Epoca, noiembrie 1930 (nr. 528-554)
1930-11-26 / nr. 550
■ Wo. SSO 3 n)EDACsiA și nmmmmm BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI î2o S3 Reclaae și inserții Se primesc la adorația zianului și la teste ag sistiile de pulicitate Teici an 2@llî 3 ■ [UNK] [UNK]MBW—n— Miercuri 26 firem. 1303 »SafiSs 2e NICOIM IUIPESCU - Biieccer: Cr. N. NUHSCU mtaânâam D. Maniu se întoarce Ziarele anunță că d. Iuliu Maniu își grăbește reîntoarcerea în țară. Nu știm întrucât știrea aceasta corespunde realității. Dar adevărul este că d. Maniu se poate întoarce; nu este prea curând pentru a verifica realizarea prevederilor sale. D. Maniu a învins. Teza d-sale, — teza ramurii ardelene din partidul național țărănesc — se dovedește valabilă. Lipsit de luminile d-lui Maniu, partidul național-țărănesc se clatină și-și înfățișează în public neînțelegerile cari îl vod. Guvernul Mironescu persistă încă, dar partidul îl socotește foarte puțin al său și se pregătește să-i dea loviturile cari trebue să-l dărâme. Nu se poate fără d. Maniu! Ardelenii trimit somații oficiosului bucureștean al partidului. D. Madgearu trage spre dreapta când d. Manoilescu trage spre stânga. Basarabenii d-lui Stere se organizează și trec la ofensivă, în funte chiar cu resemnatul de omi al memoriilor politice. D. D. R. Ioanițescu interpelează. D. Andrei vrea o cercetare serioasă a budgetului în Parlament! D. Petrovici combate de la tribună politica școlară a d-lui Costăchescu. D. Sever Bocu e în conflict cu d. Iațiegan. D. Mihalache, în scaunul d-lui Vaida, vorbește despre erorile ultimilor doi ani de guvernare. D. Armand Călinescu coboară în mijlocul notarilor sătești pentru a le spune că de acum li se va da altă atenție. Privitorul obiectiv are impresia că a debarcat în mijlocul unei harte generale. De la fronda mascată de pană ori, cele două ramuri ale partidului național-țărănesc au trecut la zgomotoase atacuri fățișe. Da, da, d. Maniu se poate întoarce. In lipsa d-sale, Blajul nu și-a perdut vremea. Cutezanța de a fi imaginat un guvern al partidului național-țărănesc fără d. Maniu și fără d. Vaida, a fost pedepsită. Indeeturile partidului trosnesc și baraca întreagă stă să se dărâme. D. Maniu se poate întoarce. Și chiar dacă victoria d-sale înseamnă distrugerea partidului pe care-l prezidează, ea nu este mai puțin victorie. Toți doctorii în țară vor putea clama că salvarea nu poate veni decât de la d. Maniu și ne vor putea prezenta, pentru viitor, forțele virgine ale d-lui Vaida! Iar noi, socotindent ne costă experiența guvernării democrației integrale și a competinței ardelene, putem fi mângâiați: avem o rezervă politică pentru ziua de mâine! G. G. Exemple cari servesc Acum când agitația în jurul concordatului băncii frații Eskenasy s’a liniștit, ar fi poate interesant să ne ocupăm de starea de lucruri care a precedat evenimentul de la Craiova. Este poate imperios necesar să se precizeze în această direcție anumite lucruri cari — din neglijență sau rea voință, — au contribuit la enervarea populației din capitala Olteniei. Nu stăm, din punct de vedere economic, pe roze. Stăm chiar — și toată lumea simte — pe spini. Nu asta este însă rostul acestui articol, să enumere cauzele cari au provocat situația critică de azi. Ceea ce interesează, e complicația în care ne vârâm singuri, fără să ne dăm seama și fără să bănuim marele rău ce-l săvârșim. Un zvon, pornit dintr’o oficină interesată, răspândit brutal într’un cerc oarecare, apare imediat sub aspectul unui pericol de neînlăturat. Lumea încrezătoare, amețită de anormalitatea vremurilor de azi, pornește în goană spre necunoscut cerând, ce ?... Banca fraților Eskenasy, are în Craiova o