Epoca, ianuarie 1930 (nr. 276-299)
1930-01-15 / nr. 286
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No33 Reclame $1 inserții Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telesm 362110 Miercuri 15 Ianuarie 1930 FONDAT IN ANUL IASS DE NICOIM MIPESCU - Director: Dr. N. mIPESCU Tie, Scumpărari, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Pipescu SEMNE RELE îmi amintesc de o poveste din copilărie. Moartea s’a arătat unui om și el, îngrozit de această vedenie, i-a reproșat că vine pe neașteptate. Te înșeli, omule, îi răspunse moartea. Ți-am trimis de ani de zile tot felul de boli, te-am lovit cu tot felul de infirmități. De ce mai voit să iii seama de toate aceste semne și să te pregătești pentru ziua aceasta mare? Cu atât mai rău pentru tine, acum trebue să mă urmezi așa cum ești. Reflectând asupra împrejurărilor de azi din România, nu mă pot opri de a nu-mi aminti de această poveste lugubră. De ani de zile suntem copleșiți de necazuri, și de griji, de ani de zile cei cari sunt chemați să ne conducă fac tot ce le stă în putință ca să nimicească moștenirea, lăsată de generațiile trecute. Pare că o furie nebună de distrugere ia cuprins pe toți. Am avut o agricultură înfloritoare? Am distrus-o prin reforma agrară. Am avut o așezare politică serioasă, care permitea o selecțiune a valorilor? Am falsificat-o prin votul obștesc. Am avut o strânsă legătură între dinastie și popor? Am slăbit-o prin uneltirile neghioabe în jurul actului de la 4 ianuarie 1926. Am avut un stat național unitar? N sfărâmăm prin organizația regionalistă ce i-o dăm acum. Am avut o puternică tradiție de familie? O distrugem acordând femeilor drepturi politice, pentru cari nu au încă pregătirea necesară. Economia națională ruinată, așezământul monarhic sdruncinat, unitatea națională periclitată, ierarhia valorilor desființată, organizația familiară compromisă, iată bilanțul activității de 10 ani și mai bine a tuturor celor cari, sub diferite firme politice și în numele diferitelor programe, au condus această țară. Nu am nici decum intențiunea de a evoca un tablou apocaliptic. Putemd însă trece cu vederea atâtea semne vizibile a decrepitudinei morale și a anarhiei în care am ajuns? Comercianți, cu reputație pe piață, se sinucid. Mâini criminale pun la cale atentate înpotriva căilor ferate. Comuniștii și toate forțele dizolvante se agită și încep să amenințe. De peste graniță ni se aduc jigniri și ni se fac dificultăți. Autoritățile se arată neputincioase ca să asigure liniștea și ordinea publică. Da, acesta este simptomul cel mai grav și cel care trebue să vă pună pe gânduri. Un caz neînsemnat, dar care trebue relevat, pentru că ne arată halul în care a ajuns autoritatea publică. Poliția Capitalei a anunțat direcția unui teatru din București că dacă se va reprezenta o anume piesă se vor produce manifestațiuni ostile pe cari nu se poate împedeca. Auziți, cetățeni ai României Mari, poliția Capitalei este neputincioasă ca să împedice o manifestare ostilă a câtorva agitați. Atunci în grija cui au rămas toate instituțiile statului, toată viața și avuția locuitorilor acestui oraș, lăsat la voia oricui ar voi să încerce o lovitură oarecare. Avem toate motivele să fim îngrijorați și să considerăm aceste semne ca fiind niște avertismente de care să ținem seama. Povestea anunțată mai înainte se potrivește de minune cu toate aceste triste constatări. Ce vom face? Vom aștepta ruina? Vom lăsa ca lucrurile să se desfășoare până ce nenorocirea va fi inevitabilă? Am ajuns atât de lipsiți de voință, atât de blazați, atât de descurajați încât