Epoca, octombrie 1896 (Seria II - Anul 2, nr. 280-289)
1896-10-26 / nr. 289
ft.1 SERIA II.—ANUL H, No. 289. Ecltția de seara NUMARUL^IO BANI ABOIAMEHTELE Iaccp la 1 și 16 are fie-c&relnnl și se plătesc totd’auna înainte lu JSwoMrejtt la Casa Administrației in fudsțt și ttr«inăt»t» prin mandate poștale f Un an In țară 30 lei. In otreinătate 50 lei axe hull ... SERU > SE >rel luni . . . 8 » » » 18 » Un număr In atreinătate 30 bani MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ SAMBATA, 26 OCTOMBRE 1896 NUMARUL^OBANI AXEHCHIIMUL In București și județele primeti numai 1» Administrație In atreinătate, direct la administrație și la toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV .... . 0.30 b. linia * » » IR ..... . S,— lei » * » » II...................3.— » * Inserțiile și reclamele 3 lei rîndul Un nnnit voohtfe S0 fessl REMANIEREA MINISTERIALA ROSTUL ÎNTRUNIRILOR Simpla vestire că partidul conservator va ține Duminică o întrunire publică s’a înfățișat în presă ca un eveniment. Apelul nostru a apărut ca o mobilizare a forțelor opoziționiste. Mulțumită sistemului liberal de minciună și falsificare a tuturor instituțiunilor, a trebuit ca și dreptul de întrunire să-și piardă înțelesul cel adevărat. De unde în Franța erî în Anglia de pildă, o întrunire publică e un eveninment banal, un prilej obicinuit pentru căpeteniile partidelor de a se pune in atingere cu corpul electoral, la noi o întrunire a ajuns să fie socotită mai mult ca o manifestație decît ca o consfătuire. De la dînsa se așteaptă nu luminarea situațiunei, ci răsturnarea ei. Ba pentru unele spirite timorate întrunirile capătă chiar un caracter epiasis edițios. Aci ne-au adus procedeurile liberalilor din opoziție, ca și practicele lor guvernamentale. In opoziție, cînd liberalii țin adunări, lumea se întreabă mai puțin ce se va vorbi la întrunire, decît ce are să se facă cu acest prilej și mai ales unde se va merge după întrunire. Iată-ne din potrivă pe noi în opoziție. Noi socotim că prin întrunirile pe cari le autoriză Constituția nu poți sănătos înțelege decît acele sfătuiri de cetățeni în cari se rostesc discursuri, iar nu adunăturile cari servesc de loc de raliare a bandelor spre a porni de acolo la asaltul Palatului. Ei bine, iată în ce situație suntem puși de guvernul liberal, noi, cari, goniți din parlament, vrem să uzăm de dreptul de întrunire și înțelegem să ne folosim de dînsul în modul înțelept cum pricepem noi libertatea de adunare. Partidul liberal a venit la cîrmă punînd în fruntea programului sau domnia legilor. «Domnia legilor», ca punct de program, a părut, în primul moment, o banalitate. Guvernul însă a isbutit să scape de critica banalității, dind «domniei legilor» o interpretare atît de drastică, încît față cu un guvern fără principii și fără ideal, asupra acestei cestiuni a domniei legilor s’a deslănțuit marele conflict dintre guvern și noi. D. Dim. Sturdza a găsit cu cale să încredințeze aplicarea acestui punct din programul liberal omului ajuns la celebritate prin afișarea teoriilor celor mai anfruntate cu privire la egala îndreptățire tuturor cetățenilor față cu legea. Portofoliul justiției s’a dat unui om bolnav, care pe lîngă alte infirmități are și o sesiune la creer care ’l-a pervertit simțul de dreptate. Acest maniac, e tulburat în somn, numai de visul de a îngenunchia pe magistrați, ori de a iscodi infamii pe seama adversarilor sub formă de procese scandaloase. Acest înfumurat bolnav la trup și pervers la minte are secretul ca din situațiile cele mai liniștite să deslănțuiască furtuni și de a împinge, prin procedeurile sale revoluționare, pe adversari la exasperare. Conservatorii făcînd inamovibilitatea renunțaseră la putința d'a înrîuri magistratura. Dar, inamovibilității inaugurate sub noi îi lipsea un lucru : consfințirea prin