Epoca, iunie 1923 (Anul 42, nr. 123-148)
1923-06-10 / nr. 131
ASUL ȘT II — >p. 13» in toată tara: 1 LIU EXEMPLARUL ARONAMIS TE: Pe un an . ’ . ................................Lei 300 n 6 luni ■ [UNK] [UNK] [UNK]•««■•■ ii ISC ** 3 tii» W Pentru străinătate lei Ș ase sute Preoții, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 lei, pe 6 luni 100 lei .C. 4 PAGINI Duminică 10 iunie 1923 Fondator: NICOLAE FILIPESCU In străinătate : 2 LEI EXEMPLARUL «MUNCIUNtl: Se primesc la administrația ziarului și — — toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 70, Etajul I Telefon 7 30 Datoriile în valută forte Se, pare că guvernul nostru a reușit să, desăvârșiască opera de destrucțiune în țară și în afară, prin legea pentru regularea datoriilor în valute forte, ale comercianților noștri, atât de nelalocul ei venită după consolidarea nefericit făcută, a datoriilor în bonuri de tezaur. Legea va fi intrat probabi într'o dezastruoasă vigoare atunci când scrim acestea, dar nu ne îndoim că dându-și seama de rezultatele ei funeste, ministrul comerțului va sfătui pe cel al finanțelor să impună ministrului de justiție abolirea ei- Două au fost laturile nesocotite în votarea acester legi: urna internă cu efecte economice și morale, alta externă cu urmări morale destul de grele pentru noi și cu pagube simțitoare pentru cei prejudiciați Negustorii cari au avut relații de credit cu străinătatea au fost de două categorii. Au fost negustorii cinstiți, la cari nu s’a atrofiat niciodată simțul scadenței și cari și-au plătit la timp datoriile contractate pe mărfuri , au fost însă și comercianți neonești, cari, în loc să lichideze mărfurile la prețuri mici, au așteptat scumpirea, sau au vândut numai cu câștiguri mari, fără a se gândi să plătească la data scadenței- Banii pe mărfuri fusese realizați, dar negustorii din această categorie, continuau să refuze onorarea propriilor lor semnături, cerând prelungiri peste prelungiri. S’au ridicat astfel ca din pământ, tot felul de multimilionari, cari abia își ducea dughenele până atunci, milionari ieșiți din specularea mizeriei populației din țară și a creditului țărei în străinătate. Tot capitalul realizat pe mărfurile luate pe credit era utilizat în alte întreprinderi: în automobile, montări luxoase, imobilizat sau rulat în imobile urbane și terenuri rurale, dând iluzia celor cari făceau astfel de rații, a unei bogatii. de o pecare le vine astăzi greu să se despartă.Dacă fiecare dintre negustorii cari cerșesc astăzi o lege prin care să se consacre legalitatea furtului, s’ar fi mulțumit cu puținul ce 11-1 acorda disponibilul lor sau putințele lor de desfacere si plată, astăzi nu aveam nici luxul acesta de milionari neofiți, nici scumpetea aceasta exagerată Creditul particularilor in streinătate e sdruncinat, dându-se păsuire unora dintre negustori se creiază o situație mai mult decât neplăcută acelora cari nu au eșit niciodată din linia dreaptă a corectitudinei. Pentru moralitatea generală a țărei nu trebue aplicată o astfel de lege care consfințește dreptul la protecție pentru deturnătorii de fonduri Dar în afară de efectele interne legea aduce, un noian de încurcături externe cari nu trebuiau de loc intereselor generale ale tărei, în momentele acestea când se face atâta caz de propaganda în străinătate- In Italia nemulțumirile contra felului cum înțelege România să-și achite datoriile — oficiale și particulare — s-au transformat în demonstrații similare (captura vaselor românești de comerț