Epoca, iunie 1931 (nr. 701-724)

1931-06-11 / nr. 708

a W­esTMEPOCH Personalitatea d-lui Profesor N. Iorga și guvernul prezidat de D-sa — O vizită la Iorga — „Neue Zürcher Zeitung” sub titlul de mai sus publică următoarea co­respondență din București, semnată „H. n.” : „Profesorul Iorga este primul mi­nistru cel mai popular pe care Ro­mânia l-a avut vre­odată. El nu lu­crează în clădirea Președinției Con­siliului de Miniștri, ci acasă, în bi­blioteca sa. Primește vizitele într’o mică cameră de lucru. „Vedeți, nu s’a schimbat nimic; lucrez aci în a­­ceiași cameră ca și înainte, oricine poate intra, oricine mi se poate a­­dresa personal. Totuș în fața casei stau doi polițiști în uniformele lor noui, impecabile, și este nevoe de di­ferite întrebări la telefon, până ce se poate vorbi cu primul ministru. „Intr’adevăr, puțin s'a schimbat. Numai că Iorga este actualmente cel mai preocupat om din România. Este de mirare, cum el, sexagenar, preia cu entuziasm și vioiciune ti­nerească nouile sale îndatoriri. Iată un apel electoral către țăranii din Giurgiu, pe care Iorga mi-l traduce imediat în nemțește: Și azi Iorga mai ține cursuri la Universitate. Zilnic primește nenumărate vizite, redactează apeluri electorale, cari îi fac toată cinstea, merge de multe ori zilnic, sute de k­ilometri cu au­tomobilul pentru a vorbi poporului, care îl ovaționează entusiasmat. Pe lângă aceasta mai găsește timp să citească foile de corectură ale vii­toarei sale lucrări istorice. El nu desminte savantul. Se simte stând deasupra partidelor. Ce contrast în­tre Iorga, această adevărată apari­ție de savant, și mlădiosul și ruti­natul politician Duca, cu care guver­nul a încheiat un cartel de alegeri. Privind numai aceste două perso­nalități, se recunoaște o oarecare nenaturaleță a comunității, a comu­nității care desigur nu poate fi de durată. „Iorga a preluat o misiune grea, guvernul său să execute alegerile parlamentare, ele să aducă guver­nului izbânda și opinia publică să fie convinsă că alegerile au fost curate. „Cine poate ști, dacă izbânda va fi a noastră și cine cunoaște puterile subterane cari peste noapte se pot pune pe lucru?” „Desigur că guvernul va face tot pentru ca alegerile să fie curate. Și ultimele alegeri ale național-țărăniș­ti­lor au fost drepte. Iorga nu vrea să curețe grajdul lui Augias. Va reuși, într’un timp în care, după propriile sale cuvinte există 2900 de legi? De altfel guvernul procedează legal sau nelegal? Pare a domni mare neclaritate în privința aceasta. Desființarea prefecților administra­tivi arată ce nesiguranță domnește relativ la concepțile despre legal și nelegal. Fiecare partid crede că are dreptate și trebue să apere Consti­tuția. Dă de gândit, de ex. faptul că partidul poporului, care încă pe timpul introducerii reformei admi­nistrative a părăsit Camera în semn de protest și cu toate că desființa­rea îi este binevenită, o declară a­­cum nelegală. „Pe de altă parte Duca declară că guvernul va fi sprijinit și după alegeri, numai dacă va acționa in mod constituțional. Acum liberalii au aprobat însuși desființarea re­formei, ceea ce de alții este declarat că e nelegal. Cine să știe, ce este le­gal și ce nu? Nu insistă îndeosebi în ce privește mărturisirea since­ră a lui Iorga relativ la Constituție. După părerea sa un om inteligent nu trebue să se folosească de dic­tatură, numai un om prost desfiin­țează Constituția pentru a guverna abuziv. „Nu există îndoială. Programul lui Iorga este un program superior. Dar are de luptat cu partidele, tre­bue să țină seamă de rezistența lor. Guvernul nu se va putea menține fără să se sprijine puternic pe un partid, de aici rezultă că va trebui să țină cu atât mai mult seamă de adversar. Prin cartelurile de ale­geri, Iorga a fost atras în lupta din­tre partide și pășește într’o lume in care domnește puțină încredere. Partidele sunt, cum a spus un