Epoca, decembrie 1931 (nr. 855-879)

1931-12-08 / nr. 861

J* -Nr. 861 3 LEI REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la ad­ trația ziarului și ia toate agențiile de publicitate Telefon 362110 Fondat in anul 1885 de NICOLAE FIUPESCU Marți 8 Decembrie 1931 Cuib de șoim!... "Solemnitatea de eri, dela mă­năstirea Dealu a fost mai mult decât o comemorare. A fost o chemare a trecutului și o re­înviere. De ce anul acesta mai viu și mai impresionant decât alte d­ăți, s’a estompat î­n­ ac­tualitate figura lui Nicolae Fi­­lipescu ? Nu, nu este o simpla întâm­plare. Ci o sensibilitate nouă cântărește și oameni și fapte. Gravitatea orei prezente este mai bine înțeleasă și instinctiv se ghicesc căile cari trebue să duca la tămăduire. Din ce în ce mai bine, și de mai mulți,­­sunt înțelese gândurile cari au­­ rezidat la întemeierea cuibu­­ri de șoimi de la mănăstirea Dealu­lui. Ostași voinici, ostași adânc pătrunși de menirea lor, ostași înțelepțește inițiați în secretele artei militare, vulturi hotarîți, gata oricând la sacrificiu, tre­buiau să coboare din cuibul de la mănăstire, în slujba patriei. Dar și caractere. Nicolae Filipescu a lăsat ce­va din sufletul lui intre zidu­rile cuibului de șoimi. Cei cari au crescut aici, au avut mai mult decât alții, in activitatea lor, un îndreptar moral, încercați să descifrați, mai atent, prezentul. Criza în care ne zbatem, este mai presus de ce suferințele ar fi mai mici. Și multe dintre ele nici n’ar fi, dacă alta ar fi fost atmos­fera morală. Prea au fost dă­­rîmate cu nepăsare barierele dintre îngăduit și neîngăduit, prea pie-am­ acomodat tuturor imixtiunilor și tuturor com­pro­mis­urilor. Criza financiară ca­re ne necăjește își are obâr­șiile în mare parte în atmos­fera morală viciată care a do­minat ultimul deceniu. Statul a­ fost, în slujba partidelor, nu partidele în slujba statului și această inversiune profund i­­m­o­rală a creiat fatal debanda­da financiara. Nu exagerăm când spunem că ole, din cuibul de șoimi de la mănăstire, au pornit în jos spre văile românești puhoiuri­­le năvalnice ale înoirilor mo­rale. Nu se vedeți­­­ Și totuși iu fiecare pas pe ca­re-l facem, ne simțim împresurați de umbrele trecutului,­­ ale acelui trecut așa de apropiat și așa de mare, când omul politic era sclavul unei tiranii­­ morala. Oricât ar st vânde scepticii, din chiar instinctul nostru de conservare izbucnește impera­tivul reîntoarcerii la acel tre­cut. Nicolae Filipescu reînvie. „EPOCA“ Un plan cincinal european «- Intre statele industriale și agricole­­­ ■ Desf. d­ isvoltarea economică­ și In special *:politica, comercială, din Eu­ropa nui merg«, pe, cai cu totul opuse acelora, ce, au fost rndicate, la ..con­ferința economică internațională de la Geneva, din 1927, totuși diferite mari organe economice se prezintă cu o serie de proecte în direcția în­lăturării, granițelor­ vamale și înles­nirii rubimientului comercial. In ultimul­ timp comitetul francez pentru studiul chestiunilor în legă­tură cu înființarea uniunii vamale europene, în frunte cu economistul francez Etienne Clementel, a prezen­tat un plan de înlăturare a dificul­tăților vamale din prezent, plan pe care Clementes l-a numit „Planul de 5­ ani pentru­­ Europa“. Acest proect este in parte destinat ca să faciliteze și munca comitetului eco­nomic franco-german. Este necesar a se accentua dela început că acest plan " n’a­re nimic • comun, în nici un cenz, cu „plăți­le tka”' sovietică.. Dar această încă nu­ înseamnă că acest plan, ca 'ori­ce presupunere care condiționează «m, larg, sprijin internațional, va­ fi