Epoca, iunie 1931 (nr. 701-724)
1931-06-11 / nr. 708
a WesTMEPOCH Personalitatea d-lui Profesor N. Iorga și guvernul prezidat de D-sa — O vizită la Iorga — „Neue Zürcher Zeitung” sub titlul de mai sus publică următoarea corespondență din București, semnată „H. n.” : „Profesorul Iorga este primul ministru cel mai popular pe care România l-a avut vreodată. El nu lucrează în clădirea Președinției Consiliului de Miniștri, ci acasă, în biblioteca sa. Primește vizitele într’o mică cameră de lucru. „Vedeți, nu s’a schimbat nimic; lucrez aci în aceiași cameră ca și înainte, oricine poate intra, oricine mi se poate adresa personal. Totuș în fața casei stau doi polițiști în uniformele lor noui, impecabile, și este nevoe de diferite întrebări la telefon, până ce se poate vorbi cu primul ministru. „Intr’adevăr, puțin s'a schimbat. Numai că Iorga este actualmente cel mai preocupat om din România. Este de mirare, cum el, sexagenar, preia cu entuziasm și vioiciune tinerească nouile sale îndatoriri. Iată un apel electoral către țăranii din Giurgiu, pe care Iorga mi-l traduce imediat în nemțește: Și azi Iorga mai ține cursuri la Universitate. Zilnic primește nenumărate vizite, redactează apeluri electorale, cari îi fac toată cinstea, merge de multe ori zilnic, sute de kilometri cu automobilul pentru a vorbi poporului, care îl ovaționează entusiasmat. Pe lângă aceasta mai găsește timp să citească foile de corectură ale viitoarei sale lucrări istorice. El nu desminte savantul. Se simte stând deasupra partidelor. Ce contrast între Iorga, această adevărată apariție de savant, și mlădiosul și rutinatul politician Duca, cu care guvernul a încheiat un cartel de alegeri. Privind numai aceste două personalități, se recunoaște o oarecare nenaturaleță a comunității, a comunității care desigur nu poate fi de durată. „Iorga a preluat o misiune grea, guvernul său să execute alegerile parlamentare, ele să aducă guvernului izbânda și opinia publică să fie convinsă că alegerile au fost curate. „Cine poate ști, dacă izbânda va fi a noastră și cine cunoaște puterile subterane cari peste noapte se pot pune pe lucru?” „Desigur că guvernul va face tot pentru ca alegerile să fie curate. Și ultimele alegeri ale național-țărăniștilor au fost drepte. Iorga nu vrea să curețe grajdul lui Augias. Va reuși, într’un timp în care, după propriile sale cuvinte există 2900 de legi? De altfel guvernul procedează legal sau nelegal? Pare a domni mare neclaritate în privința aceasta. Desființarea prefecților administrativi arată ce nesiguranță domnește relativ la concepțile despre legal și nelegal. Fiecare partid crede că are dreptate și trebue să apere Constituția. Dă de gândit, de ex. faptul că partidul poporului, care încă pe timpul introducerii reformei administrative a părăsit Camera în semn de protest și cu toate că desființarea îi este binevenită, o declară acum nelegală. „Pe de altă parte Duca declară că guvernul va fi sprijinit și după alegeri, numai dacă va acționa in mod constituțional. Acum liberalii au aprobat însuși desființarea reformei, ceea ce de alții este declarat că e nelegal. Cine să știe, ce este legal și ce nu? Nu insistă îndeosebi în ce privește mărturisirea sinceră a lui Iorga relativ la Constituție. După părerea sa un om inteligent nu trebue să se folosească de dictatură, numai un om prost desființează Constituția pentru a guverna abuziv. „Nu există îndoială. Programul lui Iorga este un program superior. Dar are de luptat cu partidele, trebue să țină seamă de rezistența lor. Guvernul nu se va putea menține fără să se sprijine puternic pe un partid, de aici rezultă că va trebui să țină cu atât mai mult seamă de adversar. Prin cartelurile de alegeri, Iorga a fost atras în lupta dintre partide și pășește într’o lume in care domnește puțină încredere. Partidele