Epoca, iunie 1923 (Anul 42, nr. 123-148)

1923-06-08 / nr. 129

J. 1. C. A­ NUL XIII — 5o. m Ai^iulv A1 li 3 O* i.c*f war ■srKasetsasKmxmavmtmmmtm In foati tara s 4 a pl 3 GÎVSMB1 ÜB! N­ 1 ti?® 5s# fee» ^4 to & ’ & lt"' asa w ® w­SNe Im & 3 © Bl A M E'H T E : P© sast spí «*■••■■»>■ !>©* țj ISJS^Ü *«•«»«••*• 99 țț 3 „ »••■••»•»* 99 Pentru străină în fi © ® qS șase sate Preoții, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 tei, pe 6 luni 100 lei 4 PAGINI nn­i"’i­ iTir Mm Fondator : NICOLAE FILIPESCU >me.w 8 Jimio 1928 «tfi’Vi.wMMH­araHOf ® te strainsfiaso : 2 LEI EXEMPLARUL ANUSICIURI: Se primesc la administrația ziarului și m — toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORS ES Ho. 70, Efa|uS S Telefon 7 30 „VerdimülPăcei în lupte cea mare dintre ■Franța și Germania, luptă an­gajată cu atâta vehementă în Fuhr, acest Verdim al păcei“ cum îl numește Tardieu, Fran­ța stă neclintită pe terenul solid, al drepturilor sale in­contestabile, în fața Germaniei care, spumegând de mânie și de ură, neputicioasă, redublea­­ză virulenta perfidiei sale tra­diționale. In orbirea ei păti­mașe scoțând prostește imposibilă amnezie universală­ c­u Germania, a îndrăznit să evoa­­­ee până și blândeța (l) cu care Bismarck, supranumit „Cance­larul de fieri” tocmai din cau­­za rigiditătei metodelor sale, ar fi tratat Franța în înfrân­gerea de la Sedam înfrângere pecetluită prin pacea de la Franckfurt și prin umilințele de la Versailles. De­și insinuă­rile germane nu au putut impre feiona pe nimeni, fiind vorba­­ de fapte prea recente și prea b bine cunoscute, totuși Franța, prin glasul autorizat al d-lui Poincaré s’a grăbit să răspun­dă, „à la maniere ixangaise“, restabilind adică adevărul isto­ric așa cum rezulta din fapte, iar nu din denaturarea lor. In această luptă titanică, cea ce dă Franței o superioritate zdrobitoare, nu-i numai forța sa materială — indiscutabilă de altfel — dar este mai ales forța sa morală pentru că ea luptă pentru întronarea unui regim de dreptate, în care principiile ce sunt la baza in­dependenței tuturor națiunilor să fie respectate, pacea să fie asigurată și pagubile pricinui­te de deslănțuirea intempesti­vă a forței brutale, să fie repa­rate-în nenumărate rânduri, Fran­ța a arătat cu preciziune ce vrea, prin ocuparea Ruhr-ului, și toate zvârcolirile germane n’au reușit să o facă să devie­ze nici cu o iată de la linia sa de conduită și de la scopurile ce urmărește. Vorbind acum de curând la Mulhouse, iată ce spunea î­n această privință, însuși d. Milerand președinte­le republicei Franceze: „Nici un gând ascuns nu există în această acțiune a Franței- Ea vrea ce i se dat­or­eș­te și va obține Ea a uins mâna pe un nas, tocmai pentru că nu î­și plătea ce i se datorează. Ea va­­ lăsa gajul din mână numai contra plată și nu înainte“. Pentru nu știu a câta oară. d. Poincaré, la banchetul franco­­belgian de la Paris, spunea la rândul său: „Stă în nutința gu­vernului din Berlin, de a se op­ri pe »anta ne care luneca, sau de a arunca țara întreagă intr’o înspăimântătoare catas­trofă. Cât despre noi, navem de­cât să așteptăm cu încre­dere și cu sânge rece; noi avem gajuri in mână- Este datoria [debitorilor noștri de a ne face «ierte sî de a se ține de cu­vânt“. Precis și categoric, atât­­ d­e precis si atât de categoric ,în­cât se pare că șî Germania fie început să priceapă.. Era și­­ timpul- Intr’adevăr, ea a avut­­ ocazia să vadă ori de câte ori p’a pus chestiunea* — acum în urină cu ocazia creditelor pen­tru Ruhr, — că pe de oparet, Franța întreagă, fără deosebi* jre de partide, susține cu tărie ivemul în această operațiu­­ne că înțelege să cu­leagă toate roadele sforțări­­­r sale, dar pe de altă parte glasuri autorizate, ca acelea al lui Tardieu, colaboratorul de altă dată a lui Clemancau și succesorul probabil al lui Poincaré la prezidenția consi­liului de miniștri, sau iscat in parlament pentru a critica me­todele aplicate în Ruhr de de guvernul Poincaré, PENTRU CA N’AR FI DESTUL DE VI­GUROASE. Rezultă, dar neîndo­elnic — și Germania nu putea să nu priceapă — că guvernul francez ar fi răsturnat numai in cazul când politica sa din Ruhr ar fi lipsită de energie și de tenacitate, șî că în ca­zul acela va veni un guvern Tardieu ale cărui metode putem întrevedea și ce o aș­te­teptă pe Germania, în cazul a­­cesta, putem ști de pe acum. Astfel stând lucrurile, nu putem crede că Germania va aștepte un guvern Tardieu pen­tru a termina conflictul din Ruhr și credem din potrivă, și sunt destule indicii în acest sens, că ea caută, în mod se­rios de data aceasta, o eșire grabnică din situația imposibi­lă în care, urmând sfaturile ureî­ sale înverșunate, — sin­gură s’a înăpoțit- Se atribue chiar. Cancel­ului Cuno urmă­toarele reflexiuni, care tră­dează îngrijorarea­ . Dacă am ceda Franței, ris­căm să pierdem Bavaria. Dacă am ceda Bavaria riscăm să pier­dem Ruhrul. Numai dacă nu le-am pierde ne amândouă de­odată!’’. Autentice sau nu. A­­ceste cuvinte exprimă adevă­rul. Prin decretarea rezistenței pasive în Ruhr, s’a întărit par­tidul naționalist și guvernul bavarez ; rezultatul este­ că șe­ful guvernului bavarez și șe­ful naționaliștilor din Reich­stag somează guvernul­­ Reich­­ului să nu facă nici o conce­siune Franței­ Pentru prelungi­rea rezistenței pasive s’a sub­venționat din gros marea in­dustrie germană; rezultatul este­ că marii industriași pun astăzi guvernului, carete ne­voit — într’o formă cam in­solită — să recurgă la concur­sul lor. condițiuni imposibile. Guvernul german se găsește așa­dar, din propria sa vină, într’o foarte grea dilemă- Nu știm cum va eși din ea, dar știm că nu va mai putea întâr­zia în această situație. Este mai probabil că va ceda și că va cădea la înțelegere cu Fran­ța și astfel Ruhr-ul frământări­lor titanice va deveni, după vorba lui Tardieu „Verdictul păcei“ definitive- V! Camera franceză și atentatele regaliste PARIS, 8 (Rador). — La în­­ceputul ședinței de eid. Came­ra a votat afișarea discursuri­lor pronunțate in ziua de 1 Iunie de d-nii Herriot, șeful­­ partidului radical, și Emma­nuel Brousse, republican mo­derat, cari au veștejit atenta­tele comise de „Camelots du Roy” Afișajul discursului d-lui Herriot a fost votat cu 280 vo­turi contra 213, al domnului Brousse cu 520 voturi contra 1i. Camera a votat apoi cu 378 voturi contra 81 afișarea dis­cursului ministrului de inter­ne, care a anunțat că se vor lua măsuri în contra acestor atentate- Eu leg­, ei legalitate Activitatea politică a unui gu­vern, fie el chiar de cea mai pură esență liberală, poate fi judecată cu părtinire, chiar împotriva dovezi­lor simțitoare și