reputație admirabilă. Opt decenii, această bancă a făcut afaceri fără cea mai mică dificultate, cu o cinste negustorească ireproșabilă. Cine ar fi îndrăznit în alte vremuri, să creadă ca un zvon pus cu meșteșug în circulație despre căderea acestei bănci, ar putea prinde ? Iată însă că astăzi, banca fratei Eskenasy este victima unui zvon, victima atmosferei în care orice se crede posibil. Și pentru că cei cari conduc de atâta vreme această bancă sunt oameni perfect onorabili, și-au pierdut capul în momentul când au văzut numărul mare de depunători la ghișete. Crezând că cerul a coborât pe pământ și orice scăpare nu mai este cu putință, s’au dus la tribunal să ceară concordat. Evident gestul a provocat și mai multă derută. Piața Craiovei a trăit câteva zile de groază. Totul a fost năucit, nimeni nu-și mai dădea socoteală de ceea ce se petrece. Se afirmă astăzi că cererea de concordat s-a făcut după ce toate demersurile la Banca Națională, au fost ignorate. Dacă lucrurile stau astfel, este locul să deschidem o mare paranteză. Căci oricât s’ar părea că institutul nostru de emisiune este bine încadrat de scoarțele unui statut, restul Băncii Naționale în aceste vremuri este mult mai important. O tulburare de ordin financiar produsă simultan în câteva centre din țară, poate provoca o revolți. Nu trebue înțeles de aci, că luând în seamă argumentul de mai sus, Banca Națională trebue să ajute toate acele bănci creiate cu scopuri subversive ; depunătorii cari sub mirajul unor dobânzi enorme își încredințează banul în casa unor astfel de bănci, să suporte riscul singuri. Sunt însă instituții bancare cari au un activ ce se poate ușor verifica, cari au un portofoliu serios dar agricol. Când Statel e pe punctul de a ajuta pe agricultori ca aceștia să-și poată plăti datoriile, deci nu s’ar lua în seamă și de Banca Națională portofoliul agricol imobilizat astăzi, al băncilor aici. O logică elementară îti spune că ajutorarea băncilor cu portofoliu agricol înseamă ajutorarea agricultorilor și menținerea crizei la acelaș nivel. Dacă Banca Națională nu poate ajuta să eșim din criza economică în care ne zbatem, cel puțin să nu agraveze prin atjtul maosur de starea de azi. Căzui băncii frații Eskenasy se poate întâmpla oricărei alte bănci din țară. Dacă Banca Național se grăbea cu ajutorul pe care l-a dat azi, se evita o publicitate care nu a folosit nimănui. L. I. VIȘAN BWLlBMIMi Morala Statului Un jurnal al Consiliului de miniștri, recunoaște dreptul la dobânzile legale stipulate de o convenție formală, al unui inginer care a executat lucrări pentru calea ferată. Ministrul certându-se cu acel inginer, cere anularea jurnalului. Consiliul de miniștri avizează. Am vrut să afli părerea unui coleg al ministrului în chestie, îmi închipuiam că el îmi va spune: este o nedreptate „Recunosc că să plătești dobânda legală, când omul nevinovat de întârzierea Statului, se împrumută la bănci cu douăzeci la sută , dar nu pot da mai mul, căci legea este lege”. In loc de această explicație, mi s'a dat asta care sună astfel: „Este revoltător să plătești unuia dobânzi, când altuia aui dai măcar capitalul”. Toată morala Statului, se rezumă in aceste câteva cuvinte. A fi cinstit față de un cetățean a devenit un lucru revoltător, un act de favoritism nepermis dat fiind că ești necinstit față de restul omenirii. Ceea ce pare normal, este să asiști la falimentul omului, pe care Statul il nenorocește. Dar explicația nu s'a oprit aci. Mi s’a mai dat următoarele lămuriri: „Este adevărat că contractul stipulează dobânzi separa în caz de întârziere a plăților de către Stat, am dori să știm însă cum de n’a renunțat acest domn la beneficiul clauzei