și punerea lor sub sechestru). In Cehoslovacia au început să îmbucnească protestele- Două ziare — din cele mari din Praga, „Narodný Listy” și „Tribuna”, ne caracterizează de bancrutat! Industriașii cari ne-au furnizat mărfurile au făcut, și ei la rândul lor uz de credit. Cum vor puta lichida cu creditorii lor atunci când la ei nu există legi de natura celei fabricate la noi? Cum vor putea, plăti dobânzile la bănci când pentru 8 și 10 la sută, angajamentul lor abia li se plătește cu câteva centime peste 7 la sută prin angajamentul românesc? Angajamentele sunt multe și situația în care ne punem e rușinoasă Pentru câțiva acoliți politici — fiindcă numai acela au putut trece o astfel de lege prin Parlamentul țărei, guvernul distruge creditul unei țări, elementul indispensabil de progres. De azi înainte nu vom mai găsi ngîv cari să ne trîmeată mărfuri in speranța unei noi legi de amânare a plăților la Paștele cailor- Ne era frică de falimentul câtorva îmbogățiți? Nu era o pagubă mare- Cu gospodaria noastră economică actuală va veni ziua când vom plăti cu de zeci de ori atâtea falimente câte am ferit astăzi de bancrută. Și atunci ne va ustura mai rău- Să se procedeze imediat la lichidarea averilor acelora cari s’au îmbogățit fictiv din specularea creditului și va fi mai bine- -0X0- i Distrugerea unui dirijabil american Washington 8 (Rador) ,— In ziua de 6 Iunie cel mai mare dirijabil militar al Statelor Unite a fost cuprins de flăcări și coin • pleet distrus în timpul unei furtuni. ,4«ts|!ite>|ufrn«4 Zona iugoslavă din portul Salonc Atena, 8 (Rador). — A sosit la Salonic comisiunea greco-sârbă, care va delimita zona liberă iugoslavă din port. Guvernul iugoslav a notificat guvernului grecesc că zona va fi la dispoziția comercianților greci, pentru a ușura relațiunile comerciale. J Sub-directorul mieu un gest frumos Deci e hotărât lucru, funia nu poate apăra nici odată pe spămurat. S* să nu mă întrebați de ce, fiindcă există, in tara o persoană foarte importanta care nu mi-o va lua în nume de rău, dacă va trebui să tac în această privință. Ni pierdem vremea în Parlamentul Românei Mari ca și aiurea cu intervenții pe cari alții li fac așa, pa sub mână, fie în cabinetul ministrului de externe, fie în al celui de justiție. Acolo unde nu ar trebui să coboare nivelul discuției la fiecăreli cari să nu dea dreptul adaosului în paramtesă (ilaritate), într’o chestiune ca aceea a propagandei în străinătate în care ar fi bine să imităm pe dușmănoșii noștri vecini, „cari se deșteaptă“, adică să lucrăm cât mai mult și să vorbim cât mai puțin, acolo unde nu omul mic( sau omul leu ar trebui trimiși ci, sunt ecran de persoană, omul pricepere), chiar când e el simplu fouolor H de gazetă, noi reedităm povestea lui, Caragiale, — „patru guri, patru membri, coane Fănică... remumerație, după buget, mică... o odaie întreagă plină de dosarele propagandei“,., etc. Nu. Să ne iasă odată din minte că nu e bun decât ce-i al mieii și ce recomand eu. Se prea poate să fie și așa, dar prea multă stfi~ mintă într’o direcție e compromițătoare, nu pentru noi, ci pentru obiectul pus sub direcția stăruințelor noastre. Si e păcat. IGRGU $ Consiliul de miniștri a autorizat exportul de fân și paie pe timpul dela 6 Iunie, la 10 August. Pleacă, mă rog, vre-iun ministru în străinătate, căruia-i face rău altă bucătărie, decât cea vegetariană ?