netăgăduite de construcție pozitivă. Nimic de spus. Subiectivismul în politică este esențial și determinant. Este dacă vroiți, fundamentul acțiuni­lor politice. Ide­ea politică care ca­ută să fie legiferată, aplicată și nu poate să fie obiectivizată în în­țelesul strâmt al cuvântului. A­­ceasta ar însemna suprimarea ei. Sufletul cald, sau potolit tempera­mental năvalnic ,‘au calculat, stă­ruitor și neapărat, colorează și sprijină, raționamentele politice. Sunt lucruri elementare, toate a­­ceste constatări, pentru a insista asupra lor. Socotesc însă că oricât subiectivism am dovedi în judeca­ta activității politice a partidului liberal ori­câtă pasiune orbitoare am arăta și or câtă necruțătoare sancține am rosti păcatelor ne­norocitului regim pe care îl trăim îngăduința noastră rămâne fără margini. De aceia istoria politică a vremii noastr­e, trăită și înscrisă în linii adânci, pe răbojul pe care îl va cerceta și judeca urmașii ge­nerației noastre, avem datoria, zi de zi, să o arătăm și să o mărturisim sincer și loial, în toate micimile ei, ca și în toată grandoarea ei. Și încă, de aceia, nimic nu este ne­folositor să se rețină din întâmpi­nările, observările și protestările săvârșite în zilele noastre, împo­triva monstruozităților acelora cari au datoria să ne guverneze cu omenie și cu sinceritate, o constatare, ca multe altele și care caracterizează sistemul în­treg. Greutățile materiale de trai rezultate din răsturnarea echili­brului economic, au cerut, legiui­torului liberal un discernământ și o putere de sinteză deosebită. La această nevoie, parlamentul și guvernul liberal au răspuns cu un noian de legi. Dacă ar fi să cău­tăm o formulă sintetică și lapida­ră de caracterizare a regimului li­beral, cu privire la opera lui de consolidare în domeniul financiar, economic, agrar, cultural, indus­trial, comercial și administrativ, cea mai plastică tot se pare aceia de nebunie legislativă. S’a crezut, o clipă de unii, mai mult timp și statornic de atâția alții, că o lege un pax­agraf, ieșit din truda minții unui prozelit cu sârg strâmt și e­­roic, poate îndrepta o dur­eroasă stare de fapt. Și s’a stărxuit, din naivitatea unora și din încăpățâ­narea altora pe acest drum socotit a fi cel bun și folositor. Rezulta­tele se cunosc cu pr­isosință. Haos și dezorganizare peste tot locul. Și totuși coloanele oficiosului libe­ral, sunt pline de osanale ridicate activității rodnice a parlamentu­lui și guver­nului, care a săvârșit o așa de laborioasă operă de legi­ferare. In minimum de vreme și de sforțare. Căci dacă legile cari au fost redactate și votate, să so­luționeze conflicte adânci între di­­f­eri­tele interese sociale antagoni­­ce, au trecut atâta de repede și fără multe disensiuni, asta se da­­tor­ează împrejurării, că ele au fost așa de bine alcătuite, încât foarte puține modificări s’au im­pus. Riscăm tenenziș, amici, nu legi. Nu. Nevoile dureroase și stringente, interesele ineluctabile și proble­mele de politică generală nxx și-au găsit­ totdeauna solixiti­nea fireas­că în textele legii. Ci în legaltate. Adică în convingerea nezdruncinată a respectului necondiționat și a aplicațiunii adevărate a legilor acelora chemate să răspu­idă cin­­­stit și atât cât este cu putință, ne­voilor mari ale colectivității. Nu legi. Ele sunt de ajuns. Ci