Epoca, martie 1923 (Anul 42, nr. 48-74)

1923-03-28 / nr. 71

A.n .xvi­> o. zi in toată tara; c. 1 Leu Exemplarul ABONAMENTE: IU» an . 5 -l 1 { Í 5 . ,5 . I • L*1 300.— eirni .!!'!! M ' 1 . mo-3 ; > ! .1 î • Í * « 5 ; 75 — Fentru străinătate lei Șase sute Preoții, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 lei. pe 11 luni 100 lei. Fondator: NICOLAE FILIPESCU Martie 1923 in străinătate: 2 Lei Exemplarul A > l­ X CIUR I: Se primesc la administrația ziarului și — toate Agențiile de Publicitate — REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 70. Etajul 1 Telefon 7/03 VOTAREA CONSTITUȚIEI CAMARILEI Majoritatea de două­ trafii a Camerei,—adică 262 de liberali zămisliți deputați din violarea urnelor, anume pentru a executa ordinele d-lui Brătianu,­­ a votat Con­stituția pusă la cale la Buftea. Constituția Camarilei s’a votat și mâine sau poimâine va fi promulgată. Țara întreagă însă s’a rostit împotriva ei și o Constituție care nu reprezintă vo­ința țării, care cată să fie impusă în contra vrerea ei nu poate trăi. Constituția Camarilei a fost votată de mi­­­nu­elor, dar ea nu va avea ratificarea țării,­aceasta o știe până și d. Brătianu. Constituția de la Buftea nu va trăi. S’a votat ionii Brătianu și Știrbey au putut răsufla pentru o clipă... în putearea pestilențială provocata, spun unii, de Cons­titutia însăși, iar după alții de o fiolă oarecare. — Came­ra a votat ..monstruozitatea ju­ridică'* prin care d. Vintiă își­­ asigură proprietatea subso­lului și toți frații la un loc »cepă de dreptul control al Piesei. Tot b­îj foctiî duhearet subso­­ftíéte Vóful a fost­ proclamat ca un“ rânjet al anomaliei *vre­­muritor.. ca o înfierare cu fier roșu a moravurilor politice din România Mare, din anul de la Isus Chirostos una m*e nouă sute două­zeci și trei­ de banchet trebue să fi tras aseară Camarila! Rezemată, pe pompe de in­cendiu, de a­ căror apă nu va întârzia să fie luată, pe baio­nete înroșite de indignare îm­potriva, mișeliei ce sunt­ puse să apere. Constituția de la Buf­tea, a fost. • votată. . Toate partidele populare, re­prezentând unanimitatea țării au fost împotriva ei, minori­tățile etnice de asemenea presa Întreagă, atât cât, i-au­ îngăduit fâșiile vecii­ei Cons­­tituț’i scăpate din foarfecele generalului electoral Văitoia­­nu. ca o altă reprezentantă a unanimității țării s’a rîdicat și ce împotrivă-i, personalită­țile țării cele mai de seamă au arătat lămurit că ceea ce se încearcă fi. o monstruozita­te juridică și un asasinat îm­potriva­­ unanimității, — țara fnsâșî strecurată printre baio­nete și șuvoaie de apă a somat pe cumnatul prințului știr­bey să nu-î încerce prea mult răbdarea. Tot ce mișcă și gân­dește în țara aceasta ,s’a­ pus de-acurmezișul, — și totuși Ifredcă 262 de slugi prea ple­cate, numiți Prin decret noc­turn „reprezentanți a­i națîu­­«**­* au jucat , așa cum a cân­tat șeful, Constituția a fost votată-Așa își trichipue d. Brăi Sa­nu. B-sa își închipue că inconș­tientul vot dat cu mâna la nas­tre cei 262 de oameni, votați la rândul lor de înconștientele urne, pot, da. tărie Constituției camarilei. Dar se înșeală amarnic și -n va trece mult până se simtă. Constituția este esența tnfaregei legislațiuni viitoare, după care țara înțelege să se lase guvernată de mâna de oameni cari formează nu. Constituia trebue guver­astfel să emane de la­ țara întreagă, printr’un consens al tuturor reprezentanților ei adevă­rați, — trebue să exprime vo­ința ei și numai a ei.