Epoca, decembrie 1933 (nr. 1462-1485)
1933-12-08 / nr. 1468
Hr. 1468 3 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI). RECLAME și IHSIRȚII Se primesc la adirația ziarului și la toate agențiile de publicitate . Telefon: 3.82-11 Ziar al partidului conservator. - Fondat in anul 1888 de NICOLAE FILIPESCU IM, scumpă tara,smerea mea de munca și puterea mea de iubire. Nicolae filipescu Dușmanii interni nu ne-au bucurat niciodată atingerile aduse libertăților publice. Suspendarea ziarelor, interzicerea întrunirilor și a manifestațiilor pașnice, prădarea ori corectarea urnelor, n’au aparținut și nu vor aparține niciodată sistemelor conservatoare. Sunt însă lucruri pe cari nu le puttem admite. Față de încercările de dezagregare sufletească, față de propagandiștii aventurilor sociale și economice, față de militanții unor interese cari numai românești nu sânt, socotim admisibile, legale și binevenite și metodele celei mai severe reprimări. Nu înțelegem să sacrificăm liniștea țării și interesele vieții naționale unor așa zise principii libertare. Spunem aceste lucruri pentru că dacă am văzut în timpul din urmă proteste vehemente contra extremismului de dreapta, proteste pe cari le-am socotit logice și îndreptățite, încadrându-le în sfera unei convinse apărări a ordinei burgheze, — ni s’a înfățișat concomitent, de cealaltă parte a baricadei, o publicitate largă făcută apelurilor și manifestelor comuniste. Ce vor comuniștii noștri, în frunte cu reînviatul Bujor, se știe bine: distrugerea societății burgheze și înlocuirea ei cu organizația paradisiacă experimentată peste Nistru. A le publica manifestele înseamnă a le da concurs. Argumentul exactei informări a publicului nu poate acoperi eroarea de a fi dat o mână de ajutor celor cari își mărturisesc scopul de distrugere a societății actuale. Comuniștii nu trebue să fie ajutați nici într’un fel. Dimpotrivă, să fie front hotărât contra lor. Cine nu înțelege acest lucru se situează pe linia dușmanilor noștri interni. Față de comuniști, un singur cuvânt de ordine: reprimare. Reprimare fără șovăire și până la distrugere. Altfel vor distruge ei ordinea românească, spre marea bucurie a dușmanilor cari pândesc la hotare. „Tovarășii țărani” Soarta tovarășilor țărani ocupă un loc apreciabil în manifestul electoral al partidului socialdemocrat. Partidul d-lui Moscovici, făgăduește tovarășilor țărani, în primul rând o nouă expropriere. Pământurile rămase încă în mâna proprietarilor mari, să facă obiectul unei noui împărțiri în favoarea tovarășilor țărani. Dar împreună cu cel deținut azi de aceștia, să devină apoi un fel de proprietate colectivă, un fel de colhoze, de asociații țărănești pentru muncirea și recoltarea în comun a proprietăților agricole. „Partidul social-democrat recunoaște și apără proprietatea de muncă țărănească. Pentru a face însă ca ea să poată profita de toate foloasele pe care le asigură aplicarea tehnicei agricole moderne, el stăruie pentru constituirea, din libera voință și înțelegere a țăranilor de asociații agricole, cu scopul de a procura și întrebuința in comun mașini agricole, a face îmbunătățiri exploatării agricole, a aproviziona pe membri, a organiza desfacerea rațională a produselor, etc. Prin aceste asociații agricole se va introduce în agricultura țărănească principiul colectivist, ca urmare firească a progresului tehnic. Ele vor forma federale pe județe, regiuni și țară. Statul va încuraja asociațiile agricole”. Creditul nu se va mai acorda tovarășilor țărani în mod individual, ci pe asociații. Dacă la termen, cooperativa nu va plăti datoriile, vor răspunde cu proprietățile lor loji tovarășii țărani membri ai cooperativei. Comerțul de cereale va fi monopolizat, iar tovarășii țărani vor fi aprovizionați cu cele trebuitoare prin cooperativele comuniste de consum. Economia agricolă va trebui să fie complect dirijată de stat. Tovarășii țărani nu vor mai avea voe nici să macine, fără voia statului, reprezentat prin cooperativele de producție și consum, din comună, județ și regiune. Manifestul social-democrat