Epoca, decembrie 1931 (nr. 855-879)
1931-12-08 / nr. 861
J* -Nr. 861 3 LEI REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la ad trația ziarului și ia toate agențiile de publicitate Telefon 362110 Fondat in anul 1885 de NICOLAE FIUPESCU Marți 8 Decembrie 1931 Cuib de șoim!... "Solemnitatea de eri, dela mănăstirea Dealu a fost mai mult decât o comemorare. A fost o chemare a trecutului și o reînviere. De ce anul acesta mai viu și mai impresionant decât alte dăți, s’a estompat în actualitate figura lui Nicolae Filipescu ? Nu, nu este o simpla întâmplare. Ci o sensibilitate nouă cântărește și oameni și fapte. Gravitatea orei prezente este mai bine înțeleasă și instinctiv se ghicesc căile cari trebue să duca la tămăduire. Din ce în ce mai bine, și de mai mulți,sunt înțelese gândurile cari au rezidat la întemeierea cuiburi de șoimi de la mănăstirea Dealului. Ostași voinici, ostași adânc pătrunși de menirea lor, ostași înțelepțește inițiați în secretele artei militare, vulturi hotarîți, gata oricând la sacrificiu, trebuiau să coboare din cuibul de la mănăstire, în slujba patriei. Dar și caractere. Nicolae Filipescu a lăsat ceva din sufletul lui intre zidurile cuibului de șoimi. Cei cari au crescut aici, au avut mai mult decât alții, in activitatea lor, un îndreptar moral, încercați să descifrați, mai atent, prezentul. Criza în care ne zbatem, este mai presus de ce suferințele ar fi mai mici. Și multe dintre ele nici n’ar fi, dacă alta ar fi fost atmosfera morală. Prea au fost dărîmate cu nepăsare barierele dintre îngăduit și neîngăduit, prea pie-am acomodat tuturor imixtiunilor și tuturor compromisurilor. Criza financiară care ne necăjește își are obârșiile în mare parte în atmosfera morală viciată care a dominat ultimul deceniu. Statul a fost, în slujba partidelor, nu partidele în slujba statului și această inversiune profund imorală a creiat fatal debandada financiara. Nu exagerăm când spunem că ole, din cuibul de șoimi de la mănăstire, au pornit în jos spre văile românești puhoiurile năvalnice ale înoirilor morale. Nu se vedeți Și totuși iu fiecare pas pe care-l facem, ne simțim împresurați de umbrele trecutului, ale acelui trecut așa de apropiat și așa de mare, când omul politic era sclavul unei tiranii morala. Oricât ar st vânde scepticii, din chiar instinctul nostru de conservare izbucnește imperativul reîntoarcerii la acel trecut. Nicolae Filipescu reînvie. „EPOCA“ Un plan cincinal european «- Intre statele industriale și agricole ■ Desf. d isvoltarea economică și In special *:politica, comercială, din Europa nui merg«, pe, cai cu totul opuse acelora, ce, au fost rndicate, la ..conferința economică internațională de la Geneva, din 1927, totuși diferite mari organe economice se prezintă cu o serie de proecte în direcția înlăturării, granițelor vamale și înlesnirii rubimientului comercial. In ultimul timp comitetul francez pentru studiul chestiunilor în legătură cu înființarea uniunii vamale europene, în frunte cu economistul francez Etienne Clementel, a prezentat un plan de înlăturare a dificultăților vamale din prezent, plan pe care Clementes l-a numit „Planul de 5 ani pentru Europa“. Acest proect este in parte destinat ca să faciliteze și munca comitetului economic franco-german. Este necesar a se accentua dela început că acest plan " n’are nimic • comun, în nici un cenz, cu „plățile tka”' sovietică.. Dar această încă nu înseamnă că acest plan, ca 'orice presupunere care condiționează «m, larg, sprijin internațional, va fi ușor de realizat.. Proectul e numit plan cincinal, prin aceia că: se ne-testă 5 ani pentru a se putea aplica toate măsurile, care să înlesnească trecerea de la actualul sistem al protecționisimului exagerat, la an iou sistem care să apropie Europa de formele, unei Uniuni vamale. Planul cincinal european trebue împărțit în două părți. In primii doi anir șe, vor înființa și vor funcționa două instituții și anupte: un birou de studii și o statistică șî un birou de compensare rapidă a anchetei ce a fost întreprinse de Liga Națiunilor în privința caracterului sechimbului comercial