nici o reacțiune nu mai este posibilă? Aceasta nu se poate. Toate aceste semne rele trebue să ne trezească. Primejdia este mare, dar nenorocirea se mai poate înlătura. Trebue numai o hotărâre eroică. Trebue numai voința unui bărbat energic și hotărît. Cine va avea curajul în împrejurările de azi să facă un act de mare curaj și să se impună la conducerea statului, acela va salva țara și va bine merita de la patrie. Să vină omul providențial și noi nu-l vom întreba de unde vine și ce vrea. Nl vom înțelege și îl vom urma. Dar să fie un om iar nu un caraghios. Un om care să se impună, dar să nu aștepte să fie chemat. Un Mussolini, un Kemal, un Rivera, un Alexandru, nu au fost chemați ci s’au impus atunci când s’a simțit nevoie. Ceea ce s’a întâmplat în altă parte se poate întâmpla și la noi. A crede că numai noi suntem condamnați să ne înecăm în mocirla democrației integrale, este o credință greșită și care poate conveni numai acelora cari profită de această stare de lucruri. Poporul nu are nevoie nici de vot universal, nici de parlament, nici de directori regionali, nici de drepturi politice ale femeilor. El are nevoie de asigurarea existenței lui, de liniște, de posibilitatea de a-și agonisi cele necesare vieței, atât și nimic mai mult. Acela care îi va da acestea va fi un mare binefăcător. Toate celelalte daruri ale politicianilor sunt fleacuri, cu cari poporul nu-și poate îndeplini nevoile, dar prin cari toți politiciani și toți vânturătară pot trăi bine. Aceasta trebue să înceteze. Să avem curajul a privi lucrurile așa cum sunt și să nu ne mai amăgim cu speranțe deșarte. Aceste semne rele trebue să înțelegem și sub imboldul lor să reacționăm bărbătește. Acei cari își iubesc cu adevărat țara și cari au puterea s-o slujească cu adevărat, aceia nu trebue să pregete. Ceea ce se mai poate încerca azi, poate mâine va fi prea târziu. Avem nevoie de un om. Ca și bătrânul Diogene îmi iau lanterna și mă duc să-mi caut omul. E. Oteteleșanu i S’a schimbat ceva Parlamentul care se va deschide săptămâna viitoare va fi de scurtă durată. Simbriașii vor lucra cu acordul, vor avea trei ședințe pe zi. Li se cere ca, în timp de 10 zile maximum, sa voteze toate legile urgente, zămislite cu începerea anului curent. Apoi vor primi un concediu până după alegerile județene. Acesta este noul program al parlamentului român. Prin urmare, transformați în agenți electorali, trimeșii națiunei, nu vor putea să „studieze“ amănunțit legile. Ei vor fi presați să reia filmul de dinaintea sărbătorilor când din 24 de ore votau neîntrerupt mai mult decât jumătate. Procedeul guvernului nu ne minunează și nici nu ne indignează înrucât sistemul acesta s’a mai practicat la noi. Partea interesantă și care merită să fie relevată <» e teama paridului național-țărnesc de alegeri. Mobilizarea deputaților și senatorilor majoritari trimiterea lor la vatră ca să ridice moralul alegătorilor este cea mai desăvârșită dovadă de teama guvernului. Era și natural ca d. Maniu să se gândească serios și să-și adune bărbații de încredere ca să nu se pomenească cu o surpriză mai mare decât minunea care l-a adus la putere. Și când te gândești ca președintele de consiliu spunea odinioară că va face alegeri libere pentru care nu se va deplasa nici măcar un ipistat, și când te gândești că azi trimite parlamentul întreg ca să-i apere și să-i garanteze alegerea, ai dreptul să crezi că s’a schimbat ceva de atunci și până azi. D. Maniu, cel cu Alba Iulia, cu revoluția și cu poporul, a început să simtă, deja o vreme, cavântul bate din altă parte. Și nu se știe dacă mâine nu se va ivi furtuna, furtuna pe care în mod inconștient a semănat-o, RIM. f Vizitat d-lul Sokolof !