respectarea ei de către urmașii celor ce au pus în practică inamovibilitatea. In loc de aceasta, loviturile ce s’au adus magistraturei au fost așa de tari, în catre’au dat cu 20 de ani înapoi și au distrus pentru mulți ani orice credință în putința măcar a unei inamovibilități sincer aplicate. Unora din inamovibili li s’au revizuit titlurile, iar toți au aflat că sunt supuși revizuirei. Prin legile sale personale d. Stătescu a eliminat pe unii magistrați și a făcut pe toți să tremure pe scaunele lor. El a desonorat, Casația prin răsvoturile ei și a pus pe membrii Curții de Apel din București să voteze desființarea propriilor lor garanții, determinând totodată prin aceasta retragerea stimatului prim președinte al Curții de Apel. Locurile vacante au fost împlinite cu oameni cunoscuți prin aplecările lor politice spre partidul liberal. D. Stătescu, în adevăr, nu se mulțumea cu magistrații cari de frică să-i execute voințele, ci vroia amici cari să-i ghicească gîndurile. După terorizarea magistraturei a început împănarea ei cu amici, și apoi a venit rîndul căpătuirea rudelor. Un om, care nu era magistrat de carieră și nu era nici măcar avocat de a zecea mină, frate cu ministrul justiției, a fost ridicat la rangul de membru la Curtea de Apel din Galați. Lipsit de însușirile judecătorești pentru a redacta sentințe, el are răgaz pentru a să îndeletnici cu redactarea raporturilor confidențiale cu privire la opiniile magistraților Curții de Galați. Astfel, Curtea de Casație fiind adusă la rînduială și Curțile de Apel din București și Galați fiind transformate după placul ministrului, Curtea din Iași mal neliniștea pe d. Stătescu. Deja această Curte primise un avertisment prin un comunicat în Voința Națională care zicea fără înconjur, că de nu va judeca, într’o afacere, după placul ministrului, inamovibilitatea se va suspenda. Anul acesta, prețuindu-se că șorțul care împarte pe judecători în secții a adus «pe cei buni»—cum ar zice d. Stolojan—într’o secție și pe «cei răi» în alta, s’a poruncit întocmirea unei statistice care să autorizeze pe ministru să ceară desființarea secțiunei «celor răi». Mulțumită acestor repetite lovituri și grație mai ales a stării de permanentă neliniște în care se află magistrații, s’a putut desfășura de un an de zile întreg lanțul de nelegiuiri care, sub regimul liberal, să împodobește cu numele de domnia legilor. In materie politică judecata se dă după placul ministrului, ori chiar nu se dă de loc cînd așa-i porunca, ca în cazul Mitropolitului. In afacerile private se vede acest spectacol ignobil că avocații ce au legături cu ministrul, pledează în zece zile mai multe procese de cit au pledat înainte în zece ani. D. Stătescu, fiind amator de statistică, va putea documenta oricînd cu date oficiale acest fapt, care trebue să indigneze pilă in fundul sufletului pe magistrații capabili de a pricepe rostul acestei revelări de ilustrațiuni improvizate din senin în sinul baroului nostru. Toate aceste scandaluri judecătorești, culminează în afacerea Mitropolitului. Această afacere e, desigur, e tot atît de mare infamie judecătorească cite un mare scandal bisericesc. Numai sub domnia d-lui Stătescu s’a putut vedea un om, vinovat ori nu, Mitropolit ori simplu cetățean, pus cu atâta îndrăzneală afară din lege. Chemat la judecată fără a i se comunica învinuirile, judecat fără apărare, el e executat fără respectul legii. Lipsit de libertatea individuală, mănăstirea i s’a prefăcut în pușcărie. Supus unei instrucții pornită după condamnare, magistrații provoacă în contra î mărturisirile false și ticluesc singuri plastografii. Plingerile lui se pun la dosar; reclamantul e prefăcut în acuzat. Pretinsul vinovat aleargă după justiție și justiția fuge de dînsul. Curtea de Casație încetează de a mai fi instanța competentă spre