legali­tate. Cf. paza statornică și neșo­­văestoică a legi­lor cari sunt și câte SUI ! ION V. GRUIA Brutalifa­ti Fli­zits E evident că, dacă sunt depu­tați guvernamentali și deputați din oposiție în Parlament, așa cum a fost ales dar mai ales cum i se desfășură și de­și lucrările, sunt însă unii deputați — nici guvernamentali, nici oposifioniști — cari nu merită banii cu cari țeara despăgubește pe oratorii, bărbați politici și spectatori, tri­miși în Parlament. In afară de câțiva tineri studioși, bărbile albe sau negre ale Par­lamentului sunt toate reduse la acelaș nivel moral fie că sunt pieptănate de profesori universi­tari, fie că sunt dărăcite de țăra­­ni de la munte cu degetele cocâr­jate pe ciomagul de­pășit oile. Ori­cât ar zice unii că se diferen­țiază de ceilalți aceiaș brutalitate răpesită îi caracterisează. Pot trece neobservate prin Par­lament toate protestele contra a­­buzurilor administrative, orice chestie personală când se referă la persoana altuia, dar când e vor­ba de distrus popularitatea vre­unuia care eclipsează, atunci și ciobani și profesori fac din acest conflict grosolan torente de eloc­­are numai pentru că nivelul vieței noastre culturale a scăzut prin amestecul atâtor nepregătiți și nechemați în viața politică să asistăm la atâta incoherență? Da, și din alt motiv. La noi nu acțiunea ci ambiții­le, capriciul în sine, conceput gro­solan, trivial, e scop pentru acti­vitate politică. Pentru a o face nu se cere de­cât­­ încăpățânarea, re­­sistența brută, brutalitatea ropo­­sită contra acelora cari vor să întroneze alte moravuri. In discu­ții s’ar putea să ajungi la puncte comune cu adversarul, dar când acesta îți e adversar numai fiindcă că așa îi dictează ambițiile lui, cum se mai poate sta de vorbă cu astfel de oameni? Și astfel su­ispiciunea parla­mentară — opozanții guverna­mentali — fac parte din normali­tatea unei vieți politice decăzute. N. IORGU Șgg * * o * * ■ • * « »I« Tratativele acglo­ n­e Londra, G. (Rador). — Ziarele comentând a doua notă engleză că­tre Rusia scriu că din cuprinsul no­tei reese că Lordul Curzon refuză deocamdată posibilitatea unei între­vederi cu Cicerin, cel puțin atâta timp cât chestiunea propagandei și a despăgubirilor nu vor fi fost clari­ficate. Numai atunci ambii miniș­trii de externe vor putea vorbi în chestiunea recunoașterii guvernu­lui sovietelor. Roma. 6. — (Din Moscova) Ziare rele rusești acuza Anglia de a in­cerca să determine o ruptură ru­­so-engleză. Consiliul general al Sindicatelor pan-ruse a trimis un apel partidului muncitor englez cerând să facă tot posibilul pentru a evita o ruptură ca aceasta. * Reorganizarea vieții universitare O viitoare mișcare studen­țească la sfârșit, studenta s'au liniștit. Examenele se vor ține și astfel anul școlar nu va fi pierdut. Ră­mâne însă chestiunea îmbunătăți­rii traiului studenților și reorgani­zarea vieței universitare. Guver­nul a promis că va clădi noi că­minari, va înființa cantine, cli­nici biblioteci, etc. dar până în prezent vedem că nu a făcut ni­­mc. La cămine și cantine e a­­ceiași mizerie, laboratoarele sunt tot atât de insuficiente, iar „ari­pa Universității“ e încă neispră­vită. Pe timpul verii, suntem siguri că guvernul nu va face nimic. Va veni toamna, și cursurile vor re­începe în aceleași triste condiții