sunt, cum a spus un proeminent bărbat din București, societăți pur comerciale. Iorga nu li se potrivește, fiindcă găsește puțini adversari de talia sa printre ei. Partidele au o atitudine de expectativă față de el. După alegeri vor trebui să fixeze pozițiile lor. Deocamdată Iorga poate lucra nestingherit la programul său. Reforma administrativă a și fost desființată In parte; prefecții administrativi, partizani ai trecutului guvern au fost înlăturați dintr’odată. Pornește violent Împotriva agitatorilor politici. Și ne este indiferent dacă își creiază noui dușmani prin numirea de prefecți politici, este Însuflețit numai de ideia de a face ce este bine pentru țară. Se gândește și la concedierea de funcționari, fiindcă România are prea mulți funcționari. Fostul director general al poștei, dr. Andronescu, a chemat acum un an pe șeful secției de la poșta generală din Elveția, E. Bonjour, pentru a elabora o expertiză asupra poștei. Din această expertiză reese rând curând, cât de neeconomic lucrează de ex. poșta română cu armata ei de funcționari. Din nefericire s’a cam uitat astăzi acest raport excelent. Interesele de partid întrec adevăratele interese ale țării. Astfel îi face onoare lui Iorga că vrea să reducă funcționarii. Totuși, el vrea să procedeze încet. Persoane cari se află in slujbă să nu rămână fără pâine. „Ele nu sunt vinovate că au fost induse in eroare”. Poate că Iorga este aci prea optimist, uită că mulți funcționari sunt de bună voe uneltele partidelor. Este o afacere rentabilă în România de a aparține unui partid. Pentru a exercuta reducerea funcționarilor, guvernul are nevoe de ani de zile, fiindcă numai locurile rămase vacante prin deces nu vor mai fi ocupate. „O faptă a guvernului Iorga va găsi aprobarea unanimă: înființarea unui subsecretariat de stat pentru minorități. A fost o faptă istorică, care va supraviețui guvernului Iorga. Pentru a corespunde adevărului, trebue spus că și partidul mareșalului Averescu, ca prim partid, a fost pentru egalitatea în tratament și pentru amiciția cu minoritățile, dând pentru aceasta puțini ani după război, violente lupte în Parlament. „Averescu și Goga din motive economice și pentru siguranța Statului, au luptat numai împotriva străinilor indezirabili. Ar fi meschin de a explica atitudinea amicală a guvernului față de minorități numai cu motive de tactică electorală, fiindcă de fapt guvernul nu are toate minoritățile de partea sa. „Noul subsecretariat a fost încredințat lui Brandsch. Prin aceasta guvernul a arătat cât de serios consideră soluționarea de probleme importante. Brandsch mi-a explicat obligațiile noului subsecretariat; el trebue să strângă întregul material al chestiunii minoritare a plângerilor, etc., să-l trieze, să-l lucreze și să-l soluționeze practic în diversele lui chestiuni. Subsecretarul are dreptul și la inițiativă. El trebue să respecte deopotrivă toate minoritățile și să soluționeze plângerile de la caz la caz. „Actualmente se lucrează la redactarea unui Statut al minorităților, care să reguleze și chestiunea de limbă. Din aceasta vor trage câștig nou minoritățile din România, în special maghiarii și germanii. Presa minoritară nu s’a putut plânge în nici o privință. Reamintim numai critica liberă a lui Volney Weltz din „Bukarest Magyar Újsag”, ceia ce dovedește că și colaborarea și critica minorităților sunt apreciate. „Astfel guvernul lorga arată că acțiunile sale vor binele țării. In decursul unui timp scurt lorga a știut să aplice guvernului pecetea personalității sale". Pagina doua Literatură Știință-Teatru Sport Reforma învățământului Soarta Învățământului public de la noi ajunsese, in ultimii ani, să se schimbe după capriciile voinței cârmuitorilor politici efemeri, cari își făcuseră din el un teren propice de experimentare a unor teorii absurda și neconforme