dintre statele europene din punctul de Vedere al stabilirii obiectelor comerciale ce concureaza intre ele sau se complectează reciproc. . V șoOpmn biurou formează chestiunea centrală și cea mai originală a proectului. El va avea de scop de a, regula"toate chestiunile acelor ramuri ale industriei sau economiei, őre se tem de pierderi în urma, înființării uniunii, vamale europene și chiar când ar urma să fie realizată treptat. .Aceasta se va referi la special ‘la acele industrii „artificiale’’, care pot exista, în prezent, numai grație unei accentuate proteciuni vamale. Această regulare, în sensul proectului, are a consta in 'Complicaiuni financiare, sub formă de par*țiepiațp financiară sau 'despăgubiri. Biroul de compensare și arbitraj,va trebui să primească neapărat mijloacele financiare necesare, care vor fi obținute din părțile strânse de la industriile naturale’’ existente, care «ei vor întări considerabil în arâta reducerii activității industriilor artificiale, a căror existență a fost facilitată numai prin protecțiunea vamală. Toate dificultățile și con■fictele ce ar interveni* în timpul notei dezvoltări* ar urma să fie supuse arbitrajului. Imediat ce se va realiza, in decursul primilor 2 ani, o raționalimire, suficienta în actuțvitatea diferitelor industrii, natronț», se va trece la planul prevăzut pentru următorii trei ani. Ultimii trei ani aii planului vor fi întrebuințați în direcția înlăturării treptate a zidurilor vamale, apropiinduse in acest mod Europa de idealul uniunii vamale aaxieuropene. Toate aceste măsuri vor însemna în acelaș timp remedierea fundamentală a crizei economice internaționale. DIFICULTĂȚILE PLANULUI Acest plan, ca și majoritatea proectelor pentru lichidarea crizei, elaborate pe o largă bază internațională, e foarte greu de realizat Intre altele se prezintă apoi chestiunea: Ce industrie va putea fi considerată ca artificială, susținută numai de protecția vamală și care industriei va putea fi considerată ca naturală. Istoria desvoltării economice arată că orice industrie tânără oricât de necesară ar fi statului și oricât de favorabile ar fi condițiunile ei de existență, nu poate dăinui fără o apărare vamală și nu poate concura cu industriile vechi existente de acest fel. Insă imediat ce o astfel de industrie tânără se întărește și își creiază cadre suficiente de muncitori calificați, își va putea găsi posibilități de desfacere și se va dezvolta suficient. In modul acesta această industrie tânără încetează de a mai avea nevoe de apărare vamală și devine o industrie „naturală’’.. Totuși va fi, nevoe de multă băgare de seamă în privința așa ziselor industrii artificiale, care vor fi în primul rând atinse. De aceia, proectul francez e susceptibil reproșurilor că va servi pentru apărarea vechilor state industriale față de concurența din partea industriilor tinere, care au crescut după război în statele agricole și tind a micșora influența industriei. Față de tendințele de apărare a vechilor industrii, statele agricole ,vor prezenta un plan de apărare a intereselor dintre statele industriale și agricole, in care direcției a lucrat in 1930 la numeroase conferințe economice, care s’au ocupat cu chestiunea tarifului de preferință. Pe atunci a triumfat punctul de vedere al statelor agricole. In prezent însă,nici un plan cincinal nu va putea opri desvoltarea industrială,, care a început in statele agricole după război. Acest lucru e necesar a fi luat în considerație și de la această presupunere pornesc, și toate proectele de lichidare a crizei. --------—xox----------- Iwsw Mililaiiinealii fie, scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Fisipescu orice, o criză morală. Căci toaBravo, domnule Mihalache!