ca în anul acesta. Și întrebăm a­­tunci: ce va zice oare guvernul, dacă în Octombrie studenții vor sporni o nouă mișcare, de data a­­ceasta nu pentru a se introduce „numerus clausus“, ci pentru re­organizarea vieții universitare ? Cu alte cuvinte, ce va face guver­nul dacă studenții, în unanimi­tate, vor refuza să intre la cursuri până nu se vor înființa laboratoa­re, cămine, cantine, etc.? O mișcare de soiul acesta va fi perfect îndreptățită, și își va păsi sprijinul nu numai în toată lu­mea românească, dar chiar și în d­> c­ât ceașcă. Și ea, după toat­e aparențele, va trebui să vie, faci prea e gravă problema și prea își dă puțin interes actualul guvern pentru a o rezolva, 5 I ŰSO -Leul iar a scăzut la Sofia,—azi el abia dacă mai valorează pe ju­mătate cât lera bulgară. N’ar putea prea competințele d. Vintilă să se ducă să’nvețe mă­car un an de zile meșteșugul de ministru de finanțe în Bulgaria? * D. Vintilă Sassu a vorbit în parlament ca să-și susțină legea de înfrânare a speculei. Și iarăși d-sa a „dovedit“ că în România viața e eftină, industria e în floa­re, fanarul o duce minunat de bi­ne etc., etc. In aceiași clipă se închidea nu­mai în Capitală trei mori și se anunța că nu mai e pâine, if­in „Viitorul“ un INGINER A­­GRONOM se ocupă pe­ două coloa­ne de Instalarea nouilor Episco­­pi în Basarabia. Credem că un agronom ar fi putut găsi altceva de studiat în provincia de peste Prut. Se vede însă că toți s’au molipsit de la competința d-lui Vintilă, inginer, care se ocupă cu atâta succes de cele economice. După ce și-a asigurat monopo­lul transporturilor de lemne pe C. F. R Primăria Capitalei a­­nunță că nu se va aproviziona, cu combustibil de­cât pe ea însă­și, și că deci populația trebue să se aprovizioneze singură. Cum? când C. F. sunt numai la dispoziția Primăriei. Și-apoi dacă-i așa ce-i mai trebue popu­lației Primărie­i INT. „Intereií Sesiunea parlamentară a fost prelungită cu încă patru zile, pen­tru ca guvernul să-și mai poată trece câteva legi de mare impor­tanță. Numărul acestor legi e mai mare de­cât numărul zilelor cu cari a fost prelungită sesiunea, — așa încât fiecare din acele legi, cari n’ar trebui votate decât după largi discuții și examinări în ve­derea perfecționării lor, nu va pu­tea ocupă nici măcar o ședință în­treagă. O asemenea vitesă a votărei e mai primejdioasă cu mult și altfel, decât vitesa automobilelor ucigașe de pe șoselele din imediata apro­piere a Capitalei* * 1. A legifera cu a­­tâta iuțeală înseamnă a nu fi tras nici un fel de învățământ din pă­țania ministrului de Justiție, că­ruia, pentru ca să-l poată momen­tan salva, primul-ministru i-a fă­cut rușinea să declare majorități­lor că ’n schimbul votării va veni la toamnă cu o lege ca lumea, studiată. Ce conțin legile votate în așa fel nu știu, nu au timpul să afle nici chiar cei chemați să le voteze. Nu mai departe decât ieri la Se­nat, un parlamentar a declarat că nu a putut lua cunoștință în între­gime de o lege, — și încă o lege de importanța celei împotriva spe­culei, care tulbură atât de adânc valurile comerțului onest fără să poată înfrâna pe cel neonest, — fiindcă legea n’a fost „discutată“ nici măcar cinci minute în sec­țiuni. Cine poate socoti haosul pe care asemenea legi cari n’au putut, din lipsă de timp pentru examinare, lua o formă