proe­minent bărbat din București, socie­tăți pur comerciale. Iorga nu li se potrivește, fiindcă găsește puțini adversari de talia sa printre ei. Par­tidele au o atitudine de expectati­vă față de el. După alegeri vor tre­bui să fixeze pozițiile lor. Deocam­dată Iorga poate lucra nestingherit la programul său. Reforma adminis­trativă a și fost desființată In parte; prefecții administrativi, partizani ai trecutului guvern au fost înlătu­rați dintr’odată. Pornește violent Împotriva agitatorilor politici. Și ne este indiferent dacă își creiază noui dușmani prin numirea de prefecți politici, este Însuflețit numai de i­­deia de a face ce este bine pentru țară. Se gândește și la concedierea de funcționari, fiindcă România are prea mulți funcționari. Fostul di­rector general al poștei, dr. Andro­­nescu, a chemat acum un an pe șe­ful secției de la poșta generală din Elveția, E. Bonjour, pentru a ela­bora o expertiză asupra poștei. Din această expertiză reese rând cu­rând, cât de neeconomic lucrează de ex. poșta română cu armata ei de funcționari. Din nefericire s’a cam uitat astăzi acest raport exce­lent. Interesele de partid întrec ade­văratele interese ale țării. Astfel îi face onoare lui Iorga că vrea să re­ducă funcționarii. Totuși, el vrea să procedeze încet. Persoane cari se află in slujbă să nu rămână fără pâine. „Ele nu sunt vinovate că au fost induse in eroare”. Poate că Ior­ga este aci prea optimist, uită că mulți funcționari sunt de bună voe uneltele partidelor. Este o afacere rentabilă în România de a aparține unui partid. Pentru a exercuta redu­cerea funcționarilor, guvernul are nevoe de ani de zile, fiindcă numai locurile rămase vacante prin deces nu vor mai fi ocupate. „O faptă a guvernului Iorga va găsi aprobarea unanimă: înființa­rea unui subsecretariat de stat pen­tru minorități. A fost o faptă istori­că, care va supraviețui guvernului Iorga. Pentru a corespunde adevă­rului, trebue spus că și partidul ma­reșalului Averescu, ca prim partid, a fost pentru egalitatea în tratament și pentru amiciția cu minoritățile, dând pentru aceasta puțini ani du­pă război, violente lupte în Parla­ment. „Averescu și Goga din motive e­­conomice și pentru siguranța Statu­lui, au luptat numai împotriva străi­nilor indezirabili. Ar fi meschin de a explica atitudinea amicală a gu­vernului față de minorități numai cu motive de tactică electorală, fiind­că de fapt guvernul nu are toate minoritățile de partea sa. „Noul subsecretariat a fost încre­dințat lui Brandsch. Prin aceasta gu­vernul a arătat cât de serios con­sideră soluționarea de probleme im­portante. Brandsch mi-a explicat o­­bligațiile noului subsecretariat; el trebue să strângă întregul material al chestiunii minoritare a plângeri­lor, etc., să-l trieze, să-l lucreze și să-l soluționeze practic în diversele lui chestiuni. Subsecretarul are dreptul și la inițiativă. El trebue să respecte deopotrivă toate minorită­țile și să soluționeze plângerile de la caz la caz. „Actualmente se lucrează la re­dactarea unui Statut al minorită­ților, care să reguleze și chestiunea de limbă. Din aceasta vor trage câștig nou minoritățile din Româ­nia, în special maghiarii și ger­manii. Presa minoritară nu s’a pu­tut plânge în nici o privință. Rea­mintim numai critica liberă­ a lui Volney Weltz din „Bukarest Magyar Újsag”, ceia ce dovedește că și cola­borarea și critica minorităților sunt apreciate. „Astfel guvernul lorga arată că acțiunile sale vor binele țării. In de­cursul unui timp scurt lorga a știut să aplice guvernului pecetea perso­nalității sale". Pagina doua Literatură Știință-Teatru Sport Reforma învățământului Soarta Învățământului public de la noi ajunsese, in ultimii ani, să se schimbe după capriciile voinței câr­­muitorilor politici efemeri, cari își făcuseră din el un teren propice de experimentare a unor teorii absurda și neconforme cu nevoile