„Nă-l votăm“ In sfârșit a avut un om de partid curajul să spună adevărul. Iată după darea de seamă a „Dimineții“ ce a declarat d. Mihalache la congresul partidului său, din Hotin. „Legea conversiunii așa cum a fost întocmită de actualul guvern, e greșită, fiindcă băncile neputându-și incasa datoriile decât in treizeci de ani, se vor SURPA. Pe de altă parte nici plugarului nu-i convine ca să fie legat cu peticul lui de pământ treizeci de ani. Noi vom propune ca datoriile să fie plătite in —5 ani, pentru ca țăranul să rămână stăpân pe pământul lui“. Din aceste câteva cuvinte reese vechiul bun simț a țărănimii române, atât de străin adesea de principiile „țărăniste“. D. Mihalache a înțeles un lucru : că nu poți să dai într’o parte fără să iei dîntr’alta și și-a dat seama că așa cum vrea să ia G. Argetoianu se prăbușește creditul țării. Fostul ministru povestește că băncile se vor surpa. Mult curajuțl trebue ca să iai apărarea băncilor astăzi. In România ele au ajuns ceva de rușine. Lumea uită că o bancă reprezintă interesele a sute, a mii, a zeci de mii de oameni, care și-au depus acolo economiile. In Franța, acum zece zile, ministrul de finanțe atacat de un deputat socialist pentru ajutorul dat „Băncii Naționale de Credit“ a răspuns: „Ce este în definitiv, Banca Națională de Credit ? Vă vom da numai trei cifre : 246.975 deponenți , 40.452 titulari de conturi debitoare, care prin punerea șn stare de lichidare a băncii, trebuia să-și achite imediat datoria; 10.537 funcționari la sediul central și la sucursale. Când s’a pus problema închiderii ghișeurilor Băncii Naționale de Credit, și când ne-am întrebat dacă nu riscăm în săptămâna aceea să înregistrăm 20.000 de falimente și probabil să fim constrânși să proclamăm moratoriul general i t Franța, este exact că am știut să luăm o răspundere, răspundere pe care o revendic cu mândrie și care va rămâne onoarea existenței mele politice la ministerul de finanțe. Și chiar dacă, din cauza nu știu cărui formalism riguros, ar trebui să fiu o victimă a acestei operații, primesc să fiu victima ei, dar cel puțin aș ști că la un moment dat mi-am salvat țara“. Așa vorbește un om de stat conștient de răspunderea sa. Dar repercusiunile falimentului Băncii Naționale de Credit asupra vieții economice a Franței erau să fie floare la ureche față de consecințele aplicării legii Badian, în România. Un moratoriu este fără îndoială o măsură excepțională care lovește creditul unei țări pe multă vreme. Expresia „moratoriu“ face parte din dicționarele economice ale lumii civilizate. Dar ce era să se întâmple cu creditul nostru, dacă ne apucam să votăm un proect bazat pe principii cu desăvârșire indigene. Când noi am arătat că după o anchetă amănunțită făcută în mai multe centre rurale din țară, reese că săteanul nu vrea să contracteze sarcini care apasă și asupra copiilor săi, am fost primiți cu sarcasme de politiciani. S’au scris articole ironice sfârșind cu această concluzie : ,Așadar țăranul nu vrea să fie ajutat !“ Iată că astăzi un „superțăran“, un țărănist, proclamă acest adevăr. Știu perfect de bine că el nu va schimba întru nimic atitudinea demagogilor de la orașe, cari vor continua să spună țăranului . Vrei, nu vrei, trebue să fi convertit în treizeci de ani, nu admitem termen mai scurt“. In orice caz, nu putem să nu felicităm pe d. Mihalache pentru curajul său. Un ministru obligat să-și revizuiască demagogia în urma intervenției opoziției, iată un lucru nou în analele noastre politice ! GRIGORE FILIPESCU Scăderea cursului lirei sterline provoacă pierderi Frantai if . . Londra.6.— Scăderea cursului lirei sterline a cauzat Băncii Franței pierderi considerabile. In cercurile financiare engleze, stocul de lire sterline a Băncii Franței se evaluează la aproape 60 de miliarde lei, iar pierderea suferită la un sfert din această sumă. Se crede că conducerea Băncii Franței va recurge la o manevră financiară. ..pentru a repara pierderile. In prezența reprezentanților oficialității militare și civile, liceul „Nicolae Filipescu“ a comemorat pe marele său întemeietor Festivitatea de omi de la Mănăstirea Dealu, organizată de liceul militar „Nicolae Filipescu“ pentru comemorarea ilustrului său întemeietor, prin chipul cum a fost organizată și după cum s’a desfășurat, se ridică din masa comemorărilor obișnuite capătă aspectul unei serbări curtiturale. Meritul acestei reușite, revine organizatorilor. Vom pomeni nmele d-lor colonel Barbu Bălăcescu, actualul