uită, desigur cu bună știină, să vorbească despre G. P. U., poliția secretă care să spioneze și să țină în frâu pe tovarășii țărani, cari eventual nu s’ar supune directivelor colhozelor. In schimb se ridică cu toată indignarea contra fascismului, care răpește libertățile cetățenești. Să ne mai întrebăm de ce marxismul a decăzut atât de lamentabil pretutindeni? Răspunsul îl avem în manifestul electoral al partidului socialdemocrat român. Candidații noștri fost vicepreședinte al Camerei candidează în fruntea listei cartelului conservator averescan în județul Tulcea, având ca semn "Li. AM tar. ni. JttlülttiäUll Programul vizitei perechiei regale bulgare la Belgrad BELGRAD, 6 (Rador). Agenția „Avala” comunică: Regele Boris al Bulgariei și Regina Ioana, întovărășiți de principele Cyril, vor face vizită oficială Suveranilor iugoslavi în ziua de 10 cor. Suveranii bulgari vor fi însoțiți și de președintele consiliului și ministru al afacerilor străine bulgar, d. Mușanoff; d-na de onoare, d-ra Petrova Ciomakowa; consilierul curții regale, d. Grueff; primul adjutant regal, colonelul Panoff; ofițerul de ordonanță, Brudaroff și secretarul ministerului de afaceri străine, d. Naumoff. Suveranii bulgari vor sosi în ziua de 10 Decembrie, ora 15 și vor pleca în ziua de 1ă Decembrie, ora 15 și 30. Este pentru prima oară când perechea regală bulgară vine la Belgrad. Suveranul Bulgariei vine însoțit de d. Mușanoff, președintele consiliului de miniștri și ministru de externe, D. Mușanoff este primul om de stat bulgar care vine la Belgrad după șapte ani. Acum șapte ani a făcut o scurtă vizită în capitala Iugoslaviei fostul prim ministru Tzancoff. Perechea regală bulgară va fi găzduită în vila regală Dellinie. D. Mușanoff și restul suitei vor fi găzduiți la palatul regal din centrul orașului, care în prezent nu mai este locuit de familia regală iugoslavă. Programul de primire vede între altele o mare prerecepție în saloanele palatului regal, la care vor fi invitate peste 300 de persoane. întâlnirea dintre regele Alexandru și regele Boris i se atribue o mare importanță și se crede că cu această ocazie se va ajunge la perfectarea tratativelor pentru îmbunătățirea raporturilor, atât de sfruciumate până acum, dintre cele două țări. La Geneva si la noi s9vi®’eIe,. „ ----—---- si revo utia mondiala Cantonul Genevei a ales în ziua de 26 Noembrie un guvern socialist sau mai bine zis un guvern in care socialiștii au patru reprezentanți iar partidele burgheze numai trei. Deosebirea de voturi între ambele tabere este minimă. Ultimul socialist ales dobândește 18.221 glasuri iar primul candidat înfrânt al blocului burghez obține 17.829. Victoria extremei stângi la Geneva se datorează acelorași cauze care i-au dat succese în atâtea alte țări. O coeziune mai puternică a elementelor socialiste și mai presus de toate, nemulțumirile risverate din starea haotică a lumii. Le „Courier de Geneve“ definește intr’o formulă lapidară situația, formulă care se poate aplica și aiurea: „Nu sunt la Geneva nouăsprezece mii de marxiști, ci nouăsprezece mii de cetățeni cari vor o schimbare“. Acelaș lucru se poate spune de ceea ce se petrece în Anglia și în sens contrariu in Spania. Dar nu de analiza acestor cauze vreau să mă ocup aci, ci de ținuta presei de dreapta față de rezutatele de la 25 Noembrie. „Le Journal de Geneve“ scria a doua zi după scrutin : „Majoritatea corpului electoral a dorit ceva nou, crezând că o altă echipă, întrebuințând alte metode — dacă totuși acestea există — va restabili situația și reda prosperitatea țării. Lungimea crizei macină energiile, voințele cele mai tari, până și răbdarea. „Extrema stângă de ani de zile afirmă că va aduce o stare materială mai bună, mai multă fericire, mai multă dreptate. Oamenii descurajați s’au întors spre dânsa, căci nădejdea este o hrană indispensabilă a popoarelor. Vom vedea ce vor gândi aceștia, odată experiența făcută“. Și ceva mai departe: „Poporul este împărțit în două tabere de forță egală. La Cameră există o majoritate națională, iar socialiștii vor