■ Tămbălăul politic liberal din Capitala Olteniei, continuă să fie comentat. Unii susțin că s’a batut loba la Craiova că să se audă la Moldova. Alții că, dimpotrivă, la Moldova s’a bătut darabana ca să se audă la Craiova. Toată lumea însă e de acord că s’a bătut șeaua ca să priceapă iapa. Numai ,,Viitorul “neștiind cum s'o mai dreagă susține că acolo in definitiv nu s’a spus nimic serios, ci că s’a bătut câmpii, * Ti. Vintilă e încântat de frigul ce s’a lăsat brusc. D-m va putea lămuri că noua scădere a leului se datorește nu d-sale ci temperaturei. ■ la frig corpurile se contractă. * . Consiliul economic superior a hotărât din nou ca exportul porcilor să fie prohibit. Se vede că d. Ionul Brătianu s a învățat minte in urma crizei de guvern ce era gata să izbucnească în urma plecarei în strai natale a d-lui Al. ConstandinescM. De asemenea s-a menținut și prohibirea exportului cașcavalului. Acesta, e firește, absolut necesar pentru „ai noștri mai ales acum cazul s’a renunțat la imaniere. Un ziar englez critică politica economică a guvernului. D. Duca nu va întârzia desigur să afirme că acest ziar... se tipărește în Capitală, într’o tipografie clandestină a opoziției. SWING* I*«»»* **.*t»*«t,** %'%'d^4hd*fe»*«******”*«*»**C» O pedeapsă meritată Insinuarea a fost totdeauna o armă politică de predilecție a liberalilor. In murdăria nelealității insinuării partidul actualmente la putere, a găsit totdeauna o atracție cu atât mai puternică, cu cât aceasta repugna tuturor celorlalte partide. Și fiindcă foarte adesea insinuările lor au putut treceri neobservate, dar nepedepsite, ei au perseverat în sistemă, ba încă în ultimul timp au abuzat de ea cu o imprudență care era firesc să le fie fatală. Cât timp insinuarea se limitase la coloanele „Viitorului" nimeni nu a crezut cu cale să se scoboare la a-i răspunde cum să cuvine. Când insă ea a trecut de acolo pe banca ministerială și la tribuna parlamentară era necesară să i se facă cinstea de a fi semnalată și înăbușită odată pentru totdeauna. Port-cuvântul mișeriei liberale a fost sortit să fie d. I. G. Duca ales ca cel mai imprudent, deci ca cel mai puțin responsabil și ca unul ce era recidivist în materie. Ministrul de externe și-a permis astfel ceea ce le este permis să facă nepedepsirii scribii de la „Viitorul. D-sa a insinuat că atmosfera ostilă pe care politica guvernului a creiat-o țării în străinătate, se datorește unor manopere nepatriotice ale opoziției. Dar d. Duca, nu putea rămâne nepedepsit, d e ministru doar. D. Iuliu Maniu, președintele partidului national, fiind prezent asomat pe imprudentul ministru să dovedească sau să retracteze cele ce afirma. Și fiindcă ceea ce nu există nu se poate dovedi ca existând, d. Duca a fost silit să retracteze, — și să bată rușinos dar necesar în retragere. .„Dar ce înfuriați trebue să fie împotrivă-i scribii de la „Viitorul“ fiindcă astfel nu mai pot continua ei cu insinuările! AL. BZ 0X0“ Dezarmarea Ungariei BUDAPESTA. 8 . Ziarul „Pesti Napló“ anunță că ,>ni îerința ambasadorilor va trimite în curând o notă Ungariei prin care îi va cere grabnica dizolvare a formațiunilor militare maghiare ilegitime In simplismul său — și ce indulgent e acest calificativ, — d. Vintilă a crezut că poate satisface justele cereri ale corpului didactic în felul cum soluționează de la toate problemele mari. Corpul didactic cere cu drept cuvânt ca munca să-i fie plătită just, în raport cu vremea. £ un drept profund omenesc acesta. D. Vintilă care nu pricepe decât dreptul de a acapara țara, la început s’a opus, iar apoi văzând că n’are încotro a hotărît să le dea profesorilor