cu nevoile reale. D. prof. N. Iorga, venind in fruntea departamentului Instrucției publice, ca un bun cunoscător al realităților școlare, și-a luat angajamentul de-a Îndrepta lucrurile printr-o reformă corespunzătoare necesităților reale, pa care le revendică situația actuală a corpului didactic de toate gradele. De multa vreme, nici un om de stat, — dintre cei numeroși cari s’au perindat pe la conducerea departamentului Distracției publice, — n’a manifestat o preocupare deosebită pentru rezolvarea importantei probleme a Îmbunătățirii școalei noastre. Cu excepția d-lui dr. C. Angelescu, care deși a arătat o constantă predilecție pentru Înzestrarea murală și decorativă a exteriorului. Introdus totuși in domeniul școalei , spiritul realist de activitate constructivă. Desmățul demagogiei Inconștiente. Înstăpânit de regimul de tristă memorie al național-țărăniștilor, a avut repercusiuni grave și asupra organismului școalei. Bilanțul celor doi ani și jumătate de nefastă guvernare, echivalează pentru școală cu un adevărat dezastru. De aceea, se simțea ca o imperioasă necesitate, intervenția unei mâini pricepute și a unei minți cumpănite, care să stăvilească răni și să indice măsurile eficace de Îndreptare. Și acestea se Întrupează, pe de-a 'ntregul, în masiva personalitate a d-lui prof. N. Iorga, care mai presus de omul politic, este reprezentantul prestigios al școalei și al culturii naționale. Primul ministru a trasat, cu prilejul unei cuvântări la Cluj, liniile principale de care este călăuzit in aplicarea reformei de reorganizare a învățământului nostru public. Trei sunt punctele capitale ce formează obiectivul acestei importante reforme: 1) dotafia Universităților cu cele necesare, spre a nu mai fi silite să recurgă la concursul Statului; 2) aducerea pe un plan de activă manifestare ai eforiilor școlare, in organizarea viitoare a școalei secundare și 3) îndrumarea școalei primare, care e fundamentul desvoltării noastre intelectuale, pe făgașul sănătos al realităților curente. Acestea sunt punctele cardinale ale programului de reorganizare a învățământului nostru public, a căror conștiență și normală aplicare, va fi de narată să producă un puternic reviriment in desvoltarea trebilor publice ale școalei. Trebuie să dispară odată atmosfera aceea îmbâcsită de politicianism, care conferea, in numele unor drepturi inevitabile, tuturor aventurierilor și parveniților politici, o Întreagă gamă de titulaturi, valorificată doar de emulația dovedită în luptele electorale. De aceea noi credem că paralel cu măsurile de ordin tehnic, luate pentru înzestrarea și îmbunătățirea materială a școalei, se impun și soluțiuni grabnice de deparazitare a corpului didactic de elementele inutile, cari nu aduc nici o contribuție efectivă, ajungând în funcțiuni superioare de control ale învățământului numai pe criterii politicianiste. Se cuvine, așadar, o radicală revizuire a organelor de control în învățământ, înlăturându-se de urgență uscăturile și restabilind scara normală a erarhiei valorilor. Non-valorile n’au ce căuta în posturile superioare de conducere ale școalei. O reformare cu caracter general a învățământului public de la noi, aduce implicit și necesitatea de primenire a atmosferei morale a școalei. Nu ne îndoim, că d. prof. N. Iorga va ține seamă de acest postulat, a cărei importanță nu este dintre cele mai mici. a G. I. Breazsi Numiri in învățământul secundar și profesional D.