conduce guvernul. Iată elemente ce promit o viață publică destul de turbure și mersul treburilor nu va fi ușurat. Dar mai presus de partide și de izbânzile trecătoare a cutărei sau cutărei grupări, stă țara. La dânsa trebue să se gândească toți acei ce par dispuși să piarză curajul sau să dezerteze. ' Am fost bătuți de data aceasta, vom continua a lupta“. De pildă de ținută pentru presa noastră de partid. Câtă Sinceritate, câtă eleganță morală. Ce deosebire între această atitudine și aceia a oficioaselor noastre, indiferent de nuanța lor politică, care de câte ori au loc alegeri în România strigă că s’au comis ingerințe necunoscute încă în istoria omenirii. Ce efect vreți să mai facă asupra publicului articolele „indignate“ a presei noastre. Liberalii au acuzat guvernul Vaida de a fi făcut alegeri sălbatice; a venit rândul național-țărăniștilor să acuze pe d. Duca de a fi dezonorat țara. Un ziar ca „Journal de Geneve“ știe că are o misiune de îndeplinit: acela de a educa massele. Or această educație nu se poate face decât prin respectul cel mai scrupulos al adversarului. Am vrea să știm care ziar de partid a recunoscut vreodată la noi, că grupul politic pe care-l susține a fost înfrânt în alegeri. Și să nu uităm că consultația electorală de la 25 Noembrie s’a făcut în condiții extrem de agitate. Triumfătorul zilei, d. Nicole, a eșit acum două luni din închisoare. A trecut abia un an de când armata a tras asupra greviștilor. Dar la Geneva, — țară democratică prin excelență, — există o tradiție burgheză. Aceasta respinge cu hotărîre minciuna. Ce bine ar fi, dacă am respinge-o puțin și noi. GRIGORE FILIPESCU Șase miliarde deficit in opt luni Oficiosul guvernului, pe care trebue să-l socotim bine informat, în chestiunile de actualități bugetare pretinde că „numai până în prezent, deficitul bugetar în curs trece de 6 miliarde”. Adică 6 miliarde deficit, în 8 luni de zile. Ar urma deci că până la finele anului, deficitul să atingă 9 miliarde. Dar s’ar putea ca el să depășească și această cifră înspăimântătoare, întrucât cele mai active luni bugetare au trecut, Decembrie, Ianuarie, Februarie și Martie fiind de obicei foarte slabe. Nu mai vorbim de perioada electorală, caracterizată pentru buget, ca un mare vid. Știrea dată de „Viitorul” nu mai e „gravă”. Cuvântul grav a devenit banal și nu mai spune mare lucru. Ea e direct catastrofică. A mai întreba: „ce e de făcut?” însemnează a ne pierde timpul cu întrebări anodine. Credem că nu mai e nimic de făcut. Nu obicinuim să alarmăm lumea de dragul senzaționalului. De acea, când spunem că nu mai e nimic de făcut, putem fi crezuți pe cuvânt. Totuși, mai e ceva de făcut. E de stabilit răspunderile acestei situații căci ceasul răspunderilor e foarte apropiat. Preludiile lui devin tot mai insistente. Scriem de ani de zile în acest loc că naționale, din ruina economiei cauza tuturor nebuniilor demagogice, va duce la ruina statului, căreia îi va urma anarhia socială. Avem această tristă satisfacție, pe care nu am dorit-o, să ne vedem profețiile realizate. Vom continua să fixăm răspunderile ruinei naționale, zi de zi, încredințați că colecția „Epocii” va deveni în curând dosarul rechizitoriului de epurație națională. In cele ce urmează vom demasca încă o îndeletnicire a demagogilor. Se spune de către „agrarieni”, național-țărăniști, lupiști și junianiști, că abandonarea totală a plăților externe va aduce o mare ușurare statului. Pentru că avem în față manifestul electoral al partidului „radical țărănist” al d-lui Iunian, să cităm prevederile lui în această chestiune: „Pentru a îndruma restabilirea finanțelor publice, partidul țărănist radical propune: a) suspendarea plății cuponului datoriei externe, până când înviorarea economiei naționale să poată permite reluarea plăților fără ca aceasta să impună, ca azi, statului o sarcină insuportabilă și amenințând cu dezorganizarea aparatului de stat”, etc... Desigur, d. Iunian trebue să știe, să fie informat de financiarii partidului său, că anuitatea externă nu depășește 5 miliarde anual, plătită