Epoca, iunie 1923 (Anul 42, nr. 123-148)
1923-06-08 / nr. 129
J. 1. C. A NUL XIII — 5o. m Ai^iulv A1 li 3 O* i.c*f war ■srKasetsasKmxmavmtmmmtm In foati tara s 4 a pl 3 GÎVSMB1 ÜB! N 1 ti?® 5s# fee» ^4 to & ’ & lt"' asa w ® wSNe Im & 3 © Bl A M E'H T E : P© sast spí «*■••■■»>■ !>©* țj ISJS^Ü *«•«»«••*• 99 țț 3 „ »••■••»•»* 99 Pentru străină în fi © ® qS șase sate Preoții, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 tei, pe 6 luni 100 lei 4 PAGINI nni"’i iTir Mm Fondator : NICOLAE FILIPESCU >me.w 8 Jimio 1928 «tfi’Vi.wMMHaraHOf ® te strainsfiaso : 2 LEI EXEMPLARUL ANUSICIURI: Se primesc la administrația ziarului și m — toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORS ES Ho. 70, Efa|uS S Telefon 7 30 „VerdimülPăcei în lupte cea mare dintre ■Franța și Germania, luptă angajată cu atâta vehementă în Fuhr, acest Verdim al păcei“ cum îl numește Tardieu, Franța stă neclintită pe terenul solid, al drepturilor sale incontestabile, în fața Germaniei care, spumegând de mânie și de ură, neputicioasă, redublează virulenta perfidiei sale tradiționale. In orbirea ei pătimașe scoțând prostește imposibilă amnezie universală cu Germania, a îndrăznit să evoaee până și blândeța (l) cu care Bismarck, supranumit „Cancelarul de fieri” tocmai din cauza rigiditătei metodelor sale, ar fi tratat Franța în înfrângerea de la Sedam înfrângere pecetluită prin pacea de la Franckfurt și prin umilințele de la Versailles. Deși insinuările germane nu au putut impre feiona pe nimeni, fiind vorba de fapte prea recente și prea b bine cunoscute, totuși Franța, prin glasul autorizat al d-lui Poincaré s’a grăbit să răspundă, „à la maniere ixangaise“, restabilind adică adevărul istoric așa cum rezulta din fapte, iar nu din denaturarea lor. In această luptă titanică, cea ce dă Franței o superioritate zdrobitoare, nu-i numai forța sa materială — indiscutabilă de altfel — dar este mai ales forța sa morală pentru că ea luptă pentru întronarea unui regim de dreptate, în care principiile ce sunt la baza independenței tuturor națiunilor să fie respectate, pacea să fie asigurată și pagubile pricinuite de deslănțuirea intempestivă a forței brutale, să fie reparate-în nenumărate rânduri, Franța a arătat cu preciziune ce vrea, prin ocuparea Ruhr-ului, și toate zvârcolirile germane n’au reușit să o facă să devieze nici cu o iată de la linia sa de conduită și de la scopurile ce urmărește. Vorbind acum de curând la Mulhouse, iată ce spunea în această privință, însuși d. Milerand președintele republicei Franceze: „Nici un gând ascuns nu există în această acțiune a Franței- Ea vrea ce i se datorește și va obține Ea a uins mâna pe un nas, tocmai pentru că nu își plătea ce i se datorează. Ea va lăsa gajul din mână numai contra plată și nu înainte“. Pentru nu știu a câta oară. d. Poincaré, la banchetul francobelgian de la Paris, spunea la rândul său: „Stă în nutința guvernului din Berlin, de a se opri pe »anta ne care luneca, sau de a arunca țara întreagă intr’o înspăimântătoare catastrofă. Cât despre noi, navem decât să așteptăm cu încredere și cu sânge rece; noi avem gajuri in mână- Este datoria [debitorilor noștri de a ne face «ierte sî de a se ține de cuvânt“. Precis și categoric, atât de precis si atât de categoric ,încât se pare că șî Germania fie început să priceapă.. Era și timpul- Intr’adevăr, ea a avut ocazia să vadă ori de câte ori p’a pus chestiunea* — acum în urină cu ocazia creditelor pentru Ruhr, — că pe de oparet, Franța întreagă, fără deosebi* jre de partide, susține cu tărie ivemul în această operațiune că înțelege să culeagă toate roadele sforțărir sale, dar pe de altă parte glasuri autorizate, ca acelea al lui Tardieu, colaboratorul de altă dată a