■ Polonia Varșovia, 13. (Rador). — D. Nahum Sokolov, președintele executivei sioniste mondiale a sosit ori la Lmom, salutat în gară de reprezentanții organizațiilor sioniste și de un numeros public evreesc. D. Sokolov a paricipat la deschiderea primei conferințe a organizațiilor sioniste din toată Polonia, la care erau prezenți și reprezentanții autorităților, în frunte cu guvernatorul provinciei. D.S Sokolov a ținut un discurs în care a expus evoluția ideei sioniste și a subliniat atitudinea deosebit de binevoitoare a guvernului polonez față de problemele ce interesează restabilirea căminului național evreesc în Palestina A doua necuviință a d-lui Burileanu sm »»-------—------ D. Burileanu a început să-și dea seama de gafa pe care a comis-o. Vrând «’o repare face una nouă, și de data aceasta una care întrece pe toate celelalte. Pentru a șterge impresia pe care a făcut-o asupra opiniei publice gestul d-sale față de „Epoca“ a pus în circulație svonul că Regina Maria invitându-l la dejun acum o săptămână, i-a cerut să refuze abonamentul ziarului nostru în numele Băncii Naționale. Neavând încotro d-sa a fost nevoit să se supună. Tot ce putem spune este ca d. Burileanu e un om plin de delicateță. Admițând chiar ca Regina Maria, imitând în aceasta un gest pe care l-a făcut Prințul Barbu Știrbey acum trei săptămâni, și de care vom avea ocazia să vorbim în curând, ar fi cerut d-lui Burileanu să comită această necuviință, admițând chiar ea slugărnicia d-sale merge până la executarea unui asemenea ordin, d-sa trebuia să tacă. Sunt lucruri pe care un gentleman nu le spune. Atâta trebuea să învețe d. Burileanu în diplomatica sa trecere prin capitala Angliei. Dar așa nu pot sta lucrurile. Regina Maria a fi având părți criticabile. Nimeni n’a învinuit-o însă de a fi lipsită de inteligență. Un gest ca acesta ar putea să treacă prin capul d-lui Burileanu, crezând că servește prin el partidul poporului; refuzăm însă hotărât să credem că a pornit din inițiativa unei ființe inteligente. Presupus că, în afară de o categorie specială de nimeni nu și-a închipuit proști, că lipsa abonamentului și a publicității Băncii Nationale, ar putea să împiedice „Epoca“ sa apară. In schimb nu era greu de închipuit câtă revoltă va produce un asemenea gest în opinia publică și cât rău poate face Băncii Nationale. Ultima ispravă a d-lui Burileanu, arată în orice caz, cine compromite prestigiul familiei regale. Svonul pus în circulație de către guvernatorul Băncii Naționale îi dăunează mai mult decât zece articole de critică a unei gazete. Povestea cu „bolovanul ursului“ n’am inventat-o noi. Ursul din fabulă era însă un animal de treabă: GRIGORE FILIPESCU. Dihonia liberală La alegerile județene din Ilfov s’au depus până acum două liste liberale: una „oficială" în frunte cu inevitabilul cumnat, d. Niculescu- Dorobanțu și alta „independentă", alcătuită dintr’un număr legal de anonimi. Se anunță o a treia listă „liberal-dizidentă“, compusă desigur din „oameni liberi”. De decădere. Amintiți-vă timpurile nu sufoa în depărtate dar pentru totdeauna opuse, când tot liberalul stătea smirna în fața șefului, întruchipare a misticei partidului. Unde se pomeneau atunci liste „independente“, sau liste „dizidente", „oameni de sine stătători“, oameni „neatârnați“ sau oameni „liberi“ ! Nici „oameni“ și nici „liberi“, ci numai liberali. Cine, pe vremurile teroarei albe a lui Ionel Brătianu, cutează, înlătura trul partidului să se opună proeminenței abdominale a