comandant al școalei, Ion Pavelescu, directorul de studii al liceului, căpitan Ilie Dumitrecu, din partea asociației „Amicii Mănăstirii“. Iată cum s’a desfășurat, solent. D. colonel Barbu Bălăcescu a rostit o impresionantă cuvântare preamărind memoria lui Nicolae Filipescu. Marele și preaiubitul nostr Suveran Carol II întinde brațul său puternic și sufletul său mare, la fel peste cetățile de apărare națională ca și peste acte de cultură. Pentru liceul militar „Nicolae Filipescu“ poartă un mare interes și dragoste regala, înscrierea în rândul șoimilor a prea iubitului său fiu Măria Sa Mihai Marele Voevod de Alba Iulia și șoim fruntaș al liceului „Nicolae Filipescu”, confirmă încă odată dragoste și încredere. Adânxe recunoscători, gândul nostru cel dintâi pornește spre Majestatea Sa. In continuare d. colonel Bălăcescu a spus: Este prea mare omul — a cărui stăpânire ne-a adunat aici, și vai !... prea modest graiul celui menit să pună azi, în cinstea cuvenită, puterea covârșitoare tainei ce ne însuflețește acum și a de-a pururi. Pomenirea lui ne este scumpă. Sufletul lui — izvor de energie românească — a rămas singurul balsam în care epocile de scădere morală, dar și cele de zile bune , vor găsi multă alinare, toată îmbărbătarea. Pentru neamul românesc, este mucenicul purtător al faclei întregiri; el este cel mai bun, cel dintâi ostaș mort pentru patrie marele român Nicolae Filipescu. Pentru neamul lui, pentru neamul nostru, a băut cupa amară a dureri până la cea din urmă picătură. A trăit prezentat numai de dragul viitorului «— pe care Ta pregătit nu cu vorbe, cu fapte — cu fapte al căror elogiu nu eu sunt nitatea în prezenta familiei Filipescu, d. general inspector Olteanu, reprezentanți ai guvernului și a sute de foști elevi și părinți din toate colțurile țării. Invitatii au fost transportați din gara Târgoviște, în Deal, de către autobuze special angajate. Localul liceului a fost frumos împodobit cu verdeață și tricolorul national. PARASTASUL La orele 10 părintele Popescu a oficiat un parastas pentru pomenirea marelui întemeietor al liceului. Serviciul divin s-a deschis cu un concert executat de corul religios sub conducerea profesorului Delu, chemat să-l fac. Istoria a păstrat marelui patriot unul din cele mai venerate locuri. Dar vulcanul de patriotism nu s-a revărsat numai pe ogorul veșnic vitregit, al politicii, unde renunță cu indrăsneală: „Moralitatea și patriotismul sunt stogurile simțimante ce pot sta la baza activității politice a zonei societăți de oameni cinstiți și cu sfințenie a preamărit aceste simțim ante ”. Oștirea a beneficiat mult. Ministrul de războia Filipescu — însemnează ERA CEA NOUA: nu se mulțumește să înzestreze, numai, armata, ca echipament, arme, munițiuni, cadre... îl preocupă mai presus de toate cu totul altceva . Pregătirea materială a unui război — cel pe care îl pregătiam~ o putem la nevoie improviza, dar pentru a-l putea duce până la,capăt este nevoe de o pregătire sufletească — mult mai spinoasă : reclamă timp, apostolat, o desăvârșită dreptate și dragoste frățească. In sufletele noastre — întocmai ca straturile de nisip în fundul mării — așa trebue să se așeze, în adâncimi necunoscute chiar nouă cari le purtăm simtimentele grave și grele — de dragoste de pământ, de frații de aceeași limbă, de îndeplinirea datoriei, de jertfă, și atunci, numai atunci niciun cutremur de tunuri, niciun vifor de mitralii, nu pot să le zdruncine. Trebue să ne purificăm și să ne mobilăm sufletele. D. colonel Barbu Bălăcescu face apoi istoricul înființării liceului „Nicolae Filipescu“ și spune: Asistența s’a îndepreptat spre mormântul lui Nicolae Filipescu. Toți elevii au făcut careu în jurul mormântului, iar d-nii general Olteanu și colonel Bălăcescu I au depus două jerbe de flori. Comandantul liceului, într-o tăcere profundă, a rostit un omagiu în memoria întemeietorului școalei. D. colonel Barbu Bălăcescu, în fruntea corpului ofițeresc, și a elevilor cari intonau cântece vitejești a defilat prin fața d-lui general inspector Olteanu, și a reiprezentanților oficialității. Apoi asistența