Educaţie Fizică şi Sport, 1980 (Anul 33, nr. 1-12)
1980-01-01 / nr. 1
2 EDUCAŢIE FIZICA ŞI SPORT II. IPOTEZELE ŞI SARCINILE CERCETĂRII In condiţiile modernizării şi diversificării învăţămîntului, instruirea tradiţională — bazată pe metoda frontală de transmitere de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi — nu mai reuşeşte să acopere volumul mare de sarcini impus de dinamica dezvoltării societăţii. Saltul spre o nouă viziune dinamică, activă, creatoare, reprezintă astăzi o problemă la ordinea zilei, impusă de realitatea obiectivă. Privirile specialiştilor se îndreaptă tot mai mult spre metode şi forme de organizare a activităţii didactice pe grupe, menite să optimizeze procesul educaţional prin exploatarea unor forţe interne, interpersonale ale membrilor grupului, considerate a fi de mare preţ atunci cînd sunt create condiţii pentru valorificarea lor. Preocupaţi de aceste idei înnoitoare şi de posibilitatea măririi randamentului activităţii în cadrul orelor de educaţie fizică, s-a preconizat şi experimentat la clasele mari (a VIII-a şi anii I, II, III şi IV) o tehnologie de acţionare nouă, în afara jaloanelor clasice, dar în concordanţă cu principiile, metodele şi mijloacele validate de pedagogia modernă. Educaţia fizică şi, în mod special, lecţia — ca formă de bază a organizării ei — constituie un câmp larg şi fertil de aplicare a metodelor active şi formative de acţionare în cadrul procesului didactic, datorită unei mai mari apropieri a activităţii de educaţie fizică şi sport de sfera de interes a elevilor. în acest fel, se creează condiţii optime pentru promovarea formelor de activitate bazate pe participarea conştientă a elevilor în cadrul unor grupe de activitate didactică. Constituirea în fiecare clasă a unui număr de trei grupe, cu un efectiv de 10—12 elevi, stabile şi omogene ca valoare, avînd fiecare un lider, facilitează mult posibilitatea de acţionare şi desfăşurare a activităţii, prin repartizarea descentralizată a sarcinilor didactice fiecărei grupe. III. DESCRIEREA METODEI ŞI ORGANIZAREA EXPERIMENTULUI Metoda propusă pentru optimizarea predării educaţiei fizice constă în organizarea întregii activităţi didactice numai pe grupe şi ramuri sportive. Astfel, efectivul în componenţa căruia intră elevii apţi să participe la orele de educaţie fizică — se împarte, la începutul anului şcolar, în trei grupe — omogene ca valoare, egale numeric, fiecare alegîndu-şi un responsabil, lider, în persoana unui elev, bun organizator, polisportiv, disciplinat, cu autoritate în faţa colegilor. Este indicat ca, în alcătuirea grupelor, să se ţină seama de dorinţele elevilor, de relaţiile interpersonale stabilite în cadrul clasei, evidenţiate prin testele sociometrice de preferenţialitate, care ordonează , în funcţie de liderul propus şi de componenţa grupelor. Alese după aceste criterii democratice, grupele trebuie să îndeplinească şi a doua condiţie, adică să fie omogene ca valoare, pentru a se asigura cadrul propice unei activităţi de întrajutorare. In cadrul planului calendaristic, elaborat pentru trimestrul I şi trimestrul III, cînd se poate folosi cu precădere această tehnologie de acționare, activitatea didactică se împarte în etape de 9—12 ore.