reale. D. prof. N. Iorga, venind in fruntea de­partamentului Instrucției publice, ca un bun cunoscător al realităților școlare, și-a luat angajamentul de-a Îndrepta lucrurile printr-o reformă corespunzătoare necesităților reale, pa care le revendică situația actuală a corpului didactic de toate gradele. De multa vreme, nici un om de stat, — dintre cei numeroși cari s’au perindat pe la conducerea departa­mentului Distracției publice, — n’a manifestat o preocupare deosebită pentru rezolvarea importantei pro­bleme a Îmbunătățirii școalei noas­tre. Cu excepția d-lui dr. C. Angeles­­cu, care deși a arătat o constantă predilecție pentru Înzestrarea mura­lă și decorativă a exteriorului. Introdus totuși in domeniul școalei , spiritul realist de activitate cons­tructivă. Desmățul demagogiei Inconștiente. Înstăpânit de regimul de tristă me­morie al național-țărăniștilor, a a­­vut repercusiuni grave și asupra or­ganismului școalei. Bilanțul celor doi ani și jumătate de nefastă gu­vernare, echivalează pentru școală cu un adevărat dezastru. De aceea, se simțea ca o imperi­oasă necesitate, intervenția unei mâini pricepute și a unei minți cum­pănite, care să stăvilească răni și să indice măsurile eficace de Îndrep­tare. Și acestea se Întrupează, pe de-a 'ntregul, în masiva personalitate a d-lui prof. N. Iorga, care mai presus de omul politic, este reprezentantul prestigios al școalei și al culturii naționale. Primul ministru a trasat, cu prilejul unei cuvântări la Cluj, liniile principale de care este călău­zit in aplicarea reformei de reorga­nizare a învățământului nostru pu­blic. Trei sunt punctele capitale ce formează obiectivul acestei impor­tante reforme: 1) dotafia Universi­tăților cu cele necesare, spre a nu mai fi silite să recurgă la concursul Statului; 2) aducerea pe un plan de activă manifestare ai eforiilor școla­re, in organizarea viitoare a școalei secundare și 3) îndrumarea școalei primare, care e fundamentul desvol­­tării noastre intelectuale, pe făgașul sănătos al realităților curente. Ace­stea sunt punctele cardinale ale pro­gramului de reorganizare a învăță­mântului nostru public, a căror con­­știență și normală aplicare, va fi de narată să producă un puternic revi­riment in desvoltarea trebilor publi­ce ale școalei. Trebuie să dispară o­­dată atmosfera aceea îmbâcsită de politicianism, care conferea, in nu­mele unor drepturi inevitabile, tu­turor aventurierilor și parveniților politici, o Întreagă gamă de titula­turi, valorificată doar de emulația dovedită în luptele electorale. De a­­ceea noi credem că paralel cu mă­surile de ordin tehnic, luate pentru înzestrarea și îmbunătățirea mate­rială a școalei, se impun și soluțiuni grabnice de deparazitare a corpului didactic de elementele inutile, cari nu aduc nici o contribuție efectivă, ajungând în funcțiuni superioare de control ale învățământului numai pe criterii politicianiste. Se cuvine, așa­dar, o radicală revizuire a orga­nelor de control în învățământ, în­­lăturându-se de urgență uscăturile și restabilind scara normală a erar­­hiei valorilor. Non-valorile n’au ce căuta în posturile superioare de conducere ale școalei. O reformare cu caracter general a învățământu­lui public de la noi, aduce implicit și necesitatea de primenire a atmo­sferei morale a școalei. Nu ne în­doim, că d­. prof. N. Iorga va ține seamă de acest postulat, a cărei im­portanță nu este dintre cele mai mici. a G. I. Breazsi Numiri in învățământul secundar și profesional D.