e folo­sită cu succes în tratarea unor caracteriali. Referindu-ne la relaxare, aceasta prezintă în „Fonsteter Gymnastik“ un predominant caracter vo­luntar, avînd ca scop anularea unor tensiuni interne şi constă în pune­rea în repaus complet a unor grupe de muşchi, su­primind­u-se astfel sursele de enervaţie în cauză. Se poate practica in cursul antrenării active sau în poziţia culcat. în poziţia culcat, cînd e cazul, se apelează la un ajutor, acesta manipulind unele segmente ale corpului, lăsîrulu-le, să cadă apoi cu toată greutatea lor pe pat. Fiecare segment al corpului

Next