s’a îndreptat spre sala unde s’a desfășurat serbarea. La ora 1.50 asistența a trecut în sala de mese a elevilor unde i s’a servit masa. Cel dintâi d. general-inspector Olteanu a toastat pentru Rege. In numele guvernului a vorbit prefectul județului. D. Ion Pavelescu, directorul de studii, a fost impresionant cu cele câteva cuvinte rostite în memoria lui Nicolae Filipescu și omagiile aduse d-lui general Olteanu, colonel Barbu Bălăcescu și profesorilor. D. Grigore Filipescu a spus între altele : „Majestatea Sa Regele, în înaltea solicitudine pentru liceul „Nicolae Filipescu“ a făcut acestui așezământ două daruri: în scrierea marelui Voevod Mihai ca elev al liceului și trimiterea d-lui colonel Barbu Bălăcescu ca Ii comandant al școalei. Asistența a făcut o caldă manifestație de simpatie d-lui colonel Bălăcescu. După masă s'a vizitat localul liceului. * Cuvântarea comandantului FILIPESCU Eșind din incintă și întrebat pe culoar de un coleg, cine vorbește, un deputat spiritual a răspuns: Trancu, trăncănește. Noi nu vom fi de acord cu respectivul deputat, care a încadrat în două cuvinte părerea sa despre discursul fostului ministru al muncii. D. Trancu-Iași este un om foarte simpatic și de treabă. Nici odată d-sa n a fost acuzat de incorectitudine sau că a patronat stări de lucruri pedepsite de morala publică. Nici activitatea sa de prim-ministru al muncii n’a dat prilej de comentarii prea multe. Ca toți ceilalți miniștri oarecari, d. Trancu-Iași a respectat, când era la guvern, disciplina ordonată de primul său ministru. Nu se poate reproșa deci nimic deputatului averescan care a discutat bugetul la Cameră, timp de opt ore și mai bine. Și totuși spiritualul care răspundea pe culoarul Camerii, a găsit că d." Trancu-"Iași, vorbește de prisos. Se poate. Incontestabil pentru a reuși să vorbești două zile la o singură chestie, trebue să trăncănești. De Dumnezeu, să fi făcut altceva in acest răstimp. De altfeil d. Trancu-Iași nu are decât acest cusur. Ii place să vorbească, să vorbească mult. Vorbește în orice împrejurare. La înmormântări, la nunți, la botezuri, la facultate, la Constantinopole, la Geneva, la „Barascheum“, în sfârșit unde își poate face o ocazie. Trancu spune câte ceva. Nu uită, firește, să amintească de vremuri când a fost primul-ministru al muncii, calitate despre care are cea mai minunată părere. Vineri și Sâmbăta trecută d. Trancu a vorbit la buget, însărcinată de partidul poporului. A spus d-sa, în discursul la buget, lucruri foarte frumoase și unele chiar interesante. Așa, de pildă, a vorbit despre risipa de sub gurvernul national-țărănesc, cerînd cu ultima energie sancțiuni. D. Trancu a căutat să convingă adunarea de necesitatea de a se da exemple imediate cari să ferească administrația în viitor de elemente necinstite. Nu știm de ce Camera n’a vrut să mulțumească așa cum i-ar fi plăcut fostului ministru al muncii. Cu toate că discursul d-lui Trancu se decola pe toate gamele, nici una n’a reușit să producă efectul dorit : aplauze furtunoase. Nu va ierta niciodată d. Trancu pe reprezentanții națiunii din parlamentul d-lui Iorga. Nici un singur „bis“ n’a fost auzit în tot timpul acestui discurs. Această neatenție nu s’a întâmplat încă niciodată d-lui Trancu, care primește aplauze după toate discursurile sale. A încercat d-sa să-și ascundă necazul, dar n’a reușit, căci i se putea ceti pe față tristețea și desamăgirea. După încă un efort, ultimul, văzând că adunarea refuză cu încăpățânare să se emoționeze de vorbele d-sale, reprezentantul partidului poporlui, furios, termină strigânda-l votăm. A fost singura frază scurtă din cele două zile ale discursului d-lui Trancu. L. I. Vișan D. TRANCU-IAȘI Aspecte iRla$»ică Unul din cele mai răspândite ziare cehoslovace, ,,Lidove Noviny”, care apare la Brno, a publicat in unul din ultimele sale numere, un foarte interesant articol de impresari din Moscova, sub titlul „In Moscova la sfârșitul lui Noembrie“. Intre altele putem ceti în articolul menționat : „Ah nu, nu mai suntem de mult sentimentali. Nu oftăm față, de nimic, nu ne mirăm de nimic. Un comunist