Epoca, octombrie 1896 (Seria II - Anul 2, nr. 280-289)

1896-10-26 / nr. 289

ft.1 SERIA II.—ANUL H, No. 289. Ecltția de seara NUMARUL^IO BANI ABOIAMEHTELE Iaccp la 1 și 16 are fie-c&rel­nnl și se plătesc tot­d’a­una înainte lu JSwoMrejtt la Casa Administrației in fu­dsțt și ttr«inăt­»t» prin mandate poștale f Un an In țară 30 lei. In otreinătate 50 lei axe hull ... SE­R­U > SE >­rel luni . . . 8 » » » 18 » Un număr In atreinătate 30 bani MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ SAMBATA, 26 OCTOMBRE 1896 NUMARUL^OBANI AXEHCHIIMUL In București și județe­le primeti numai 1» Administrație In atreinătate, direct la administrație și la toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV .... . 0.30 b. linia * » » IR ..... . S,— lei » * » » II...................3.— » * Inserțiile și reclamele 3 lei rîndul Un nnnit voohtfe S0 fessl REMANIEREA MINISTERIALA ROSTUL ÎNTRUNIRILOR Simpla vestire că partidul conserva­tor va ține Duminică o întrunire publică s’a înfățișat în presă ca un eveniment. Apelul n­ostru a apărut ca o mobilizare a forțelor opoziționiste. Mulțumită sistemului liberal de min­ciună și falsificare a tuturor instituțiunilor, a trebuit ca și dreptul de întrunire să-și p­iardă înțelesul cel adevărat. De unde în Franța erî în Anglia de pildă, o întrunire publică e un eveni­­n­ment banal, un prilej obicinuit pen­tru căpeteniile partidelor de a se pune in atingere cu corpul electoral, la noi o întrunire a ajuns să fie socotită mai mult ca o manifestație de­cît ca o cons­fătuire. De la dînsa se așteaptă nu lu­minarea situațiunei, ci răsturnarea ei. Ba pentru unele spirite timorate în­trunirile capătă chiar un caracter epiasi­­s edițios. Aci ne-au adus procedeurile libera­lilor din opoziție, ca și practicele lor gu­­vernamentale. In opoziție, cînd liberalii țin adunări, lumea se întreabă mai puțin ce se va vorbi la întrunire, de­cît ce are să se facă cu acest prilej și mai ales unde se­­ va merge după întrunire. Iată-ne din potrivă pe noi în opoziție. Noi socotim că prin întrunirile pe cari le autoriză Constituția nu poți sănătos înțelege de­cît acele sfătuiri de cetățeni în cari se rostesc discursuri, iar nu a­­dunăturile cari servesc de loc de ra­­liare a bandelor spre a porni de acolo la asaltul Palatului. Ei bine, iată în ce situație suntem puși de guvernul liberal, noi, cari, goniți din parlament, vrem să uzăm de dreptul de întrunire și înțelegem să ne folosim de dînsul în modul înțelept cum pricepem noi libertatea de adunare. Partidul liberal a venit la cîrmă pu­­nînd în fruntea programului sau domnia legilor. «Domnia legilor», ca punct de program, a părut, în primul moment, o banalitate. Guvernul însă a isbutit să scape de cri­tica banalității, dind «domniei legilor» o interpretare atît de drastică, în­cît față cu un guvern fără principii și fără ideal, asupra acestei cestiuni a domniei legilor s’a deslănțuit marele conflict dintre gu­vern și noi. D. Dim. Sturdza a găsit cu cale să încredințeze aplicarea acestui punct din programul liberal omului ajuns la cel­e­britate prin afișarea teoriilor celor mai a­nfruntate cu privire la egala îndreptățire tuturor cetățenilor față cu legea. Portofoliul justiției s’a dat unui om bol­nav, care pe lîngă alte infirmități are și o sesiune la creer care ’l-a pervertit sim­țul de dreptate. Acest maniac, e tulburat în somn, numai de visul de a îngenunchia pe ma­­­­gistrați, ori de a iscodi infamii pe seama adversarilor sub formă de procese scan­daloase. Acest înfumurat bolnav la trup și pervers la minte are secretul ca din si­tuațiile cele mai liniștite să deslănțuias­­că furtuni și de a împinge, prin proce­deurile sale revoluționare, pe adversari la exasperare. Conservatorii făcînd inamovibilitatea renunțaseră la putința d'a înrîuri ma­gistratura. Dar, inamovibilității inaugu­rate sub noi îi lipsea un lucru : consfin­țirea prin