mai apropiată de per­fecțiune, îl vor provocă la aplica­rea lor ? Și, mai ales, cine-i poate preîntâmpina sau normaliza apoi iar starea de lucruri ? Și toată foria aceasta a votărei, fiindcă mult pregătitul domn Vin­­tilă Brătianu, în loc să fie pregătit cum se lăudă, la dictatura vieței economice a țării, n’a izbutit decât să pregătească în ultimele clipe ale unei sesiuni o serie de legi din care, intrând în opoziție, să poată trage, ca financiar toate foloasele „legale“. Opera nefastă a acestei nenoro­ciri naționale care se chiamă Vin­­tilă Brătianu, se simte clar și aci ca în toate celelalte ramuri de ac­tivitate generală sub regimul libe­ral. Dar nu numai felul de a-și trece legile este atât de neobișnuit, atât nepermis în nici o altă țară din lume. Pentru a-și consacra sub formă de lege, toate interesele, d. Vintilă Brătianu nu cunoaște nici un fel de piedică. Principii universalmente respec­tate ca de esență pur constituțio­nală, intangibilă, indiscutabilă, — n’au nici o valoare sub acest re­gim, sunt călcate în picioare. Dreptul sacro-sanct al proprietății nu poate sta în calea ministrului întregei vieți economice a țării, — iar de principiul tot atât de nece­sarmente sancro-sanct al autorită­ții lucrului judecat, de pildă, d-sa nici nu vrea să audă. Ideia, voința sa interesată mă­car să satisfacă eronate crezuri de ordin economic, primează orice principiu constituțional, înfrânge ori­care din drepturile primordiale ale omului, răstoarnă așezăminte de drept stabilite de inteligența și experiența secolelor. Ori ce vrea d. Vintilă Brătianu trebue să se facă, chiar pereat mundus, așa cum vrea d-sa. Ni­mic nu poate prima această voin­ță, nimic n’o poate îngrădi în­ re­guli fixe, nimic nu-i poate sta în cale. Nici când și nici măcar dic­tatura armată nu a dat vre­o atât •Ia țarii“ de puternică pildă de cinism, sau de inconștiență. Fiindcă întotdeauna d. Vintilă Brătianu își justifică nelegiuirile cari le legiferează, bătându-se în­ piept cu pumnii patriotismului cu buna sau cu rea credință rău în­țeles. De pildă, Marți la Cameră, când chiar un membru al majoritate, făurite anume ca să voteze fără să murmure, dacă nu chiar și fără să priceapă, i-a atras atențiunea că în legea d-sale asupra lichidă­rii bunurilor supușilor inamici sunt dispozițiuni care înfrâng principiul autortății lucrului judecat, d. Vin­­tilă a răspuns : „Când am făcut legea am avu în vedere interesele superioare ale Statului. Și nu puteam să ne îm­piedecăm de teorii sentimentale de principii juridice“. D. Vintilă, în cinismul ori incon­știență își închipue că servește in­teresele superioare ale Statului, când face o lege care răstoarnă principiile juridice cele mai ele­­­mentare ? Ba mai mult își închî­ s­pue că aceste principii sunt la al­cătuirea unei legi, tot atât de ne- ținut în seamă ca și orice neîn­semnată teorie sentimentală­? A cărea în picioare asemenea­ principii juridice este a întrona li­­teralmente anarhia. Așa își în­­­chipue d. Vintilă că se servesc in­­teresele superioare ale Statului ? Aceasta e esența activității vin­­tiliste a regimului, care votează legi anarhice cu o viteză atât de mare în­cât votanții nu au nici mă­car timpul să le citească odată în întregime, necum să le pătrundă toate dedesubturile. Dar indiferent dacă d. Vintilă e