în chestie”. Nu pricepeam bine. Cum să renunțe omul la beneficiul unei stipulațiuni din contract, când Încasând chiar dobânzile le are pierde câteva milioane. N’am putut să mă împiedic le a întreba pe interlocutorul mcu cu oarecare ironie, dacă mulți au făcut acest gest de filantropie. „Desigur că da, — răspunsem — aproape toți. Dacă nu renunțau, nu pupau ei ordonanța de platăpentru capital”. De data aceasta am fost pe deplin lămurit. Nu mai aștept am nici o explicație. Moralara complectă. Am priceput tot, până și condițiile ln cari se ar întrepri reviitor contractele cu Statul român. GRIGORE FILIFESCU șomeuri intcccfuoi și cauzele șomajului la noi Dacă cifra muncitorilor manuali, despre care am vorbit în articolul precedent, nu ne ridică la nivelul statelor mari, cu o veche civilizație și o veche industrie, nu mai încape nici o îndoială că cifra șomerilor intelectuali — oricât ar fi ea de mică — ne ridică deasupra tuturor țărilor, mari și mici, de pe glob, de unde tronăm ca un simbol al nepăsării și mizeriei. De ce să n’o recunoaștem, când nimeni nu poate dovedi că mai există vr’un stat stăpânit de rasa albă, în care să rămână fără catedre, într’un singur an, 7000 de licențiați și doctori în litere ? In care țară, instituții trăitoare, de pri*miul rang, aruncă dintr’odată pe drumuri 4—500 de slujbași, cum se întâmplă la noi ? Și să nu uităm ca aceștia din urmă formează o categorie aparte și cea mai nenorocită... Aceștia sunt șomerii pseudo-intelectuali, birocrații fără specialitate hotărâtă și deci, fără dreptul de a putea pretinde. Și numărul șomerilor va crește din ce în ce... Academia comercială și universitățile, dau în fiecare an un procent de câteva mii de muritori de foame. Școalele de comerț și liceele, deaemenea... O greșită politică școlară, este cauza acestei stări de lucruri ? Sunt ispitit s’o cred , dar numai până la un punct. Căci dacă respectivul nu făcea studii fundare, academice sau universitare, urma să devină meseriași — deci tot șomeri în vremurile de azi — sau, agricultor, care nu-și scoate din grâu și porumb nici cheltuelile cu munca pământului E criza generală,o cauză absolută ? Nu. Este tot până la un punct , căci dacă e generală, cum toată lumea o recunoaște, flagelul urma să se întindă peste toate statele lumii... Se înțelege că nu amestecăm aici, șomajul muncitorilor manuali, care a existat în toate timpurile aproape, în țările pur industriale. Crizele de vină numai într’atâta, încât lipsește industria de consumator care, cum spunea Henry Ford. Intr’un interview, el singur plătește muncitorul, ceiace, în cazul de față nu prea se potrivește. I . E drept că atât, greșita politică școlară cât și criza generală, constribue într’o măsură oarecare la această tristă stare de lucruri . I dar adevăratele cauze, sunt cu toții altele. E prea bătătoare la ochi invazia străinilor la noi, ca să nu vedem în ea, una din cauzele determinante. Ardealul și Banatul, ne-au adus câteva industrii, e drept, dar odată cu ele ne-au adus muncitorii minoritari — cetățeni români, contra cărora nu e nimic de zic ; iar pe deasupra — fapt cu adevărat grav — se lasă intrarea în țară . deciziile de muncitori anual și așa -și speri,/' ști, cari, în''O'1 nu sunt decât rudenii literații minoritarilor conducători ai acelor întreprinderi. Să nu uităm, de asemenea, că nouile provincii ne-au adus un procent enorm de „doctori” în toate știintele și în toate meseriile, cari își cer dreptul la viață... Cu toate acesta, inginerii plătiți cu milioane, cari strică oțelul destinat țevilor noastre de tun, se aduc din străinătate. Mă feresc de exemple, fiindcă nu privesc chestiunea decât din punct de vedere