respectarea ei de către urma­șii celor ce au pus în practică inamovi­bilitatea. In loc de aceasta, loviturile ce s’au adus magistraturei au fost așa de tari, în catre’au dat cu 20 de ani înapoi și au distrus pentru mulți ani ori­ce credință în putința măcar a unei inamovibilități sincer aplicate. Unora din inamovibili li s’au revi­zuit­ titlurile, iar toți au aflat că sunt supuși revizuirei. Prin legile sale per­sonale d. Stătescu a eliminat pe unii magistrați și a făcut­ pe toți să tremure pe scaunele lor. El a desonorat, Casația prin răsvoturile ei și a pus pe membrii Curții de Apel din București să voteze desființarea propriilor lor garanții, de­terminând tot­o­dată prin aceasta re­tragerea stimatului prim președinte al Curții de Apel. Locurile vacante au fost împlinite cu oameni cunoscuți prin aplecările lor po­litice spre partidul liberal. D. Stătescu, în adevăr, nu se mulțu­mea cu magistrații cari de frică să-i execute voințele, ci vroia amici cari să-i ghicească gîndurile. După terorizarea magistraturei a început împănarea ei cu amici, și apoi a venit rîndul căpătuirea rudelor. Un om, care nu era magistrat de carieră și nu era nici măcar avocat de a zecea mină, frate cu ministrul justi­ției, a fost ridicat la rangul de membru la Curtea de Apel din Galați. Lipsit de însușirile judecătorești pentru a redacta sentințe, el are răgaz pentru a să înde­letnici cu redactarea raporturilor con­fidențiale cu privire la opiniile magis­traților Curții de Galați. Ast­fel, Curtea de Casație fiind adusă la rînduială și Curțile de Apel din Bu­curești și Galați fiind transformate după placul ministrului, Curtea din Iași mal neliniștea pe d. Stătescu. Deja această Curte primise un aver­tisment prin un comunicat în Voința Națională care zicea fără înconjur, că de nu va judeca, într’o afacere, după placul ministrului, inamovib­ilitatea se va suspenda. Anul acesta, prețuindu-se că șorțul care împarte pe judecători în secții a adus «pe cei buni»—­cum ar zice d. Sto­­lojan—într’o secție și pe «cei răi» în alta, s’a poruncit întocmirea unei statistice care să autorizeze pe ministru să ceară desființarea secțiunei «celor răi». Mulțumită acestor repetite lovituri și grație mai ales a stării de permanentă neliniște în care se află magistrații, s’a putut desfășura de un an de zile întreg lanțul de nelegiuiri care, sub regimul liberal, să împodobește cu numele de domnia legilor. In materie politică judecata se dă după placul ministrului, ori chiar nu se dă de loc cînd așa-i porunca, ca în ca­zul Mitropolitului. In afacerile private se vede acest spec­tacol ignobil că avocații ce au legături cu ministrul, pledează în zece zile mai mul­te procese de cit au pledat înainte în zece ani. D. Stătescu, fiind amator de statistică, va putea documenta ori­cînd cu date oficiale acest fapt, care trebue să indigneze pilă in fundul sufletului pe magistrații capabili de a pricepe ros­tul acestei revelări de ilustrațiuni im­provizate din senin în sinul baroului nostru. Toate aceste scandaluri judecătorești, culminează în afacerea Mitropolitului. Această afacere e, de­sigur, e tot atît de mare infamie judecătorească cit­e un mare scandal bisericesc. Numai sub domnia d-lui Stătescu s’a putut vedea un om, vinovat ori nu, Mi­tropolit ori simplu cetățean, pus cu a­­tâta îndrăzneală afară din lege. Che­mat la judecată fără a­ i se comunica învinuirile, judecat fără apărare, el e e­­xecutat fără respectul legii. Lipsit de libertatea individuală, mănăstirea i s’a prefăcut în pușcărie. Supus unei instrucții pornită după condamnare, magistrații provoacă în contra­ î mărturisirile false și ticluesc singuri plastografii. Plingerile lui se pun la dosar; reclamantul e prefăcut în a­­cuzat. Pretinsul vinovat aleargă după justiție și justiția fuge de dînsul. Cur­tea de Casație încetează de a mai fi in­stanța competentă spre a-i judeca și