curent și fără să se țină socoteala, de reducerile rezultate din devalorizarea unor valute creditoare. . Ce-i facem, însă, când deficitul e de 9 miliarde, cel puțin? Și acesta e numai deficitul contului în raport cu prevederile bugetului în curs. Dar cu cifra prevăzută, de circa 23 miliarde, nevoile statului nu sunt de loc satisfăcute. Deficitul real al vieții de stat, în urma comprimării regulate a bugetului, de la an la an tot mai accentuată și anemierea angrenajului statal care formează scheletul vieții naționale, depășesc cu mult, exprimat în cifre, cele 5 miliarde cerute de d. Iunian plăților externe. Cauza dezorganizării statului, azi, și a anarhiei sociale, mâine, nu stă deci în faptul că plăteam datoriile externe. La temelia ruinei noastre publice e anemiera vieții economice, din cauza bolșevismului economic și a legiuirilor demagogice. In zadar vom înceta de a plăti în afară 5 miliarde, dacă deficitul va fi de zece. Aceasta e problema. Iar concluzia e deocamdată, fixarea răspunderilor. Manifestul d-lui Iunian, ca și alte manifeste, va fi una din desele rechizitoriului de mâine. D. ----------------- -------- Imii ■iiii Miinw B Un om și un manifest La masa prietenească pe care a oferit-o d. Gr. Filipescu, directorul ziarului colaboratorilor săi — acum un an — am găsit de datoria mea să explic ce caut eu, — element de stânga — la un ziar cu titulatura de dreapta. Mi-am amintit atunci de vorba mult regretatului Ioan Nădejde, cu ocazia votării legii de întărire a Bucureștiului, ce-a spus-o marelui Petre Carp, cu care s’a întâlnit la urmă: „Extremitățile se ating”. Eu voiu parafraza aceste vorbe ale lui Nădejde, că — mâna dreaptă spală pe cea stânga — și ambele mâini spală obrazul. Și mai mi-am amintit sfatul lui Nădejde, care la orice prilej ne atrăgea atențiunea să nu ieșim din calea legală. Și mai mi-am amintit și de vorba marelui cărturar al nostru Gherea: „...că revoluția cea mai mare pentru țară va fi respectul legilor...” Ori în coloanele „Epocii” aceste percepte sunt propovăduite. Și, mai mult decât atâta, sobrul manifest al domnului Filipescu, lansat acum câteva zile, în vederea alegerilor se rezumă in ordine și legalitate pentru binele țării. Și precum manifestul dat în ajunul intrării în războiu va rămâne în istorie, căci ne-a îndemnat— „să cucerim ce avem de cucerit” —■ tot astfel manifestul d-lui Filipescu, care — cu drept cuvânt — cere să uităm vrajba dintre locuitorii țării și partide, ne îndeamnă „să păstrăm ce-am cucerit”, cu atâtea jertfe ce a fost al nostru, prin ordine și respectul cuvântului dat în numele țării. Dr. Alex. Manolescu Șefii niiîleriști din Cehoslovacia ca supraveghere polițienească PRAGA. Poliția din Karlsbad, în baza legii privitoare la prohibirea sau desvoltarea partidelor a expulzat din districtul Karlsbad, până la sfârșitul anului 1934, pe un membru al partidului național-socialist cu numele de Langhaus din localitate Fischern de lângă Karlsbad. Afară de aceasta, 12 membri conducători ai partidului național-socialist și ai partidului național-german au fost puși sub supraveghere polițienească I Litvinov, ministrul de externe al Sovietelor, cutreeră țările și străbate oceanele, pentru a aranja diplomaticește cât mai pacific, afacerile externe ale imperiului roșu. De pe urma străduințelor d-lui Litvinov, Rusia s-a aranjat foarte bine cu Statele Unite și cu Franța, țările cele mai „burghezo-capitaliste“, ca să întrebuințăm un termen plăcut marxiștilor. Acum vreo 10 ani, lucrul acesta ar fi părut extraordinar și nu ar fi putut să fie explicat decât ca o cursă întinsă de Soviete celor două mari republici burgheze, în sensul că de pe urma strângerii relațiilor cu acestea, să poată beneficia propaganda comunistă. Azi însă, nu mai e vorba de nimic extraordinar și vom vedea mai departe de ce Sovietele s’au mai apropiat însă și de Italia d-lui Mussolini, omul care a pornit cruciada contra comunismului, reușind să-L răpună în țara lui și să suscite în Europa mișcări analoage, cu rezultate tot atât de fericite. Ei bine, această