cumnatului favorit ? N-i Iorga însuși nu avut oare să pătimească din cauza atacurilor furibunde ale Viitorului" când a îndrăznit să umilească, în Camera blocului pe atotputernicul dorobanț ? Vă aduceți aminte scena: O ședință haioasă e care d-i lorga o prezida de pe tronul mefistofelic ridicat pe estrada Atheneuloi prin bizareria de gust a nu știu cărui regizor de spectacole grotești. In primele bănci liberale, d-l Niculescu-Dorobanțu își neliniștea pântecele prin întreruperi ventriloce. Prezidentul deranjat din lectura cine știe cărei cărți asupra obiceiurilor triburilor boteniote, lovise deja un pupitru cu ciocănașul autoritar, și admonestase deja pe turburător, străbătându-i grumazul cu o săgeată zvârlită pe sub ochelari. In zadar , d-i Niculescu nu contenea cu întreruperile... Atunci, de sura țe pe estradă, porni apostrofa : Ruis Borobanțu, dacă mai intrerupt îți dau cuvântul !“ Ați văzut cum rămâne înțepenit hipnotizatul la un gest al experimentatorului ? Așa n’a mai mișcat nici întrerupătorul nostru tot restul ședinței. A fost un prim atac contra autorității familiei. Atunci atacul pornea foarte de sus. Azi el pornește de la toți cei de-o talie, de la toți pigmenii partidului. E un semn. Căci adevărata actuale in partidul slăbiciune a orei liberal, nu lupta pentru, șene și nici purificasrea cadrelor. Ci slăbiciunea provine din cauză că zloții nu mai ascultă de satrapi. Și aceasta atât la centru cât și în provincie. Be aceea disidențele se țin lanț. Toată guvernarea urmată de la moartea lui Ionel Brătianu până la căderea de la putere, n’a fost decât un șir neîntrerupt de lamentabile tentative pentru a înnăbuși revolta sclavilor. 21 Boca știe ceva. Din 71 de organizații, 21 erau în descompunere la toamna anului 1028. Vă închipuiți ușor cât macină coheziune a partidului, anii de restriște ai opoziției. Le-o urăm lberalilor, cât mai lungă această opoziție, până la dispariția tuturor profitorilor și a tuturor traficanților cari constituesc astăzi garda mercenară a d-lui Ventilă Brătianu, pacostea țării românești, RADU BUDIȘTEANU Suntem revoluționari . In zbuciumul zilelor marelui război, ale acelui imens conflict de voințe nepotoite și nesupuse parcă proceselor de reflexiune, într’atâta sânge, lacrimi și mizerie, ce ’nvăluia ca un lințoliu sinstru cadavrul omenirei întregi, cu toți zăream o omenire mai bună, mai dreaptă, mai cinstită, înfiorător ca moartea și sublim ca jertfa, războiul — uriașa catastrofă — creatorul atâtor iluzii, a distrus omenirea orice iluzii. Intotdeauna războaiele au preparat dezordinea socială și instabilitatea politică. Astăzi, mai ales, după ce marele război a fost purtat nu numai de armate izolate, ci de națiuni întregi, au urmat adevărate catastrofe sociale, desvoltându-se un spirit extraordinar de Violență, gustul pentru traiul ușor precum și o bogăție fraudulos acumată, învinși ori învingători, ca și neutri, suportă cu toții, deopotrivă, consecințele marelui război. In haosul vieței politice de azi ,ți’n vârtejul preocupărilor personale, în România Mare, conștiința politică și-a pierdut orientarea, iar senzibilitatea etică a omului postbelic a fost atrofiată. Trăim, cum se spune, într’un conflict permanent între Drept și Moralitate, între Ideal și Realitate. Viitorul poporului nostru, ca și al celorlalte popoare, e în raport cu învățământul ce-l putem trage din marele război. Oamenii politici azi trebue să înceteze să mai placă, ci să se instruiască și să instruiacă. România Mare trăește azi o dramă economică și politică. Bogățile naturale ale țarei nu mai sunt un sprijin al