occidental de salon, care vine încoace din când în când pe două trei săptămâni — acela da, acela mai oftează față de frumusețea nouilor icoane, care sunt" aci de ex.: tractoarele, mașinile, de brutărie și mașinile in general. Vechii Ruși din timpul Kievului au primit pe Dumnezeu lor din Bizanț. Rușii moderni importă un Dumnezeu Anglogermano-american în chipul unei mașini. Mașina! Mașina! Și toți cad și genunchi deodată, Comuniștii străini, cad acasă la ei, în Europa Occidentală, nu dau nici cea mai mică atenție mașinilor, oftează sentimental: Ah, aci se crează o nouă viață! Dacă ar sta însă să asculte ce își spun lucrătorii de la periferia Moscovei, ar auzi, incontestabil, alte lucruri decât în jurul podului Kuznețk. Dar in majoritate oaspeții comuniști nu știu rusește." Mulți nici nu sau gândit măcar un singur moment, cât este de bizar roam we urmărește o producție in sute de mii exemplare, atunci când nu sunt presupuneri nici pentru zece. Să luăm de pildă fabrica de automobile de la Nijegorod. Se așteaptă o producție de 100.000 pe an. Automobilul de acolo va merge de la fabrica sovietică la oficiul sovietic și aceasta numai la oficiile din orașe, căci numai în unele locuri din orașe se poate merge cu automobilul. Pe drumurile dela sate deloc. Trebue însă să se înceapă mumai cu 100.000, ca undeva în occident să facă ochi mirați. O viață nouă! Lucrurile se vor sfârși probabili ca: Și la fabrica de tractoare din Stalingrad după plecarea muncitorilor americani.! Mai încet, mai încet cu acea viață nouă! DARAMARE A CATEDRALEI Muncitorii, cari trec, pe malurile râului Moscova (muncitorii, nu birocrația sovietică, așa zisă roșie) se întreabă: cum de sunt bani pentru dărâmarea Catedralei Gastos Mântuitorul și ridicarea Palatului Sovietelor, atunci când nouă ni se fă cea mai mizerabilă mâncare și conserve putrezite? Deoarece ce in treaba, numai pe ei, tușiși răspunsul nu vine de moșteri. Cupola și tot acoperișul catedralei au fost de mult înlăturate și s’au trecut la dărâmarea zidurilor. Uni loc mai buni pentru Palatul sovietelor n’a găsit în întreaga metropolă moscovită Și pe celalt cheiu al râului Moscova își cântă cântecul lebădei celebra Galerie Tretiakov. Deasemenea și ea a fost un prejudiciu burghez. Nimeni în nici-o parte n’a avut o colecție mai complectă și mai bogată de artă națională, începând cu penelurile cele mai primitive, ca acea ce a avut-o Moscova în această superbă, galerie. Comerciantul Tretiaikov a adunat-o, a clădit o clădirii a asigurat galeria financiarmente pentru achiziții în viitor și apoi a dat-o ca dar Moscovei, poporului, națiunii. Timp de 12 ani nou și guvernanții s'au lăudat că n’au atins această colecție, ba din contra, că au mai lărgit-o. Dar de mai bine de doi ani lichidează aceste „prejudicii burgheze’.’. Dar , nu numai galeria Tretiakov are parte de această, soartă, înaintea ei s’a vândut străinilor Muzeul anilor patruzeci, Muzeul de porțelanuri, Muzeul Iconografic, Muzeul de artă Orientală — și acum a venit rândul, și acestui giuvaer. Sala Borovikovski și următoarele trei săli ale artiștilor secolelor al XVI și XVII-lea sunt goale. ---------------XOX-------------- întrunirea comitetului consultativ al experților DIVERGENȚE INTRE FRANCEZI ȘI GERMANI Băle, 6 (Bodor). — întrunirea comitetului consultativ al experților nu va hotărî vreun nou aranjament în ce privește plănui Young. El va lucra în cadrul planului Young. Există însă o diferență între punctul de vedere german și punctul de vedere francez, relativ, la mandatul comitetului. Franța tinde să limiteze acțiunea lui la tranșa necondiționată în timp ce Germania voește să ia în considerare totalitatea planului Young și să lege problema reparațiunilor, de aceia , a datoriilor private. Reprezentantul intereselor Franței va trebui astfel să apere teza pe baza căreia fracțiunea necondiționată este intangibilă. Franță nu neagă datoriile private însă este de părere că ele trebuesc să fie examinate de comitetul special al bancherilor din Berlin, lăsând astfel creditorilor partiulări să reguleze chestiunea cu debitorii lor. ' ' *