apropiere de Italia, a Sovietelor, e totuș neobicinuită, oricât ne-ar fi deprins ultimii ani cu tot felul de surprize. încercarea de apropiere de Rusia a Statelor Unite, Franței și Italiei, este explicabilă. Ea pornește în cea mai mare parte din considerații de politică externă. Fără amenințarea japoneză în Extremul Orient și cea germană în Europa, această apropiere nu ar avea loc azi. Insă statele... burgheze numite nu ar fi pornit pe această cale, fără siguranța că Sovietele vor renunța în realitate la propaganda comunistă. Azi, această siguranță există. Și anume, nu e vorba de o cumințire a Rușilor, ci de imposibilitatea în care se află de a mai încerca tulburarea apelor. Departe de a fi consolidat, regimul comunist, după 16 ani de frământări, e mai slab ca oricând, în propria lui țară. Nu mai e azi vorba ca el să propage revoluția mondială. Ceea ce-i absoarbe toate preocupările și sforțările este prevenirea contrarevoluției interne. Renunțând la propaganda în străinătate, Sovietele renunță la un lucru pe care nu sunt în stare să-l întreprindă. Iar în timp ce statele burgheze caută o apropiere de soviete pentru a se prezerva contra dușmanilor din afară, Sovietele primesc mâna întinsă pentru a se apăra contra dușmanului de acasă Figura lui Stalin care conduce atât politica Uniunei sovietice, cât și politica și tactica partidului comunist rus, covârșește toate personalitățile Rusiei actuale, așa că toți ceilalți factori ai Uniunii sovietice au rămas în umbră. Rămâne însă cert că numeroși fruntași comuniști vechi și noui joacă un rol proeminent în Uniunea sovietică. La acești fruntași se referă și ultima corespondență a ziarului social-democrat rus „Socialisticeski Viestnik”,care apare la Paris. După cum anunță corespondentul din Moscova al acestui ziar, câteva personalități din apropierea lui Stalin au o mare influență asupra guvernului sovietic. Toate celelalte organizații create de Constituția Sovietică și de partid sunt supuse complec Biroului politic, unde după excluderea opoziției de dreapta, puterea lui Stalin a ajuns nemărginită. Cei mai apropiați colaboratori ai lui Stalin în postul de secretar general al partidului comunist sunt Kaganovici și Postașev. Amândoi sunt relativ tineri, în vârstă abia de 40 de ani. In timpul revoluției Kankanovici a făcut o cariera neobișnuit de rapidă. A fost mai întâi Președintele Comitetului executiv din Nijni Novgorod, apoi Comisar pentru aprovizionarea cu cereale, iar in perioada Nouei politici economice (Nep), secretarul partidului comunist din Ucraina. La însuși începutul luptei împotriva diferitelor grupe opoziționiste din partidul comunist, Kaganovici a trecut în tabăra lui Stalin. In prezenți este mâna dreaptă a lui Stalin. Kaganovici s-a distins prin o capacitate extraordinară de muncă și prin talentul său organizatoriu. Un mare rol joacă și arta sa de a se orienta rapid în privința caracterelor omenești. E suficient ca să se întâlnească o singură dată cu un om necunoscut, spre a cunoaște caracterul său. In același timp își amintește de fizionomia acestei persoane tot timpul vieței sale. Creerul său e considerat ca un adevărat dicționar biografic. Cunoașterea extraordinară a oamenilor a înlesnit lui Kaganovici ca să devie unul din „combinatorii” cei mai consultați. Știe cu Cine e bine să se pornească o acțiune, cu cine e bine să se lucreze, cui se poate încredința o problemă și cine nu se potrivește pentru anumită muncă. In modul acesta a o neutralizat în fașe mișcarea opoziționistă. A descoperit nu numai pe militanții opoziționiști, dar și pe cei susceptibili a cădea sub influența opoziției și nu numai că strâng această mână dar o și caută. Sovietele se tem de o agresiune, fie germană, fie japoneză, care ar pune în primejdie regimul colectivist în interior. Nu e pentru nimeni un secret ca regimul din Rusia se menține numai grație celei mai rafinate si mai complecte tiranii, exercitată de politia secretă. Se face o enormă greșală — adeseori voită — când se compară dictatura mussolinistă sau hitlerista, cu cea sovietică. In