in­stituția juraților nu mai există pentru dînsul. Iată în ce stare de banditism politic și judecătoresc am ajuns. Acum să ne închipuim că cîte-va mii de cetățeni, dintre acei în contra căro­ra s’a ticluit acest sistem de persecu­­țiune sprijinit pe cea mai nerușinată tă­gadă de dreptate, se adună spre con­sfătuire, într’un local public. Cari sunt cestiunile cari îî vor fră­mânta ? Oare se va găsi cine­va care, ca d. Gladstone, în Anglia, se va vorbi de persecuțiunile Armenilor, ori ca d. Dou­­mer, în Franța, de impozitul asupra ve­nitului ? Față cu un guvern fără principii, fără program, fără idei, asemenea cestiuni nu există. Față însă cu un guvern fără rușine, fără t­ron, fără control, fără respect de lege, cetățenii nu să pot chibzui de­cât despre modul cum se vor împotrivi arbitrajului unei administrațiuni care nu mai e înfrânată nici de controlul unui parlament azi lipsit de opoziție, nici de nepărtinirea unei magistraturi ajunsă a fi terorizată. Când guvernul a absorbit parlamen­tul și a anihilat magistratura, ești în­drept a-ți aminti că șeful Statului are paza garanțiilor constituționale. Insă nu aparține șefului Statului să ia inițiativa conflictelor în contra par­tidelor și a guvernelor. Este însă datoria partidelor de opo­­ziție de a duce lupta în contra arbitra­jului guvernului, de a face pe cetățeni sa se rostească prin toate mijloacele ce le dă Constituția și de a face apel pe Rege să hotărască, în deplină liber­tate și cum va crede mai bine, ca ju­decător, iar nu ca părtaș, în luptele din­tre noi. St. Filipescu. IN­ SEM­N­ATATEA ALEGERILOR DIN UNGARIA O fază nouă in istoria constituțio­nală a Ungariei : strivirea parti­delor anti-austriace.— împăratul ți rezultatul alegerilor. — Viito­rul partidului cat»Ile. — Si­­tuația naționalităților. —Ro­mân­ii din Parlament. Azi când aproape toate rezultatele alege­rilor din Ungaria sunt cunoscute, credem de un deosebit interes pentru cititorii noș­tri să explicăm care este însemnătatea acestor alegeri, din care guvernul baronu­lui Banffy a eșit atît de învingător. Alegerile din Ungaria însemnează o fa­ză nouă în istoria constituțională a Un­gariei moderne. Prin acum greutățile gu­vernelor ungurești veneau­ de la partidele extr­eme anti-austriace , de la Kossuth­iști, de la partizanii lui Ugron Gábor și in parte și de la partidul național al conte­lui Apponyi, care avea­ în capul progra­mului său înființarea de­­ conte militare maghiare. Contele Apponyi în vremurile din urmă ajunsese așa de amarii, încât într-un dis­curs din Septembrie a. e. spusese că a venit timpul să înceteze minciuna consti­tuțională a responsabilității miniștrilor și să se știe că regii singuri guvernează și că drumul la putere trece prin umi­lințe și compromisuri. Era dar de temut ca în Camera viitoare contele Apponyi să se apropie din ce în ce mai mult de Kossuth-iști­ ,i t­oate aceste partide, mai mult sau mai puțin an­t­i-austria­ce, au eșit stri­vite din alegeri. Apponyi-iștii sunt reduși la jumă­tate. Kossuth-iștii scăzuți, iar Ugron­iștii zdrobiți, împăratul și rezultatul alegerilor Azi guvernul Banffy este asigurat că va putea treze cu înlesnire, reînoirea compro­misului cu Austria, împreună cu cuota de 35 pe care se pare că o va primi și Austria. Acest rezultat va fi cu deosebire plăcut împăratului Frantz losen care, dacă nu reușite guvernul r.Va fi ciărin o vM’­­e ma­joritate, ar fi fost silit, conform Constitu­ția, să de­slege dînsul chestia cu el eî și prin urmare să ia asupră-și impopularitatea orî în Austria, ori în Ungaria. Dar aceste alegeri mai au și o altă parte plăcută pentru împărat. Pentru întîia­­oară partidul conservator, care în Ungaria se chiamă partid catolic și popular, a re­ușit să intre în Cameră, deși combătut cu o nespusă înverșunare. Este lucru evident că acest partid va merge din zi în zi crescînd și va forma al do­­i­lea