general în sine, cum să nu avem șomaj, când, știm cu toții că instituțiile noastre industrial comerciale, lasă pe planul al doișilea prosperitatea statului și bunăstarea cetățeanului, punând pe planul întâiu îmbogățirea, peste noapte, a consilierilor și membrilor direcțiunii. Cunosc instituție mare, dată de râpă de tantiemele fabuloase ale consiliului, a căror cifră dintr'un singur an, putea da naștere unei alte intreprinderi, în care să lucreze câteva sute de oameni. Cei ce aruncă vina numai pe criză, sunt de rea credință. Indolența autorității, lăcomia și lipsa de bun simț a stăpânilor aurului de la noi, câinia socială în care trăim și lipsa de suflet a e* fitei post-belice, atârnă mai greu în balanța rațiunii stabilirii răspunderilor, decât criza generală. I G. M. AMZA Conferina dezaimiri: GENEVA, 24 (Rador). — Comisiunea pregătitoare a adoptat In ședința de azi articolul privitor la obligativitatea publicității aviației civile, inserüt in procctul de conven(iune, dupi, propunerea delegatiunei române prezentata in sesiunea treia din i)27 delega(iune engleză, franceză, japonezi, cehoslovacă, polonă etc., au vorbit in favoarea mentinerei acestui arici contra coiulu au luat pozițiune in special acugatiunile germană si olandeza In numele delegațiunii române d. general Toma Dumitrescu arătat că aviațiunea civilă poate fi ușor și în timp de câteva ore, până in câteva zile cel mai târziu, transformată in aviație militară, nu numai ca aviație de bombardamemt, dar și ca aviație de recunofiere, legătură, pentru serviciul sanitar, etc. Desvoltarea și caracteristicile aviației civile in momentul actual și casigur și in viitor, confirmă pe deplin aceste posibilități. Cum desvoltarea aviației civile este din ce in ce mai accentuată, trebue să se țină seama de posibilitățile statelor ce au o aviație civilă puternică, de a dispune de un instrument de agresiune eficace in război. Benceta, neputind-o Urnita, cel mai puțin lucru ce se poate face, este de a ține seamă de ea la limitarea armamentele aeriene. Pentru aceste motive, publicitatea prevăzută în convențiune, pentru această aviație, trebuie menținută. Articulat cu propunerea delegației române, a fost adoptat cu mare majoritate. ------------fr . 40m —— Țepi Se vor pune nouă impozite pe salarii. Funcționarului X. Rolul tău la slujba-l inîc, și fără pretenție. Iți va crește însă birul — rolul... la percepție Albion Tic, scumpă ara, puterea mea de munca și puterea mea de iubire. Nicelae rapes« Pe când dumpingul în genere este o ,.metodă economică“ bazată pe concurența neloala, în scopul de a obține devize sau de a acapara o piața, dumping-ul sovietic, din contră, are de scop nu numai de a obține devize dar și de a dezorganiza piețele, de a ruina unele ramuri de producție, de a mări șomajul și de a semăna pretutindeni unde va fi posibil neajunsuri și mizerii, pentru, ca prin aceasta, să se ajungă la revoluția socială. Aceasta este caracteristica activității generale a sovietelor și acesta este scopul,planului cincinal”. De altfel, în ședința comitetului executiv al Internaționalei comuniste, din luna Septembrie 1929, șeful biroului vest-european, Maniulsky, a declarat printre altele, următoarele : ..Planul nostru quinquina] este un plan de distrugere a stabilizarei capitaliste. Mișcările revoluționare în Germania și Indii sunt oarecum o garanție a realizărei planului nostru quinquimal. Iar mai departe, adresându-se delegaților diferitelor țări, mai adaogă . ..iată pentru ce, camarazi, noi vă prezentăm azi planul nostru quinquinal ca bază pentru dezvoltarea și întărirea mișcarei noastre revoluționare“. . Așadar, nu mai poate fi îndoială că ..planul quinquina!