din... sporul de taxe la examenele particulare. Fără bătaie de cap, o problemă socială d-sa a rezolvat-o, așa, fără calificativ. Corpul profesoral este o categorie socială care concurând pentru binele general, nu poate fi răsplătit numai de către o intimă categorie de cetățeni. Instrucția publică trebuește răsplătită de întregul stat, nu de un grup de cetățeni defavorizați ad-hoc de soartă. A face altfel decât așa este a comite o nedreptate față de părinții , elevilor cari dau examene, cari se luminează pentru a aduce servicii țării întregi, dar mai ales este o ofensă durereoasă ce se aduce profesorime!. Ofensa n’a vrut s’o primească corpul didactic. Vrând să arate că cererea lor nu e de ordin meschin, ci de dreptate socială, profesorii au refuzat soluția d-lui Vîntilă. Gestul lor deși firesc, trebue totuși aplaudat. Păcat insă că ministrul de finanțe tot nu va pricepe nimic, nici de data aceasta. HfflijM. In ședința de Jos a Camerei, ci Ion Teodor Florescu, am numit pe ministrul justiției, șî a pus la contribuție tot talentul d-sale de impresionist nu prin logica strânsă a argumetelor ci prin mișcarea largă a brațelor, nu prin expunerea măiastră a lucrurilor Ci prin modularea și pateticul vocei. „Floarea capitalei“ (am întrebuintat expresia unui alegător liberal din culoarea de albastru) a vorbit de recoltarea partizanilor imputând partidului natîonal că prin stăruința ce o pune in lămurirea cazului Lazăr Popovici, acest partid dovedește că*si recolteriză partizanii din... penitenciar Fostul jude instructor — am numit pe d. Ion Teodor Florescu — a uitat însă un lucru, care cred ca este foarte dificil de uitat deoarece exemplarele erau de față a uitat un lucru care pe cât e de delicat de a-l mai reaminti, ne atât este de defavorabil guvernului și partidului din care fostul șef al culorei de albastru — am numit tot pe d. Florescu —* face naztfi. E vorba de pepiniera de trădători, din Ardeal din care partidul liberal și-a recoltat parlamentarii, elemente altoite pe dezertorii din vechiul regat, pentru a nu mai aminti de numeroase persoane din administrațția liberală, investite cu sentințe de condmnare și cu acuzări, dovedite ca adevărate, de necinste, imoralitate și alte fapte condamnate de codul penal în care, d. Ion Teodor ilo*rescu, st» zice că e așa de tare. HYPOCRIT et Go. O viață plină D-na Charlie Garrigue Masaryk De Horia Petra-Petrescu pri La 15 Mai a fost dusă la groa sofia președintelui republicei cehoslovace, Masaryk. Doamna Charlie Garrigue Masaryk a fost americană de naștere o femeie de o rară cultură sufletească, o mamă ideală, o tovarășe de viață lipsită de cusur. Citind biografia vieții ei ți se impune, fără să vrei, o întrebare, care — dacă îți dai bine seama — cuprinde în sine nucleul unei mari cardinale probleme din ziua de astăzi. In anii 1874—5 studia la conservatorul de muzică din Lipsea o tânără americană, fiica unui director de bancă din Brooklin (America de nord). In anii următori s-a întors la Lipsea la o prietenă a sa, germană, și atunci făcu cunoștința d-șoară Charlie Garigue cu tânărul doctor în filozofie Toma Masaryk, care studia la universitatea din Lipsea, după ce fusese promovat doctor. Amândoi se apropia la sufletește și — drept rezultat — se căsătoriră, iar, ca dovadă de sentimentele ce păstra bărbatul soției sale și sexului femeiesc, în general, d-rul Masaryk s-a subscris de atunci încolo Toma Garrigue Masaryk și cu numele tovarășei sale. Lumea povestea că americana ar fi stup de