partid de guvernăm­înt al regatului vecin. Atunci numai se va putea stabili și în Ungaria adevărata viață constituțională, adică guvernarea prin două partide poli­tice cari se alternează la cîrma Statului, rămînînd și unul și altul în cadrul Con­stituției. Anomalia de a vedea același par­tid domnind 30 de ani de-a rîndul, va înceta. Viitorul partidului catolic. Cu un cuvînt, viitorul este al partidului catolic, adecă conservator. Acest partid este mai bine dispus față de naționalități. Este singurul care a în­drăznit să se expună de a mărturisi că naționalitățile au dreptate, cu toată urgia șoviniștilor. De alt­fel conservatorii pretutindeni fiind oameni de cinste și de omenie, este evi­dent­ că un guvern unguresc conservator nu ar putea nici o dată să comită exce­sele pe cari le comit liberalii în Ungaria, ca pretutindeni. Caracterul confesional al acestui partid este și dînsul o garanție că sub el cel p­u­­țin autonomia religioasă va fi respec­tată. Situația naționalităților Deocamdată însă aceste alegeri nu vor schimba întru nimic situația naționalități­lor. Ele vor rămîne, ca și în trecut, străi­ne de viața Statului și vor fi din cînd în cînd obiectul unor legiuiri speciale, mai mult zgomotoase de­­cît eficace. Printre aceste legiuiri este probabil că în noul Parlament se va realiza una, și anume aceea a administrației, care întro­­ducînd în Ungaria sistemul administra­ției de Stat și centralizare, va spori pu­terile guvernului și prin urmare va în­ghesui pe naționalități. Este de asemenea foarte probabil că le­gea electorală specială a Transilvaniei va dispare într-o reformă a legei electorale a întregului regat. Baronul Banffy a a­­nunțat deja o reformă în acest sens și a adăugat că ea departe de a favoriza pe naționalități, va restabili dreptatea pentru populațiunea pur maghiară, care azi, după spusele primului ministru, nu are partea ce­ i se cuvine în raport cu numărul său în distribuirea locurilor din Parlament. Bine­înțeles că este vorba de distribui­rea numărului de deputați între diferite comitate, iar nu de o împărțire a deputa­ților după naționalitate sau limbă, ceea ce guvernul unguresc de azi nu admite cu nici un chip. Rominii din Parlament o ultimă observație. In noua Cameră, ca și în cea veche, se află un mic număr ■—­­9 — de deputați romîni guvernamentali, cu excepția d-ru­­lui N. Șerban (fără partid) și a lui Petru Mihali (apponyist). Rolul lor va fi tot așa de șters ca și în trecut. Probabil că nu se va auzi de­cît glasul d-lui Șerban, care se va simți îmbărbătat din faptul că țăranii romîni din valea Oltului l-au­ ales din nou deputat în con­tra stăpînirei. TRIBUNA POLITICĂ * 1 Afacerea Malaxa l’a pus din nou în evidență și în discuție pe d. ministru în chestie. Un rău­tăcios ar zice Că nici se putea să’l pună in vază o afacere curată !... Noi insă cari voim să facem este odată și pu­țină psihologie, credem că zelul pe care d. mi­nistru l’a pus... peste trei luni, pentru a înfiera pe Malaxa, este zelul neofitului... sau mai bine al pocăitului care caută a’și face uitat un tre­­­cut... dubios. Dintre toți fruntașii liberali compromiși sub regimul lui I. Brătianu, d. Stolojan a fost poate singurul care și-a dat­ silință să’și refacă virgi­nitatea sa politică. Și ce a făcut, ce­ a dres, a izbutit cu chia­ cu­­ral, este drept. In adevăr, d. Stolojan a făcut tot­­ posibilul ca să facă oare­care figură în Cameră pe cînd liberalii erau în opoziție, pronunțind faimoasele sale discursuri nebuloso-chilometrice. Cn cari toată lumea admira silința acestui bărbat ca să șteargă ruginea la care în fie­care zi se de­punea în mod îngrijitor pe personalitatea sa politică. Pentru ce această luptă de gigant in retra­gere ? Era oare ambiția care îl rodea ? Era vo­­cațiunea irezistibilă care îl împingea spre un viitor fotoliu ministerial ?. Erau poate cite­va concepții de guvernămînt cari îl frăm­în­­t a fi ? Suntem nevoiți să răspundem nu. Scopul pe care d. Stolojan l’a urmărit opt ani, fără să aibă în el nimic grandios și mă­reț, cuprindea totuși ceva foarte legitim. P. Stolojan voia cu ori­ce preț să se rea­biliteze. Și tot..