lui Clemancau și succesorul probabil al lui Poincaré la prezidenția consiliului de miniștri, sau iscat in parlament pentru a critica metodele aplicate în Ruhr de de guvernul Poincaré, PENTRU CA N’AR FI DESTUL DE VIGUROASE. Rezultă, dar neîndoelnic — și Germania nu putea să nu priceapă — că guvernul francez ar fi răsturnat numai in cazul când politica sa din Ruhr ar fi lipsită de energie și de tenacitate, șî că în cazul acela va veni un guvern Tardieu ale cărui metode putem întrevedea și ce o așteteptă pe Germania, în cazul acesta, putem ști de pe acum. Astfel stând lucrurile, nu putem crede că Germania va aștepte un guvern Tardieu pentru a termina conflictul din Ruhr și credem din potrivă, și sunt destule indicii în acest sens, că ea caută, în mod serios de data aceasta, o eșire grabnică din situația imposibilă în care, urmând sfaturile ureî sale înverșunate, — singură s’a înăpoțit- Se atribue chiar. Cancelului Cuno următoarele reflexiuni, care trădează îngrijorarea . Dacă am ceda Franței, riscăm să pierdem Bavaria. Dacă am ceda Bavaria riscăm să pierdem Ruhrul. Numai dacă nu le-am pierde ne amândouă deodată!’’. Autentice sau nu. Aceste cuvinte exprimă adevărul. Prin decretarea rezistenței pasive în Ruhr, s’a întărit partidul naționalist și guvernul bavarez ; rezultatul este că șeful guvernului bavarez și șeful naționaliștilor din Reichstag somează guvernul Reichului să nu facă nici o concesiune Franței Pentru prelungirea rezistenței pasive s’a subvenționat din gros marea industrie germană; rezultatul este că marii industriași pun astăzi guvernului, carete nevoit — într’o formă cam insolită — să recurgă la concursul lor. condițiuni imposibile. Guvernul german se găsește așadar, din propria sa vină, într’o foarte grea dilemă- Nu știm cum va eși din ea, dar știm că nu va mai putea întârzia în această situație. Este mai probabil că va ceda și că va cădea la înțelegere cu Franța și astfel Ruhr-ul frământărilor titanice va deveni, după vorba lui Tardieu „Verdictul păcei“ definitive- V! Camera franceză și atentatele regaliste PARIS, 8 (Rador). — La începutul ședinței de eid. Camera a votat afișarea discursurilor pronunțate in ziua de 1 Iunie de d-nii Herriot, șeful partidului radical, și Emmanuel Brousse, republican moderat, cari au veștejit atentatele comise de „Camelots du Roy” Afișajul discursului d-lui Herriot a fost votat cu 280 voturi contra 213, al domnului Brousse cu 520 voturi contra 1i. Camera a votat apoi cu 378 voturi contra 81 afișarea discursului ministrului de interne, care a anunțat că se vor lua măsuri în contra acestor atentate- Eu leg, ei legalitate Activitatea politică a unui guvern, fie el chiar de cea mai pură esență liberală, poate fi judecată cu părtinire, chiar împotriva dovezilor simțitoare și netăgăduite de construcție pozitivă. Nimic de spus. Subiectivismul în politică este esențial și determinant. Este dacă vroiți, fundamentul acțiunilor politice. Ideea politică care caută să fie legiferată, aplicată și nu poate să fie obiectivizată în înțelesul strâmt al cuvântului. Aceasta ar însemna suprimarea ei. Sufletul cald, sau potolit temperamental năvalnic ,‘au calculat, stăruitor și neapărat, colorează și sprijină, raționamentele politice. Sunt lucruri elementare, toate aceste constatări, pentru a insista asupra lor. Socotesc însă că oricât subiectivism am dovedi în judecata activității politice a partidului liberal oricâtă pasiune orbitoare am arăta și or câtă necruțătoare sancține am rosti păcatelor nenorocitului regim pe care îl trăim îngăduința noastră rămâne fără margini. De aceia istoria politică a vremii noastre, trăită și înscrisă în linii adânci, pe răbojul pe care îl va cerceta și judeca urmașii