bogată — în realitate tinerii căsătoriți fura siliți să trăiască o viață foarte modestă, îr. Viena, într-un district de a treia mână. Bogăția ce i-a adus-o soțului însă a fost acea a inimii. O femeie pe care ar fi trebuit să o imortalizeze Bjomstjerne Bjerson. O adevărată părtașă a bucuriilor și suferințelor bărbatului ei. Actualul președinte al republicei a fost o fire combativă în tinerețe și pentru adevărurile propagate a a avut să îndure multe șicane, persecuții chiar. Lipsit de șovinism, om de știință cu studii solide, a dat lupta cu plastografi, cari se ascundeau sub mantaua naționalismului, cu fanatici religioși ,cari porneau cruciadă împotriva unei religi întregi, cu politiciani, cari credeau, bieții, că un stat ca Austria poate să dăinuiască cu opresiunea popoarelor. Secundantul ideal pentru luptele acestea a fost americana plină de idealism și de devotament Femeie cu orizonturi largi, dă mână de ajutor soțului ei când acesta traduce în limba germană studiul lui Hume : ,O cercetare privitoare la principilor moralei“, traduce ea însăși în limba cehă, opera lui Mill, „Servitutea femeilor“, scrie recenzii despre opera muzicală a lui Smetana, este o inspiratoare minunată a soțului ei, o femeie de societate, care știe să converseze cu îndemânare chiar despre problemele cele mai grele științifice, literare religioase, sociale, mulțumită ei a venit mai intensiv președ. Masaryk în contact cu literatura anglo-saxonă și dacă perseverența sa pe calea unei umianități luminate a fost atât de pronunțată, este a se mulțumi, în parte, și americanei idealiste. „Gazete de Prague“ scrie în panegeric: „Spiritul de umanitate și de internaționalism sunt pentru președintele Republicei cehoslovace un principiu de morală și de solidaritate internațională. Acest internaționalism, la desvoltarea căruia a contribuit desigur d-na Masaryk, se reflecta în concepția pe care o avea d. Masaryi despre naționalitate cât și în naționalismul său umanitar. Și femeia aceasta, care era bunătatea personificată, ființa cuprinsă de simțul de responsabilitate socială, americană, care voia din tot sufletul să fie o „europeană“ în sensul nobil al cuvântului a fost silită si sufere un martiriu similar cu al primilor creștini, sfâșiați în arenele romane de fiarele sălbatice! La începutul războului a trebuit soțul ei să plece în steinătate. De atunci și până la prăbușirea monnarhiei găunoase a fost supraveghiată femeia aceasta superioară de detectivi austriaci, la fiecare pas. Corespondența ei, era cenzurată cu cea mai mare severitate Procese, interogatorii crude, percheziții domiciliare au început să curgă cu nemiluita. Pe fiica sa d-șoara Alice Masaryk astăzi președința „crucii roșii“, deputat, ai arestat-o și aruncat-o în temniță la Viena. Biblioteca le-a fost confiscată. Leafu pe urma profesor; tului baba!’lui ei, i a fost refezată. Doamna Masaryk, femeia care freamăt Ia fiecare nedreptate, adusă unei ființe omenești traducătoarea .moralei" lui Hume ,era considerată ca o ciumar. Numărul prietenilor cari, îndrâzneau să se împotrivească persecuțiilor austriece în Fraga, cu vizitele lor la d-na, Masaryk, a început să scadă. Înalta oblăduiri austriacă interzise venerabile, doamne chiar și retragerea la tara sau într’un sanatoriu — ținând-o cu puterea sub supravegherea detectivilor in Frage. Nervi de fermă, ai avut și ti-ai fi atras slujiri: Nesiguranța zile de mâine, vecinica grije de ceț întreprinde soțul iubit, moartei unui fiu l a decursul războiului