neamului- Toată țara e transformată într’o armată de funcționari și militari, dominând asupra mizeriei comune. O stare de suferință generală. Munții noștri aur poartă Noi cerșim din poartă'n poartă Cuvântul nostru, plecând deci din frământarea și înțelegerea vieței noastre de azi, rupt din inima fiecăruia dintre noi, nu poate, în clipa actuală, să fie decât clocotitor ca sângele celui nedreptățit, usturător ca lacrima desnădăjduirei, vijelios ca furia ce hrănește pe luptător în lupta pentru Omenie și Dreptate. Poporul Român e îndoliat . La sate, sub guvernarea național țărănistă ca și sub a celorlalte partide, bătrânii își ascund ochii plini de lacrămi, flăcăii sunt încrețiți, fetele veștejite, cântecele sunt blesteme, iar copiii își cartă ceasul nașterei In târguri și orașe mizeria prinde forme de anarhie socială, niciodată polițiile și parchetele n‘au fost mai aglomerate. Și cerul pare îndoliat și pământul parcă începe să se cutremure! Poporul român, îndrăsneț ca vulturul și trufaș ca taurul neînjugat, clocotește. Mania legiferărei național-țărănistă n’a putut abate valul răului: societățile nu se modifică prin legi, cum motoarele nu se opresc cu discursuri. Totuși furtuna mântuirei a început- Viitorul neamului stă în dârzenia lui Biruirea răului se apropie. Proorocirea conicarului se împlinește. ..Dumnezeu se va îndura de lacrămile Poporului Românesc și dintre Voi va ridica pe unul care va așeza pe urmașii Voștri iarăși în voinicia și puterea lor de mai înainte.Pentru a doua oară, la răscrucea vieței poporului românesc, Vlad Țepeș a aparut. Cu Vlad Țepeș în lumina realității veței și a iubirei de neam, începe lupta pentru Omenie și Dreptate. Destulă zmerenie, destulă răbdare, destulă umilire! Omenie și Dreptate nu’s scrise în cărți! Omenie și Dreptate trăiesc în sufletul celui ce trăiește una eu cu națiunea! Și dacă lupta pentru Omenie și Dreptate era’i idealul cinstit și obișnuit al vieței popoarelor și dacă din Omenie și Dreptate guvernanții vor face simbol al revoluției, ei bine, atunci suntem revoluționari ! LEON SADBEY R.-Vâlcea, 10 Ianuarie- a Gorki, „inamic al proletariatului“ Moscova, (Cepe). Comitetul executiv centrar al partidului comunist rus a fost zilele acestea nevoit să se ocupe de o chestiune literară și să ia apărarea lui Maxim Gorki, pe care ziariștii și scriitorii din Siberia l-au învinuit de „devierea spre dreapta", numindu-l „inamic mascat al clasei proletare“. Rezoluția împotriva lui Gorki fost luată la discuția asupra atitudia uei lui Gorki față de scriitorul Pilniak și alți scriitori sovietici, cari au fost înviniți că s’au depărtat de la linia de clasă în scrierile lor. Maxim Gorki a declarat pe atunci că scriitorii nu pot fi condamnați când vina lor literară e litigioasă. Literații sovietici din Siberia au învinuit pe Gorki că devine tot mai mult un scut de apărare al tuturor elementelor reacționare din literatura sovietică. In Rusia sovietică Maxim Gorki are însă o pozițiune prea puternică, ca să poată fi atins de învinuirile de mai sus. Mai mult încă, cei cari au eșit împotriva lui Gorki a trebuit să tragă consecințele. Comitetul executiv central al partidului comunist a dat un comunicat, prin, care face cele mai aspre reproșuri fracțiunii comuniste a „proletariatului” (organizația Cultura Proletară) din Siberia, pentru participarea la votarea rezoluției împotriva lui Gorki. Reproșurile s-au referit în special la membrii redacțiilor revistei „Sovremenost“ și ziarului „Sovietskaia Sibir”. Redactori șefi ai ambelor organe au fost demiși. Maxim Gorki a eșit deci învingător în conflictul