a-i judeca și instituția juraților nu mai există pentru dînsul. Iată în ce stare de banditism politic și judecătoresc am ajuns. Acum să ne închipuim că cîte-va mii de cetățeni, dintre acei în contra cărora s’a ticluit acest sistem de persecuțiune sprijinit pe cea mai nerușinată tăgadă de dreptate, se adună spre consfătuire, într’un local public. Cari sunt cestiunile cari îî vor frământa ? Oare se va găsi cineva care, ca d. Gladstone, în Anglia, se va vorbi de persecuțiunile Armenilor, ori ca d. Doumer, în Franța, de impozitul asupra venitului ? Față cu un guvern fără principii, fără program, fără idei, asemenea cestiuni nu există. Față însă cu un guvern fără rușine, fără tron, fără control, fără respect de lege, cetățenii nu să pot chibzui decât despre modul cum se vor împotrivi arbitrajului unei administrațiuni care nu mai e înfrânată nici de controlul unui parlament azi lipsit de opoziție, nici de nepărtinirea unei magistraturi ajunsă a fi terorizată. Când guvernul a absorbit parlamentul și a anihilat magistratura, ești îndrept a-ți aminti că șeful Statului are paza garanțiilor constituționale. Insă nu aparține șefului Statului să ia inițiativa conflictelor în contra partidelor și a guvernelor. Este însă datoria partidelor de opoziție de a duce lupta în contra arbitrajului guvernului, de a face pe cetățeni sa se rostească prin toate mijloacele ce le dă Constituția și de a face apel pe Rege să hotărască, în deplină libertate și cum va crede mai bine, ca judecător, iar nu ca părtaș, în luptele dintre noi. St. Filipescu. IN SEMNATATEA ALEGERILOR DIN UNGARIA O fază nouă in istoria constituțională a Ungariei : strivirea partidelor anti-austriace.— împăratul ți rezultatul alegerilor. — Viitorul partidului cat»Ile. — Situația naționalităților. —Românii din Parlament. Azi când aproape toate rezultatele alegerilor din Ungaria sunt cunoscute, credem de un deosebit interes pentru cititorii noștri să explicăm care este însemnătatea acestor alegeri, din care guvernul baronului Banffy a eșit atît de învingător. Alegerile din Ungaria însemnează o fază nouă în istoria constituțională a Ungariei moderne. Prin acum greutățile guvernelor ungurești veneau de la partidele extreme anti-austriace , de la Kossuthiști, de la partizanii lui Ugron Gábor și in parte și de la partidul național al contelui Apponyi, care avea în capul programului său înființarea de conte militare maghiare. Contele Apponyi în vremurile din urmă ajunsese așa de amarii, încât într-un discurs din Septembrie a. e. spusese că a venit timpul să înceteze minciuna constituțională a responsabilității miniștrilor și să se știe că regii singuri guvernează și că drumul la putere trece prin umilințe și compromisuri. Era dar de temut ca în Camera viitoare contele Apponyi să se apropie din ce în ce mai mult de Kossuth-iști ,i toate aceste partide, mai mult sau mai puțin anti-austriace, au eșit strivite din alegeri. Apponyi-iștii sunt reduși la jumătate. Kossuth-iștii scăzuți, iar Ugroniștii zdrobiți, împăratul și rezultatul alegerilor Azi guvernul Banffy este asigurat că va putea treze cu înlesnire, reînoirea compromisului cu Austria, împreună cu cuota de 35 pe care se pare că o va primi și Austria. Acest rezultat va fi cu deosebire plăcut împăratului Frantz losen care, dacă nu reușite guvernul r.Va fi ciărin o vM’e majoritate, ar fi fost silit, conform Constituția, să deslege dînsul chestia cu el eî și prin urmare să ia asupră-și impopularitatea orî în Austria, ori în Ungaria. Dar aceste alegeri mai au și o altă parte plăcută pentru împărat. Pentru întîiaoară partidul conservator, care în Ungaria se chiamă partid catolic și popular, a reușit să intre în Cameră, deși combătut cu o nespusă înverșunare. Este lucru evident că acest partid va merge din zi în zi crescînd și va forma al doilea