întrebarea dureroasa: cum va trata autoritățile militare austriece cu celeîălat fiu pe front, vetnicele percheziții domiciliare. Tote au contribuit ca mama, ngvasta, naționalista, dar și europeana americana aceasta ideală să cad într’o melancolie apropiată cu cimenta. Când soțul ei a ajuns învingător, în Praga părtașii viețiini era numai umbră. Și așa a t&ăit până la sfârșitul vieții sale revenindu-și pentru scurtă vremi dar find o ruină de om din cauza sistemului criminal al Austro-Ungariei. Pleci capul îndurerat, în fața unei astfel de sfârșit de viață ai| deplină. ’ Cugetăr ii place unor oameni mari să-i schimbe părerile ca alții cămeși. Dar tocmai de aceea sunt mai cunoscuți cu cât și le schimbă nudes. N. Iorga m Schițe din viața americanil j îl . . —---— Cam laș americanii reclamă și se gândesc despre ea Când un magazin american are intenția să lichideze, să se mute, să se mărească ori să facă o simplă expoziție, lumea este informată și știe. In alele care preced evenimentul ziarele nu mai vorbesc decât despre el și-i dau o importantă exagerată cu scopul de a atrage atenția tuturor, iar fațada casei până la al 8-lea, al 10-lea sau al 20-lea etaj, este acoperită de o pânza scrisă cu litere de mărimea a 2 sau 3 etaje, care anunță evenimentul. Trebue să fii orb, străin sau idiot ca să nu afli noutatea. trelocatarii casei, ale căror îeres sunt acoperite de pânză reclamă . Sunt îndemnizați pentru plata electricitatei precum și pentru neplăcerile sentimentale ale luminei artificiale pe care sunt nevoiți a o întrebuința ziua. _ rov/atíinfia amortoana limitează, candidaților la deputăție reclama electorală prin publicitate această armă fiind considerată ca prea costisitoare și în orice caz, ca prea eficace. Legea limitează la 5000 dolari cheltuelile de publicitate pe care sunt autorizați să le facă fiecare din candidații la deputăție și la 10.000 dolari ale candidaților pentru Senat. Nu știu daca această lege e respectată, mai probabil că iu Americanii sunt prea obisnuiți cu publicitatea, *— de unde $i vorba de „reclamă americană“ — pentru ca să se mențină în limitele restrictive ale legei. Dovadă este povestea următoaroare un văcsuitor de ghete, instalat pe trotuar, avea un fonograf, care cu o voce nazală și puternică invita lumea să-și instruiască ghetele. Printr’im mecanism ingenios, când se sfârșea placă în mod automat începea d’a cape, astfel că fonograful își repeta discursul fără întrerupere. Vecinul din față, în prima zi surâdea căci îl distra fonograful; în ziua 2-a sedus de fonograf, și-a lustruit ghetele de mai multe ori; în ziua treia a început să-l plictisească și să aibă dureri de cap și în sfârșit, în ziua 4-a, pierzând răbdarea, sparge carnetul fonografului. De aci, proces , el este condamnat să plătească fonograful și să fie obligat să-l rabde pe viitor. Tribunalul argumenta că dacă publicitatea este cel mai bun mijloc de a ajunge în posturile cele mai înalte din stat, ea trebue de asemeni îngăduită pentru ca un văcsuitor să poată lustrui un cât mai mare număr de ghete, fără ca să poată fi împiedecat de cineva. Până la războiul cu Germania, cetățenii americani nu erau obligați la serviciul militar și tot prin publicitate Statele Unite își recrutau soldați pentru armată și mateloți pentru flotă. Prin piețele publice, sergenți recrutori, eleganți, lăudau tuturor avantajele vieței in aer liber și lipsa de grijuri a soldaților, cel puțin în ceea ce privește locuința și hrana. Afișe mari în culori