generației noastre, avem datoria, zi de zi, să o arătăm și să o mărturisim sincer și loial, în toate micimile ei, ca și în toată grandoarea ei. Și încă, de aceia, nimic nu este nefolositor să se rețină din întâmpinările, observările și protestările săvârșite în zilele noastre, împotriva monstruozităților acelora cari au datoria să ne guverneze cu omenie și cu sinceritate, o constatare, ca multe altele și care caracterizează sistemul întreg. Greutățile materiale de trai rezultate din răsturnarea echilibrului economic, au cerut, legiuitorului liberal un discernământ și o putere de sinteză deosebită. La această nevoie, parlamentul și guvernul liberal au răspuns cu un noian de legi. Dacă ar fi să căutăm o formulă sintetică și lapidară de caracterizare a regimului liberal, cu privire la opera lui de consolidare în domeniul financiar, economic, agrar, cultural, industrial, comercial și administrativ, cea mai plastică tot se pare aceia de nebunie legislativă. S’a crezut, o clipă de unii, mai mult timp și statornic de atâția alții, că o lege un paxagraf, ieșit din truda minții unui prozelit cu sârg strâmt și eroic, poate îndrepta o dureroasă stare de fapt. Și s’a stărxuit, din naivitatea unora și din încăpățânarea altora pe acest drum socotit a fi cel bun și folositor. Rezultatele se cunosc cu prisosință. Haos și dezorganizare peste tot locul. Și totuși coloanele oficiosului liberal, sunt pline de osanale ridicate activității rodnice a parlamentului și guvernului, care a săvârșit o așa de laborioasă operă de legiferare. In minimum de vreme și de sforțare. Căci dacă legile cari au fost redactate și votate, să soluționeze conflicte adânci între diferitele interese sociale antagonice, au trecut atâta de repede și fără multe disensiuni, asta se datorează împrejurării, că ele au fost așa de bine alcătuite, încât foarte puține modificări s’au impus. Riscăm tenenziș, amici, nu legi. Nu. Nevoile dureroase și stringente, interesele ineluctabile și problemele de politică generală nxx și-au găsit totdeauna solixitinea firească în textele legii. Ci în legaltate. Adică în convingerea nezdruncinată a respectului necondiționat și a aplicațiunii adevărate a legilor acelora chemate să răspuidă cinstit și atât cât este cu putință, nevoilor mari ale colectivității. Nu legi. Ele sunt de ajuns. Ci legalitate. Cf. paza statornică și neșovăestoică a legilor cari sunt și câte SUI ! ION V. GRUIA Brutalifati Flizits E evident că, dacă sunt deputați guvernamentali și deputați din oposiție în Parlament, așa cum a fost ales dar mai ales cum i se desfășură și deși lucrările, sunt însă unii deputați — nici guvernamentali, nici oposifioniști — cari nu merită banii cu cari țeara despăgubește pe oratorii, bărbați politici și spectatori, trimiși în Parlament. In afară de câțiva tineri studioși, bărbile albe sau negre ale Parlamentului sunt toate reduse la acelaș nivel moral fie că sunt pieptănate de profesori universitari, fie că sunt dărăcite de țărani de la munte cu degetele cocârjate pe ciomagul depășit oile. Oricât ar zice unii că se diferențiază de ceilalți aceiaș brutalitate răpesită îi caracterisează. Pot trece neobservate prin Parlament toate protestele contra abuzurilor administrative, orice chestie personală când se referă la persoana altuia, dar când e vorba de distrus popularitatea vreunuia care eclipsează, atunci și ciobani și profesori fac din acest conflict grosolan torente de elocare numai pentru că nivelul vieței noastre culturale a scăzut prin amestecul atâtor nepregătiți și nechemați în viața politică să asistăm la atâta incoherență? Da, și din alt motiv. La noi nu acțiunea ci ambițiile, capriciul în sine, conceput grosolan, trivial, e scop pentru