partid de guvernămînt al regatului vecin. Atunci numai se va putea stabili și în Ungaria adevărata viață constituțională, adică guvernarea prin două partide politice cari se alternează la cîrma Statului, rămînînd și unul și altul în cadrul Constituției. Anomalia de a vedea același partid domnind 30 de ani de-a rîndul, va înceta. Viitorul partidului catolic. Cu un cuvînt, viitorul este al partidului catolic, adecă conservator. Acest partid este mai bine dispus față de naționalități. Este singurul care a îndrăznit să se expună de a mărturisi că naționalitățile au dreptate, cu toată urgia șoviniștilor. De altfel conservatorii pretutindeni fiind oameni de cinste și de omenie, este evident că un guvern unguresc conservator nu ar putea nici o dată să comită excesele pe cari le comit liberalii în Ungaria, ca pretutindeni. Caracterul confesional al acestui partid este și dînsul o garanție că sub el cel puțin autonomia religioasă va fi respectată. Situația naționalităților Deocamdată însă aceste alegeri nu vor schimba întru nimic situația naționalităților. Ele vor rămîne, ca și în trecut, străine de viața Statului și vor fi din cînd în cînd obiectul unor legiuiri speciale, mai mult zgomotoase decît eficace. Printre aceste legiuiri este probabil că în noul Parlament se va realiza una, și anume aceea a administrației, care întroducînd în Ungaria sistemul administrației de Stat și centralizare, va spori puterile guvernului și prin urmare va înghesui pe naționalități. Este de asemenea foarte probabil că legea electorală specială a Transilvaniei va dispare într-o reformă a legei electorale a întregului regat. Baronul Banffy a anunțat deja o reformă în acest sens și a adăugat că ea departe de a favoriza pe naționalități, va restabili dreptatea pentru populațiunea pur maghiară, care azi, după spusele primului ministru, nu are partea ce i se cuvine în raport cu numărul său în distribuirea locurilor din Parlament. Bineînțeles că este vorba de distribuirea numărului de deputați între diferite comitate, iar nu de o împărțire a deputaților după naționalitate sau limbă, ceea ce guvernul unguresc de azi nu admite cu nici un chip. Rominii din Parlament o ultimă observație. In noua Cameră, ca și în cea veche, se află un mic număr ■—9 — de deputați romîni guvernamentali, cu excepția d-rului N. Șerban (fără partid) și a lui Petru Mihali (apponyist). Rolul lor va fi tot așa de șters ca și în trecut. Probabil că nu se va auzi decît glasul d-lui Șerban, care se va simți îmbărbătat din faptul că țăranii romîni din valea Oltului l-au ales din nou deputat în contra stăpînirei. TRIBUNA POLITICĂ * 1 Afacerea Malaxa l’a pus din nou în evidență și în discuție pe d. ministru în chestie. Un răutăcios ar zice Că nici se putea să’l pună in vază o afacere curată !... Noi insă cari voim să facem este odată și puțină psihologie, credem că zelul pe care d. ministru l’a pus... peste trei luni, pentru a înfiera pe Malaxa, este zelul neofitului... sau mai bine al pocăitului care caută a’și face uitat un trecut... dubios. Dintre toți fruntașii liberali compromiși sub regimul lui I. Brătianu, d. Stolojan a fost poate singurul care și-a dat silință să’și refacă virginitatea sa politică. Și ce a făcut, ce a dres, a izbutit cu chia cural, este drept. In adevăr, d. Stolojan a făcut tot posibilul ca să facă oarecare figură în Cameră pe cînd liberalii erau în opoziție, pronunțind faimoasele sale discursuri nebuloso-chilometrice. Cn cari toată lumea admira silința acestui bărbat ca să șteargă ruginea la care în fiecare zi se depunea în mod îngrijitor pe personalitatea sa politică. Pentru ce această luptă de gigant in retragere ? Era oare ambiția care îl rodea ? Era vocațiunea irezistibilă care îl împingea spre un viitor fotoliu ministerial ?. Erau poate citeva concepții de guvernămînt