șgara. Maria Ursu, profesoară pentru specialitatea științele comerciale în învățământul comercial al fetelor din orașul Arad. D. Traian Manolescu, profesor pentru specialitatea științele comerciale In învățământul comercial al băeților din orașul Buzău. D. G. Boruz, profesor pentru specialitatea științele comerciale în învățământul comercial al băeților din orașul Caracal. D. Lazăr Berțea, profesor pentru specialitatea științele comerciale în învățământul comercial al băeților din orașul Tg. Mureș. D. Ion Ungureanu, profesor pentru specialitatea științele comerciale în învățământul comercial al băeților din orașul Arad. D. Gheorghe Artur V. Mracek, profesor pentru specialitatea științele comerciale în învățământul comercial al băeților din orașul Buzău. D. lovan Comilescu, profesor pentru specialitatea științele comerciale In învățământul comercial al băeților din Lipova. D. Clemente Paladescu, profesor pentru specialitatea științele comerciale în învățământul comercial al băeților din orașul Hațeg. D-na Virginia Șteflea, profesoară pentru specialitatea mărfuri in învățământul comercial al fetelor din orașul Constanța. D. Grigore M. Cotlaru, profesor pentru specialitatea principală istoria și specialitatea secundară geografia, în învățământul secundar și comercial al băeților din orașul Galați. D. Aurel Wagner, profesor pentru specialitatea matematici în învățământul secundar și comercial al băeților din orașul Caracal. D-na Olga Goruneanu, istorie-geografie, în învățământul secundar menajer al fetelor din orașul Ploești. D-na Eugenia I. D. Ticăloiu, limba franceză, în învățământul secundar profesional al fetelor din orașul C.Yung-Muscel. D-na Elena Rosescu, croitorie, în învățământul profesional al fetelor din orașul Oradia. D-na Ana Alexandrescu, croitorie, în învățământul profesional al fetelor din orașul Târgoviște. D-șoara Elena Lăzărescu, rufărie, în învățământul profesional al fetelor din orașul Focșani. D. Lazăr Moldoveanu, desen și construcțiuni, specialitatea lemnului, secția inferioară, în învățământul profesional al băeților din orașul Suceava. D. Ștefan Focșa, desen și construcțiuni, specialitatea lemnului, în învățământul profesional al băeților din orașul Satu Mare. D. Gh. Vasiliu, desen și construcțiuni, specialitatea lemnului, secția inferioară, în învățământul profesional al băeților din orașul Cehul Silvaniei. Un nou ziar Duminică 14 Iunie ce apare No. 4 din „Ecoul Capitalei” ziar politic independent sub conducerea d-lui George Gheorghiu având colaborarea mai multor scriitori și publiciști. Cărbunele polonez în Suedia La licitația pentru livrarea de 196.000 tone cărbune, necesar căilor ferate din Suedia, direcția suedeză a comandat în Polonia 136.000 tone cărbune acoperind astfel 2/3 din trebuințele ei cu cărbunele polonez. Joi II iunie 1S3l Calde proaspete.. Cred că nu exagereze afirmând că d. C. Tănase veselul director al Cărăbușului, e poate singurul cetățean imunizat cu un miraculos ser... contra crizei. Intr'adevăr omul acesta disprețuește cu hotărîre orice greutăți de ordine financiar și fără a se sinchisi de ravagiile lor uimește lumea cu fastul și luxul pe care-l risipește în cadrul revistelor sale, cu o dărnicie de adevărat nabab. In domeniul său, adică la Cărăbuș dar avem în legătură cu criza, nu există. Și nici chiar pesimism. Lui Tănase toate trebue sa-i reușească, toate trebue să fie încoronate cu succes. Domeniul lui e domeniul fastului și al veseliei. Câtă pricepere, și ce rafinat gustare Tănase se poate evidenția minunat în ultima revistă pe care a prezentat-o în cadrul unei montări cu adevărat extraordinare. De la costumele de o bogăție rară, până la numerele de atracție ce seară cu seară stârnesc admirația spectatorilor, totul până la ultimele amănunte dovedesc acest rar gust artistic ce nu vrea să țină seamă de sacrificii materiale. — „Măi Mitică, Cărăbușul e sucursala Parisului. Și nu vreau sămi pierd renumele ferit-a Sfântul/ Asta-i veșnicul refren al lui Tănase și trebui să recunoști că nu prea, ai la îndemână replică menită a-i dovedi contrariul. Căci știute, Tănase plătește sume fabuloase pentru menținerea acestui renume. Bunăoară toți cei ce au asistat la