Educaţie Fizică şi Sport, 1980 (Anul 33, nr. 1-12)

1980-01-01 / nr. 1

2 EDUCAŢIE FIZICA ŞI SPORT II. IPOTEZELE ŞI SARCINILE CERCETĂRII In condiţiile modernizării şi di­versificării învăţămîntului, in­struirea tradiţională — bazată pe metoda frontală de transmitere de cunoştinţe, priceperi şi deprin­deri — nu mai reuşeşte să aco­pere volumul mare de sarcini impus de dinamica dezvoltării so­cietăţii. Saltul spre o nouă vi­ziune dinamică, activă, creatoare, reprezintă astăzi o problemă la ordinea zilei, impusă de realita­tea obiectivă. Privirile specialiştilor se în­dreaptă tot mai mult spre me­tode şi forme de organizare a ac­tivităţii didactice pe grupe, me­nite să optimizeze procesul edu­caţional prin exploatarea unor forţe interne, interpersonale ale membrilor grupului, considerate a fi de mare preţ atunci cînd sunt create condiţii pentru valorifica­rea lor. Preocupaţi de aceste idei înnoitoare şi de posibilitatea mă­ririi randamentului activităţii în cadrul orelor de educaţie fizică, s-a preconizat şi experimentat la clasele mari (a VIII-a şi anii I, II, III şi IV) o tehnologie de ac­ţionare nouă, în afara jaloanelor clasice, dar în concordanţă cu principiile, metodele şi mijloacele validate de pedagogia modernă. Educaţia fizică şi, în mod spe­cial, lecţia — ca formă de bază a organizării ei — constituie un câmp larg şi fertil de aplicare a metodelor active şi formative de acţionare în cadrul procesului di­dactic, datorită unei mai mari apropieri a activităţii de educaţie fizică şi sport de sfera de interes a elevilor. în acest fel, se creează condiţii optime pentru promova­rea formelor de activitate bazate pe participarea conştientă a ele­vilor în cadrul unor grupe de ac­tivitate didactică. Constituirea în fiecare clasă a unui număr de trei grupe, cu un efectiv de 10—12 elevi, stabile şi omogene ca valoare, avînd fiecare un lider, facilitează mult posibilitatea de acţionare şi desfăşurare a activi­tăţii, prin repartizarea descentra­lizată a sarcinilor didactice fiecă­rei grupe. III. DESCRIEREA METODEI ŞI ORGANIZAREA EXPERIMENTULUI Metoda propusă pentru optimi­zarea predării educaţiei fizice constă în organizarea întregii ac­tivităţi didactice numai pe grupe şi ramuri sportive. Astfel, efecti­vul­­ în componenţa căruia intră elevii apţi să participe la orele de educaţie fizică — se împarte, la începutul anului şcolar, în trei grupe — omogene ca valoare, egale numeric, fiecare alegîndu-şi un responsabil, lider, în persoana unui elev, bun organizator, poli­sportiv, disciplinat, cu autoritate în faţa colegilor. Este indicat ca, în alcătuirea grupelor, să se ţină seama de dorinţele elevilor, de relaţiile interpersonale stabilite în cadrul clasei, evidenţiate prin tes­tele sociometrice de preferenţiali­­tate, care ordonează , în func­ţie de liderul propus şi de com­ponenţa grupelor. Alese după aceste criterii democratice, gru­pele trebuie să îndeplinească şi a doua condiţie, adică să fie omo­gene ca valoare, pentru a se asi­gura cadrul propice unei activi­tăţi de întrajutorare. In cadrul planului calendaristic, elaborat pentru trimestrul I şi trimestrul III, cînd se poate folosi cu precădere această tehnologie de acționare, activitatea didactică se împarte în etape de 9—12 ore.

Next