ușor de realizat.. Proectul e numit­­ plan cincinal, prin aceia că: se ne-­­testă 5 ani pentru a se­ putea apli­ca toate măsurile, care să înlesneas­că trecerea de la actualul sistem al protecțio­nisimului exagerat, la an i­ou sistem care să apropie Europa de formele, u­nei Uniuni vamale. Planul cincinal­ european trebue împărțit în două părți. In primii doi anir șe, vor înființa și vor funcțio­na­­ două instituții și anupte: un birou de studii și o statistică șî­­ un birou de compensare rapidă a an­chetei ce a fost întreprinse de Liga Națiunilor în privința caracterului sechimbului comercial dintre statele europene din punctul­­­ de Vedere al stabilirii obiectelor comerciale ce concureaza­­ intre ele sau se­­ com­­plectează reciproc. . V șoOpmn biurou f­orm­ează chesti­unea­ centrală și cea­ mai originală a proectului. El va avea de scop de a, regula"toate chestiunile acelor ra­muri ale industriei sau economiei, őre se tem de pierderi în­­ urma, în­ființării uniunii, vamale europene și chiar când ar urm­a să fie realizată treptat. .Aceasta­ se va referi la­ spe­­­­cial ‘la­ acele industrii „artificiale’’, care pot­­ exista, în­­ prezent,­­ numai­­ grație unei accentuate proteciuni vamale. Această regul­are,­ în sensul proectului,­­ are a consta in 'Compli­­caiuni financiare, sub formă de par*­țiepiațp financiară sau 'despăgubiri. Biroul de compensare și­ arbitraj,­­va trebui să primească neapărat mij­loacele financiare necesare, care vor fi obținute din părțile strânse de la industriile­­ naturale’’ existente, care «ei vor întări considerabil în arâta reducerii­­ activității industriilor ar­tificiale, a căror existență a fost fa­cilitată numai prin protecțiunea­­ vamală. Toate dificultățile și con­­■f­ictele ce ar interveni* în timpul notei dezvoltări* ar urma să­ fie su­puse arbitrajului. Imediat ce se va realiza, in de­cursul primilor 2 ani, o raționalim­­ire, suficienta în actuțvitatea diferite­lor industrii, natronț», se­­ va trece la planul prevăzut pentru următorii trei ani. Ultimii trei­ ani aii planului vor­­ fi întrebuințați în direcția în­lăturării treptate a­­ zidurilor vama­le, apropiindus­e in acest mod Eu­ropa de idealul uniunii vamale aaxi­­europene. Toate aceste măsuri vor însemna în acel­aș timp remedierea fundamentală a crizei economice internaționale. DIFICULTĂȚILE PLANULUI Acest plan, ca și majoritatea pro­­ectelor pentru lichidarea crizei, ela­borate pe o largă bază internaționa­lă, e foarte greu de realizat Intre altele se prezintă apoi chestiunea: Ce industrie va putea fi considera­tă ca artificială, susținută numai de protecția vamală și care industrie­i va putea fi considerată ca naturală. Istoria desvoltării economice arată că orice industrie tânără oricât de necesară ar fi statului și oricât de favorabile ar fi condițiunile ei de existență, nu poate dăinui fără o a­­părare vamală și nu poate concura cu industriile vechi existente de a­­cest fel. Insă imediat ce o astfel de industrie tânără se întărește și își creiază cadre suficiente de munci­tori calificați, își va putea găsi po­sibilități de desfacere și se va dez­volta suficient. In modul acesta a­­ceastă industrie tânără încetează de a mai avea nevoe de apărare vama­lă și devine o industrie „natu­rală’’.. Totuși va fi, nevoe de multă băgare de seamă în privința a­șa zi­selor industrii artificiale, care vor fi în primul rând atinse. De aceia, proectul francez e sus­ceptibil reproșurilor că va servi pen­tru apărarea vechilor state indus­triale față de concurența din partea industriilor­ tinere, care au crescut după război