activitate politică. Pentru a o face nu se cere decât încăpățânarea, resistența brută, brutalitatea roposită contra acelora cari vor să întroneze alte moravuri. In discuții s’ar putea să ajungi la puncte comune cu adversarul, dar când acesta îți e adversar numai fiindcă că așa îi dictează ambițiile lui, cum se mai poate sta de vorbă cu astfel de oameni? Și astfel suispiciunea parlamentară — opozanții guvernamentali — fac parte din normalitatea unei vieți politice decăzute. N. IORGU Șgg * * o * * ■ • * « »I« Tratativele acglo ne Londra, G. (Rador). — Ziarele comentând a doua notă engleză către Rusia scriu că din cuprinsul notei reese că Lordul Curzon refuză deocamdată posibilitatea unei întrevederi cu Cicerin, cel puțin atâta timp cât chestiunea propagandei și a despăgubirilor nu vor fi fost clarificate. Numai atunci ambii miniștrii de externe vor putea vorbi în chestiunea recunoașterii guvernului sovietelor. Roma. 6. — (Din Moscova) Ziare rele rusești acuza Anglia de a incerca să determine o ruptură ruso-engleză. Consiliul general al Sindicatelor pan-ruse a trimis un apel partidului muncitor englez cerând să facă tot posibilul pentru a evita o ruptură ca aceasta. * Reorganizarea vieții universitare O viitoare mișcare studențească la sfârșit, studenta s'au liniștit. Examenele se vor ține și astfel anul școlar nu va fi pierdut. Rămâne însă chestiunea îmbunătățirii traiului studenților și reorganizarea vieței universitare. Guvernul a promis că va clădi noi căminari, va înființa cantine, clinici biblioteci, etc. dar până în prezent vedem că nu a făcut nimc. La cămine și cantine e aceiași mizerie, laboratoarele sunt tot atât de insuficiente, iar „aripa Universității“ e încă neisprăvită. Pe timpul verii, suntem siguri că guvernul nu va face nimic. Va veni toamna, și cursurile vor reîncepe în aceleași triste condiții ca în anul acesta. Și întrebăm atunci: ce va zice oare guvernul, dacă în Octombrie studenții vor sporni o nouă mișcare, de data aceasta nu pentru a se introduce „numerus clausus“, ci pentru reorganizarea vieții universitare ? Cu alte cuvinte, ce va face guvernul dacă studenții, în unanimitate, vor refuza să intre la cursuri până nu se vor înființa laboratoare, cămine, cantine, etc.? O mișcare de soiul acesta va fi perfect îndreptățită, și își va păsi sprijinul nu numai în toată lumea românească, dar chiar și în d> cât ceașcă. Și ea, după toate aparențele, va trebui să vie, faci prea e gravă problema și prea își dă puțin interes actualul guvern pentru a o rezolva, 5 I ŰSO -Leul iar a scăzut la Sofia,—azi el abia dacă mai valorează pe jumătate cât lera bulgară. N’ar putea prea competințele d. Vintilă să se ducă să’nvețe măcar un an de zile meșteșugul de ministru de finanțe în Bulgaria? * D. Vintilă Sassu a vorbit în parlament ca să-și susțină legea de înfrânare a speculei. Și iarăși d-sa a „dovedit“ că în România viața e eftină, industria e în floare, fanarul o duce minunat de bine etc., etc. In aceiași clipă se închidea numai în Capitală trei mori și se anunța că nu mai e pâine, ifin „Viitorul“ un INGINER AGRONOM se ocupă pe două coloane de Instalarea nouilor Episcopi în Basarabia. Credem că un agronom ar fi putut găsi altceva de studiat în provincia de peste Prut. Se vede însă că toți s’au molipsit de la competința d-lui Vintilă, inginer, care se ocupă cu atâta succes de cele economice. După ce și-a asigurat monopolul transporturilor de lemne pe C. F. R Primăria Capitalei anunță că nu se va aproviziona, cu combustibil decât pe ea însăși, și că deci populația trebue să se aprovizioneze singură. Cum? când C. F. sunt numai la dispoziția Primăriei. Și-apoi dacă-i așa ce-i mai trebue populației Primăriei INT. „Intereií Sesiunea