­ Și tot astfel o Constituție care nu este voința țări­­u are încă inici o putere, de viață. Fiindcă mai presus de orice votare, mai presus de orice promulgare prin „Monitorul Oficial“, Constituția trebue să aibă votul țării, singurul care dă tărie. Constituția trebue să aibă ratificarea țării­ iar Constituția d-lor Brătia­­nu care nu are de­cât sprijinul camarilei, nu poate avea cu nici un preț ratificarea văreî care dintr’u început s­a ridi­cat hotărât împotriva ei. Astfel Constituția aceasta n'are de­cât valoarea unei dis­tracții meșteșugită în fmilie șî numai pentru bucuria familiei. Ce bucurie trebue să fi fost aseară în sânul camarilei! Și ce banchet trebue sa se fi tras pentru reușire jucăriei! D-nii Brătianu au putut ră­sufla o clipă. Dar numai atât. Și clipele trec tot atât de re­pede ca și Constituția cama­rilelor. Sri, la Cameră Trei acte și o pauza ACTUL I. •— D. Iosif Popovici cere evacuarea câinilor vagabonzi, cari rod în stradă ciolanele cuveni­­te guvernamentalilor. D. Văitoianu promite că va da ordin generalilor Davidogbi și Nicoleanu să-i ude ca să miroasă a câini plouați sau să le atârne câte o decorație (a sa Mal­tezeanu) de coadă. D. Iorga se enervează și am­enin­ță pe d. Nistor cu o interpelare ca­­re-i va durea. —,Nu vă purtați bine cu mine cu toate că m’ați silit să vă iau apărarea. Mă tem domnule Nis­tor, c'o să vii să mă rogi să tac!... PAUZA D. Iorga continuă in pauza — șe­dința fiind suspendată — intr’un grup­ de deputați. Auzi­­ iorirude­ să se pună Nistor cu mine. Domnule, eu când fioeăesc, vând lâna in pia­ță. (Să ne ierte d. Iorga dacă am mai auzit șî următoarele:) „Nu ve­deți că nici șobolanul cel mare nu ișî încearcă colții cu mine“. Ii dau termen trei zile. lui Nistor ca să-și ceară senze, de pe banca ministerială. ACTUL II. — Dialog. — D. Brătianu: Guvernul e emana­ția parlamentului. — D. Iorga: Credeți serios? — D. Brătianu: Guvernul e al parlamentului. * . — D. Iorga : Dv. sunteți tata par­lamentului. — I. I. C. B.: Ași vrea sa vad cum va fi parlamentul d-voastră. — N. I.. Și eu o sa fiu tata par­lamentului meu. Dar o să fie deose­bire de mamă. Eu o să-l fac cu na­țiunea pe când d-voastră Tați fă­cut cu urnele... ....D. Florescu-Dolj vorbește in chestia antisemită dela ora 8 — 7 D. Ianculescu-Romanați aplaudă de unul singur. ACTUL III. — Se votează cu a­­pel nominal Constituția camarilei. In aer se răspândesc gaze mirosi­toare. Constituția e votată cu batis­ta la nas. Anchetă, cercetări. D. Ionel Brătianu mulțumește. D. Iorga declară că după cum d-sa a dat sprijin guvernului liberal, speră că opoziția liberală ii va da sprijin guvernului său. Sau: scoală-te tu să mai stau și eu. Cortina. mPOCRIT etCo, Batalia de la Buftea In ziua de 5 Septembrie 1911 generalul G­alifenî, trimetea cu automobilele de Marna garni­­zona Parisului. Aceste detașa­mente căzând In flancul arma­tei lui von Kluck determinau victoria și scăpau Franța. Alaltă ori generalul Văitoia­nu a salvat România. Aflând că Camarila era în pericol la Buftea, ministrul de interne a pornit cu camioane automo­bile, un general de brigadă, mai multe regimente de infan­terie cu mitraliere, un judecă­­tor de instrucție și parcul de aviație de la Cotroceni. Lupta a fost crâncenă! Ina­micul a resistat cu Îndârjire, împrăștiind la un moment dat gaze asfixiante care au pă­truns până în pivnițele cu sub­soluri ale colonelului Știrbey. La ora 5,15 situația devenind critică d. Brătianu ceru sută* rîm­. O saca și două tulumbe porniră în acel moment din București sub conducerea ge­neralului Nicoîeanu. La 5,35 prima linie de tran­șee fu ocupată de armatele noastre. La 6 bătălia era câști­gată printrun atac de