în statele agricole și tind a micșora influența­ industriei. Față de tendințele de apărare a ve­chilor industrii, statele­ agricole ,vor prezenta un plan de apărare a in­tereselor dintre statele industriale și agricole, in care direcție­i a lucrat in 1930 la numeroase conferințe eco­nomice, ca­re s’au ocupat cu chestiu­nea tarifului de preferință. Pe a­­tunci a triumfat punctul de vedere al statelor agricole. In prezent însă­,­­nici un plan­ cincinal nu va putea opri de­svoltarea­ industrială,, care a început in­ statele agricole după răz­­­­boi. Acest lucru e necesar a fi luat în considerație și de la această pre­supunere pornesc, și toate proectele de lichidare a­ crizei. --------—xox-----------­ Iwsw Mililaiiinealii fie, scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Fisipescu orice, o criză morală. Căci toa­Bravo, domnule Mihalache!„Nă-l votăm“ In sfârșit a avut un om de partid curajul să spună ade­vărul. Iată după darea de seamă a „Dimineții“ ce a declarat d. Mihalache la congresul partidului său, din Hotin. „Legea conversiunii așa cum a fost întocmită de ac­tualul guvern, e greșită, fiind­că băncile neputându-și in­casa datoriile decât in trei­zeci de ani, se vor SURPA. Pe de altă parte nici pluga­rului nu-i convine ca să fie legat cu peticul lui de pământ treizeci de ani. Noi vom pro­pune ca datoriile să fie plă­tite in —5 ani, pentru ca ță­ranul să rămână stăpân pe pământul lui“. Din aceste câteva cuvinte reese vechiul bun simț a ță­rănimii române, atât de străin adesea de principiile „țărăniste“. D. Mihalache a înțeles un lucru : că nu poți să dai în­­tr’o parte fără să iei dîntr’al­­ta și și-a dat seama că așa cum vrea să ia G. Argetoianu se prăbușește creditul țării. Fostul ministru povestește că băncile se vor surpa. Mult curaj­uțl trebue ca să iai apă­rarea băncilor astăzi. In Ro­mânia ele au ajuns ceva de rușine. Lumea uită că o ban­că reprezintă interesele a sute, a mii, a zeci de mii de oameni, care și-au depus a­­colo economiile. In Franța, acum zece zile, ministrul de finanțe atacat de un deputat socialist pen­tru ajutorul dat „Băncii Na­ționale de Credit“ a răspuns: „Ce este în definitiv, Banca Națională de Credit ? Vă vom­ da numai trei cifre : 246.975 deponenți , 40.452 titulari de conturi debitoare, care prin punerea șn stare de lichidare a băncii, trebuia să-și achite imediat datoria; 10.537 funcționari la sediul central și la sucursale. Când s’a pus problema în­chiderii ghișeurilor Băncii Naționale de Credit, și când ne-am întrebat dacă nu ris­căm în săptămâna aceea să înregistrăm 20.000 de fali­mente și probabil să fim con­strânși să proclamăm mora­toriul general i­ t Franța, este exact că am știut să luăm o răspundere, răspundere pe care o revendic cu mândrie și care va rămâne onoarea existenței mele politice la mi­nisterul de finanțe. Și chiar dacă, din cauza nu știu cărui formalism rigu­ros, ar trebui să fiu o victimă a acestei operații, primesc să fiu victima ei, dar cel puțin aș ști că la un moment dat mi-am salvat țara“. Așa vorbește un om de stat conștient de răspunde­rea sa. Dar repercusiunile fali­mentului Băncii Naționale de Credit asupra vieții economi­ce a Franței erau să fie floa­re la ureche față de consecin­țele aplicării­ legii Badian, în România. Un moratoriu este fără în­doială o măsură excepțională care lovește creditul unei țări pe multă vreme. Expre­sia „moratoriu“ face parte din dicționarele economice ale lumii civilizate. Dar ce era să se întâmple cu creditul nostru, dacă ne apucam să votăm un proect bazat pe principii cu desăvâr­șire indigene. Când noi am arătat că du­pă o anchetă amănunțită fă­cută în mai multe centre ru­rale din țară, reese că sătea­nul nu vrea să contracteze sarcini care apasă și asupra copiilor săi, am fost primiți cu sarcasme de politiciani. S’au scris articole ironice sfârșind cu această conclu­zie : ,Așa­dar țăranul nu vrea să fie ajutat !