­șgara. Maria Ursu, profesoară pentru specialitatea științele comer­ciale în învățământul comercial al fetelor din orașul Arad. D. Traian Manolescu, profesor pen­tru specialitatea științele comerciale In învățământul comercial al băe­­ților din orașul Buzău. D. G. Boruz, profesor pentru spe­cialitatea științele comerciale în în­vățământul comercial al băeților din orașul Caracal. D. Lazăr Berțea, profesor pentru specialitatea științele comerciale în învățământul comercial al băeților din orașul Tg. Mureș. D. Ion Ungureanu, profesor pen­tru specialitatea științele comerciale în învățământul comercial al băeți­­lor din orașul Arad. D. Gheorghe Artur V. Mracek, pro­fesor pentru specialitatea științele comerciale în învățământul comer­cial al băeților din orașul Buzău. D. lovan Comilescu, profesor pen­tru specialitatea științele comerciale In învățământul comercial al băeți­­lor din Lipova. D. Clemente Paladescu, profesor pentru specialitatea științele comer­ciale în învățământul comercial al băeților din orașul Hațeg. D-na Virginia Șteflea, profesoară pentru specialitatea mărfuri in în­vățământul comercial al fetelor din orașul Constanța. D. Grigore M. Cotlaru, profesor pentru specialitatea principală isto­ria și specialitatea secundară geo­grafia, în învățământul secundar și comercial al băeților din orașul Ga­lați. D. Aurel Wagner, profesor pentru specialitatea matematici în învăță­mântul secundar și comercial al bă­­eților din orașul Caracal. D-na Olga Goruneanu, istorie-geo­grafie, în învățământul secundar menajer al fetelor din orașul Plo­ești. D-na Eugenia I. D. Ticăloiu, limba franceză, în învățământul secundar profesional al fetelor din orașul C.­­Yung-Muscel. D-na Elena Rosescu, croitorie, în învățământul profesional al fetelor din orașul Oradia. D-na Ana Alexandrescu, croitorie, în învățământul profesional al fete­lor din orașul Târgoviște. D-șoara Elena Lăzărescu, rufărie, în învățământul profesional al fete­lor din orașul Focșani. D. Lazăr Moldoveanu, desen și con­strucțiuni, specialitatea lemnului, secția inferioară, în învățământul profesional al băeților din orașul Suceava. D. Ștefan Focșa, desen și construc­­țiuni, specialitatea lemnului, în în­vățământul profesional al băeților din orașul Satu Mare. D. Gh. Vasiliu, desen și construc­­țiuni, specialitatea lemnului, secția inferioară, în învățământul profe­sional al băeților din orașul Cehul­ Silvaniei. Un nou ziar Duminică 14 Iunie ce apare No. 4 din „Ecoul Capitalei” ziar politic independent sub conducerea d-lui George Gheorghiu având colaborarea mai multor scriitori și publiciști. Cărbunele polonez în Suedia La licitația pentru livrarea de 196.000 tone cărbune, necesar căilor ferate din Suedia, direcția suedeză a comandat în Polonia 136.000 tone cărbune acoperind astfel 2/3 din trebuințele ei cu cărbunele polo­nez. Joi II iunie 1S3l Calde proaspete.. Cred că nu exagereze afirmând că d. C. Tănase veselul director al Cărăbușului, e poate singurul ce­­tățean imunizat cu un miraculos ser... contra crizei. Intr'adevăr omul acesta dispre­­țuește cu hotărîre orice greutăți de ordine financiar și fără a se sinchisi de ravagiile lor uimește lumea cu fastul și luxul pe care-l risipește în cadrul revistelor sale, cu o dărnicie de adevărat nabab. In dom­eniul său, adică la Cără­buș dar avem­ în legătură cu criza, nu există. Și nici chiar pesimism. Lui Tănase toate trebue sa-i reu­șească, toate trebue să fie încoro­nate cu succes. Domeniul lui e do­meniul fastului și al veseliei. Câtă pricepere, și ce rafinat gust­are Tănase se poate eviden­ția minunat în ultima revistă pe care a prezentat-o în cadrul unei montări cu adevărat extraordina­re. De la costumele de o bogăție rară, până la numerele de atrac­ție ce seară cu seară stârnesc ad­mirația spectatorilor, totul până la ultimele amănunte dovedesc a­­cest rar gust artistic ce nu vrea să țină seamă de sacrificii mate­­riale. — „Măi Mitică, Cărăbușul e su­­cursala Parisului. Și nu vreau să­­mi pierd renumele ferit-a Sfântul/ Asta-i veșnicul refren al lui Tă­nase și trebui să recunoști că nu prea, ai la îndemână replică meni­tă a-i dovedi contrariul. Căci știut­e, Tănase plătește sume fabuloa­se pentru menținerea acestui re­nume. Bunăoară toți cei ce au asistat la puținele reprezentații