parlamentară a fost prelungită cu încă patru zile, pentru ca guvernul să-și mai poată trece câteva legi de mare importanță. Numărul acestor legi e mai mare decât numărul zilelor cu cari a fost prelungită sesiunea, — așa încât fiecare din acele legi, cari n’ar trebui votate decât după largi discuții și examinări în vederea perfecționării lor, nu va putea ocupă nici măcar o ședință întreagă. O asemenea vitesă a votărei e mai primejdioasă cu mult și altfel, decât vitesa automobilelor ucigașe de pe șoselele din imediata apropiere a Capitalei* * 1. A legifera cu atâta iuțeală înseamnă a nu fi tras nici un fel de învățământ din pățania ministrului de Justiție, căruia, pentru ca să-l poată momentan salva, primul-ministru i-a făcut rușinea să declare majorităților că ’n schimbul votării va veni la toamnă cu o lege ca lumea, studiată. Ce conțin legile votate în așa fel nu știu, nu au timpul să afle nici chiar cei chemați să le voteze. Nu mai departe decât ieri la Senat, un parlamentar a declarat că nu a putut lua cunoștință în întregime de o lege, — și încă o lege de importanța celei împotriva speculei, care tulbură atât de adânc valurile comerțului onest fără să poată înfrâna pe cel neonest, — fiindcă legea n’a fost „discutată“ nici măcar cinci minute în secțiuni. Cine poate socoti haosul pe care asemenea legi cari n’au putut, din lipsă de timp pentru examinare, lua o formă mai apropiată de perfecțiune, îl vor provocă la aplicarea lor ? Și, mai ales, cine-i poate preîntâmpina sau normaliza apoi iar starea de lucruri ? Și toată foria aceasta a votărei, fiindcă mult pregătitul domn Vintilă Brătianu, în loc să fie pregătit cum se lăudă, la dictatura vieței economice a țării, n’a izbutit decât să pregătească în ultimele clipe ale unei sesiuni o serie de legi din care, intrând în opoziție, să poată trage, ca financiar toate foloasele „legale“. Opera nefastă a acestei nenorociri naționale care se chiamă Vintilă Brătianu, se simte clar și aci ca în toate celelalte ramuri de activitate generală sub regimul liberal. Dar nu numai felul de a-și trece legile este atât de neobișnuit, atât nepermis în nici o altă țară din lume. Pentru a-și consacra sub formă de lege, toate interesele, d. Vintilă Brătianu nu cunoaște nici un fel de piedică. Principii universalmente respectate ca de esență pur constituțională, intangibilă, indiscutabilă, — n’au nici o valoare sub acest regim, sunt călcate în picioare. Dreptul sacro-sanct al proprietății nu poate sta în calea ministrului întregei vieți economice a țării, — iar de principiul tot atât de necesarmente sancro-sanct al autorității lucrului judecat, de pildă, d-sa nici nu vrea să audă. Ideia, voința sa interesată măcar să satisfacă eronate crezuri de ordin economic, primează orice principiu constituțional, înfrânge oricare din drepturile primordiale ale omului, răstoarnă așezăminte de drept stabilite de inteligența și experiența secolelor. Ori ce vrea d. Vintilă Brătianu trebue să se facă, chiar pereat mundus, așa cum vrea d-sa. Nimic nu poate prima această voință, nimic n’o poate îngrădi în reguli fixe, nimic nu-i poate sta în cale. Nici când și nici măcar dictatura armată nu a dat vreo atât •Ia țarii“ de puternică pildă de cinism, sau de inconștiență. Fiindcă întotdeauna d. Vintilă Brătianu își justifică nelegiuirile cari le legiferează, bătându-se în piept cu pumnii patriotismului cu buna sau cu rea credință rău înțeles. De pildă, Marți la Cameră, când chiar un membru al majoritate, făurite anume ca să voteze fără să murmure, dacă nu chiar și fără să priceapă, i-a atras atențiunea că în legea d-sale asupra lichidării bunurilor supușilor inamici sunt dispozițiuni care înfrâng principiul autortății lucrului