“ Iată că astăzi un „super­­țăran“, un țărănist, procla­mă acest adevăr. Știu perfect de bine că el nu va schimba întru nimic a­­titudinea demagogilor de la orașe, cari vor continua să spună țăranului . Vrei, nu vrei, trebue să fi convertit în treizeci de ani, nu admi­tem termen mai scurt“. In orice caz, nu putem să nu felicităm pe d. Mihalache pentru curajul său. Un ministru obligat să-și revizuiască demagogia în urma intervenției opoziției, iată un lucru nou în analele noastre politice ! GRIGOR­E FILIPESCU Scăderea cursului lirei­­ sterline provoacă pierderi Franta­i if . . L­ondra.­­6.­­— Scăderea cursu­lui lirei sterline a cauzat Băncii Franței pierderi considerabile. In cercurile financiare engleze, stocul de lire sterline a Băncii Franței se evaluează la aproape 60 de miliarde lei, iar pierderea suferită la un sfert din această sumă. Se crede că conducerea Băncii Franței va recurge la o manevră financiară. ..pentru a repara pierderile. In prezența reprezentanților oficialității militare și civile, liceul „Nicolae Filipescu“ a comemorat pe marele său întemeietor Festivitatea de omi de la Mă­năstirea Dealu, organizată de li­ceul militar „Nicolae Filipescu“ pentru comemorarea ilustrului său întemeietor, prin chipul cum a fost organizată și după cum s’a desfășurat, se ridică din ma­sa comemorărilor obișnuite capătă aspectul un­ei serbări cur­ti­turale. Meritul acestei reușite, revine organizatorilor. Vom pomeni n­­mele d-lor co­lonel Barbu Bălăcescu, actualul comandant al școalei, Ion Pave­lescu, directorul de studii al li­ceului, căpitan Ilie Dumitrecu, din partea asociației „Amicii Mănăstirii“. Iată cum s’a desfășurat, solent. D. colonel Barbu Bălăcescu a rostit o impresionantă cuvânta­re preamărind memoria lui Ni­colae Filipescu. Marele și prea­iubitul nostr Suveran Carol II întinde brațul său puternic și sufletul său ma­re, la fel peste cetățile de apăra­re națională ca și peste acte de cultură. Pentru liceul militar „Nicolae Filipescu“ poartă un mare interes și dragoste regala, înscrierea în rândul șoimilor a prea iubitului său fiu Măria Sa Mihai Marele Voevod de Alba Iulia și șoim fruntaș al liceului „Nicolae Filipescu”, confirmă încă odată dragoste și încredere. Adânxe recunoscători, gândul nos­tru cel dintâi pornește spre Ma­jestatea Sa. In continuare d. colonel Bălă­­cescu a spus: Este prea mare omul — a că­rui stăpânire ne-a adunat aici, și vai !... prea modest graiul celui menit să pună azi, în cinstea cu­venită, puterea covârșitoare tainei ce ne însuflețește acum și a de-a pururi. Pomenirea lui ne este scumpă. Sufletul lui —­ izvor de ener­gie românească — a rămas sin­gurul balsam în care epocile de scădere morală, dar și cele de zile bune , vor găsi multă ali­nare, toată îmbărbătarea. Pentru neamul românesc, este mucenicul purtător al faclei în­tregiri; el­ este cel mai bun, cel dintâi ostaș mort pentru patrie marele român Nicolae Filipescu. Pentru neamul lui, pentru nea­­mul nostru, a băut cupa amară a dureri până la cea din urm­ă picătură. A trăit prezentat numai de dra­gul viitorului «— pe care Ta pre­gătit nu cu vorbe, cu fapte — cu fapte al căror elogiu nu eu sunt nitatea în prezenta familiei Fili­pescu, d. general inspector Ol­­teanu, reprezentanți ai guvernu­lui și a