flanc. Buftea scăpa de urgia vrăj­­­mașului. Numeroși prizonieri au căzut in mâinele armatei Văitoianu. Aceștia au fost porniți spre București unde si să ia intero­gatoriu. Colonelul Stîr­cey a fost înaintat la gradul de gene­ral. Generalul Ștefănescu de­corat cu trecerea Dâmboviței România Mare poate fi lini­­stită. Camarila a repurtat o strani­cită victorie pe câmpul dela Buftea. H Ei Ndi După introducerea tuturor fosi­lelor cari am prezidat la ridicarea partidului liber­al pe treapta inal­­tă, zidită ’’’pe spinarea țarei, vor­bim de introducerea mumiilor li­berale in Senat, pentru a asigura tuturor moșilor le­ pensie, pentru Urintă de vârstă politică, un joc de somnolentă, guvernul d-lui Brit Hazm, prin mâna pudicului domn Bana depune, azi, noua lge de or­ganizare a­ teatrelor care da di­rec­­tor­uhu general al teatrelor o po­lița de asigurare pe cinci ani. Acest dimm ■ in­ vederea im­pli­­nirei încă a u­nui liberal, constitue o lovit­ură de ultimă oră, dată, poate, pentru ca student­iu­­ala fiicei partidului liberal, de a fi de­ton­at cât mai iute de acolo limb n­u fost cocoțat nici prin grape lui Dumnezeu și nici­ prin pornțf națională. . • . Să fie­ sigur insa d. Văljean *­■ foarte simpatic ca autor— nu și dom idei sate i se va plăti, la­ debar­carea guvernului, cu aceiași mo­nedă cu care au fost plătite și d-lui Cocorăscu, de pildă, servi­ciile date la bază unui contract, la opera română, contract consi­derat că un simplu­ petec de hâr­tie și ca atare rupt Asta e soarta­ polițelor date de liberali, cu girul d-lui Bariu și cu scadenta pentru­ viitoarea guver­nare liberală, AffUVT Pentru cei ce vor îm­pământenirea Goníonna art. 133 din Constitu­ție, împământenirile făcându-se prin consiliul de miniștri, unde sunt tare, mă ofer să duc la bun capăt orice cerere de împământe­nire, orice origină ar avea petițio­narul. In special ofer sprijin streinilor năvăliți din stepa Ucrai­nei. ‘ Taxa 10.000 lei de persoană­ pentru copii fac reducere ZAPCU­ÎL că, Pentru a­ treia, oara, Dumini­cin ordinul superilui de la interne­­— slugă plecată a Bră­tienilor —1­anuala Țorei a fost pusă in slujba­­ partidul­ui libe­ral si in aceia a tuturor persoa­nelor mai oficiale sau mai­ puțin oficiale cari, împotriva­­ erei în­tregi, voesc, să se im­jprmă cu ana­­tsâim­ la con­du­­­­­ oa hulubei. GENERALUL ARTHUR WAITGIANU ministru de interne .După acum se vede, din clișeul de mai sus, zapedd îmbătat, de succesele obținute­ în ultima săp­tămână s'a mai îngrășat, iar fi­gurări pare­ satisfăcută ca a unui om care nu are nimic pe con­știința sa. Mitropolitul Sofiei la Constantinopole Constantinopol, 26 (Rador). — Mitropolitul Ștefan al Sofiei, a so­sit la Constantinopol intențio­nând să înceapă tratative cu au­toritățile turcești pentru găsirea modalității de a se reîntoarce la vetre refugiații bulgari din Tra­ci­a. Totdeodată mitropolitul va tra­ta cu reprezentantul guvernului kemalist chestiunile școlare și bi­sericești din Tracia Constatăm­ de frica nouei constituții Libertatea individuală este ga­rantată de Constituție. $m­pactul fundamental și tentativa d­e Con­­­situție pe care­ d-nii Brătianu în­cearcă s-o izba țe asta împotriva ță­rii, spurn lămurit că : Ori­cine are dreptul să se întru­nea«­ă­, iu afară de piețele și dru­murile publice. Ca o întărire­ a a­­cestui m­are principiu cei strânși la clubul Partidului National, Lu­nea, trecută, au fost sechestrăți a­colo și stropiți cu pompele. Oricine la asemenea întrunire are dreptul să-și spună liber pă­rerea in chestiunile cari fac o­­bieeiul întrunirea). Traducerea