judecat, d. Vintilă a răspuns : „Când am făcut legea am avu în vedere interesele superioare ale Statului. Și nu puteam să ne împiedecăm de teorii sentimentale de principii juridice“. D. Vintilă, în cinismul ori inconștiență își închipue că servește interesele superioare ale Statului, când face o lege care răstoarnă principiile juridice cele mai elementare ? Ba mai mult își închî spue că aceste principii sunt la alcătuirea unei legi, tot atât de ne- ținut în seamă ca și orice neînsemnată teorie sentimentală? A cărea în picioare asemenea principii juridice este a întrona literalmente anarhia. Așa își închipue d. Vintilă că se servesc interesele superioare ale Statului ? Aceasta e esența activității vintiliste a regimului, care votează legi anarhice cu o viteză atât de mare încât votanții nu au nici măcar timpul să le citească odată în întregime, necum să le pătrundă toate dedesubturile. Dar indiferent dacă d. Vintilă e de bună sau de rea credință, d-sa. constitue astfel o adevărată calamitate pe capul țării. Spre refacerea lentului aliat LONDRA, 6 (Rador)* — I« așteptarea nolol germane, al cărei conținut se sideră că va însemna un «regres față de trecutele »resmneri, cercurile »olitice urmăresc cu cei în*d mare interes conversațiunile care au început astăzi la Bruxelles Surre sefii guvernelor francez și belgian și ar putea fi. trandul de plecare pentru refacerea frontului unic aliat. Carbinetul englez va examina astăzi situația îar Lordul Curzon va face mai rulel declarații de camera Lorzilor cu privire la chestiunea reparațiilor, așa încât punctul de vedere enalon să poată fi cunoscut la tint;; la Bruxelles. Cercurile politice din Bruxelles urmăresc de asemenea cri atan de refacerea frontului aliat; se afirmă chiar că guvernul feelalan își va exprima la actuala conversație cu reprezentanții francezi, dorința că să sa dea guvernului englez priieja! de a se alătura răspunsului pe care Franța și Anglia £ l vor da nouilor propuneri germane. ■« **.«**, «li » & * Mărirea fazalor poștale si Germania Berlin 6. (Rador). — Conform dispoziției Ministerului de Finanțe, administrația poștelor anunță că cu începere de la 1 Iulie o colosală sporire a taxelor poștale, cari vor fi de 400—700 la sută față de taxele actuale. Cinematograf Fapte și gânduri TIU PP.rEDURX nefiind îndepîî lîta, procesul se amână! Șî amanarea e pentru minimum trei ani, când afurisita de procedurar nu'I complectă șî așa merg serurile î n an, doi... sau mai huiți. DUPĂ CUM DEVINE CAZUL!.„ vorba lui Cragiale. Fiindcă, vezi d'ta, ca să judeci, t í trebue acte multe, certificate, blaratii de martorî, audiere, cufruntare, descindere, cerceta je, expertize șî, cate toate alea, lui’el risci să judeci prost și să Nedreptățești lumea, care vine cu atâta încredere injustiție ! j Sî cu toate astea, atâtea senzui de Brown e se reformează de Curtea de apel șî de cea de Casatîe ! de Și tot boclucul îl face afurisita procedură. înțeleptul Solomon, judeca fără ea șî judeca bî* ne; astăzi se pare că legile noastre nu vor să lase pe solomonii noștri să judece ci prevăd sute și mii de formalități care, până la urmă se și întunecă dreapta judecată căci trebue să răsfoiască dosare de sute de pagini cu tot felul de piese care se bat cap în cap șî să asculte avocați iscusiți care î zăpăcesc mintea de nu mai se poate omul regăsi spre a-și da seama cine o fi având dreptarte dintre cei cu pricina.. Parcă înadins legiuitorii noș*tri pun atâtea, formalități că dor să nu se mai încumete nimeni să se apuce de procese. Hotărît lucru oamenii șî parcă noi românii, mai mult ca alți Semeni ai noștri, au un dar na* tural de a*șî complica viața, de a*și complica traiul, treburile, poftele, plăcerile... ori