sute de foști elevi și pă­rinți din toate colțurile țării. Invitatii au fost transportați din gara Târgoviște, în Deal, de către autobuze special angajate. Localul liceului a fost frumos împodobit cu verdeață și tricolo­rul national. PARASTASUL La­ orele 10 părintele Popescu a oficiat un parastas pentru po­menirea marelui întemeietor al liceului. Serviciul divin s-a des­chis cu un concert executat de corul religios sub conducerea profesorului Delu, chemat să-l fac. Istoria a păstrat marelui patriot unul din cele mai venerate locuri. Dar vulcanul de patriotism nu s-a revărsat numai pe ogorul veșnic vitregit, al politicii, unde renunță cu indrăsneală: „Mo­ralitatea și patriotismul sunt stogurile simțim­ante ce pot sta la baza activității politice a zo­nei societăți de oameni cinstiți și cu sfințenie a preamărit aces­te simțim an­te ”. Oștirea a beneficiat mult. Ministrul de războia Filipescu — însemnează ERA CEA NOUA: nu se mulțumește să înzestreze, numai, armata, ca echipament, arme, munițiu­ni, cadre... îl preo­cupă mai presus de toate cu to­tul altceva . Pregătirea materială a unui război —­ cel pe care îl pregătia­m~ o putem la nevoie improviza, dar pentru a-l putea duce până la,capăt este nevoe de o pregă­tire sufletească — mult mai spi­noasă : reclamă timp, aposto­lat, o desăvârșită dreptate și dragoste frățească. In sufletele noastre — întoc­mai ca straturile de nisip în fundul mării — așa trebue să se așeze, în adâncimi necunoscu­te chiar nouă cari le purtăm simtimentele grave și grele — de dragoste de pământ, de frații de aceeași limbă, de îndeplini­rea datoriei, de jertfă, și atunci, numai atunci niciun cutremur de tunuri, niciun vifor de mi­tralii, nu pot să le zdruncine. Trebue să ne purificăm și să ne m­obilăm sufletele. D. colonel Barbu Bălăcescu face apoi istoricul înființării li­ceului „Nicolae Filipescu“ și spune: Asistența s’a îndepreptat spre mormântul lui Nicolae Filipescu. Toți elevii au făcut careu în ju­rul mormântului, iar d-nii gene­­­­ral Olteanu și colonel Bălăcescu I au depus două jerbe de flori. Comandantul liceului, într-o tăcere profundă, a rostit un oma­giu în memoria întemeietorului școalei. D. colonel Barbu Bălăcescu, în fruntea corpului ofițeresc, și a e­­levilor cari intonau cântece vi­tejești a defilat prin fața d-lui general inspector Olteanu, și a re­­i­­­prezentanților oficialității. Apoi asistența s’a îndreptat­­ spre sala unde s’a desfășurat ser­­­­barea. La ora 1.50 asistența a trecut­­ în sala de mese a elevilor unde i s’a servit masa. Cel dintâi d. general-inspector Olteanu a toastat pentru Rege. In numele guvernului a vorbit prefectul județului. D. Ion Pavelescu, directorul de studii, a fost impresionant cu cele câteva cuvinte rostite în memoria lui Nicolae Filipescu și omagiile aduse d-lui general Ol­teanu, colonel Barbu Bălăcescu și profesorilor. D. Grigore Filipescu a spus între altele : „Majestatea Sa Regele, în înal­­­­te­­a solicitudine pentru liceul­­ „Nicolae Filipescu“ a făcut aces­­­­tui așezământ două daruri: în­­­ scrierea marelui Voevod Mihai­­ ca elev al liceului și trimiterea d-lui colonel Barbu Bălăcescu ca I­i comandant al școalei. Asistența a făcut o caldă mani­­­­festație de simpatie d-lui colonel Bălăcescu. După masă s'a vizitat localul liceului. * Cuvântarea comandantului­ ­ FILIPESCU Eșin­d din incintă și întrebat pe culoar de un coleg, cine vorbește, un deputat spiritual a răspuns: Trancu, trăncănește. Noi nu vom fi de acord cu respectivul depu­tat, care a încadrat în două cu­vinte părerea sa despre discursul fostului ministru al muncii. D.