puținele reprezentații îngăduite de Sf. Ilie, au avut prilejul de a se entuziasma de extraordinarul număr de acrobați „Trio blues Flaches”. Cele două apariții ale acestuia sunt cu adevărat senzaționale. Inchipuiți-vă o femeiașcă nostimă și mărunțică”, purtată prin aer, in vârtejuri amețitoare, în voltige de o îndrăzneală vecină cu inconștienta, sau plimbându-se ca o minge de carne, în brațele de fier ale partenerilor. Este desigur cea mai de senzație atracție a Cărăbușului. — Asta încă nu-i nimic, mi-a șoptit mefistofelic d. Tănase, zilele trecute. „Pentru cea de-a doua revistă, pregătesc bucureștenilor o surpriză și mai „en grand”. Și cum eu priveam nedumerit, d. Tănase transformat într’un majestuos Ludovic XV.lea a adăugat: — „După Josefina Baker și Dranem va fi evenimentul revuistic cel mai însemnat dela război încoace. Atât și nimic mai mult! Să așteptăm clar... — pat» — Pitpalacul Campania de reviste „Pitpalacul” direcția N. Kanner-I. Pirone reputează formidabilul succes la Teatru de vară Colos lângă prefectura Poliției cu revista „Nimic nou pe frontul București” în 2 acte și 18 tablouri de N. Kirițescu și N. Kanner. întreg ansamblu companiei în frunte cu d-rele Natalița Pavelescu, Rozina Wiqueiin, Jeana Doljean, Nelly Caracioni, Mira Marinescu, Vera Tacoc, d-nii Kanner, Pirone, Niculescu-Buzău, I. Brună, M. Emilian, Al. Giovani, Trestian, Ionescu. Baletul sub conducerea maestrului S. Al. Siomon secondat de profesorul Willy. Orchestra jazz sub conducerea maestrului C. Vermont. Decorurile de Petrescu Muscă. Schițele și costumele confecționate în atelierele proprii sub direcția d-nei Nadia Apostolescu. Prețurile 85, 65, 45 lei. Vizita șefului aviației franceze în Polonia Inspectorul general al aviației franceze generalul Hergault a vizitat Polonia. In călătoria sa prin Polonia, gen. Hergault a fost însoțit de colonelul Rayski șeful departamentului aviației poloneze.. In timpul șederii sale la Varșovia șeful aviației franceze a fost primit în audiență de Mareșalul Pilsudski. Concursurile internaționale de tir din Polonia Din comitetul de onoare al concursurilor internaționale de tir, care vor avea loc la Lwow în Polonia începând de la 23 August 1931 iau parte cele mai proeminente personalități ale vieții publice din Polonia și reprezentanți marcanți ai mișcării sportive internaționale. Compunerea comitetului de onoare al concursurilor internaționale de tir este următoare: Președintele comitetului de onoare d. Walery Slawek — fostul prim ministru în ultimul guvern polonez, Josef Beck — viceministru de externe, Julian Bielaki, — președintele asociației vânătorilor din Polonia, Ove Bjorn (Danemarca) — vicepreședintele asociației internaționale de tir, ing. Jan Brzozowski — primarul orașului Lwow, Jean Carnot (Franța) — președintele asociației nternaționale de tir, colonel Jozef Cwierniak — șeful departamentului de infanterie din ministerul armatei Polon, dr. Slawomir Czerwinski — ministru istrucției publice și al cultelor, generalul Walerian Czuma — comandantul garnizoanei Lwow, senatorul Ferdinand Demets (Belgia) — vice-președinte asociației internaționale de tir, Maxime Ducroque (Franța) — președinte Uniunei Internaționale de vânători, generalul Kazimir Fargoy — al doilea vice-ministru de răsboiu (Polonia), Leon Gallas — prefectul județului Lwow, dr. Stefan Hubicki — ministru muncii, colonelul Keller (Elveția) — vice-președinte Uniunii Internaționale de tir, ing. Alfons Huhn — ministru comunicațiilor (Polonia), ing. Norwid- Neugebauer — ministru lucrărilor publice (Polonia), Andrei Parmentier — secretarul Uniunii Internaționale de tir, generalul Tadeusz Piskor — șeful statului major Polon, Alexander Prystor — președintele consiliului de miniștrii Polon, dr. Slawoj — Skladkowski — ministrul de interne, gen Kazimir Sosnkowski — inspectorul