îngăduite de Sf. Ilie, au avut prilejul de a se entuziasma de extraordinarul număr de acrobați „Trio blues Flaches”. Cele două apariții­ ale acestuia sunt cu adevărat senzaționale. Inchipuiți-vă o femeiașcă nos­timă și mărunțică”, purtată prin aer, in vârtejuri amețitoare, în voltige de o îndrăzneală vecină cu inconștienta, sau plimbându-se ca o minge de carne, în brațele de fier ale partenerilor. Este desigur cea mai de senzație atracție a Că­răbușului. — Asta încă nu-i nimic, mi-a șoptit mefistofelic d. Tănase, zi­lele trecute. „Pentru cea de-a doua­ revistă, pregătesc bucurește­­nilor o surpriză și mai „en grand”. Și cum eu priveam nedumerit, d. Tănase transformat într’un ma­jestuos Ludovic XV.lea a adăugat: — „După Josefina Baker și Dra­­nem va fi evenimentul revuistic cel mai însemnat dela război în­coace. Atât și nimic mai mult! Să aș­teptăm clar... — pat» — Pit­pal­acul Campania de reviste „Pitpalacul” direcția N. Kanner-I. Pirone repu­­tează formidabilul succes la Teatru de vară Colos lângă prefectura Po­liției cu revista „Nimic nou pe fron­tul București” în 2 acte și 18 tablouri de N. Kirițescu și N. Kanner. întreg ansamblu companiei în frunte cu d-rele Natalița Pavelescu, Rozina Wiqueiin, Jeana Doljean, Nelly Caracioni, Mira Marinescu, Vera Tacoc, d-nii Kanner, Pirone, Niculescu-Buzău, I. Brună, M. Emi­­lian, Al. Giovani, Trestian, Ionescu. Baletul sub conducerea maestrului S. Al. Siomon secondat de profeso­rul Willy. Orchestra jazz sub con­ducerea maestrului C. Vermont. De­corurile de Petrescu Muscă. Schițele și costumele confecționate în atelie­rele proprii sub direcția d-nei Nadia Apostolescu. Prețurile 85, 65, 45 lei. Vizita șefului avia­ției franceze în Polonia Inspectorul general al aviației franceze generalul Hergault a vizi­tat Polonia. In călătoria sa prin Polonia, gen. Hergault a fost însoțit de colonelul Rayski șeful departamentului avia­ției poloneze.. In timpul șederii sale la Varșovia șeful aviației franceze a fost primit în audiență de Mare­șalul Pilsudski. Concursurile inter­naționale de tir din Polonia Din comitetul de onoare al con­cursurilor internaționale de tir, care vor avea loc la Lwow în Polo­nia începând de la 23 August 1931 iau parte cele mai proeminente per­sonalități ale vieții publice din Po­lonia și reprezentanți marcanți ai mișcării sportive internaționale. Compunerea comitetului de o­­noare al concursurilor internațio­nale de tir este următoare: Preșe­dintele comitetului de onoare d. Walery Slawek — fostul prim mi­nistru în ultimul guvern polonez, Josef Beck — vice­ministru de ex­terne, Julian Bielaki, — președinte­le asociației vânătorilor din Polonia, Ove Bjorn (Danemarca) — vice­pre­ședintele asociației internaționale de tir, ing. Jan Brzozowski — primarul orașului Lwow, Jean Carnot (Fran­ța) — președintele asociației nterna­­ționale de tir, colonel Jozef Cwier­­niak — șeful departamentului de in­fanterie din ministerul armatei Po­lon, dr. Slawomir Czerwinski — mi­nistru istrucției publice și al culte­lor, generalul Walerian Czuma — co­mandantul garnizoanei Lwow, sena­torul Ferdinand Demets (Belgia) — vice-pre­ședinte asociației internațio­nale de tir, Maxime Ducroque (Fran­ța) — președinte Uniunei Internați­onale de vânători, generalul Kazimir Fargoy — al doilea vice-ministru de răsboiu (Polonia), Leon Gallas — prefectul județului Lwow, dr. Stefan Hubicki — ministru muncii, colone­lul Keller (Elveția) — vice-preșe­­dinte Uniunii Internaționale de tir, ing. Alfons Huhn — ministru comu­nicațiilor (Polonia), ing. Norwid- Neugebauer — ministru lucrărilor publice (Polonia), Andrei Parmen­­tier — secretarul Uniunii Interna­ționale de tir, generalul Tadeusz Pis­­kor — șeful statului major Polon, Alexander Prystor — președintele consiliului de miniștrii Polon, dr. Slawoj — Skladkowski — ministrul de interne, gen Kazimir Sosnkowski — inspectorul