“ este, în acelaș timp, și un plan de revoluție mondială, și un mijloc de a ajunge la acest rezultat prin dumping, care va fi o vastă mască de războiu destinată de a distrug’ economia capitalistă. Când acest rezultat va fi atins parțial, adică când criza economică și șomajul vor fi cât mai mult accentuate, atunci Sovietele vor putea încerca revoluția, condiție necesară pentru a se ajunge la sistemul regimului din Rusia. Nu putem spune deci că am fost avizați, și,noi, ca și celelalte țări, și încă cu toată francheța. Dacă rămânem obiectivi însă trebuie să recunoaștem că, până acum, cel puțin în domeniul comerțului agricol, noi vam suferit concurența nereală a cerealelor rusești, cum pretind unii, pe câtă vreme cerealele noastre au fost vândute și se vând și azi cu prețurile cele mai scăzute, atrică și sub prețul cerealelor ruse ! Ce va fi însă, când Sovietele se vor hotărî, în adevăr, ca să-și vândă cerealele și sub prețul nostru, atunci poate ne vom da mai bine seamă de situație, dacă nu va fi prea târziu. Acum însă, Rusia vinde grâul cu 112 shilingi tona, Argentina cu 109—110 sh.. iar Dunărea cu 105 shilingi. — aceasta fiind proporția prețurilor dela începutul campaniei chiar. . .... * Fără a pierde, totuși, din vedere scopurile dumping-ului rus, dar ținând seamă de situația tristă ce s'a creat agriculturei și agricultorilor noștri, prin lipsa de măsuri luate la timp, toate preocupările trebuiesc concentrate numai asupra agriculturei și a agricultorilor precum și asupra întregei economii a țarei și a muncitorilor. Dacă nu vrem ca noi înșine să cultivăm neajunsurile și mizeriile, care, totdeauna, sunt fermentul perturbărilor sociale, trebuie de luat, cât mai repede, toate măsurile, care încă nu se văd, pentru îmbunătățirea situației. Iar pentru ca masurile care se vor lua, să nu rămână fără eficacitate, prima va trebui să fie aceea relativa la reducerea prețului de cost, pentru că numai astfel vom putea avea posibilitatea de a mai vinde produsele în condiții mai convenabile. . Această problemă este esențială pentru că ea constituie baza celorlalte, pentru că rezolvarea ei în sensul de a ușura condițiile de tram, apropiindu-se de puterea de cumpărare a marelui consumator, este singura care va putea ridica moralul populației ; singura care va putea stimula și încuraja munca productivă ; singura care va putea împuțina suferințele și neajunsurile mulțimei, care azi nu mai găsește nici un raport între câștigul extrem de redus sau inexistent chiar, și condițiile grele ale traiului, care au devenit insuportabile pentru massa populației. Toți acei cari își dau seama de spiritul public, toți acei cari pătrund situația și cari văd cum se prezintă orizontul, nu mai pot întârzia pentru a se pune d'a valma pe lucru. Numai așa putem spera că se va mai putea îmbunătăți cu situație plină de mizerii și de suferinți; numai așa vom putea proba Europei și chiaiei că România este vigilentă în apărarea temeliei sale economice și sociale, curajoasă în re- organizarea sa economică și capabilă de a deștepta interesul creditului străin și încrederea meritată. GABRIEL URZICA Opiul § caronic Dumpingul sovietic $1 preocupările nassun ni, mm le -----------... ------------ O mare banca olteană a anunțat că nu mai poate continua afacerile și printr'o înștiințare onestă și loială a asigurat pe depunători, că vor fi plătiți, toți, până intr'un ban. Banca Națională, chemată în ajutor, mai mult de opinia publică, sa arătat gata să intereie pentru a scăpa nu numai întreprinderea financiară, dar și ]>e acei oameni, ți ei în nevoi, cari ți-au pus banul acolo. Dar nu se poate încheia cu atâta: un sprijn bănesc. Ceia ce trebuie e