armatei, colonelul Julian Ulrych — președintele Uniunii sportive din Polonia, dr. Ferdinand Zarzycki — ministru de industrie și comerț, August Zalesk — ministru de externe Polon. Capital străin in Polonia A doua tranșă a împrumutului de chibrituri al Poloniei, care urma să fie vărsată la data de 1 Iulie a. c., a fost achitată anticipat și anume in ziua de 1 Iunie a. c. Suma la care se ridică tranșa plătită Poloniei este de 140 milioane zloți (aproximativ 2 sum. miliarde lei). Intrarea acestei importante sume în țară va contribui la înviorarea lucrărilor de invenție care sunt în curent, și la propuirea stocului de devize străine din țară. ASRO! Radio Cărăbuș La teatru Cărăbuș se joacă în fața unui public numeros, grandiosul spectacol Alto!... Radio Cărăbuș în 2 acte și 24 tablouri de d-nii N. Vlădoianu și N. Constantinescu. Fiecare tablou al revistei e o adevărată artă. Decorurile aduse de la Paris sunt ne mai văzute, în special tabloul Vasului de Sevres care reprezintă un interior al palatului Ludovic al XV. e o adevărată capodoperă prin felul cum e montat. Pe niște piedestale sunt așezate frumoasele bibelouri cari reprezintă pe grațioasele curtezane ale regelui. D-ra Cleo Dragomirescu prima curtezană cântă melodia vasului de Sevres cu multă cochetărie și dulceață în glas. D-ra Lulu Savu prin prestanța de adevărată contesă atrage atențiunea publicului, amintindu-i prin glasul puțin tremurat și dulce, viața frumoaselor curtezane. D-na Vily Petrescu ca întotdeauna, cântă cu măestrie melodia, Colorando, dându-i adevărata nuanță a muzicei franțuzești. Toate aceste contese sunt însoțite fiecare de câte un cânte, formând la un semn al maestrului de orchestră un frumos cor de preamărire, pregătind intrarea Maiestății Sale Ludovic al XV D-lui C. Tănase cu madam Pompador d-ra Mia Apostolescu. Atracțiile Cărăbușului Spectacole „LIDO" bazin cu valuri, zilnic ceai și dineu dansant. TEATRUL CĂRĂBUȘ. — Allo... Radio Cărăbuș. TEATRUL COLOS. — Nimic nou pe frontul București! TEATRUL VENTURA. — Pierre sau Jack. CINEMATOGRAFE CAPITOL. — (Grădina și sala) Marchiza de Pompadour. FEMINA. — Jeanine. TRIANON. — Un cântec vechi din Heidelberg cu Willy Forst. REGAL. — Masca de fier cu Douglas Fairbanks. SELECT. — Rechizitoriul cu Marcelle Chantal. BULEVARD PALACE. — Fără tine nu pot trăi. CORSO. — Alrauțe cu Brigitte Helm VOX. — Saltul mortal. OMNIA. — îngerul străzii cu Janet Gamoor. LIDO. — Rodeo cu Bille Dove. VOLTA BUZEȘTL — Maroco cu Ma. rilene Dietrich. MARCONI. — Frumosul Gigolo cu Igo Sym. MARNA. — Țara Surâsului cu Richard Tauber. GRADINA VENEȚIA. — Nobil și bandit și trupa Georgescu Iași. CINEMA CERCUL SUBOFIȚERILOR. — Pat și Patachon Vânători și o complectare. RADIO BUCUREȘTI 394 m. — Orele 12: Muzică simfonică (plăci de gramofon). 12.45: Informațiuni, bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunării și semnal orar. 13.05: Muzică de cameră (plăci de gramofon). 17: Orchestra Radio. Muzică ușoară și românească. 18: Informațiuni, meteorul și semnal orar. 18.10: Orchestra Radio: Muzică ușoară și românească. 18.45. D. ing. C. Măleanu. Valorificarea fructelor noastre. 19. Muzică ușoară (plăci de gramofon). UNIVERSITATEA RADIO DE VARA 19.40. D. Gongopol: De la Rochefordt la Harden. PROGRAMUL DE SEARA 20: D. F. Carargé, Flaut, Gaubert: Sonata In la major. Catherine: Arabescuri. Canus: Chanson et Bachinerie. Georges Hue: Serenadă. 2030: D. T. Teodorescu-Braniște: Actualități. 