armatei, colonelul Jul­ian Ulrych — președintele Uniunii sportive din Polonia, dr. Ferdinand Zarzycki — ministru de industrie și comerț, August Zalesk — ministru de externe Polon. Capital străin in Polonia A doua tranșă a împrumutului de chibrituri al Poloniei, care urma să fie vărsată la data de 1 Iulie a. c., a fost achitată anticipat și anume in ziua de 1 Iunie a. c. Suma la care se ridică tranșa plătită Poloniei este de 140 milioane zloți (aproxi­mativ 2 sum. miliarde lei). Intra­rea acestei importante sume în țară va contribui la înviorarea lucrări­lor de invenție care sunt în curent, și la propuirea stocului de devize străine din țară. ASRO! Radio Cărăbuș La teatru Cărăbuș se joacă în fa­ța unui public numeros, grandiosul spectacol Alto!... Radio Cărăbuș în 2 acte și 24 tablouri de d-nii N. Vlă­­doianu și N. Constantinescu. Fiecare tablou al revistei e o adevărată artă. Decorurile aduse de la Paris sunt ne mai văzute, în special tabloul Vasu­lui de Sevres care reprezintă un inte­rior al palatului Ludovic al XV. e o adevărată capo­doperă prin felul cum e montat. Pe niște piedestale sunt așezate frumoasele bibelouri cari reprezintă pe grațioasele curte­zane ale regelui. D-ra Cleo Dragomi­­rescu prima curtezană cântă melodia vasului de Sevres cu multă cochetă­rie și dulceață în glas. D-ra Lulu Sa­­vu prin prestanța de adevărată con­tesă atrage atențiunea publicului, amintindu-i prin glasul puțin tre­murat și dulce, viața frumoaselor curtezane. D-na Vily Petrescu ca în­totdeauna, cântă cu măestrie melo­dia, Colorando, dându-i adevărata nuanță a muzicei franțuzești. Toate aceste contese sunt însoțite fiecare de câte un cânte, formând la un semn al maestrului de orches­tră un frumos cor de preamărire, pregătind intrarea Maiestății Sale Ludovic al XV­ D-lui C. Tănase cu madam Pompador d-ra Mia Aposto­lescu. Atracțiile Cărăbușului Spectacole „LIDO" bazin cu valuri, zilnic ceai și dineu dansant. TEATRUL CĂRĂBUȘ. — Allo... Ra­dio Cărăbuș. TEATRUL COLOS. — Nimic nou pe frontul București! TEATRUL VENTURA. — Pierre sau Jack. CINEMATOGRAFE CAPITOL. — (Grădina și sala) Mar­­chiza de Pompadour. FEMINA. — Jeanine. TRIANON. — Un cântec vechi din Heidelberg cu Willy Forst. REGAL. — Masca de fier cu Dou­­glas Fairbanks. SELECT. — Rechizitoriul cu Mar­­celle Chantal. BULEVARD PALACE. — Fără tine nu pot trăi. CORSO. — Alrauțe cu Brigitte Helm VOX. — Saltul mortal. OMNIA. — îngerul străzii cu Janet Gam­oor. LIDO. — Rodeo cu Bille Dove. VOLTA BUZEȘTL — Maroco cu Ma. rilene Dietrich. MARCONI. — Frumosul Gigolo cu Igo Sym. MARNA. — Țara Surâsului cu Ri­chard Tauber. GRADINA VENEȚIA. — Nobil și bandit și trupa Georgescu Iași. CINEMA CERCUL SUBOFIȚERI­­LOR. — Pat și Patachon Vânători și o complectare. RADIO BUCUREȘTI 394 m. — Orele 12: Mu­zică simfonică (plăci de gramofon). 12.45: Informațiuni, bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunării și semnal orar. 13.05: Muzică de cameră (plăci de gramofon). 17: Orchestra Radio. Muzică ușoară și românească. 18: Informațiuni, meteorul și semnal orar. 18.10: Orchestra Radio: Muzică ușoa­ră și românească. 18.45. D. ing. C. Măleanu. Valorifi­carea fructelor noastre. 19. Muzică ușoară (plăci de gramo­fon). UNIVERSITATEA RADIO DE VARA 19.40. D. Gongopol: De la Rochefordt la Harden. PROGRAMUL DE SEARA 20: D. F. Carargé, Flaut, Gaubert: Sonata In la major. Catherine: Ara­bescuri. Can­us: Chanson et Bachinerie. Georges Hue: Serenadă. 20­30: D. T. Teodorescu-Braniște: Actualități. 