in fapt acestui, alt principiu consiliu­țional este... Vezi ce s'a întâmplat întuhteca­­ aceasta la Buftea, libertatea presei este garantaă, numai răspunderea ei este regle­mentată, far că ur­m­are ziarele sunt petecite de foarfecele autorităților din Basarabia, iar ziariști are e­­t­ 4i în exercițiul functiunei, inain­te de a­ fi scris ceva asupra fapte­lor care nu convin guvernului. Etc., etc., etc. Noi ne grăbim să facem aceste dureroase constatări înainte de a intra în vigoare noua Constituție. Cine știe, poate că guvernul ar pu­­tea vedea nu.de o... calomnie cu privire­ la viata­ privată a d-lui Brătianu sau a colonelul Știrbey. Si pe urma ? Iată intrebarea firească ce se pu­ne ca răspuns la afirm­ația liberali­lor că votează constituția. Da,­se votează! Ei, și pe urmă? Ce urmează după lăsarea cortinei care ascunde această prostituție ? Care e actul al doilea și cine ii va juca ? Căci pornim de la o prem­iza sigu­ra, pentru a ajunge la o concluzie logică: perpetuarea la infinit a gu­vernului Brătianu la cârma țarei e o imposibilitate fără pericolul unei grozave revoluții. Prin urmare, prin deducție logică, mâine, pointâl­ne, peste tim­p mai îndelungat, gu­vernul Brătianu va trebui să plece. Dar o țară nu poate rămâne fă­ră guvern oricare ar fi forma ei de guvernământ. Deci, după d. Brătia­nu va urma altcineva, indiferent că­rui partid politic va aparține. Căci să ne înțelegem: guvernarea tărei prin alte 2 combinații in afară de partidele politice e iarăși o imposi­bilitate. In această ordine de idei și dat fiind cuvântul hotărât al șefilor de partide, oricine va veni după d. Brătianu va declara Constituția fa­­miliei sale ca inexistentă. Lipsește in această privință numai părerea comuniștilor care nu s-a produs și cari poate vor primi-o. Și atunci? Din două una, ori după d. Brătia­nu urmează d. Moscovici șî Criste­scu cari poate vor accepta Consti­tuția celui dintâi, ori Constituția cade. La aceasta s'a gândit vreodată Regele ? Ori poate în sistemul camarilei palatiste s'a găsit vre-un mijloc de guvernat țara fără guvern? E o chestie simplă, dar la care un monarh mai puțin ocupat ar gândi serios. Desagregarea sufletească ________­­ Din încăpățânarea guvernanților se seamănă ura si zavistia în țară Încep prin a-­mi mărturisi ors­ce ani pentru liberali. Nu ca oa­meni, nu ca partizani ai unui o­r, odios și urăsc, ci ca partizani ai unui regim de teroare, ca parti­zani ai unui sistem de guvernă­mânt care a dus la eșafod pe atâți oli­ga­rhi, in țările unde, ade­­vălrata redeșteptare a conștiiței ■ drepturilor a venit cu o mai bi­ne" , de o jumătate de veac în urmă. Anul redeșteptării la noi a fost scăldat în sânge; sufletul miș­cării, oameni cu vederi largi ai vremei, au fost întemnițați sau trimeși peste granițe. Atunci, când in Statele civilizate răsunau l­arșurile libertății, la noi se pro­­hedea proclamația de la Izlaz. Nu am­­ avut, propriu zis, putin­ța de a ne îmbăta de­ senzația orizontului larg pe care îl des­chide libertatea câștigată cu sa­crificii. Și ne trebue senzația aceasta tot atât de mult cât ne trebue libertatea. Trăim acum ceasurile, dimine­­­ți, când im­binându-se ziua cu noaptea, prin norii căror i­-i încă greu­ să se desprinde de mu­chea însângerată a dealurilor, pătrunde o suliță roșie, o para lungă de toc, primul crainic al răsăritului. • Crainicul răsăritului nostru la o viață nouă a apărut, ne urâm unii pe alții. Și ne urâm cu tot mai multa patimă, cu cât ne dăm seama că dispărem din cauza celor pe cari îi urâm, și suntem urâți fiindcă redeștepta­rea noastră însemnează năruirea lor, dispariția lor complectă.