Italia și Germania avem aface cu dictaturi foarte populare pe când în Rusia cu cea mai odioasă tiranie. O altă considerație pentru care sovietele aleargă după legături cu statele burgheze, oferindu-se să renunțe la agresiunile doctrinare de până aci, e de ordin economic. De un an de zile nu se mai aude nimic de faimosul plan cincinal. El e la pământ. Rusia are nevoe de credite, de materiale și de capacități tehnice, pentru a da din nou viata riajului economic national. In curând Rusia va deschide hotarele burghezilor pentru a întreprinde opera de reclădire economică a celui mai mare imperiu mondial, pe care regimul colectivist a ținut-o în loc 16 ani de zile. Dar trebue să recunoaștem că din apropierea Sovietelor de țările burgheze, nu acestea din urmă vor avea cel mai mare câștig. Rușii oferă o nonagresiune propagandistică, ceea ce nu-i costa nimic. In cazul unui război în Extremul Orient, sau în Europa, ei nu sunt de luat în considerație, ca forță combativă, în niciun fel. In schimb sunt asigurați de liniște pe propriul lor teritoriu și vor primi întăriri economice. Dar revoluția mondiala a intrat în istorie. Dacă statele burgheze nu obțin dela Ruși mare lucru, în schimb câștigul pentru liniștea socială a omenirii e neprețuit. 1» Al dolea reprezentant al lui Stalin în politica internă este Potyșev, care provine dintr-o familie de muncitori. Prima acțiune revoluționară a lui Postyșev a avut loc în Siberia. A organizat acolo lupta împotriva japonezilor. A participat la luptele din Amur și Primoria pentru înlăturarea influenței japoneze care a crescut acolo imediat după războiul mondial. Din acel timp Postyșev poartă o mare ură și neîncredere față de japonezi. Deși e mereu obosit și epuizat, Postașev se înflăcărează și întinerește imediat ce se vorbește de anii 1919-1922. Mulți din prietenii săi apropiați au pierit în luptele din Siberia și pe aceștia nu-i uită niciodată. Gând în 1930- 31, Conducerea supremă a armatei roșii din Siberia a făurit un plan de a interveni în Manciuria în mod pașnic, Postyșev s-a opus cu toate forțele sale și a reușit să preschimbe intervenția pașnică intr’o intervenție armată. Postyșev formează unul din stâlpii principali ai lui Stalin. Un mare rol joacă în împrejurul lui Stalin, Ierov, care este directorul secțiunii pentru numiri și destituiri. Această secțiune e condusă de personalele cele mai de încredere ale lui Stalin și puterea ei este imensă. Activitatea principală a acestei secțiuni e concentrată în mâinile lui Iarov. Este un fost muncitor metalurgist,care a propagat ideile bolșevice printre muncitori încă înainte de revoluție. Are o mare neîncredere în intelectuali și luptă pentru numirea în posturile responsabile a unor comuniști ce provin din mediu muncitoresc și nu intelectual. Printre cei mai apropiați colaboratori ai lui Stalin se numără și A. Stațki, care se află în fruntea secțiunii culturale educative a Comitetului executiv central al partidului comunist. Stațki a făcut parte înainte din grupul lui Buharin, însă a fost printre primii ce l-au părăsit, când Stalin a început lupta împotriva ei. Acest pas a pus bazele carierii lui Stețki în apartul stalinist. Stețki are sub conducerea sa un întreg Stat major de controlori, cari urmăresc toate publicațiile ce apar în Rusia sovietică, precum și ziarele, îngrijindu-se atât de uniformitatea educativă-culturală, cât și politică. După necesitate, Stețki semnează și ordine circuare și instrucțiuni asupra chestiunilor pe care presa sau literatura de specialitate trebue să le accentueze, eventual să le treacă cu vederea. Stețki este un fel de dirigent al opiniei publice sovietice, pe care o conduce după tonul și în spiritul lui Stalin. (Ceps). ................................. Cine sunt colaboratorii cei mai apropiați ai lui Stalin ? ■ .......■ [UNK] - Propaganda germana in favoarea reinarmării BERLIN, 6 (Rador). In toate birourile polițiilor din Prusia se va afișa o hartă destinată să arate publicului, pentru diferitele țări, „proporțiile relative la înarmările statelor europene”.