vii, reprezintând soldați prin munți sau marinari manevrând, pe bordul unui superb quirasat, sprijineau talentul oratoric al sergentului. Adeseori se vedeau pe porțile cazarmelor niște afișe cam astfel: „Se caută tineri voinici, pentru artilerie pe 3 ani. Doritorii să se adreseze la corpul de gardă“. Dar timpurile s’au schimbat, pentru că războiul a impus serviciul obligatoriu. Intr’un ziar era anunțat : CHEI PERDUTE. Intocnesc in mod gratuit orice chec pierdută. Damon, 138, 32-a stradă. Cineva povestind că pierduse cheia dela apartamentul său, i s’a dat jurnalul cu gnunțul de mai sus și cu adresa. A 2-a zi a fost întrebat : „Ați fost la Dawson ?, •— Desigur. •— Și ce s’a petrecut ? — lata : „Veniți pentru o edee? m’a întâmpinat Dawson. Foarte bine. Ne vom ocupa de ea. — In mod gratuit ? — Da, da, gratuit, fac aceasta pentru a-mi face cunoscută casa, este o publicitate ca oricare alta. Dar spune-mi, te rog, broasca ușei d-tale este o broască de siguranță ?— Nu, este o broască obișnuită. — Și știi unde ai pierdut cheia ?. •—— Nu, căci dacă aș ști, n’aș mai veni la d-ta. — Ai vreo dovadă, cel puțin, că n’a fost furată sau măcar găsită de vreun pungaș ?. — Nu știu. — In cazul acesta îmi permit să vă dau un sfat, schimbați broasca de la use, și... luați una de siguranță, e ceva mai scumpă dar mult mai sigură, după cum o arată și numele — Ei și ce ai făcut ? — Ce să fac, am cumpărat o broască de siguranță !“ Astfel se face reclama în America. Dar reclama chiar, are și ea nevoe de reclamă, de aci aforismele acestea . A face reclamă, costă , a nu face, costă mai mult. Reclama transformă pe un emupărător necunoscut într-un client obișnuit. Nu-i de ajuns să știi să faci, mai trebue să faci să se știe... prin reclamă. „Cunoaște-te pe tine însuți“ e foarte bine . „Fă-le cunoscut de alții“ e și mai bine. Pentru a ajunge, trebuesc relațiuni. Pentru a avea relațiuni... faceți reclamă. Nu spuneți: afacerile nu merg, deci nu fac reclamă, ci ziceți , nu fac reclamă, deci afacerile nu merg, începeți să faceți anunțuri de curiozitate , veți continua să le facei din interes. Dacă ați fi siguri de rezultate, ați face reclamă... Dacă ați face reclama, ați fi siguri de rezultate. Reclama este un impozit pe venit care îmbogățește pe cel care-l plătește. Reclama cu cât îmbătrânește, cu atât devine mai bună. Reclama este drumul cel mai scurt de la o afacere la alta. — Reclama ?... E vânt ! — Da, dar vânt care te mână înainte. Cine face anunțuri bune, anunță în curând afaceri bune. Vorba sboară, anunțurile rămân. Unii mari oameni de afaceri au renunțat la reclama... după ei s’au retras îmbogățiți din afaceri Mărul dă fructe toamna, reclăma tot anul. Să nu spuneți: toți clienții șai cunosc, n’am nevoe de reclamă, ca să ziceți mai bine, îmi cunosc tot clienții, reclama îmi va face cunoștință cu clienții altora Publicitatea costă, dar adu mai mult decât costă, altfel mai exista. Succesul te împinge la reclama reclama te duce la succes. Esti un cerc vițios în care intri de îndată ce poți. Dacă scapi trenul, întârzii câteva ore, dar dacă nu faci publicitate, întârzii cu câteva secole Bogăția vine dormind... pentru cei ce fac reclamă. Soarele strălucește pentru toată lumea , reclama numai pentru cei cari o fac. In timpul vacanței faceți reclamă, ea va munci pentru cei care o fac în timp ce ei se repauzează Cine crede că averea nu aduci fericire, acela să nu facă publicitate. Concluziune . Vreți să vă im bogațiți ?! Faceți reclamă prin „Epoca“ ! duet n’ai I