ce! Șî celebra PROCEDURA nu este numai apanajul legiștilor șî a celor ce sunt chemați să îndrepteze și să ușureze relațiile între oameni; ea este acelașî peste tot, la toate ministerele, la toate autoritățîle. Nu poți să faci un pas să nu te lovești de formele ce trebuesc îndeplinite dar care nu se mai sfârșesc. Nimeni nu se înhamă la o operă de simplificare, de descentraliste, ...de ușurare ! Toți cei ce vin noi, adaugă mereu la greutăți... fiindcă nu mai avem încredere în nimeni și în nimic. Toți sunt hoți, toți sunt mincinoși, este adagiul de la care pornesc făuritorii de legi și regulamente sau de disposițiuni administrative și dacă avem a face cu o astfel de clientelă, apoiu, vezi bine, că trebue să luăm o mie de măsuri și să deschidem ochii de zece mii de ori până când să dăm un verdict. Justiția și administrația publică suspectează pe toată lumea și legile nu lasă nimănui nici o inițiativă... iată unde am ajuns în secolul al douăzecilea ! Și cu toate astea câți din cei disperați de atâta procedură nu sunt îndreptățiți să apuce altă cale care să le scurteze drumul ! Cunosc atâtea cazuri... și cine nu cunoaște câteva? Ce vroiți să facă bieții oameni dacă PROCEDURA e atât de complicată, PROCEDEAZĂ șî ei in consecință ! Cer scuze cititorilor, că sunt nevoit să introduc în CINEMATOGRAFUL de astăzi, un aliniat care să referă la stomacul tău, care nu are astâmpăr nosnici măcar o zî pe lună ! O fac ca să n’am traiu rău cu prer ® £t& care știind că Scriu lagazete, m’a somat să vorbesc și de necazurile ei de toate zilele-Ea nu poate înțelege pentru ce in piață nu e carne, nu's găini șî nici ouă, sau zarzavat iar la Ciobanui, Dragomir — și ceilalți băcani din Calea Victoriei și celelalte străzi principale. Se găsesc asemenea articole alimentare, care nu intră în cadrul negoțului de băcănie ! Eu ram explicat că sunt cetățeni care nu se pot deștepta de dimineață, ca sa viziteze halele și ei își plătesc dulceața somnului matinal, prin plus vaduta ce le-o cere magazinele de coloniale. Dar cu femeea gospodînă nu te poți juca de-a plus valutar.. ea înțelege să cumpere de la băcan băcănie și de la piață carne și zarzavat!.. iar eu ca să scap de cicăleală, iam promis c’am să întreb prin EPOCA pe d- primar, de ce nu pune o dată ordine în desfacerea produselor, ca să fim scutiți de a merge șî noi la Cîobanu să găsim ce nu se mai află prin piată... dis de dimineață ? "In mersul necontenit al vremurilor oamenii își schimbă pe nesimțite multe din moravuri sau din obiceiuri — Schimbare care în unele cazuri e în bine, în altele în rău. Sunt însă câte unele apucături care rezistă multă vreme și cu greu se înlocuesc cu altele. Te întâlnești cu un cunoscut pe stradă teu la cafenea, la tine ai casă teu la birou și ești obligat să-i urezi să-i fie ziua bună și sa-i strângi șî mâna. Cum ziua e împărțită șî ea în patru subdiviziuni inegale DIMINEAȚA, ZIUA, SEARA șî NOAPTEA trebuie să observi să nu zici bună dimineața, pe la prânz, nici noapte bună pe ’nserate! Ce s’ar întâmpla oare dacă fiecare din noi, n’am primi cele 3—,400 de urări ca să ne fie dimineața bună !, ziua bună!, seara bună și noaptea bună !? Eu zic că nu s’ar schimba cu nimic viața noastră de toate zilele, după cum nu ne ferește nici de pierderile la bursă, la curse sau în afaceri, urările acestea, fără nici un sens decât al unei politeți sau servilism, rămas din vremuri de demult. Cu strângerea mâinelor e și mai prost căcî unii musculoși îți rup degetele iar alții sunt atât de transpirați ! Și totuși surd sigur că primului amic — pe care-l voiu întâlni după ce voiu termina de scris — îi voiu zice buna seara și mașina] îi voiu întinde și mâna! fi. « *«ț «m*» •**•* •» «*»**«»*«se**«»