­ Trancu-Iași este un om foar­te simpatic și de treabă. Nici o­dată d-sa n a fost acuzat de in­corectitudine sau că a patronat stări de lucruri pedepsite de mo­rala publică. Nici activitatea sa de prim-ministru al muncii n’a dat prilej de comentarii pr­ea multe. Ca toți ceilalți miniștri oare­­cari, d. Trancu-Iași a respectat, când era la guvern, disciplina or­donată de primul său ministru. Nu se poate reproșa deci nimic deputatului a­veresca­n care a dis­cutat bugetul la Cameră, timp de opt ore și mai bine. Și totuși spiritualul care răs­pundea pe culoarul Camerii, a găsit că d." Trancu-"Iași, vorbește de prisos. Se poate. Incontestabil pentru a reuși să vorbești două zile la o singură chestie, trebue să trăncănești. De Dumnezeu, să fi făcut alt­ceva in acest răstimp. De a­ltfeil d. Trancu-Iași nu are decât acest cusur. Ii place să vorbească, să vorbească mult. Vorbește în ori­ce împrejurare. La înmormân­tări, la nunți, la botezuri, la fa­cultate, la Constantinopole, la Geneva, la „Barascheum“, în sfâr­șit unde își poate face o ocazie­­. Trancu spune câte ceva. Nu uită, firește, să amintească de vremuri când a fost primul-minis­­tru al muncii, calitate despre care are cea mai minunată părere. Vineri­­ și Sâmbăta trecută d. Trancu a vorbit la buget, însăr­cinată de partidul poporului. A spus d-sa, în discursul la buget, lucruri foarte frumoase și unele chiar interesante. Așa, de pildă, a vorbit despre risipa de sub gur­vernul national-țărănesc, cerînd cu ultima energie sancțiuni. D. Trancu a căutat să convingă a­­dunarea de necesitatea de a se da exemple imediate cari să fe­rească administrația în viitor de elemente necinstite. Nu știm de ce Camera n’a vrut să mulțumească așa cum i-ar fi plăcut fostului ministru al mun­cii. Cu toate că discursul d-lui Trancu se decola pe toate gamele, nici una n’a reușit să producă e­­fectul dorit : aplauze furtunoase. Nu va ierta nici­odată d. Trancu pe reprezentanții națiunii din parlamentul d-lui Iorga. Nici un singur „bis“ n’a fost auzit în tot timpul acestui discurs. Această neatenție nu s’a întâmplat încă nici­odată d-lui Trancu, care pri­mește­ aplauze după toate discur­surile sale. A încercat d-sa să-și ascundă necazul, dar n’a reușit, căci i se putea ceti pe față tris­tețea și desamăgirea. După încă un efort, ultimul, vă­zând că adunarea refuză cu încă­pățânare să se­ emoționeze de vor­bele d-sale, reprezentantul parti­dului poporlui, furios, termină strigând­­­­a-l votăm. A fost sin­gura frază scurtă din cele două zile ale discursului d-lui Trancu. L. I. Vișan D. TRANCU-IAȘI Aspecte iRla$»ică Unul din cele mai răspândite zi­are cehoslovace, ,,Lidove Noviny”, care apare la Brno, a publicat in unul din ultimele sale numere, un foarte interesant articol de impresari din Moscova, sub titlul „In Moscova la sfârșitul­ lui Noembrie“. Intre al­tele putem ceti în articolul men­ționat : „Ah nu, nu mai­ suntem de mult sentimentali. Nu oftăm față, de ni­mic, nu ne mirăm de nimic. Un co­munist occidental de salon, care vi­ne încoace din când în când pe două trei­ săptămâni — acela da, a­­cela mai oftează față de­ frumusețea nouilor icoane, care sunt" aci de ex.: tractoarele, mașinile, de brutărie și mașinile in general. Vechii Ruși din timpul Kievului au primit pe Dumnezeu lor din Bizanț. Rușii mo­derni importă un Dumnezeu Anglo­­germano-american în chipul unei mașini. Mașina! Mașina! Și toți cad și genunchi­ deodată, Comuniștii străini, cad­ acasă la ei, în Europa Occidentală, nu dau nici cea mai mică atenție mașinilor, oftează sentimental: Ah, aci se crea­­ză o nouă