­ce a făcut timp de opt ani nu a țintit de­cit la această reabilitare. Ne explicăm, cu toate că n’ar fi nici o ne­voie. D. Stolojan fusese scos de I. Brătianu din minister în modul cel mai injurios și sub bă­­nuelile cele mai grave... I. Brătianu lăsă să se înțeleagă că dacă s’a mulțumit numai ou­ scoate pe d. Stolojan din minister fără să’l dea și în judecată, a făcut’o sub impulzia unui sen­timent de milă și de generositate. Pentru mulți, d. Stolojan era un om sfirșit politicește. Acest lucru îl știa actualul ministru. De aceea eu o energie extra­ ordinară d. Sto­lojan s’a pus pe lucru ca să devină din nou po­sibil, acceptabil. Moartea lui I. Brătianu l’a servit în mod no­rocos. Căci este sigur că dacă I. Brătianu ar fi trăit și ar fi venit din nou în capul guvernului liberal, d. Stolojan nu ar fi mai redevenit mi­nistru nici o dată. De aceea cum moare șeful partidului, d. Sto­lojan începe a se agita și a tripola. Cel care proclamă un nou șef, pe d. Sturdza, este d. Stolojan, la faimosul banchet de la Iași din 1892, dacă nu ne înșelăm. Actualul ministru de interne preparase ani întregi revenirea sa la minister, care echival cu o uitare a trecutului, cînd la Octombrie anul trecut cabinetul Sturdza se formează... fără d-sa... Lovitura dată d-îuî Stolojan de astă dată putea să fie mortală. Liberalii venind din nou­ la gu­vern și înlăturînd pe d. Stolojan din cabinet, înseamnă pur și simplu că își aduc aminte de particularitățile pentru care I. Brătianu îl dis­­grațiase și le confirmă. D. Stolojan a fost anul trecut cu un deget aproape de moartea sa politică. Și nu se știe dacă toate agitările, tripofagiila și ceaiurile sale parlamentare i-ar fi putut servi, dacă nu ar fi survenit incidentul cu d. Fleva. D. Stolojan lucrează așa de bine în acea o­­cazie, în­cît isbutește a lua locul d-lui Eleva la ministerul de interne. Reabilitarea era făcută. Aducerea din nou la guvern, înseamnă cum că toate sgomotele de sub cabinetul I. Brătianu au fost pure calomnii. Pentru ca reabilitarea să fie complectă,"îi mai trebuia d-lui Stolojan ca în cea întîi ocasie să facă pe ministrul cinstit, corect și sever... Oca­zia a găsit’o cu Malaxa. Ministrul­ isgonit de I. Brătianu, fă­ră a fi dat în judecată, a putut la rîndul său­ să înfiereze din înălțimea probităței sale oficiale pe Malaxa, fără să-l dea și dînsul în judecată... Iată’l deci pe d. Stolojan erijat în ministru Catone. Cît suntem de departe de timpurile cînd d. Stolojan era la ministerul de domenii. Reabilitarea este făcută... în ochii colectivi­­tăței. Cînd vom asista la apoteoză și foc bengal ?.. Scalpel. TRIBUNA LITERARA INVENȚIUNI, DESCOPERIRI Doctor automatic.—Tratamentul mă­linelor prin corespondență.— Pline de lemn. Jurnalele Olandeze ne-au relatat acum cît­va timp că locuitorii orășelului Ron­­holm (din Olanda, ca oameni practici ce sunt, au­ făcut o ligă în contra doctori­lor jurindu-le exterminarea. Afacerea a a­­juns pînă la­ consiliul comunal al Rondol­­m­ului. Consilierii, manunehiű stins legat față cu inamicul comun ereditar, au decretat «isgonirea din cetate a medicilor ca niște animate rău­-făcătoare societății» și înlocui­rea lor printr’un unic medic automatic in­stalat la Primărie pe spesele comunei. Zis și făcut. Se expuse în vestibulul ospățului comu­nal un așa medic construit pe principiul cunoscutelor balanțe automatice. Acest surdo-nat medic era prevăzut cu o serie de orificii distribuite pe diferitele părți ale corpului. II durea unghia de la degetul mare al piciorului drept pe un Ronholmer? Iute, el arunca o piesă de 10 centime în orificiul corespunzi­­lor unghiei degetului mare