cu presa din Siberia. Temelie In pointed Domnule Director. Citesc în diferite ziare și revize, opinii și comentarii variate asupra drepturilor politice ale femeilor. Majoritatea bărbaților ne sfătuesc să rămânem la bucătărie. Alții, mai politicoși, afirmă că dându-se femeilor drept de vot nu se va ajunge la alt rezultat de ,decât la o supărătoare mărire a la numărului votanților. Și numai foarte puțini pledează în favoarea intrării noastre în domeniul politic. N’am văzut însă prea multe argumente, și mai ales n’am văzut argumente solide, în favoarea nici uneia din tezele susținute. Dar oricari ar fi dezbaterile în această materie, și oricare ar fi opunerea unei părți a sexului tare, femeile vor căpăta drepturi politice. E o fatalitate... Vor fi și în România femei-miniștri, așa cum sunt în unele țări occidentale. Sunt pe deplin convinsă că amestecul femeilor în politică nu va aduce niciun rău tării. Copiii nu vor fi părăsiți de mamele lor, așa cum este obiceiul să se ironizeze, căci femeile, prin firea lor, vor rămâne veșnic și mai presus de orice mame, și nu vor ezita niciodată între datoria și chemarea lor firească și afacerile politice. Și dacă aceasstă primejdie nu există, despre care alta ar putea îi vorba ? Și totuși socot că sunt unele primejdii. Printre ele , tulburările cari pot izvorî din nepregătirea femeilor noastre în chestiile sociale și politice, incompetența lor datorită lipsei de experiență. Cred că femeile fac o mare greșală când vor să se arunce nepregătite pe un teren care le este cu totul necunoscut. Știm toate noi care ne este capacitateu, și până unde putem conta pe forțele noastre combative, per virtutea noastră de a activa pe acest nou și primejdios teren ? Căci terenul politic este un teren de luptă înverșunată, un teren arian în care nu poate prinde rădăcină nici cea mai mică floricică de sentimentalitate... Eu socot că femeile, înainte de a intra în politică, ar trebui să se supue de bună voe unor experiențe preparatorii. Ar fi un soi de examen de capacitate în domeniul nouilor ambiții feminine. Trecându-se de la o idee, cât de măreață, cât de generoasă, cât de dreaptă, la practică, rezultatele pot fi dezastruoase, dacă punerea în aplicare se face fără chibzuință. Dacă mi-ar fi îngăduit, aș face o comparație între drepturile politice ale femeii și expropriere. „Pământ țăranilor“. — era în adevăr o necesitate imperioasă. Idee măreață, menită să liniștească și să îmbogățească țara, ridicând țărănimea din mizerie și din incultura cari o zugrumau. Dar care este, până azi, rezultatul exproprierii? Un rezultat nefericit. Pricina . Modul de aplicare. Așa se vor petrece lucrurile și cu drepturile politice, acordate femeilor, — cu ori fără entuziasm - dacă procedura va fi greșită. Precum n’aș fi dat țăranului pământ decât în mod condiționat, obligându-l și ajutându-l să-și cultive proprietatea în întregime și aplicându-i drept sancțiune confiscarea fiecărui metru pătrat care ar fi rămas necultivat,tot astfel n’aș acorda drepturi politice femeilor decât în anumite condiții. Le-aș cere : 1) Cultură, educație, diplomă; 2) Celor fără studii mai înaintate, un stagiu de pregătire de 2—3 ani într-o administrație publică ori particulară ; 3) Experimentarea capacității de muncă, a perseverenței și a ținutei morale. Numai astfel cred că aportul femeilor în politică va putea fi un aport de consolidare și de înălțare morale. Mulțumindu-vă pentru bunăvoința de a da ospitalitate acestor idei în ziarul d-tră (trebue sa vă deprindeți cu gândul unei mai active colaborări feminine !), va rog să primiți