20­45. D-na El. N­egoescu-Cerkez: pian. Bach: Preludiu și fuga în la mi­nor. Debussy: Clair de lune. Schumann: Fluturii. Borodin: La mănăstire. Mar­­itucci: Scherzo. Cronica literară rț­le Când a apărut „Nimic nou pe­ frontul de Vest” aproape toată lu­mea a văzut în Remarque un ge­niu, care a scris nu pentru că asta îi era meseria și nici măcar pen­tru că ar fi aspirat la celebritate, ci pentru că avea ceva de spus, pen­tru că trebuia să scrie. In volu­mul în paginile căruia cea mai sângeroasă încăierare mondială, măcelul ce a stăpânit anii 1914- 1917, era zugrăvit cu forță de evo­care rar întâlnită. Remarque nu a fost silit să apeleze la efecte ușoa­re și atât de des întrebuințate de scriitori. El n’a făcut, nici n’a vrut să facă literatură. A povestit pur și simplu epopea roșie a războiu­lui mondial, redând toate îngrozi­toarele episoade, într’o formă oare­cum nouă, tocmai prin faptul că erau îmbrăcate în haina unei obiec­tivită­ți atât de desăvârșită și lip­sită de orice tendință — chiar na­ționalistă — încât a stârnit furia multor compatrioți de ai săi. Și toate acestea pentru că Remarque a povestit omenește ceea ce a sim­țit, înainte și după intrarea în marea horă a morții. Asta în ce privește marea mas­­să a cetitorilor. Cât despre oame­nii de litere fenomenul Reim­ar­ue, a fost clasat in două părți, res­pectiv tabere. Pentru uidi Remarque, n’a însemnat altceva decât un simplu incident, un astru nou ivit pe fir­mamentul literaturii un­ver­sale; un astru ce stârnește mirarea și admirația tuturor, dar care va dis­pare tot atât de spontan, precum apăruse. Pentru alții însă, Remarque, a însemnat cu totul altceva. A în­semnat mult așteptatul condei care avea să zugrăvească tragedia cea mare în care s-au aventurat popoarele lumii și a însemnat mai ales omul care avea să rupă, cu tra­diția cronicarilor ce descriau ră ®­­­­boiul din vizionarea evenimente­lor dela­ zeci de kilometri depăr­ta« de front Mâna ce avea să aștearnă pe hâr­tie adevărata cronică a vremii tre­buia să fie aceiaș ce a manevrat panglicile garnisite cu gloanțe a mitralierelor, trebuia să fie acelaș ce a simțit prelungindu-se sân­gele „dușmanului” pe patul în­fierbântat al armei și care a râ­­câit crispată de dureri, pământul sfredelit de ploaia ucigătoare a plumbilor. Și Remarque a fost omul acela. Cartea lui, pe care am­ taxat-o drept cea mai formidabilă operă literară a timpului, i-a adus ceea­ce vânătorii de succese literare, nu pot avea niciodată: gloria. Dar, dacă în primul volum, en­tuziasmul delirant al intrării în acțiune, ploaia de foc și plumb, ca și suferințele entuziaștilor de al­tă dată, erau măestrii descrise, lu­crarea era totuși incomple­ctă. Tre­buia finalul, trebuia acea încunu­nare a dezastrului negândit, acea quintesență a năruirii unui în­treg popor, Înșelat de el însăși în aspirațiile sale. Și Remarque, nu s’a lăsat până ce nu a așternut pe hârtie și acest episod de un dra­matism, poate chiar, mai conținut decât celelalte. Intoacerea de pe front, întoarcerea aceasta, pentru Re­marque, nu e un eveniment stră­bătut de voe bună, întâmpinat cu flori, cu muzici și cu drapele. Nu e o întoacere sub cer însorit ani­mată de fiorii revederii. Din con­tra a ceva trist, mai trist decât în­săși despărțirea. E o chinuitoare agonie a unor suflete dezamăgite, ruinate turcește, dar mai ales mo­ralicește. E un tablou sumbru, în care pe fond cenușiu de tomnatec amurg, convoae de epave omenești zden­­țuite, se perindă mânate din ur­mă de biciul neîndurător al soar­­tei. Toate acestea Remarque, le-a descris simplu nespus de simplu dar mișcător. Cât dramatism nu rezidă dunătoară din pasagiile de mai jos, pe cari, cu toată aversiu­nea noastră pentru citate, le vom reproduce în întregime: „Șosele fără sfârșit străbat ți­nutul. Peste sate plutește o lumi­nă sură, frunzișul copacilor foș­nește, iar foile cad într’una. Pe șosea înaintează pas cu pas șirurile cenușii ale ostașilor în u­­niforme murdare, spălăcite. Sub căștile de oțel, li se văd chipurile nebărbierite, slabe, supte de foa­me și de mizerie,­­ dar purtând acele linii caracteristice, pe cari la zugrăvesc pe obraji, toată vi­tejia și moartea. Tăcuți, ei merg dealungul șose­lei, așa cum au mai umblat dea­lungul atâtor șosele, cum au șe­zut îngrămădiți în