altceva: încrederea. Acea încredere pe care toți o sapă, ziarul care face literatură de sensație asupra unei situații care e mai dezastruoasă în coloanele lui decât în realiate, ministrul care pretinde că avem datoria să ținem copăcel și pe cel din urmă țigan ruinat, de o agricultură sălbatică: funcționarul demagog care făgăduește marea cu sarea și cui poate ca și cui nu poate și cui are ca și cui nu are încrederea, faelor moral — domnilor economiști, cu aceiași știință, dar cu o mie de soluții — acela poate salva țara, încrederea — și omul care ar putea-o inspira tuturora ! Neamul Românesc N.TORGA ani In America do O. CUCLIK Vili De chiar a doua și începu o perioadă de vânt puternic și frig. Noi, deocamdată, eram „idle“, fără lucru, șomeurii orizentieri, dacă dați importanță celor sărmani una sută de dolari pripășiți prin fundurile buzunarelor noastre. Dar orice am fi fost In clipele acele, vremea, olerașă, nu nu ne părea deloc favorabilă ,e tot mai sincere și chiar imperioase intenții de a Încerca să căutăm de lucru, căci aici rezida unica noastră posibilitate de a salva măcar momentul Cu alte cuvinte, nevoe ori nu, ni se părea un act de eroizm nerealizabil a era de a ne aventura pe] afară în condițiuni prea evident de ■ Im Topice. Dar și așa ne lovirăm de ' o dificultate. Inchirietorii de camere mobilate, în clădrile și cartiere’,cei țavechite, au rămas practici într’un sens mai europenesc. Iți dau puțin foc dimineața și seara, în tot timpul zilei, nimic. Presupun că ești laucru. Șomerii rentieri? — Vai e mama or! Să se 'ncăzească a tră, căutându-și de lucru, câ vor fi nu, că au ori nu șansa de a găsi ceva ! Ce avem să facem? Ne aminteam din țară, unde ne puteam permite luxul de a rămâne în casă pe o vreme mai deosebit de rea , și nu ne puteam închipui ce groaznică tragedie poate zăcea într'o singură minută de nelucru pierdută în necăutare. Frigul mucegăit din cameră reuș! totuși să ne azvârle pe trotuar și apoi Înfășurați cum ne da mâna, o pornirăm pe unde am fi apucat Ochirăm într'o prăvălie, o mică mașină electrică de încălzit, de dezmorțit, cel puțin, ciolanele, ziua. Dar nu din viciu incurabil de boemi. In legătură cu aceasta trai reamintesc o altă istorie veche. La Paris, prin 1909, ședeam prin împrejurimi, la Antony. Frigul de acasă mă izgoni, pe ziua aceea rea de Decembrie, în Capitală. Oricum, alergând pe afară trebuia să te simți mai cald decât chirotind în odaia fără foc. Dar mâinile îmi înghețau Intraia magazinul Hotel de Viile, îmi alesei o pereche de mănuși. De prin buzunări — unele sparte — adunai treizeci și cinci de centime Ce puteam să cumpăr cu ele ? Doar un termometru ! Ceea ce și făcui. Ei, da cazul cu mașina electrică de încălzit din New York nu mai era a fel. Soția mea, sub impulsul elementar al instinctului conservării, al unei naturi, din naștere, care le inspira elanul nestăpânit de a conjura la universala operă de muncă, sub impulsul celei mai nobile înțelegeri a mirB<cului căsătoriei ca o tovărășie neprihănită la bine și ia nevoi; și sub impulsul sacrificării, nu orice condițiuni, pentru ideal, ori cari i-ar fi terenurile de răsfrângere, se grabise a se decide să stea acasă - lucru pentru care avea nevoe de puțină căldură, și de cea fizică, — și să lucreze, să muncească muncă strașnic de grea, în direcția pa care i-a hărăzit-o împrejurările și cerul. Puteri nevăzute ne mânau atunci ca și întotdeauna după aceea, de ne duceau acolo unde era o scăpare, sau departe de acolo unde ne aștepta un dezastru, dar către care ne mânase încăpățânarea unor socoteli a e noastre de copii inconștienți, ca îngeri. Zburam. Dar intr'adevăr înspăimântat’area noastră izolare, a noastră ,am reprezentam tendințe neobișnuite și esența duhului nostru al tuturora — era crima cea mai hidoasă a unui regim care nu se mai deșteaptă din nepăsarea și orbia Iui față de cele mai vitale necesități ale neamului. Și zburam: Nu eram noi. Cuceeam în noi auf eile celor mii ca noi, a căror viață, — mult puțină, se poate să fie din lumea asta. Dar să mai lăsăm din lucrurile astea vesele. Vânt, vânt, frig și frig. Mergem la Vest, pe Fifty Seventh Street Traversăm Second Avenue, Thiid Avenue, Lexington Avenue, lark Avenue și daram un Madison Avenue, pe care o luarăm spre Sud. Pe vremea ceea, poate 10 dimineața, lumea nu e prea e compactă pe străzi Pentru prima oară în viața noastră încercam o simțire pe care, chiar motivată, nu o doresc nimănui. Da. E mai bine să nu simți nimic decât să simți răul din jurul tău chiar rea bate. Căci aceasa este o realitate de blestem, realitatea falsă, destructivă, față de care puritatea, sublimul ignoranței, este adevărata realitate, pozitivă, regeneratoare și creatoare. Cinicii se acomodează — chiar exploatează în numele prea înaltului Mammon, cealată realitate, negativă. Prea slabii inocenți, în confruntarea ei, se mâhnesc și-și pierd cumpătul de milă și desperare. Căzurăm în patima inocenților prea slabi. Și pentru Întâia oară ne cutremurarăm. Eram in Metropola lumii civiizate — eram într’o pădure de vegetale umblătoare și de animale, politicoase, dar feroce în indiferența și hrăpărnicia lor. Savanții au greșit când au impărțit existența în trei regnuri : mineral, vegetal și animal. Nu prea au fst compleți, de asemenea, când au mai stabilit al patruea regen, omensc. Căci, afara de categoria vegetalelor umblătoare, trebuiau să menționeze că regnul omnesc propriu zis se formează din categoria animalelor bipede, cu particularitatea că deocamdată numărul cuprins în acest regn nu pare a se urca cu mut deasupra lu, 0 (zero). Blestemata noastră încercare era că ne simțiam, în orașul cel mai populat din lume, străini, singuri, singuri, străini. Nu. Nu. Acela care are groaznica inconștiență de a mărturisi că poate exista pe lumea asta un singur om care să-i fie străin, acela e monstru față de care cei mai înspăimântători căpcăuni ai poveștilor noaste sunt niște îngerași Și totuși, in acea lume ocupată, alergătoare, zâmbitoare, amabilă, serviabilă, toți, toți, erau unul altuia străini! Numai suprema speranță ar împiedeca pe un nou Lyctrg, ori Torquemada, ca, de ar putea, să-i aplie, unei asemenea lumi, procedeurile familiare gândirii or, cunoscute. Desigur, înainte, înainte, când, în țară, ni se răTM3 că propriul nostru suflet moare, sau prosperează, nu trupurile miilor și miilor cari ni se erindau dinaintea ochilor - eram împotriva decepțiilor pe cari le înduram. Dar acuma ? - Noroc că, încet, încet, am pus control asupra simțirii noastre. Neana... obiectivizat ! Traversam străzile 56, 55, 54, 53 52, 51, în prada unei asemenea stăr sufletești anihi ante când, deodată zăbrăm pe un colț de casă, la etaj o firmă : Society of Friends of Roumania Și ne luminarăm ! Românii un adevăr e incorigibil și așa va câtva mai fi pe lume. Intrarăm ca cel puțin, să vedm ce era aia o scară, doi domnișori vice-consulii României. K. și cancelarul consulat lui, C. se loviră pilpt în piept cu ne și auzindu-ne limba, ne opriră. Români, din România, nou sosiți . Interesant. Totul trebuia să pus la dispoziția noastră, ca să fii fi serviți, cu zel și dezinteresare , eram noi ? De artiști cum se zice Da ? Iim !... Interesant. — A propus ! făcut. Ați venit ceva bani ? Cu câți? — Cu vre-o sută de dolari! # o-leo-leo! — La revedere! S facem ceva cât mai rpede, că de a fi foc! Căutați să ne ’ntâlnim !