viață! Dacă ar sta însă să asculte ce își spun lucrătorii de la periferia Moscovei, ar auzi, in­contestabil, alte lucruri decât în ju­rul podului Kuznețk. Dar in majo­ritate oaspeții comuniști nu știu ru­sește." Mulți nici nu sau gândit mă­car un singur­ moment, cât este de bizar roam we urmărește o producție in sute de mii exemplare, atunci când nu sunt presupuneri nici­ pen­tru zece. Să luăm de pildă fabrica de automobile de la Nijegorod. Se­­ aș­teaptă o­ producție de 100.000 pe an. Automobilul de acolo va merge de la fabrica sovietică la oficiul­­ sovietic și aceasta numai la oficiile din ora­șe, căci numai­ în unele locuri din orașe se poate merge cu automobilul. Pe drumurile dela sate deloc. Trebue însă să se înceapă mumai cu 100.000, ca undeva în occident să facă ochi mirați. O viață nouă! Lucrurile se­ vor sfârși probabili ca: Și la fabrica de tractoare din Stalingrad după plecarea muncitorilor americani.! Mai încet, mai încet­ cu acea viață­ nouă! DAR­AM­AR­E A CATEDRALEI Muncitorii, cari trec, pe malurile râului Moscova (muncitorii, nu bi­rocrația sovietică, așa zisă roșie) se întreabă: cum de sunt bani pentru dărâmarea Catedralei Gastos Mân­tuitorul și ridicarea Palatului So­vietelor, atunci când nouă ni se fă cea mai mizerabilă mâncare și con­serve putrezite? Deoarece ce in trea­ba, numai pe ei, tușiși răspunsul nu vine de m­oșteri. Cupola și tot aco­perișul catedralei au fost de mult înlăturate și s’au trecut la dărâmarea zidurilor. Uni loc mai bun­i pentru Palatul sovietelor n’a găsit în întrea­ga metropolă moscovită­ Și pe celalt che­iu al râului Mos­cova își cântă cântecul lebădei ce­lebra Galerie Tretiakov. Deasemenea și ea a fost un prejudiciu burghez. Nimeni în n­ici-o parte n’a­ avut o colecție mai complectă și mai bo­gată de artă națională, începând cu penelurile cele mai primitive, ca acea ce a avut-o Moscova în această superbă, galerie. Comerciantul Tre­­tiaikov a adunat-o, a clădit o clădi­­rii a asigurat galeria financiarmen­­te pentru achiziții în viitor și apoi a dat-o ca dar Moscovei, poporului, națiunii. Timp de 12 ani nou și gu­­vernanții s'au lăudat că n’au atins această colecție, ba din contra­, că au mai lărgit-o. Dar de mai bine de doi ani lichidează aceste „prejudicii burgheze’.’. Dar , nu numai galeria Tretiakov are parte de­­ această, soar­tă, înaintea ei s’a vândut străinilor Muzeul anilor patruzeci, Muzeul de porțelanuri, Muzeul Iconografic, Mu­zeul de artă Orientală — și acum a venit­ rândul, și acestui giuvaer. Sala Borovikovski și următoarele trei săli ale­ artiștilor secolelor al XVI și XVII-lea sunt goale. ---------------XOX--------------­ întrunirea comitetului consultativ al experților DIVERGENȚE INTRE FRAN­CEZI ȘI GERMANI Băle, 6 (Bodor). — întrunirea comitetului consultativ al experți­lor nu va hotărî vreun nou aran­jament în ce privește plănui Yo­ung. El va lucra în cadrul planu­lui Young. Există însă o diferență între punctul de vedere german și punctul de vedere francez, relativ, la mandatul comitetului. Franța tinde să limiteze acțiunea lui la tranșa necondiționată în timp ce Germania voește să ia în consi­derare totalitatea planului Young și să lege problema reparațiunilor, de aceia , a datoriilor private. Reprezentantul intereselor Fran­­ței va trebui astfel să apere teza pe baza căreia fracțiunea necon­diționată este intangibilă. Franță nu neagă datoriile private însă este de părere că ele trebuesc să fie examinate de comitetul special al bancherilor din Berlin, lăsând­ astfel creditorilor part­­iulări să reguleze chestiunea cu debitorii­ lor. ' ' *

Next