d­e bună sau de rea credință, d-sa. constitue astfel o adevărată cala­mitate pe capul țării. Spre refacerea l­entului aliat LONDRA, 6 (Rador)* — I« așteptarea nolol germane, al cărei conținut se sideră că va însemna un «regres față de trecutele »resmneri, cercurile »olitice urmăresc cu cei în*d mare interes conversațiunile care au început astăzi la Bruxelles Surre se­­fii guvernelor­ francez și belgian și ar putea fi. trand­ul de plecare pentru re­facerea frontului unic aliat. Car­binetul englez va examina as­­­tăzi situația îar Lordul Curzon va face m­ai rulel declarații de camera Lorzilor cu privire la chestiunea reparațiilor, așa în­cât punctul de vedere enalon să poată fi cunoscut la tint;; la Bruxelles. Cercurile politice d­in Bruxel­les urmăresc de asemenea cri atan d­e refacerea frontului a­liat; se afirmă chiar că guver­­nul feelalan își va exprima la actuala conversație cu repre­­zentanții francezi, dorința că să sa dea guvernului englez priieja! de a se alătura răspun­sului pe care Franța și Anglia £ l vor da nouilor propuneri­­ germane. ■« **.«**, «li » & * Mărirea faza­lor poș­­tale si Germania Berlin 6. (Rador). — Conform dispoziției Ministerului de Finanțe, administrația poștelor anunță că cu începere de la 1 Iulie o colosală­ sporire a taxelor poștale, cari vor fi de 400—700 la sută față de ta­xele actuale. Cinematograf Fapte și gânduri TIU PP.r­EDURX ne­fiind îndepîî lîta, procesul se amână! Șî ama­­narea e pentru minimum trei ani, când afurisita de procedu­­rar nu'I complectă șî așa merg serurile î n an, doi... sau mai huiți. DUPĂ CUM DEVINE CA­ZUL!.„ vorba lui Cragiale. Fiindcă, vezi d'ta, ca să judeci, t í trebue acte multe, certificate, b­laratii de martorî, audiere, cu­fr­unta­re, descindere, cerceta­ je, expertize șî, cate toate alea, lu­i’el risci să judeci prost și să Nedreptățești lumea, care vine cu atâta încredere in­justiție ! j Sî cu toate astea, atâtea senzui de Brown­ ­e se reformează de Curtea de apel șî de cea de Casatîe ! de Și tot boclucul îl face afurisita procedură. înțeleptul Solo­­mon, judeca fără ea șî judeca bî* ne; astăzi se pare că legile noas­tre nu vor să lase pe solomonii noștri să judece ci prevăd sute și mii de formalități care, până la urmă se și întunecă dreapta ju­­decată căci trebue să răsfoiască dosare de sute de pagini cu tot felul de piese care se bat cap în cap șî să asculte avocați iscusiți care­ î zăpăcesc mintea de nu mai se poate omul regăsi spre a-și da seama cine o fi având dreptar­te dintre cei cu pricina.­. Parcă înadins legiuitorii noș*­tri pun atâtea, formalități că dor să nu se mai încumete nimeni să se apuce de procese. Hotărît lucru oamenii șî par­că noi românii, mai mult ca alți Semeni ai noștri, au un dar na* tural de a*șî complica viața, de a*și complica traiul, treburile, pof­tele, plăcerile... ori ce! Șî celebra PROCEDURA nu este numai apanajul legiștilor șî a celor ce sunt chemați să înd­rep­­teze și să ușureze relațiile între oameni; ea este acelașî peste tot, la toate ministerele, la toate a­u­toritățîle. Nu poți să faci un pas să nu te lovești de formele ce trebuesc îndeplinite dar care nu se mai sfârșesc.