asigurarea sismemele deosebite. Arabella arka Pentru sobșin^rea crizei agricol , Geneva (Radar) — Experții agricoli întruniți de Comitetul Economic pentru a-și da avizul asupra crizei agricole în general, și asupra chestiunii cerealelor în special, au continuat discuțiunea generală, în cursul căreia delegații Marii Britanii, Finlandei, României, Ungariei, Indiei, Norvegiei, Olandei, Poloniei, Elveției, Cehoslovaciei și Iugoslaviei au expus situațiunea agricolă în țările respective, silindu-se a degaja punctele care prezintă un interes de ordin internațional. Delegatul României, d. ministru Răducanu, într-o expunere făcută în limba engleză a arătat situația agricolă mondială. D. ministru Răducanu a arătat apoi cum România, animată de spiritul Genevei, a pus capăt politicei de naționalism industrial prin tariful său vamal din 1929, care reprezintă o reducere apreciabilă a taxelor. Afară de aceasta, taxele de export au fost reduse până la nivelul taxelor statisticei; cu toate acestea, atunci când alte țări nu numai că au lăsat taxele lor la acelaș nivel, ci multe dintre ele le-au și ridicat. Aceste taxe adiționale nu înseamnă altceva decât sarcini adiționale impuse țărilor agricole de țările Industriale. In urmă d-sa a expus părerile asupra soluționării crizei agricole. In altă ordine de idei, d. Răducanu a vorbit despre reforma agrară din România și de situația creată prin aplicarea ei. Vor ft șl „voinici“ liberali l D, Duca vorbind la Baia-Mare a spus: Suntem un partid de ordine. Nu noi vom tulbura-o, dar să fie bine lămurit că la provocare vom răspunde prin contra provocare, la loviri prin loviri și mai puternice. Acela ce vrea bătae va primi bătae. Căci nu putem cu nici un chip admite batjocura ca viața politică a acestei țări să fie transformată de național-țărăniști într’un război civil endemic și ca îndrăzneala derbedeilor și pumnul agenților guvernului să hotărască de acum încolo de destinele Statului român“. Ceea ce, în bun grai românesc înseamnă că și partidul liberal își va organiza cetele sale de voinici. Căci dacă este vorba să se răspundă la lovire prin lovire, nu d-nii Duca și Vintilă Brătianu vor fi cei cari vor lovi. Treime neapărat cetele liberale. Ne așteaptă vremuri frumoase. Partidele politice se pregătesc de harță, închizând ideile în cufere bine ferecate, arborând bâtele, topoarele și pistoalele. In curând vom citi în ziare știri astfel concepute: — La Focșani a avut loc o întâlnire între cetașii d-lui Maniu conduși de d. prefect cll județului și cetașii liberali, conduși de d. general Moșoi ori de d. Guță Tătărăscu. Sunt morți și răniți de ambele părți. Cetele conduse de d. general Moșoi executând o împresurare strategică,, cetașii oficiali dau retras în păduricea de lângă oraș, unde așteaptă întăriri. Partidele politice nu observă că astfel își semnează sentința definitivului lor faliment. Și așișderea nu observă, că într'o zi cetele cari operează azi pe contul partidelor, ar putea prinde gustul să opereze pe cont propriu. In ziua aceea va putea fi, ca altădată, o îmbrățișare generală a partidelor, mai mult , or mai puțin istorice. Dar va fi prea târziu. Noi credem însă că acei cari trebue să vadă, vor vedea la vreme și partidele politice vor fi înlăturate fără a se aștepta violentesiuni ale masselor poporului. convul-* Cardinal al Vériéi la i. le sfflergs, Paris, 13 (Rador). — D. Donmergue,președintele Republicei, a primit azi in audiență pe Cardinalul Verdier, noul Cardinal al Paramită. Dacă vrei sa scapi biruri, anulezistui, Ta“ra va înțelege atunci că nu vrei să votezi cu hoții.