atâtea vagoane de marfă, pitiți în atâtea gropi de obuze, fără multă vorbă. Așa merg și acum pe dumul ce duce spre patrie, fără multă vorbă”. Ce profundă deprimare sufle­tească evocă descrierea această a cohortelor ce se întorc de la moarte spre viață. De contrast între ple­care și înapoiere! Dar, nu numai zugrăvirea su­perficială a acestor învinși ai soar­tei, a fost preocuparea de seamă a autorului. Din contra, aceasta a fost introducerea. Fondul adevă­rat, miezul celui de-al doilea vo­lum îl constitue tocmai acea pro­fundă analiză sufletească a aces­tor oameni scăpați din Dantescul infern pământean, ce părea că le-a imprimat în sânge și în career, stig­matul nebunesc al măcelului și dezordine!. Toți, absolut toți eroii lui Re­marque, au­­ atât de mult impreg­nat în ei. mizeria comună a anilor de război a, încât reîntoarcerea, li se pare ceva foarte neobicinuit, nenatural, iar conveniențele so­ciale, caraghioase. Willy, unul din ei, nu se sfiește să prindă și să decapiteze prima pasăre zărită în curtea vecinului. Nu găsește în asta nimic rău, din contră ceva foarte natural: — „L’am furat?. Nu, că asta bună. L’am rechiziționat. Auzi e vorbă! Când ia unul bani, atunci poți să spui că i-a furat. Dar nu când îți faci rost de mâncare. De­ar fi așa, multe am fi furat noi, Ernst! Nu-i așa?” S’au acea confesiune de zgudui­tor dramatism, acel protest al ele­vilor soldați. Îmbătrâniți de tim­puriu, ce nu mai pot suferi para­da cuvintelor mari, ce nu pot to­lera, nici chiar dascălilor lor să evoce dureri și suferințe, ce nu le-au simțit niciodată. — „Moarte eroică! Așa vă închi­puați că e moarte eroică? Cama­radul nostru Hoyer a stat o zi în­treagă zbătându-se și urlând în sârma ghimpată și-­i atârnau ma­teie din pântece ca niște macaroa­ne. O schijă i-a retezat degetele și pe urma alta i-­a retezat un picior și el tot striga mereu și încerca să-și bage matele înăuntru cu cea­laltă mână și în sfârșit spre seară a murit. Când am dat de el noap­tea, l-am găsit ciuruit ca o sită. Spuneți mamei lui, cum a murit, dacă aveți curajul!” Sunt orori ce tu fac să te cutre­muri, lucruri pe cari nimeni nu s’a încumetat să le așterne pe hâr­tie. Toți căutau convenționalul. Cartea lui Remarque e o confasiu­ne a sincerității, o pagină vie a realului, grosolan, odios, respin­gător, dar real. E un­ strigăt ce sfâșie noaptea dulcegăriilor de război, e o frescă desprinsă din viața milioanelor de jertfiți­urilor internaționale. E un apel desnă­­dăjduit pentru pace, pentru înfră­țire, pentru întronarea unor altor prejudecăți, mai puțin odioa­se. Căci, ce-a reușit să dea omeni­rii măcelul acesta? Miliarde de morți deoparte, iar de cealaltă parte alte miliarde de mutilați de ciungi, orbi și ologi sau în cazul cel mai fericit de oameni cu min­tea și sufletul zdruncinate, dornici să se regăsească pe ei însăși, și cari aproape toți sfârșesc ucigând sau uci­gându-se. Iată ce­ a zugrăvit Remarilue în „Întoarcerea de pe front”. Iată de ce admițând chiar cazul că aceste două lucrări ar fi singurele ce le-am avea dela el, totuși celebri­tatea li va fi neștearsă, dealungul anilor. Căci, nu cantitatea operei literare este cea ce atârna mai greu în balanța vremilor, ci, cali­tatea. Și Remarque a dovedit că pose­dă în cel mai desăvârșit grad ta­lentul de a prezenta calitativ epi­soadele sale trăite, pe cari le-a re­dat în cuprinsul celor două volu­me apărute. Acesta-i secretul de seamă al fe­nomenului Remarque. In ce privește traducerea româ­nească a volumului, se cuvin ne­precupețite elogii d-lor J. Byck și A. Philippide, care ne-au dat o tra­ducere cu adevărat literară, lucru pe care-l putem remarca în foarte puține ocazii. Deasemeni se cuvine să remar­căm și frumoasa ținută teh­nică cu vara editura „Adevărul“ a ținut să înzestreze noua lucrare, de C. Panaizescu Erich Maria Remarque: întoarcerea de pe front (Ed. Adevărul 1931)

Next