­ Nimeni nu se înhamă la o operă de simplificare, de des­centraliste, ...de ușurare ! Toți cei ce vin noi, adaugă me­reu la greutăți... fiindcă nu mai avem­ încredere în nimeni și în ni­mic. Toți sunt­ hoți, toți sunt min­cinoși, este adagiul de la care por­nesc făuritorii de legi și regula­­mente sau de disposițiuni admi­nistrative și dacă avem a face cu o astfel de clientelă, apoiu, vezi bine, că trebue să luăm o mie de măsuri­ și să deschidem ochii de zece mii de ori până când să dăm un verdict. Justiția și administrația publi­că suspectează pe toată lumea și legile nu lasă nimănui nici o inițiativă... iată unde am ajuns în secolul al douăzecilea ! Și cu toate astea câți din cei disperați de atât­a procedură nu­ sunt îndreptățiți să apuce altă cale care să le scurteze dru­­mul ! Cunosc atâtea cazuri... și cine nu cunoaște câteva? Ce vroiți să facă bieții oameni dacă PROCEDURA e atât de com­­plicată, PROCEDEAZĂ șî ei in consecință ! Cer scuze cititorilor, că sunt nevoit să introduc în CINEMA­TOGRAFUL de astăzi, un aliniat care să referă la stomacul tău, care nu are astâmpăr nos­nici măcar o zî pe lună ! O fac ca să n’am traiu rău cu prer ® £t& care­­ știind că Scriu la­­gazete, m’a somat să vorbesc și de necazurile ei de toate zilele-Ea nu poate înțelege pentru ce in piață nu e carne, nu's găini șî nici ouă, sau zarzavat iar la Cio­banui, Dragomir — și ceilalți bă­­­cani din Calea Victoriei și cele­lalte străzi principale. Se găsesc asemenea articole alimentare, ca­re nu intră în cadrul negoțului de băcănie ! Eu ram explicat că sunt cetă­țeni care nu se pot deștepta de dimineață, ca sa viziteze halele și ei își plătesc dulceața somnului matinal, prin plus vaduta ce le-o cere magazinele de coloniale. Dar cu femeea­ gospodînă nu te­­ poți juca de-a plus valutar.. ea înțelege să cumpere de la băcan băcănie și de la piață carne și­­ zarzavat!.. iar eu ca să scap de cicăleală, iam promis c’am să în­treb prin EPOCA pe d- primar, de ce nu pune o dată ordine în desfacerea produselor, ca să fim scutiți de a merge șî noi la Cîo­­banu să găsim ce nu se mai află prin piată... dis de dimineață ? "­In mersul necontenit al vremu­rilor oamenii își schimbă pe ne­simțite multe din moravuri sau din obiceiuri — Schimbare care în unele cazuri e în bine, în altele în rău. Sunt însă câte unele apucături care rezistă multă vreme și cu greu se înlocuesc cu altele. Te întâlnești cu un cunoscut pe stradă teu la­ cafenea, la­ tine ai casă teu la birou și ești obligat să-i urezi să-i fie ziua bună și­­ sa-i str­ângi șî mâna. Cum ziua e împărțită șî ea în patru subdi­­viziuni inegale DIMINEAȚA, ZIUA, SEARA șî NOAPTEA tre­buie să observi să nu zici bună dimineața­, pe la prânz, nici noa­pte bună pe ’nserate! Ce s’ar întâmpla oare dacă fie­care din noi, n’am primi cele 3—,400 de urări ca să ne fie di­mineața bună !, ziua bună!, seara bună și noaptea bună !? Eu zic că nu s’ar schimba­ cu nimic viața noastră de toate zi­­lele, după cum nu ne ferește nici de pierderile la bursă, la curse sau în afaceri, urările acestea, fă­ră nici un sens de­cât al unei politeți sau servilism, rămas din vremuri de demult. Cu strângerea mâinelor e și mai prost căcî unii musculoși îți rup degetele iar alții sunt atât de transpirați ! Și totuși surd sigur că primului amic — pe care-l voiu întâlni du­pă ce voiu termina de scris — îi voiu zice buna seara și mașina] îi voiu întinde și mâna! fi. « *«ț «m*» •**•* •» «­*»**«»*«se**«»

Next