2045. D-na El. Negoescu-Cerkez: pian. Bach: Preludiu și fuga în la minor. Debussy: Clair de lune. Schumann: Fluturii. Borodin: La mănăstire. Maritucci: Scherzo. Cronica literară rțle Când a apărut „Nimic nou pe frontul de Vest” aproape toată lumea a văzut în Remarque un geniu, care a scris nu pentru că asta îi era meseria și nici măcar pentru că ar fi aspirat la celebritate, ci pentru că avea ceva de spus, pentru că trebuia să scrie. In volumul în paginile căruia cea mai sângeroasă încăierare mondială, măcelul ce a stăpânit anii 1914- 1917, era zugrăvit cu forță de evocare rar întâlnită. Remarque nu a fost silit să apeleze la efecte ușoare și atât de des întrebuințate de scriitori. El n’a făcut, nici n’a vrut să facă literatură. A povestit pur și simplu epopea roșie a războiului mondial, redând toate îngrozitoarele episoade, într’o formă oarecum nouă, tocmai prin faptul că erau îmbrăcate în haina unei obiectivități atât de desăvârșită și lipsită de orice tendință — chiar naționalistă — încât a stârnit furia multor compatrioți de ai săi. Și toate acestea pentru că Remarque a povestit omenește ceea ce a simțit, înainte și după intrarea în marea horă a morții. Asta în ce privește marea massă a cetitorilor. Cât despre oamenii de litere fenomenul Reimarue, a fost clasat in două părți, respectiv tabere. Pentru uidi Remarque, n’a însemnat altceva decât un simplu incident, un astru nou ivit pe firmamentul literaturii unversale; un astru ce stârnește mirarea și admirația tuturor, dar care va dispare tot atât de spontan, precum apăruse. Pentru alții însă, Remarque, a însemnat cu totul altceva. A însemnat mult așteptatul condei care avea să zugrăvească tragedia cea mare în care s-au aventurat popoarele lumii și a însemnat mai ales omul care avea să rupă, cu tradiția cronicarilor ce descriau ră ®boiul din vizionarea evenimentelor dela zeci de kilometri depărta« de front Mâna ce avea să aștearnă pe hârtie adevărata cronică a vremii trebuia să fie aceiaș ce a manevrat panglicile garnisite cu gloanțe a mitralierelor, trebuia să fie acelaș ce a simțit prelungindu-se sângele „dușmanului” pe patul înfierbântat al armei și care a râcâit crispată de dureri, pământul sfredelit de ploaia ucigătoare a plumbilor. Și Remarque a fost omul acela. Cartea lui, pe care am taxat-o drept cea mai formidabilă operă literară a timpului, i-a adus ceeace vânătorii de succese literare, nu pot avea niciodată: gloria. Dar, dacă în primul volum, entuziasmul delirant al intrării în acțiune, ploaia de foc și plumb, ca și suferințele entuziaștilor de altă dată, erau măestrii descrise, lucrarea era totuși incomplectă. Trebuia finalul, trebuia acea încununare a dezastrului negândit, acea quintesență a năruirii unui întreg popor, Înșelat de el însăși în aspirațiile sale. Și Remarque, nu s’a lăsat până ce nu a așternut pe hârtie și acest episod de un dramatism, poate chiar, mai conținut decât celelalte. Intoacerea de pe front, întoarcerea aceasta, pentru Remarque, nu e un eveniment străbătut de voe bună, întâmpinat cu flori, cu muzici și cu drapele. Nu e o întoacere sub cer însorit animată de fiorii revederii. Din contra a ceva trist, mai trist decât însăși despărțirea. E o chinuitoare agonie a unor suflete dezamăgite, ruinate turcește, dar mai ales moralicește. E un tablou sumbru, în care pe fond cenușiu de tomnatec amurg, convoae de epave omenești zdențuite, se perindă mânate din urmă de biciul neîndurător al soartei. Toate acestea Remarque, le-a descris simplu nespus de simplu dar mișcător. Cât dramatism nu rezidă dunătoară din pasagiile de mai jos, pe cari, cu toată aversiunea noastră pentru citate, le vom reproduce în întregime: „Șosele fără sfârșit străbat ținutul. Peste sate plutește o lumină sură, frunzișul copacilor foșnește, iar foile cad într’una. Pe șosea înaintează pas cu pas șirurile cenușii ale ostașilor în uniforme murdare, spălăcite. Sub căștile de oțel, li se văd chipurile nebărbierite, slabe, supte de foame și de mizerie, dar purtând acele linii caracteristice, pe cari la zugrăvesc pe obraji, toată vitejia și moartea. Tăcuți, ei merg dealungul șoselei, așa cum au mai umblat dealungul atâtor șosele, cum au șezut îngrămădiți