* Ura e primul simptom al ten­­din­ței spre înfrățire. E un para­dox, dar numai în aparență. Ura e însăși­ începutul desagre­­gărei sufletești. T tot ce ne poate înspăimânta din ura care ne fră­mântă astăzi, care ne aruncă pe unii contra altora. Ideile au evoluat de la ultima formulă a Franței, spre exageră­rile leniniste din Estul european. Peste noi au trecut amândouă formulele fără ca­ să ne imprime insă influența lor. Am dat dova­dă poate de caracter tare, poate de nepregătire pentru o demo­cratică călăuză, de guvernământ. Caracterul tare s’ar putea potri­vi conducătorilor maselor popu­lare, nepregătirea însă a fost a acestora. Astăzi masele sunt pre­gătite. Chemarea la vot univer­sal, la contribuție universală pen­­­tru asigurarea bunurilor țarei, războiul, au trezit massele pentru libertate, pe care o cer atunci când li se dă ,știrbită, pe care vor ști s’o ia atunci când li se con­testă. Dacă în manifestațiile popula­re din țară ,s’ar fi lăsat liberta­tea protestării contra știrbirei drepturilor, nu s’ar fi atras ma­nifestanților atenția asupra unui pericol mai mare, rezultat din suprimarea complectă a libertă­ților,­din goana nebună după oa­meni pe străzi, din arestări, din masarea trupelor prin sate. Știr­birea aparentă, s’a demascat lă­sând să se vadă suprimarea. Ma­sa, streină de mișcarea, din tre­cut, se găsește perfect conștientă in fața mișcării .. .. și cere drepturile — și le va lua. Dacă în locul orei contra ace­stei nm­se, liberalii ar fi răspuns cu măsuri largi, înpăciuitoril, masa era cucerita. Dar le trebuia și Joia și altora bejiu’ stăpăniriei dictatoriale de inevadare, și’n loc de-o adreiv au do­lânțuit o furtună de învrăjbire. Massa nu mai vrea astăzi legile altora, le vrea pe-ale ei, își dă «pania cu pericolul tuturor li Mutaților, pe cari le-a avut până acum știrbite, e in partidul liberal și acoliții lui de sus și de jos ; își dă seama că atâta timp va există acest partid,­­— la cârmă sau în opoziție, — nu se vor abătea nenorocirile de pe capul țărei. Acest­­ partid tre­bie să dispară ca un anacro­nism periculos, ca­­ un a­semănător permanent de zavistie, că elemen­­tul cel mai amenințător al cohe­­ziunei sufletești, singura armă care ne-a făcut să trecem nevă­tămați de-a lungul­­ veacurilor, ori­cât de grele ar fi fost ele. Fără partidul liberal, ni-i ușoa­ră evoluția, cu partidul liberal e inevitabilă cealaltă­ formă rege­neratoare. Coperișurile noastre Înțelepciunea românului la alte tării 'ch­irifdici învățați, nu cu 10—în la sut și analfabeți ca a noastră, se­ ut­isează în docu­mentarea silnică a invântătorilor citate din marii, cișgetători, dicton ne in toate limbile, m­ărguțM­­inge­roașe. La noi, afară dej fugetarea pu­bli­co-filosofică a d-lui Chir­cul­es­cu, de la Put­na, soi de argumen­tarea filosofico-­financiara a d-lui Vintilă, se utilizează de obicei zi­cala, proverbul popular. Bun râu, românul își compleetează gândul cu truda gândurilor altora, con­tribuind bine înțeles­ și el la îmbo­gățirea fol­clorului. Pentru contribuție la acest fol­klor noi am rânduit- im concurs cititorii cari ne vor, trimite mai multe proverbe, noi sau vechi, cu caracter precis național, vor pri­mi ca premiu o colecție de conser­ve „Știrbey“, din fabricile de b Buftea. Primul­ concurs se învârtește­ tr­­jurul cuvântului „CAP.­ Exem­ple . Unde nu-i cap­­ vai de picioare Cepul face, cepul trage. La așa cap, așa căciulă. Peștele dela cap se ’mpute. Concurenții vor trimite scriso­­rile lor pe adresa redacției f’" '«­­lut. ’ ■ [UNK]

Next