al piciorului drept al automatului și primea o rețetă. Prompt, acuzat și eftin ! Minunăția era că, de­și une­ori febrosul primea o rețetă pentru bătături și omul politic o atestațiune că ’i om sănătos, cu­rele ordonate de acest medic de modă nouă reușeau­. Vestea isprăvilor improvizatului doctor se lăți în Olandă și în curînd Bonholmus, obiect al unui adevărat pelerinaj, se văzu copleșit de morboși (!!) Ba, ce e mai mult, bolnavii, cari din pricina boalei ori a afacerilor nu se pu­teau duce la orășelul sfint, cerură trata­ment prin corespondență. Carele fură re­marcabile, de nenumărate ori rețeta se potrivea cu felul hoaței pacientului... Rămîne acum să știm cam ce fel de re­țetă i ar trebui pacientului... lector al a­­cestor rînduri, lector care cu drept cuvînt se întreabă: cum am face să tăiem ari­pele acestui canard olandez ? Ei, dacă nu aveți încredere în tratamen­tul doctorului automatic, o veți avea cel puțin în următorul pe care vi ’l citez ca fiind absolut serios. De data asta este vorba nu de trata­mentul hîdei umanități, ci de al mașinelor. Drama se petrece la secția idraulică Rick’s Water Company la Elk River (Ca­lifornia). Una din pompele acestei usine, pompă care servea de mulți ani, se deranjează de­odată, inginerul companiei e înștiințat de aceasta prin zgomotul neregulat al funcțio­­nărei, dar nu e în stare să determine na­tura accidentului, cu atât mai puțin să re­medieze această stare de lucruri. Se știe că sunetul ritmic al mașinelor este sufici­ent unei urechi exercitate pentru a se urma funcționarea; adesea inginerii sunt înștiin­țați de deranjarea unei mașini fiind­că ba­terea regulată a pieselor mobile este­­ alte­rată , dar interpretarea, sgo­motului perce­put este foarte delicată și nu poate fi dată de­cât de experți. Așa se întîmplă la Elk-River. Fabricantul de pompe era la New­ York, și deplasarea unui expert în California ar fi costat foarte­ scump. Inginerul companiei avu atunci ideea originală de a se servi de fonograf. El însuși explică în aparat tul­­burările recunoscute, și apoi înregistra tot prin fonograf zgomotul pompei în mișcare. Cilindrul fonografului, fonogramul, fu ex­pediat la New­ York. Fabricantul de pompe îl așeză într-un aparat receptor, asculta ex­plicația inginerului și discursul pompei și apoi diagnostică boala și prescrise ordonanța care. aplicată dădu resultatul dorit. Iată un frumos tratament prin corespon­dență, în care pacientul nu face cazuri ca să înghită capul ordonat, iar doctorul nu pres­crie tinctu­ră pentru crescutul părului la o boală de nervi. (Știut este că m­așinele su­feră în special de neurastenie). Iată un doc­tor care merită să-și câștige pîinea cotidi­ană și încă o franzelă rumenă și pîriitoare sub degete, iar nu pîinea făcută din lemn a Doctorului Krug. Pină astă­zi știam că Lemnul servea la fa­bricarea mobilelor și a oțelului, a scamei și a opiniunilor electorale, a linei și a vio­rilor, a hîrtiei și a stînjenilor, a untului (de lemn) și a oare­căror insecte (o, Zall­erlin !) Dar idea d-rului Krug de a face pîine de lemn cui ’i-ar mai fi trăsnit prin cap ? ■ D-rul Krug se face forte să ne serveas­că cu rahat, nu tocmai pîine albă, dar un pesmete comestibil și nutritor, făcut a­­proape numai din lemn. De altminteri aceasta n’are nimic nelogic din punctul de vedere chirilic, dară nu din punctul de vedere gastronomic. Toate țe­­seturile vegetale într’adevăr, ori­cami ar fi de, au ca substratum esențial, o m­terie sui generis numită Celulosa. Celulosa, care se obține relativ pură în măduva focului, în rufele vechi, etc.—poate fi într’o bucată de lemn oare­care mascată printr’o mulțime de substanțe diverse amalgamate cu dînsa (săruri minerale, d. ex.) cari o ascund și o desigurează și din cari este adesea greu­ s’o desparți. Nici o bucată de lemn, bírna sau așchie, care sa n’aibă ca fond, stofă-mamă, celu­losa.

Next