în atâtea vagoane de marfă, pitiți în atâtea gropi de obuze, fără multă vorbă. Așa merg și acum pe dumul ce duce spre patrie, fără multă vorbă”. Ce profundă deprimare sufletească evocă descrierea această a cohortelor ce se întorc de la moarte spre viață. De contrast între plecare și înapoiere! Dar, nu numai zugrăvirea superficială a acestor învinși ai soartei, a fost preocuparea de seamă a autorului. Din contra, aceasta a fost introducerea. Fondul adevărat, miezul celui de-al doilea volum îl constitue tocmai acea profundă analiză sufletească a acestor oameni scăpați din Dantescul infern pământean, ce părea că le-a imprimat în sânge și în career, stigmatul nebunesc al măcelului și dezordine!. Toți, absolut toți eroii lui Remarque, au atât de mult impregnat în ei. mizeria comună a anilor de război a, încât reîntoarcerea, li se pare ceva foarte neobicinuit, nenatural, iar conveniențele sociale, caraghioase. Willy, unul din ei, nu se sfiește să prindă și să decapiteze prima pasăre zărită în curtea vecinului. Nu găsește în asta nimic rău, din contră ceva foarte natural: — „L’am furat?. Nu, că asta bună. L’am rechiziționat. Auzi e vorbă! Când ia unul bani, atunci poți să spui că i-a furat. Dar nu când îți faci rost de mâncare. Dear fi așa, multe am fi furat noi, Ernst! Nu-i așa?” S’au acea confesiune de zguduitor dramatism, acel protest al elevilor soldați. Îmbătrâniți de timpuriu, ce nu mai pot suferi parada cuvintelor mari, ce nu pot tolera, nici chiar dascălilor lor să evoce dureri și suferințe, ce nu le-au simțit niciodată. — „Moarte eroică! Așa vă închipuați că e moarte eroică? Camaradul nostru Hoyer a stat o zi întreagă zbătându-se și urlând în sârma ghimpată și-i atârnau mateie din pântece ca niște macaroane. O schijă i-a retezat degetele și pe urma alta i-a retezat un picior și el tot striga mereu și încerca să-și bage matele înăuntru cu cealaltă mână și în sfârșit spre seară a murit. Când am dat de el noaptea, l-am găsit ciuruit ca o sită. Spuneți mamei lui, cum a murit, dacă aveți curajul!” Sunt orori ce tu fac să te cutremuri, lucruri pe cari nimeni nu s’a încumetat să le așterne pe hârtie. Toți căutau convenționalul. Cartea lui Remarque e o confasiune a sincerității, o pagină vie a realului, grosolan, odios, respingător, dar real. E un strigăt ce sfâșie noaptea dulcegăriilor de război, e o frescă desprinsă din viața milioanelor de jertfițiurilor internaționale. E un apel desnădăjduit pentru pace, pentru înfrățire, pentru întronarea unor altor prejudecăți, mai puțin odioase. Căci, ce-a reușit să dea omenirii măcelul acesta? Miliarde de morți deoparte, iar de cealaltă parte alte miliarde de mutilați de ciungi, orbi și ologi sau în cazul cel mai fericit de oameni cu mintea și sufletul zdruncinate, dornici să se regăsească pe ei însăși, și cari aproape toți sfârșesc ucigând sau ucigându-se. Iată ce a zugrăvit Remarilue în „Întoarcerea de pe front”. Iată de ce admițând chiar cazul că aceste două lucrări ar fi singurele ce le-am avea dela el, totuși celebritatea li va fi neștearsă, dealungul anilor. Căci, nu cantitatea operei literare este cea ce atârna mai greu în balanța vremilor, ci, calitatea. Și Remarque a dovedit că posedă în cel mai desăvârșit grad talentul de a prezenta calitativ episoadele sale trăite, pe cari le-a redat în cuprinsul celor două volume apărute. Acesta-i secretul de seamă al fenomenului Remarque. In ce privește traducerea românească a volumului, se cuvin neprecupețite elogii d-lor J. Byck și A. Philippide, care ne-au dat o traducere cu adevărat literară, lucru pe care-l putem remarca în foarte puține ocazii. Deasemeni se cuvine să remarcăm și frumoasa ținută tehnică cu vara editura „Adevărul“ a ținut să înzestreze noua lucrare, de C. Panaizescu Erich Maria Remarque: întoarcerea de pe front (Ed. Adevărul 1931)