cari îl frămînt a fi ? Suntem nevoiți să răspundem nu. Scopul pe care d. Stolojan l’a urmărit opt ani, fără să aibă în el nimic grandios și măreț, cuprindea totuși ceva foarte legitim. P. Stolojan voia cu orice preț să se reabiliteze. Și tot..ce a făcut timp de opt ani nu a țintit decit la această reabilitare. Ne explicăm, cu toate că n’ar fi nici o nevoie. D. Stolojan fusese scos de I. Brătianu din minister în modul cel mai injurios și sub bănuelile cele mai grave... I. Brătianu lăsă să se înțeleagă că dacă s’a mulțumit numai ou scoate pe d. Stolojan din minister fără să’l dea și în judecată, a făcut’o sub impulzia unui sentiment de milă și de generositate. Pentru mulți, d. Stolojan era un om sfirșit politicește. Acest lucru îl știa actualul ministru. De aceea eu o energie extra ordinară d. Stolojan s’a pus pe lucru ca să devină din nou posibil, acceptabil. Moartea lui I. Brătianu l’a servit în mod norocos. Căci este sigur că dacă I. Brătianu ar fi trăit și ar fi venit din nou în capul guvernului liberal, d. Stolojan nu ar fi mai redevenit ministru nici o dată. De aceea cum moare șeful partidului, d. Stolojan începe a se agita și a tripola. Cel care proclamă un nou șef, pe d. Sturdza, este d. Stolojan, la faimosul banchet de la Iași din 1892, dacă nu ne înșelăm. Actualul ministru de interne preparase ani întregi revenirea sa la minister, care echival cu o uitare a trecutului, cînd la Octombrie anul trecut cabinetul Sturdza se formează... fără d-sa... Lovitura dată d-îuî Stolojan de astă dată putea să fie mortală. Liberalii venind din nou la guvern și înlăturînd pe d. Stolojan din cabinet, înseamnă pur și simplu că își aduc aminte de particularitățile pentru care I. Brătianu îl disgrațiase și le confirmă. D. Stolojan a fost anul trecut cu un deget aproape de moartea sa politică. Și nu se știe dacă toate agitările, tripofagiila și ceaiurile sale parlamentare i-ar fi putut servi, dacă nu ar fi survenit incidentul cu d. Fleva. D. Stolojan lucrează așa de bine în acea ocazie, încît isbutește a lua locul d-lui Eleva la ministerul de interne. Reabilitarea era făcută. Aducerea din nou la guvern, înseamnă cum că toate sgomotele de sub cabinetul I. Brătianu au fost pure calomnii. Pentru ca reabilitarea să fie complectă,"îi mai trebuia d-lui Stolojan ca în cea întîi ocasie să facă pe ministrul cinstit, corect și sever... Ocazia a găsit’o cu Malaxa. Ministrul isgonit de I. Brătianu, fără a fi dat în judecată, a putut la rîndul său să înfiereze din înălțimea probităței sale oficiale pe Malaxa, fără să-l dea și dînsul în judecată... Iată’l deci pe d. Stolojan erijat în ministru Catone. Cît suntem de departe de timpurile cînd d. Stolojan era la ministerul de domenii. Reabilitarea este făcută... în ochii colectivităței. Cînd vom asista la apoteoză și foc bengal ?.. Scalpel. TRIBUNA LITERARA INVENȚIUNI, DESCOPERIRI Doctor automatic.—Tratamentul mălinelor prin corespondență.— Pline de lemn. Jurnalele Olandeze ne-au relatat acum cîtva timp că locuitorii orășelului Ronholm (din Olanda, ca oameni practici ce sunt, au făcut o ligă în contra doctorilor jurindu-le exterminarea. Afacerea a ajuns pînă la consiliul comunal al Rondolmului. Consilierii, manunehiű stins legat față cu inamicul comun ereditar, au decretat «isgonirea din cetate a medicilor ca niște animate rău-făcătoare societății» și înlocuirea lor printr’un unic medic automatic instalat la Primărie pe spesele comunei. Zis și făcut. Se expuse în vestibulul ospățului comunal un așa medic construit pe principiul cunoscutelor balanțe automatice. Acest surdo-nat medic era prevăzut cu o serie de orificii distribuite pe diferitele părți ale corpului. II durea unghia de la degetul mare al piciorului drept pe un Ronholmer? Iute, el arunca o piesă de 10 centime în orificiul corespunzilor unghiei degetului mare al piciorului drept al automatului și primea o rețetă. Prompt, acuzat și eftin ! Minunăția era că, deși uneori febrosul primea o rețetă pentru bătături și omul politic o atestațiune că ’i om sănătos, curele ordonate de acest medic de modă nouă reușeau. Vestea isprăvilor improvizatului doctor se lăți în Olandă și în curînd Bonholmus, obiect al unui adevărat pelerinaj, se văzu copleșit de morboși (!!) Ba, ce e mai mult, bolnavii, cari din pricina boalei ori a afacerilor nu se puteau duce la orășelul sfint, cerură tratament prin corespondență. Carele fură remarcabile, de nenumărate ori rețeta se potrivea cu felul hoaței pacientului... Rămîne acum să știm cam ce fel de rețetă i ar trebui pacientului... lector al acestor rînduri, lector care cu drept cuvînt se întreabă: cum am face să tăiem aripele acestui canard olandez ? Ei, dacă nu aveți încredere în tratamentul doctorului automatic, o veți avea cel puțin în următorul pe care vi ’l citez ca fiind absolut serios. De data asta este vorba nu de tratamentul hîdei umanități, ci de al mașinelor. Drama se petrece la secția idraulică Rick’s Water Company la Elk River (California). Una din pompele acestei usine, pompă care servea de mulți ani, se deranjează deodată, inginerul companiei e înștiințat de aceasta prin zgomotul neregulat al funcționărei, dar nu e în stare să determine natura accidentului, cu atât mai puțin să remedieze această stare de lucruri. Se știe că sunetul ritmic al mașinelor este suficient unei urechi exercitate pentru a se urma funcționarea; adesea inginerii sunt înștiințați de deranjarea unei mașini fiindcă baterea regulată a pieselor mobile este alterată , dar interpretarea, sgomotului perceput este foarte delicată și nu poate fi dată decât de experți. Așa se întîmplă la Elk-River. Fabricantul de pompe era la New York, și deplasarea unui expert în California ar fi costat foarte scump. Inginerul companiei avu atunci ideea originală de a se servi de fonograf. El însuși explică în aparat tulburările recunoscute, și apoi înregistra tot prin fonograf zgomotul pompei în mișcare. Cilindrul fonografului, fonogramul, fu expediat la New York. Fabricantul de pompe îl așeză într-un aparat receptor, asculta explicația inginerului și discursul pompei și apoi diagnostică boala și prescrise ordonanța care. aplicată dădu resultatul dorit. Iată un frumos tratament prin corespondență, în care pacientul nu face cazuri ca să înghită capul ordonat, iar doctorul nu prescrie tinctură pentru crescutul părului la o boală de nervi. (Știut este că mașinele suferă în special de neurastenie). Iată un doctor care merită să-și câștige pîinea cotidiană și încă o franzelă rumenă și pîriitoare sub degete, iar nu pîinea făcută din lemn a Doctorului Krug. Pină astăzi știam că Lemnul servea la fabricarea mobilelor și a oțelului, a scamei și a opiniunilor electorale, a linei și a viorilor, a hîrtiei și a stînjenilor, a untului (de lemn) și a oarecăror insecte (o, Zallerlin !) Dar idea d-rului Krug de a face pîine de lemn cui ’i-ar mai fi trăsnit prin cap ? ■ D-rul Krug se face forte să ne servească cu rahat, nu tocmai pîine albă, dar un pesmete comestibil și nutritor, făcut aproape numai din lemn. De altminteri aceasta n’are nimic nelogic din punctul de vedere chirilic, dară nu din punctul de vedere gastronomic. Toate țeseturile vegetale într’adevăr, oricami ar fi de, au ca substratum esențial, o mterie sui generis numită Celulosa. Celulosa, care se obține relativ pură în măduva focului, în rufele vechi, etc.—poate fi într’o bucată de lemn oarecare mascată printr’o mulțime de substanțe diverse amalgamate cu dînsa (săruri minerale, d. ex.) cari o ascund și o desigurează și din cari este adesea greu s’o desparți. Nici o bucată de lemn, bírna sau așchie, care sa n’aibă ca fond, stofă-mamă, celulosa.